Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: Management și audit în agricultură

MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN
AGROBUSINESS

ÎNDRUMĂTOR:

Prof. Dr. STEJĂREL BREZULEANU

STUDENT:

BUTACU MARIAN

2020
INTRODUCERE

„Specializarea inteligentă” reprezintă standardul politicii industriale europene. Redusă


la esențe, specializarea inteligentă vizează concentrarea resurselor financiare și a altor
mecanisme de sprijin într-un număr limitat de domenii prioritare în care regiunile pot concura
cu succes pe piețele internaționale. La baza procesului de specializare inteligentă se află
„descoperirea antreprenorială” - un proces bazat pe dovezi (evidence-based), participativ și
iterativ (repetat periodic) de identificare, la nivel regional, a domeniilor cheie de
competitivitate. Acestea urmează să fie susținute financiar în special prin scheme de sprijin
pentru inovare. La nivel european, finanțarea pentru specializări inteligente pentru ciclul
2014-2020 este de aproximativ 120 mld. euro, ceea ce face din această politică cel mai mare
experiment de politică industrială din istorie (Radosevic et al., 2016). Acest demers se
bazează pe ideea că regiunile „dețin cunoașterea despre sistemele locale de inovare și pot
mobiliza actorii economici către un scop comun” (EC, 2012, p12). Ca atare, noua politică
industrială păstrează în plin plan forțele pieței și ale antreprenoriatului privat, acordând
guvernelor „rolulul strategic și de coodonare în sfera productivă dincolo de simpla asigurare a
dreptului de proprietate, a respectării acordurilor contractuale și a stabiltății macroeconomice”
(Rodrik, 2004, p.3). În România a avut loc în 2013 un amplu proces participativ
(www.cdi2020.ro), care a dus la identificarea unor priorități de specializare inteligentă la nivel
național. Prioritățile (i.e.Bioeconomia; Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu și
securitate; Energie, mediu și schimbări climatice; Eco-nano-tehnologii și materiale avansate,
precum şi domeniile de interes naţional Sănătate, Patrimoniu şi Tehnologii emergente) au fost
incluse în Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014-2020. În același timp,
majoritatea regiunilor și-au elaborat strategii regionale de inovare (RIS3) pentru ciclul de
finanțare care se încheie în 2020. Continuarea demersului de descoperire antreprenorială, prin
definiție unul care se desfășoară iterativ, este extrem de importantă în vederea revizuirii
periodice a priorităților identificate. Revizuirea este necesară atât datorită oportunităților
economice și tehnologice emergente și dinamicii economiilor locale, cât și în urma
experienței câștigate în cadrul priorităților finanțate. Este de așteptat ca o bună parte din
revizuire să ducă la adâncirea specializării, prin definirea mai clară a unor nișe care permit o
poziționare superioară în lanțurile globale de valoare adăugată.
Particularități ale oportunităților de afaceri în domeniul
agroalimentar

N. Vittal precizează faptul că oportunitatea, precum frumuseţea, se află “în ochiul”


persoanei implicate. Mai concret, aceeaşi situaţie – absenţa unui anumit produs pe piaţă sau
necesitate umană nesatisfăcută – vizibilă pentru numeroase persoane, este sesizată şi
considerată, din punct de vedere economic, doar de o persoană sau un grup de persoane,
devenind oportunitate economică iar profesorul român Nicolescu Ovidiu
apreciază “oportunitatea economică ca o necesitate şi/sau o cerere potenţială de un produs
sau serviciu într-un anumit context, a cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi
satisfacere printr-un proces economic de către o persoană sau un grup, poate în viitor genera
profit”.

Deci oportunitatea de afaceri nu apare în calea celor norocoşi ci în calea celor care
conştientizează ceea ce se intampla in jurul lor, au viziune si spirit inovativ si pot concepe un
planuri pentru a putea trece de la o stare la alta. Pentru antreprenori oportunitatile de afaceri
apar cel mai des atunci cand se produc modificari in mediul economic sau in cel social. Mereu
exista oportunitati de afaceri in jurul nostrum dar din pacate nu multi au capacitatea de a le
vedea.

Principalele surse de oportunităţi economice:

 comerciale, reprezentate de cererea deschisă sau latentă pentru anumite produse sau
servicii;
 ştiinţifice, constând din descoperirea de noi legi, principii, metodologii etc. aplicabile
în realizarea de produse şi servicii noi şi modernizate;
 tehnice, reprezentate de noi echipamente, tehnologii, materii prime etc. care pot servi
ca bază pentru o nouă afacere sau pentru diversificarea, modernizarea, specializarea
etc. unei firme;
 juridice, constând în apariţia de noi legi, ordonanţe, hotărâri de guvern etc. sau
modificarea celor existente, cu consecinţe semnificative asupra iniţierii, derulării şi
profitabilităţii activităţilor economice;
 fiscale, când se schimbă felul, dimensiunea, modul de calcul etc. al diferitelor taxe şi
impozite, codul fiscal, modificând astfel motivaţiile întreprinzătorului şi condiţiile de
valorificare a capitalului;
 bancare, ca urmare a modificării semnificative a condiţiilor de acordare a creditelor
(mărimea şi tipul creditului, durata de acordare, volumul garanţiilor, nivelul dobânzii
etc.);
 informaţionale, reprezentate de noi abordări şi tehnologii informatice, care permit
accesul mai rapid, mai ieftin şi mai complet la informaţii importante pentru demararea
şi realizarea de acţiuni economice;
 educaţionale, manifestate de pregătirea prin şcoală de persoane cu viziune, cunoştinţe,
abilităţi, aptitudini, deprinderi şi comportamente favorizante activităţilor de tip
intreprenorial
 manageriale, reprezentate de noile abordări, metode, tehnici, know-how, cunoştinţe
etc. ce facilitează identificarea şi valorificarea oportunităţilor economice.

Orice intreprinzãtor care infiinteaza o firmã începe prin a cauta o oportunitate


economicã sau de afaceri, adicã posibilitatea atractivã, deosebitã de a realiza un
anumit produs, serviciu, sau tranzactie care poate genera un profit într-un moment
potrivit.
Pentru a transforma o oportunitate într-o afacere de succes, afacerea trebuie sã
îndeplineascã urmãtoarele conditii:
1. afacerea vizatã sã fie cerutã pe piaþã, sã prezinte un raport corespunzator între risc
si profit
2. profitul estimat sã justifice atât capitalul cât si timpul investit, superior costurilor de
oportunitate.
Caracteristicile financiare ale oportunitãþilor profitabile su 20120u2019u nt
urmãtoarele:
- posibilitatea cresterii rapide a vânzãrilor în primii 5-7 ani,
- atragerea de clienti fideli, care vor reveni
- oferã o poziþie concurenþialã pe care sã nu o poatã atinge firmele înfiinþate ulterior
- genereazã fonduri pentru supravietuirea si dezvoltarea firmei
- asigurarã cresterea capacitãþii de atragere a fondurilor împrumutate pentru mãrirea
patrimoniului.
3. posibilitatea menþinerii în timp a profitabilitãþii afacerii    ce este determinatã de
factori interni cât si de factori externi
4. posibilitatea de dezvoltare si diversificare a firmei.
Surse de oportunităti de afaceri

Pentru a aprofunda conceptul de oportunitate economicã este utilã prezentarea


urmatoarelor categorii de surse de oprtunitãþi economice în funcþie de natura lor:
-comerciale, reprezentate de cererea pentru anumite produse sau servicii
- stiintifice, rezultate din descoperirea de noi legi, principii, metodologii etc. aplicabile
la realizarea de produse sau servicii
-tehnice, reprezentate prin noi echipamente, tehnologii, materii prime, etc. pentru
afaceri noi sau dezvoltarea unor afaceri existente
-juridice, constând în aparitia sau modificarea legislatiei cu consecinte favorabile
asupra profitului intreprinderii
-fiscale,modificarea cuantumului si a modului de calcul a diferitelor taxe si impozite
bancare, privind îmbunãtãtirea conditiilor de acordare a creditelor, a garantiilor si
dobânzilor
-informationale constând în noi abordãri si tehnologii informatice care permit accesul
mai rapid si mai ieftin la informatii importante pentru realizarea de acþiuni economice
-educationale rezultate din pregãtirea prin cursuri a unor persoane cu viziune ,
cunostinte si abilitãti favorizante activitãtilor intreprenoriale
- manageriale, reprezentate de noi metode, tehnici, know-how si cunostinte pentru
identificarea si valorificarea oportunitãtilor economice.
Principalele etape ale abordarii oportunitatii economice de cãtre întreprinzator sunt:
- identificarea oportunitatii economice,
- determinarea resurselor necesare pentru valorificarea acestei oportunitati,
- obtinerea resurselor necesare valorificãrii oportunitãtii de afaceri,
- realizarea mecanismului managerial pentru derularea afacerii;
- "recoltarea" valorii nou create, după achitarea tuturor obligațiilor .
În procesul de înțelegere al oportunităților economice este importantă documentarea asupra
barierelor care pot apărea și sunt clasificate în bariere individuale, organizaționale și
contextuale.
Barierele individuale - organizaționale au ca trăsătură comună supraevaluarea prezentului cu
privire la concentrarea asupra produselor, afacerilor, planurilor și programelor derulate în
prezent, considerarea în exclusivitate a salariaților și a abilităților acestora.
Barierele contextuale provin din mediul ambiant și îngreuneazã perceperea și valorificarea
oportunitãților economice. Acestea pot fi:
- culturale, rezultate din existența unor valori, aspiraþii, norme și comportamente împotriva
descoperirii și punerii în practică a oportunităților.
- legislativ - birocratice determinate de o legislație complexã, neclară și contradictorie,
- motivațional - economice determinate de absența stimulentelor economice,
- instituțional - economice rezultate din absența unor instituții specifice economiei de piață
- descreșterea economicã - scăderea P.I.B, consumului, cererii și investițiilor.
Oportunitatea în sens antreprenorial este o idee care poate fi transformată într-o afacere. Ea
are calitatea de a fi atractivă, durabilă, de actualitate și se are în vedere un produs sau serviciu
care creează sau adaugă valoare cumpărătorului sau utilizatorului final.
Particularități ale oportunitatilor de afaceri:
 Ideea de afaceri este una nouă și originală;
 Există o nevoie pentru un asemenea produs;
 Investiția este minimă;
 Se adresează unui segment mare din piață;
 Antreprenorul are cunoștințe și expertiză în domeniul vizat.

În evaluarea oportunităților antreprenorii ar trebui să răspundă la următoarele întrebări:


1. Care este nevoia pe care o acoperă sau problema pe care o rezolvă produsul/serviciul
meu? (Propunerea de valoare)
2. Cui urmează să vând produsul/serviciul meu? (Piața țintă)
3. Cum voi face bani? (Modelul de venituri)
4. Cum îmi voi diferenția compania față de celelalte companii existente pe piata (USP –
Propunerea Unică de Vânzare);
5. Care sunt barierele de intrare pe piață?
6. Câți competitori am și care este calitate acestora? (Analiza competiției);
7. Cât de mare este piața pe care intru? (Mărimea pieței);
8. Cât de repede crește sau scade piața? (Evoluția pieței)
9. Cât la sută din piață intenționez să acopar? (Cota de piață)
10. Ce tip de companie va fi compania mea?
11. Cât de mult va trebui să investesc la început? (Costuri de start-up)
12. De unde voi face rost de bani? Voi investi doar banii proprii sau am nevoie de capital
extern? (Necesarul financiar)

În faza de început a unei afaceri este tentant să folosești un preț scăzut pentru a avea succes
imediat.
Elementul important care contribuie la preț scăzut este subevaluarea unor costuri,
întreprinzătorul fiind extrem de entuziast în această faza și suplinind prin forțe proprii o serie
de costuri ale afacerii.
Odată depășită faza de început, dezvoltarea afacerii începe să facă necesare costurile care
inițial au fost subestimate, ceea ce conduce la o scădere a rentabilității. 
În același timp și concurență reacționează și se aliniază la prețuri, ceea ce conduce la scăderea
rentabilității unui întreg sector de activitate.
Un preț scăzut în faza de demarare a unei afaceri se poate transformă într-un mare dezavantaj
pe termen lung. Avantajul competitiv este răspunsul la întrebarea „De ce clientul va cumpără
de la mine?” și reprezintă căile prin care oferta proprie se diferențiază de cele ale concurenței.
Avantajul competitiv este rezultatul :
 Analizei produselor/serviciilor similare și de substituție existente pe piață, cu
evidențierea punctelor țări și în special slabe ale acestora;
 Stabilirii cerințelor segmentului-țintă de clienți, cărora le va produce satisfacție; 
 Stabilirii caracteristicilor produsului/serviciului oferit în condiții de inovare, care să
răspundă cât mai bine cerințelor segmentului-țintă; 
 Stabilirii unui preț pentru nouă oferta și analiză lui în condiții concurențiale, având în
vedere o strategie pe termen lung.

Cele 7 sursele ale oportunităților de afaceri


1) Rezultatul neașteptat- un eșec sau succes poate fi transformat într-o oportunitate.
2) Rezultat distonant – reacția pieței este în contradicție cu așteptările inițiale. 
3) Perfecționarea proceselor – permanent există tendința de creare a unor procese mai
competitive.
4) Modificări ale structurii industriei și/sau a pieței, care elimina produsele vechi. 
5) Modificările demografice – atrag modificări ale consumului 
6) Modificări în percepția consumatorilor. 
7) Noile descoperiri științifice – dar aplicarea lor practică necesită de obicei un timp
foarte lung.

Resurse necesare în afaceri 


 Resursele materiale sunt reprezentate de ansamblul de materii prime, materiale,
mărfuri și servicii legate de acestea, care asigura desfășurarea în bune condiții a
activității de baza ale unei firme. 
 Resurse tehnice se referă la echipamentele necesare pentru realizarea unui
produs/serviciu. 
 Resursele umane au în vedere forță de muncă necesară și calificarea ei. O atenție
deosebită trebuie acordată componenței de management. 
 Resursele financiare sunt necesare pentru acoperirea costurilor de punere în funcțiune
a afacerii. Aceastea sunt de 2 tipuri – proprii și atrase. Finanțările nerambursabile
constituie un important sprijin în demararea unei afaceri și se situează între sursele
proprii și cele atrase.

România, este până la urmă, printre țările cu rezultate bune în agricultură, însă potențialul nu
este dezvoltat la maxim. Poate pentru că majoritatea fermierilor nu dispun de mijloace
tehnologice performanțe, dar mai ales pentru că nu sunt bine puse la punct distribuția și
promovarea produselor obținute.
Un punct slab al agriculturii este faptul că cei mai mulți dintre agricultorii români nu dețîn
cunoștințe manageriale și acest lucru tinde să atragă nereușită. Potrivit unor studii, nivelul de
instruire a managerilor din domeniul agricol se situează la 2,5% în România, spre deosebire
de restul UE, unde media este de 29,4%.
Nici la capitolul infrastructură România nu are rezultate însemnate, existând o discrepanța
mare între mediul urban și cel rural. De asemenea, capacitatea de stocare a recoltelor nu este
una mare, ce atrage scăderea prețurilor în cazurile în care producția depășește așteptările.
Accesul la creditele bancare este unul redus, micii întreprinzători, neputând să-și pună pe
picioare o afacere în agricultură doar pe baza unui credit bancar.
Este nevoie de stabilitate și consecvență în agricultură, nu este nevoie doar de un sol bun ci și
de specialiști care să știe cum să atenueze eventualele riscuri în cazurile în care factorii de
mediu sau biologici afectează culturile.
Pe lângă cunoștințe puternice în domeniul agricol, este nevoie și
de informații sau consultanță în domeniul managementului. Aceste două părți trebuie să
conlucreze pentru a naște reușită. Una fără cealaltă nu poate există. Așadar, pe lângă fonduri
financiare, există o nevoie avidă de specialiști care să pună roțile agriculturii în funcțiune.

În mediu există diverşi factori, de natură diferită, care pot influenţa decizia unui femei
de a deveni sau nu întreprinzătoare. Astfel, întâlnim factori economici, tehnici şi tehnologici,
socio-culturali, demografici, politici, juridici, internaţionali, care pot cauza împreună sau
separat, apariţia unor oportunităţi, cu durate de viaţă mai scurte sau mai lungi. 1. Factorii
economici (piaţa internă, disponibilitatea şi preţul resurselor, şomajul, pârghiile economico-
financiare, stabilitatea macroeconomică, accesul la investiţii, credite ş.a.) sunt cei mai
numeroşi. Într-o anumită perioadă de timp, aceşti factori pot genera anumite oportunităţi. −
Fondurile alocate de UE (fonduri structurale) pentru dezvoltarea ţării sunt un stimulent pentru
a iniţia şi dezvolta afaceri. Unii întreprinzători profită de ocazie şi întocmesc dosare pentru a
accesa aceste fonduri. − Lipsa unor produse/servicii pe pieţele româneşti, în general şi locale,
în special, pentru care s-a constatat că există cerere, poate reprezintă o oportunitate atractivă
pentru cei care caută să o acopere. − Schimbările structurale din economie, predominanţa
sectorului serviciilor, cererea în creştere pentru diverse servicii, apariţia unor noi tipuri de
servicii, fac ca mulţi întreprinzători să se orienteze către servicii. − Perioadele de criză
economică pot genera oportunităţi care nu apar în perioadele de creştere economică. De
exemplu, scad preţurile la imobile, terenuri, se reduc chiriile spaţiilor comerciale, se vând mai
ieftin afaceri mici la care renunţă unii întreprinzători. 2. Accesul la tehnologia modernă,
îndeosebi cea informaţională, la rezultatele cercetării ştiinţifice, inovaţiile apărute, pot genera
nenumărate oportunităţi. Exemple de oportunităţi sunt internetul (oferă posibilităţi pentru
afaceri electronice), descoperirile ştiinţifice, invenţiile premiate la diverse competiţii
internaţionale, care aşteaptă să fie puse în practică. 3. Factori socio-culturali (structura socială
a populaţiei, starea de sănătate a forţei de muncă, cercetarea ştiinţifică, cultura naţională,
cultura economică a populaţiei, valorile morale, nivelul de pregătire al forţei de muncă,
atitudinea populaţiei faţă de întreprinzătoare, stabilitatea socială) pot avea o influenţă
puternică în alegerea ideii de afaceri dar şi asupra firmei nou create. Sunt numeroase
exemplele de oportunităţi generate de aceşti factori, dintre care amintim: − creşterea
interesului indivizilor pentru o alimentaţie sănătoasă (profită de această oportunitate
nutriţioniştii, specialiştii din domeniul industriei alimentare, al alimentaţiei publice ş.a.); −
creşterea preocupărilor indivizilor pentru o viaţă sănătoasă; − creştere preocupărilor femeilor
de a arăta foarte bine (oportunitate pentru cele au abilităţi în croitorie, cosmetică, coafură,
ş.a.); − stresul la locul de muncă, este văzut ca o oportunitate de către indivizii care se
gândesc la soluţii pentru a-l reduce (înfiinţarea unor centre de relaxare, investiţii în domeniul
sporturilor extreme, agenţii de turism ş.a.); − interes tot mai mare pentru produsele
agroalimentare ecologice; − grija indivizilor şi a firmelor faţă de protejarea mediului; − cerere
mare pentru personal calificat în anumite meserii; − interes crescut pentru înfrumuseţarea
vieţii acasă şi la serviciu; − înmulţirea delictelor împotriva persoanei; − ritmul alert al vieţii
unor familii. Evoluţia populaţiei, structura pe sexe, rata natalităţii, rata mortalităţii, durata
vieţii pot genera diverse oportunităţi de afaceri. Îmbătrânirea populaţiei poate duce la
creşterea interesului societăţii pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. Creşterea natalităţii este
agreată de către cei care vor dori să înceapă afaceri adresate copiilor. Creşterea numărului de
familii poate fi o oportunitate pentru cei care caută să ofere servicii personalizate. 4. Politicile
formulate de guverne în diverse domenii, stabilitatea politică, nivelul corupţiei pot genera
oportunităţi pentru anumite afaceri. Existenţa la putere a unui guvern care încurajează libera
iniţiativă este binevenită în orice ţară. 5. Calitatea reglementărilor legislative, stabilitatea
legislativă, nivelul scăzut al birocraţiei, procedurile rapide de înfiinţare şi desfiinţare a firmei,
pot fi un stimulent pentru iniţierea unei afaceri. Cu alte cuvinte, cadrul legislativ existent,
poate stimula/frâna înfiinţarea unei afaceri mici. 6. Factori naturali (calitatea resurselor
naturale) prezenţi din abundenţă într-o zonă generează oportunităţi pentru turism, agricultură.
7. Factorii internaţionali (situaţia politică internaţională, reglementări internaţionale, condiţiile
social-economice dintr-o ţară) mai ales cei favorabili, generează oportunităţi pentru cei cere se
gândesc să iniţieze o afacere într-o ţară străină.
Viitoarea întreprinzătoare poate sesiza oportunităţi într-un anumit domeniu sau în
domenii diferite. Începerea unei afaceri este mai dificilă în anumite sectoare economice. O
altă întrebare firească pe care şi-o pune viitoarea întreprinzătoare este următoarea: în ce sector
să intru? în industrie, agricultură, sau servicii? Fiecare sector are, la un moment dat, avantaje
şi dezavantaje, mici „secrete”. La intrarea pe o piaţă dată apar dificultăţi, numite bariere de
intrare, care variază în funcţie de sector. O firmă nou înfiinţată se va confrunta cu numeroase
probleme legate de concurenţă, cadru legislativ, cerinţe de capital, accesul la distribuţie,
posibilităţi de inovare, atingerea pragului de rentabilitate, obţinerea unui anumit profit. Dacă
luăm în considerare rata profitului, este clar că există sectoare profitabile şi mai puţin
profitabile. De exemplu, construcţiile, imobiliarele, transportul, erau, înainte de criză foarte
profitabile în timp ce agricultura era văzută ca un sector consumator de resurse importante
care nu generează profit mare. În ţara noastră, cele mai multe întreprinderi mici sunt în
sectorul serviciilor, un fapt explicabil şi prin aceea că în acest sector barierele de intrare sunt
mai mici decât, de exemplu, în sectorul industrial. Există întreprinzătoare de succes, cu afaceri
începute de la zero, care afirmă că potenţiala întreprinzătoare ar trebui să găsească un
domeniu de nişă, unde concurenţa este mai mică. Este bine să fie studiaţi puţin concurenţii
existenţi şi după puterea financiară, deoarece dacă ei dispun de resurse materiale şi financiare
consistente, pot adopta strategiile agresive, care să creeze multe probleme firmei nou
înfiinţate. După ce tendinţele unei pieţe, unui domeniu au fost identificate, se poate încerca
identificarea nevoilor cu care acestea sunt corelate şi astfel, se poate ajunge la una sau mai
multe idei de afaceri care să satisfacă acea nevoie. În general, se poate spune că este indicat ca
lansarea într-o afacere să se facă într-un domeniu în care întreprinzătoarea are aptitudini şi în
care îi place să muncească. Dacă pentru fiecare potenţială idee de afacere se încearcă
identificarea activităţilor zilnice necesare şi se conştientizează incompatibilitatea dintre
acestea şi personalitatea întreprinzătoarei, se recomandă orientarea spre alte afaceri. În
condiţiile în care se ştie că, în special la începutul fiecărei afaceri, volumul necesar de muncă
din partea întreprinzătoarei este impresionant, este necesar pentru ca aceasta să poată face faţă
solicitărilor, să îndrăgească ceea ce trebuie să facă în firmă. În caz contrar toată mobilizarea sa
nu va reuşi să conducă la rezultate acceptabile. Viitoarea întreprinzătoare trebuie să cunoască
faptul că există domenii, care indiferent de conjunctura economică, sunt considerate mai
sigure (industria alimentară, uşoară, a bunurilor de larg consum, furnizarea de utilităţi, ş.a.).
Unde găsim informaţii despre domenii? Sunt multiple sursele de informare care includ diverse
publicaţii economice, rapoarte oficiale statistice, buletine informative, situri pe Internet,
emisiuni TV, consultanţi ş.a.