Referat

Scurt istoric:

Vestitul praz oltenesc nu prea este oltenesc.Originea geografică a prazului rămâne incertă.
Prazul (Allium porrum) este o rudă apropiată cu usturoiul rusesc, arpagicul chinezesc, ceapa și leurda.
Cu excepția leurdei, prazul are iuțeala cea mai potolită din toată aceasta familie. Prazul are două rude
apropiate, „allium ampeloprasum” (usturoiul elefantului) care este cultivat pentru bulbi şi „kurrat”,
cultivat pentru frunze (în Egipt şi Orientul Mijlociu). O istorie interesantă a prazului o prezintă site-ul
francez „Plăcerea de a găti”. Asirienii, chinezii și egiptenii au mâncat și au considerat prazul drept o
delicatesă . Evreii, de asemenea: se spune că, în timpul fugii în Egipt, au regretat trei lucruri:
castraveții, pepenii … şi prazul! (lucru consemnat în Cartea Numerelor din Biblie).
Chiar şi marele faraon Keops își recompensa cei mai buni luptători ai săi cu mănunchiuri
de praz! Însă, de departe, povestea care a adus renumele acestei legume este legată de împăratul Nero,
care a fost supranumit „prazofag”, având în vedere cât de mult îi plăcea să mănânce praz, folosind
virtuțile acestuia pentru a calma tusea și corzile vocale.
Prazul a avut, de asemenea, și momentul său de glorie în războaiele în care au fost victorioși galezii. .
Legenda spune ca Regele Cadwallader a dus o luptă importantă, ce părea sortită înfrângerii, împotriva
saxonilor în ziua Sfântului David. Lupta a avut loc într-un câmp plin de praz, așa că regele le-a spus
soldaților să poarte agățat pe coif un fir de praz pentru a se putea recunoaşte între ei şi aşa au reuţită să
câştige lupta. Cert este că, până în ziua de astăzi, s-a păstrat obiceiul ca, în ziua Sfântului David, toți
soldații din Wales să poarte o insignă ce reprezintă un fir de praz. 
Prezentarea legumei:
Prazul conţine apă 87-90%, hidraţi de carbon, proteine, glucide, lipide, glucoză, fructoză,
zaharoză, grăsimi, substanţe minerale (potasiu, calciu, fosfor, clor, magneziu, sodiu), ulei volatil,
saponine şi vitamine (C, PP, B6).
Alte intrebuintari:
Prazul, ca medicament
Nutriţioniştii spun că prazul are rol antiseptic, bacteriostatic, stimulează imunitatea, scade riscul
cancerului de colon, prostată, de sân și ovarian, are efecte laxative,  este vermifug, emolient,  are efect
expectorant, diuretic, favorizează eliminarea toxinelor din organism,  lubrefiază pereţii intestinali,
grăbeşte evacuarea intestinelor, antiinflamator, antiseptic, carminativ, hipotensiv, stomahic, diuretic,
expectorant, hipogliceminant, tonic şi vasodilatator.
De asemenea, prazul consumat ca atare sau decoctul din frunze poate ajutala înlăturarea gripei,
anginei, afecţiunilor cardiace, arterite, astmului bronşic, bronşitelor, traheitelor, laringitelor,
constipaţiei, enterocolitelor, atoniei digestive, fermentaţiilor intestinale şi aa altor tulburări digestive.
În uz extern, sub formă de cataplasmă, compresă, spălături locale, planta ajută la vindecarea
furunculelor, plăgilor, panariţiului, abceselor şi piodermitei.
Prazul, în cosmetică
Chiar dacă puțini o ștui, prazul este folosit și în cosmetică. De exemplu, cataplasmele din frunze
de praz sunt recomandate în cazul tenurilor acneice şi cuperotice. Sucul de praz cu lapte sau zer se
aplică pe ten contra pielii înroşite şi a erupţiilor feșei, iar  din sucul amestecat cu miez de pâine se
obţine o pastă care grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.
Mai mult, spun bătrânii, dacă puneţi la macerat în oţet o frunză de praz timp de 24 de ore şi o
aplicaţi ulterior pe bătături sau alte zone întărite ale pielii, acestea vor dispărea „ca prin minune”.
 Cercetătorii au efectuat o mulțime de teste științifice și au descoperit capacitatea prazului de a
echilibra și reechilibra funcțiile biologice ale organismului, și este de asemenea recomandat în astenii
fizice și nervoase, dezechilibrări nervoase, etc.
Prazul il gasim in urmatoarele preparate culinare :
Supă-cremă de praz
Din bucătăria francează, tartă de praz cu susan