Ultimul distih al poeziei Aci sosi pe vremuri constituie un refren ideatic, amplificarea tristeții poetului

privind neputința umană în fața timpului și în fața morții. Atât viața cât și moartea sunt două valori
esențiale ale existenței umane, simbolizate de imaginea auditivă a clopotului din vechiul turn, un simbol
al timpului trecător, neiertător, pe care doar iubirea îl poate oarecum încremeni. Această idee este
susținută de monoversul care încheie poezia “De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.”