Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de procuror: urmărirea penală nu poate fi pornită, iar

dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, şi va fi încetată în cazurile în care în privinţa unei persoane
există o hotărîre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe
aceleaşi acuzaţii. E. B. s-a adresat organului de urmărire penală cu o plîngere privind intentarea
dosarului penal împotriva E.S., pe care a acuzat-o de faptul că a primit de la fiul acestuia, A.B., suma de
3.650 de euro, pe care nu i-a întors. La 28 aprilie 2006, de către procurorul în Procuratura Botanica,
mun. Chişinău, V. P. a fost emisă rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, în care s-a constatat că, în
anul 2004, A.B. a rugat-o pe E.S. să îl ajute să perfecteze viză pentru a pleca la muncă în Irlanda. În urma
măsurilor întreprinse, E.S. nu a avut posibilitate de a deschide viza, însă s-a înţeles cu A.B. să deschidă o
firmă pe teritoriul Poloniei, fapt care, de asemenea, nu i-a reuşit. E.S. i-a propus lui A.B. să se întoarcă în
R. Moldova, la care el a refuzat, astfel E.S. rămînîndu-i datoare lui A.B. cu 3.650 de euro. Procurorul a
conchis că, în acţiunile lui E.S. lipsesc semnele constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzute de
art. 190 CP, dar se constată prezenţa relaţiilor civile. Această rezoluţie a fost contestată procurorului
sect. Botanica şi, prin ordonanţa acestuia din 6 decembrie 2006, plîngerea înaintată a fost respinsă, fiind
menţinută hotărîrea procurorului V. P. din 28 aprilie 2006. Nefiind de acord cu aceste ordonanţe, E. B.,
la 14.12.2006, în ordinea art. 313 CPP, a depus plîngere la judecătorul de instrucţie la Judecătoria
Botanica, mun. Chişinău, în care a solicitat intentarea în privinţa lui E.S. a unui dosar penal. Drept
procesual penal. Partea GENERALĂ 523 Prin încheierea judecătorului de instrucţie al Judecătoriei
Botanica, mun. Chişinău din 29 ianuarie 2007, plîngerea lui E. B. a fost respinsă, iar rezoluţia de
neîncepere a urmăririi penale şi ordonanţa Procurorului sect. Botanica, mun. Chişinău din 6 decembrie
2006 au fost menţinute. Această încheiere nu a fost contestată şi ea este în vigoare. E. B. a continuat să
se adreseze la diferite instanţe cu plîngeri şi, ca rezultat, la 05.04.2007, Procuratura sect. Botanica, în
baza faptelor constatate prin rezoluţia din 28.04.2006, a emis ordonanţa de începere a urmăririi penale
în privinţa lui E.S. conform semnelor constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzute de art.196
alin.(2) CP. Nefiind de acord cu ordonanţa de începere a urmăririi penale, E.S. a contestat-o Procurorului
sect. Botanica, care, prin ordonanţa din 17.04.2007, a respins plîngerea, menţinînd ordonanţa
contestată, ca întemeiată şi legală. E.S. s-a adresat cu plîngere, în ordinea procedurii art. 313 CPP,
judecătorului de instrucţie, solicitînd declararea nulităţii ordonanţei de începere a urmăririi penale în
privinţa sa, argumentînd că există o hotărîre neanulată privind neînceperea urmăririi penale pe aceeaşi
faptă. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 iunie 2007, a fost admisă plîngerea şi
declarată nulă ordonanţa de pornire a urmăririi penale din 05.04.2007 în privinţa lui E. S., în partea în
care s-a dispus pornirea urmăririi penale conform semnelor constitutive ale componenţei de infracţiune
prevăzute de art.196 alin.(2) CP în baza adresării lui E. B.; nulă a fost declarată şi ordonanţa din
17.04.2007, prin care a fost respinsă plîngerea lui E. S. Instanţa şi-a argumentat concluziile prin faptul că,
în cauză, au fost încălcate cerinţele art. 275 pct.8) CPP, coroborate cu art. 22 alin.(1) CPP, conform
cărora urmărirea penală nu poate fi pornită în cazurile în care în privinţa persoanei există o hotărîre
neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii,
precum şi nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală de mai multe ori pentru aceeaşi
faptă. În recursul în anulare declarat, procurorul solicită casarea încheierii Judecătoriei Botanica, mun.
Chişinău din 5 iunie 2007. În motivarea solicitărilor, procurorul invocă faptul că ordonanţa privind
începerea urmăririi penale nu poate fi atacată în ordinea art. 313 CPP, iar ordonanţa privind începerea
urmăririi penale se referă la competenţa procesuală penală a procurorului şi, la adoptarea încheierii,
instanţa de judecată i-a limitat procurorului exercitarea atribuţiilor sale. După cum s-a stabilit, pe
aceleaşi acuzaţii, de către procurorul în Procuratura Botanica, mun. Chişinău, la 28 aprilie 2006, a fost
emisă rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale în privinţa lui E. S. la plîngerea lui E. B. pe semnele
constitutive Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL 524 ale componenţei de
infracţiune prevăzute de art. 190 CP. Această concluzie a fost menţinută prin ordonanţa Procurorului
sect. Botanica din 6 decembrie 2006 şi prin încheierea din 29 ianuarie 2007 a judecătorului de instrucţie
al Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău. Prin aceste acte, s-a stabilit expres că, între E. S. şi A.B. au
existat exclusiv relaţii civile, care formează un litigiu civil, a cărui soluţionare poate fi realizată în ordinea
procedurii civile. Mai mult, despre faptul că între aceştia existau relaţii civile mărturiseşte şi hotărîrea
Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 2 iulie 2007, din care reiese că A.B. s-a adresat în instanţa de
judecată cu cerere privind încasarea de la E.S. a anumitor sume, însă acţiunea a fost respinsă. Astfel, se
constată temeiul stipulat la art. 275 pct.8) CPP, fapt ce, în mod argumentat, i-a permis instanţei de
judecată să conchidă asupra ilegalităţii ordonanţei procurorului din 05.04.2007, prin care s-a dispus
începerea urmăririi penale pe acţiunile lui E.S., care anterior, prin acte procesuale neanulate, au fost
considerate ca fiind relaţii civile, pronunţîndu-se asupra neînceperii urmăririi penale pe aceleaşi fapte. În
această privinţă, se menţionează şi prevederile art. 22 alin. (2) CPP, conform cărora scoaterea de sub
urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiaşi
persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea respectivă. În asemenea circumstanţe,
încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 iunie 2007 este legală şi nu există temeiuri pentru
a o casa, iar recursul în anulare declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat, urmează a fi declarat
inadmisibil. (Extras din decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie nr. 1re-237/08 din 27
februarie 2008) *** Recurs admis. Hotărîrile de condamnare sînt bazate pe presupuneri, fără a se face o
analiză multilaterală şi coerentă a tuturor probelor, a legăturii dintre ele, şi lipseşte concluzia instanţei în
ceea ce priveşte acceptarea unor probe şi, respectiv, motivele respingerii altora. După cum se vede din
decizia instanţei de apel, aceasta indică faptul că, ... conform raportului de expertiză medico-legală, s-a
constatat că moartea lui I. R. a fost cauzată de o traumă cranio-cerebrală deschisă şi zdrobirea
craniului...; ulterior, menţionează că,... în pungile frunţii şi regiunii occipitale, au fost depistate Drept
procesual penal. Partea GENERALĂ 525 incluziuni de fier, crom, aluminiu şi mangan, leziuni corporale
care au fost provocate de un obiect vulnerabil care a fost confecţionat din aliaj de fier..., apoi
concluzionează că ...nu exclude că acest obiect ar fi putut fi şi bărdiţa ridicată din căruţa care aparţinea
lui Gh. C..., însă fără a indica dacă au fost depistate pete de sînge pe bărdiţă. Concomitent, instanţa de
apel reţine că... instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că inculpatul Gh. C., în momentul omorului,
a fost în casa lui I. R. şi direct este implicat în omor..., totodată indicînd că... expertiza medico-legală a
corpurilor delicte în comisie constată că, pe pantalonii albaştri şi maioul albastru ce îi aparţin lui Gh. C.,
au fost depistate pete de sînge de om..., ... aceste pete de sînge au provenit de la o persoană cu grupa A-
beta II, cu antigenul „H” asociat cum este a lui I. R..., ... sau aceste pete au fost formate printr-un
amestec de sînge, cum ar fi al victimei I.R. şi al inculpatului Gh. C. Instanţa de apel, în decizia sa, nu s-a
pronunţat referitor la argumentul apărătorului E. T. în ceea ce priveşte urmele de încălţăminte, lăsate de
o persoană, ce duceau în direcţia gospodăriei lui I. R. şi care, fiind comparate, nu au coincis cu cele ale lui
Gh. C. În sentinţă, se face referire la faptul că ... cu certitudine e dovedit faptul că inculpatul Gh. C., în
momentul omorului, a fost în casa lui I. R. şi direct este implicat în omor..., însă fără a se indica care
probe, administrate în cauză, dovedesc aceste circumstanţe. Instanţa de apel nu a verificat versiunea
condamnatului Gh. C. precum că el nu a fost la I. R. în casă şi nu l-a omorît. Atît instanţa de fond, cît şi
instanţa de apel, în hotărîrile sale, au menţionat că ... inculpatul prin nimic nu a combătut expertizele,
care dovedesc vinovăţia lui... De aici, rezultă că, cu toate că, pe parcursul cercetării judecătoreşti, Gh.C.
nu a combătut concluziile expertizelor, totuşi, în conformitate cu art. 8 alin. (2) Cod de procedură
penală, acesta nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa. Potrivit prevederilor art. 24 Cod de
procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Prin urmare, rezultă că
hotărîrile de condamnare sînt bazate pe presupuneri, fără a se face o analiză multilaterală şi coerentă a
tuturor probelor, a legăturii dintre ele, şi lipseşte concluzia instanţei în ceea ce priveşte acceptarea unor
probe şi, respectiv, motivul respingerii altora. În scopul lichidării erorilor comise şi aplicării corecte de
către instanţele judecătoreşti a legislaţiei procesuale penale la întocmirea deciziilor în ordine de apel şi
de recurs, Plenul Curţii Supreme de Justiţie, prin Hotărîrea nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica
judecării cauzelor penale în ordine de apel”, la pct. 14, explică următoarele: „Instanţa de apel este
obligată să se pronunţe asupra Capitolul I. DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL 526 tuturor
motivelor invocate în apel. Nepronunţarea instanţei de apel asupra tuturor motivelor invocate
echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în
apel cum cere art. 415 Cod de procedură penală, întrucît asemenea eroare judiciară nu poate fi
corectată în instanţa de recurs”. (Extras din decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie nr. 1ra-
28/08 din