Japonia

Japonia (în japoneză 日本, pronunție japoneză: Pronunție audio audio, sens literal: „originea soarelui”)
este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea
Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la
originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei,
Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru
picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).

Japonia este un stat membru al ONU, OCDE, G7 și G20, și este considerată o mare putere.[8][9][10]
Japonia este a treia cea mai mare economie a lumii (conform PIB-ului nominal) și al cincilea cel mai mare
exportator[11] și importator.[12] Țara beneficiază de o forță de muncă înalt calificată și este printre cele
mai educate țări din lume, unde marea parte a cetățenilor săi dețin studii superioare.[13] Deși Japonia a
renunțat oficial la dreptul său de a declara război împotriva altor țări, aceasta menține o forță militară
modernă, având al optulea cel mai mare buget militar din lume[14], ce este folosit pentru auto-apărare
și pentru misiuni de menținere a păcii. Japonia este o țară dezvoltată, ce are un nivel foarte ridicat de
dezvoltare umană[15], speranță de viață ridicată,[16] infrastructură avansată[17] și un nivel scăzut de
corupție.[18] Japonia este cunoscută la nivel mondial pentru contribuțiile sale în știință și tehnologie]

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două
milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un
consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează
legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia[25]), a locuit din cele mai vechi timpuri în
insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații
malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe
continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit[necesită citare] mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea
Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra
Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață.
Specialiștii japonezi[cine?] susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea
valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice, pe care japonezii le-au
adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii
imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a
economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist
dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la
imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus[26] Ca urmare,
Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un
simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-numitul
Genrōin. În 1902, Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în
iminentul Război Ruso-Japonez.

Împăratul Meiji (1868–1912)

Câștigând războaiele cu China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă (1904-
1905, obține partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încetul cu încetul o mare putere care nu mai
putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia
o anexează în 1910.

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei, ocupând împreună
cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și Oceanul Pacific (Qingdao, Nauru, Papua
Noua Guinee, etc). Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile
pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanșează războiul pentru cucerirea
Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele
dezastruoase ale exploziilor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea
necondiționată la 2 septembrie 1945.

Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei
să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.