LICEUL TEHNOLOGIC “PETRE S.

AURELIAN” SLATINA

CREDITELE BANCARE

Prof.îndrumător:
IANCU IULIA

ELEV:SANDURIU SABINA

2020
 CUPRINS

I. CREDITUL_______________________________________________________________5
1.TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ALE CREDITULUI______________________________3
2. TIPURI DE CREDITE__________________________________________________________5
3. ALTE CLESIFICĂRI ALE CREDITULUI________________________________________13
4. GARANŢIA CREDITULUI_____________________________________________________15
I. CREDITE PENTRU PERSOANELE FIZICE_____________________________________16
2. CREDITE PENTRU IMM-uri___________________________________________________19
3. CREDITE PENTRU CLIENŢI CORPORATIVI___________________________________20
BIBLIOGRAFIE___________________________________________________________24

2
 Argument

Creditul reprezintă operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul

unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobînzi ce
remunerează pe împrumutător.
Operaţiunea de creditare priveşte două parţi. O parte acordă creditul, cealaltă parte îl
primeşte. Operaţiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de relaţii între indivizi atât
sub forma unor acorduri personale simple, cât şi sub formă de tranzacţii formalizate şi
formulate în cadrul unor contracte complexe.
Părţile implicate, tipul de instrumente utilizate şi condiţiile în care creditul este consimţit,
sunt extrem de diverse. În amplitudinea sa, esenţa raportului de credit se dezvaluie prin
analiza trăsăturilor caracteristice:
a) Subiectii raportului de credit, creditorul şi debitorul, prezintă o mare diversitate în
ceea ce priveşte apartenenţa la structurile social-economice, motivele angajării în raport de
credit şi durata angajării sale etc.
În calitate de creditori se afirmă întreprinderile, care manevrează importante disponibilitaţi
monetare. Pe de altă parte întreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de
rezervă, remunerează acţionarii, ceea ce majorează global capacitatea de creditare a
economiei naţionale. In acelaşi timp creşterea venitului populaţiei, prin angajarea masivă în
procesele economice, prin nivelul înalt de productivitate a muncii şi prin economisire, a făcut
din populaţie un factor major în operaţiuni de creditare, în primul rînd în rol de creditor.
În calitate de debitori alături de întreprinderi şi populaţie se afirmă şi statul, ca unul din
principalii debitori. În ţările dezvoltate atât întreprinderile şi populatia sunt debitori majori,
cât şi statul este un debitor major. Îndatoririle sale se pot compara în volum cu cele ale
populaţiei şi înterprinderilor.
b) Promisiunea de rambursare, element esenţial al raportului de credit, presupune riscuri,
şi necesită, în consecinţa, adesea, angajarea unei garanţii. În raporturile de credit, riscurile
probabile sunt:
 riscul de nerambursare constă în probabilitatea întirzierii plăţii sau a incapacitaţii de
plată datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale, sau dificienţelor împrumutatului.
 riscul de imobilizare survine la bancă, sau la deţinătorul de depozite, care nu este în
măsură să satisfacă cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereuşite a
creditelor acordate.
 garanţia personală este angajamentul luat de o terţa persoană de a plăti, în cazul în care
debitorul este în incapacitate. În cazul garanţiei simple, garantul are dreptul de a
discuta asupra îndeplinirii obligaţiei sale, de a cere executarea primordiala a
debitorului şi, în cazul în care există mai mulţi garanţi, să răspundă numai pentru
partea sa. În cazul garanţiei solidare garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti,
concomitent, sau chiar înaintea debitorului, dacă aparent prezintă condiţii preferabile
de solvabilitate.
c) Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat între bănci pe pieţele mondiale, şi încheindu-se
cu termene de la 30 la 50 de ani şi chiar 100, în cazul împrumuturilor pentru construcţia de
locuinţe.
Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate întreprinderilor, sau credite de consum,
este caracteristică rambursarea integrală la scadenţă. Creditele pe termen mijlociu şi lung
implică adesea rambursarea eşalonata.

3
 d) Dobânda, este o caracteristică esenţială a creditului. În acordurile de credit s-a
încetaţenit clauza dobânzii fixe. Însă în anii 70 a apărut noţiunea de dobândă variabilă, ce
variază în dependenţa de inflaţie.
e) Tranzacţia (acordarea creditului). Creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii
unice; acordarea unui împrumut, vînzarea unei obligaţiuni, angajarea unui depozit. În ultimul
timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin
la intervale liber alese de debitor.

4
 Capitolul I

TIPURI DE CREDITE

Principalele tipuri de credite în economia ţărilor dezvoltate sunt:

a)creditul comercial
b)creditul bancar
c)creditul obligatar
d)creditul ipotecar
e)creditul de consum

a) CREDITUL COMERCIAL

Creditul comercial este acel credit acordat între producători şi comercianţi prin vânzarea
mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comerţ). De asemenea
reprezintă o amânare la plată, acordată de un furnizor de mărfuri sau de servicii, clientului
său. Fiind un împrumut civil, creditul comercial se deosebeşte fundamental de creditul bancar
prin aceea, că în timp ce banca împrumută banii depunătorilor sau fonduri ale altor bănci,
împrumutătorul (creditorul) civil împrumută banii săi. Acest tip de împrumut fiind civil, chiar
dacă generează obligaţii comerciale, nu poate fi calificat ca operaţiune bancară. Resursele
partenerilor de afaceri constituie una dintre cele mai vechi şi eficace modalităţi de atragere de
resurse financiare de către un întreprinzător. Această soluţie de finanţare a ciclului de
exploatare se poate utiliza atât în relaţiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utilităţi
etc., cât şi cu distribuitorii şi clienţii firmei. Astfel în relaţiile cu furnizorii se primesc materii
prime, materiale, semifabricate etc., care se folosesc în procesul de producţie, iar plata lor se
efectuează după o anumită perioadă convenită de părţi şi stipulată în contract. Utilizarea
acestor resurse materiale livrate de furnizori fără a le plăti echivalează cu atragerea de către
firmă a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fără dobândă. Astfel se evită apelarea la
un credit bancar curent pentru plata furnizorilor. Asemănător se derulează relaţia şi cu
distribuitorii sau clienţii firmei. Aceştia virează în avans o sumă de bani firmei producătoare
sau furnizoare pentru marfa ce le va fi livrată ulterior. Această sumă constituie, practic, o
finanţare a firmei producătoare care, altfel, ar fi trebuit să utilizeze propriile lichidităţi sau
credite.
Această modalitate de finanţare, denumită şi finanţare prin capital comercial, se practică,
de regulă, între firme care au relaţii comerciale îndelungate şi se bazează pe încredere
reciprocă.
Creditul comercial acordat între firme reprezintă o modalitate practică, apreciată diferit
prin prisma intereselor proprii, de către firma care-l acordă şi de către firma beneficiară.
Conştiente că orice relaxare a activităţii oferă concurenţei avantaje greu de recuperat
ulterior, firmele urmăresc să-şi conso-lideze poziţia pe piaţă. În acest scop, pe lângă
îmbunătăţirea calităţii utilităţilor oferite şi a preţurilor practicate, competiţia se dă şi pe
tărâmul facilităţilor acordate clienţilor. Din rândul acestora din urmă o importanţă deosebită o
au facilităţile financiare referitoare la vânzările pe credit şi la rabatul acordat celor ce plătesc
cash. Vânzările pe credit au drept consecinţă imediată amânarea încasărilor şi apariţia unui
debit specific sub forma soldului contului clienţi. De aceea creditul comercial poate fi
considerat o investiţie pe termen scurt.
Obligaţia de plată se materializează în efectele de comerţ: cambie şi bilet la ordin.
Experienţa practică evidenţiază că instrumentul de plată cel mai des utilizat este biletul la
ordin, deşi efectele financiare şi juridice sunt în mare parte identice cu ale cambiei.

5
 Condiţiile de credit comercial se negociază între firmele implicate, ţinându-se seama de:
 politica creditului comercial a firmei furnizoare;
 natura obiectului actului de vânzare-cumpărare;
 situaţia financiară a vânzătorului (furnizorului-creditor);
 situaţia financiară a cumpărătorului (clientului-debitor);
 uzanţele comerciale specifice pieţei pe care se efectuează tranzacţia.

Scopul principal al politicii de credit comercial a firmei îl constituie creşterea cifrei de

afaceri în scopul sporirii profitului net, iar pentru fundamentarea sa,firma trebuie sa elaboreze
mai multe variante care să ţină seama de o serie de parametri precum):
 evoluţia probabilă a cifrei de afaceri în funcţie de condiţiile de credit pentru fiecare
variantă;
 mărimea cheltuielilor de administrare a creditelor;
 riscul direct;
 mărimea absolută a rabatului (discountului);
 costul capitalului în funcţie de împrumutul acordat.

Totodată în determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie

să realizeze un echilibru între costurile implicate de acordarea creditului şi cele aferente
neacordării sau diminuării mărimii acestuia. Astfel sunt costuri ale acordării creditelor
comerciale:
 dobânda pierdută (acordarea creditului comercial este echivalentă cu a da credite fără
dobândă);
 scăderea puterii de cumpărare (cu ocazia acordării creditului comercial are loc o
transferare de valoare de la cel care acordă creditul la cel care-l obţine şi, datorită
creşterii generalizate a preţurilor, acesta din urmă plăteşte datoria la o valoare
inferioară celei pe care a luat-o cu împrumut);
 costurile administrării creditelor comerciale (de regulă administrarea creditelor
comerciale presupune o creştere importantă a volumului contabilizării tranzacţiilor);
 primele de asigurare a riscului de neplată (dacă firma nu adoptă o politică prudentă a
creditului comercial, anumiţi clienţi, datorită insolvabilităţii financiare, nu vor putea
plăti; acest risc poate fi acoperit prin asigurare);
 rabatul acordat (se acordă cu prudenţă, pentru plata promptă a mărfurilor vândute pe
credit, dar gestionarea lui presupune un anumit cost);
 aprecierea potenţialului valoric al clientului (de asemenea culegerea şi prelucrarea
informaţiilor de către firmă sau agenţii specializate în scopul clasificării clienţilor
necesită un anumit cost).

Totodată constituie costuri ale neacordării creditelor comerciale:

 pierderea unor clienţi (pe o piaţă concurenţială, dacă ceilalţi concurenţi ai firmei
acordă credit, va fi foarte dificil pentru aceasta să nu acorde credit comercial şi
discounturi);
 nesiguranţa încasării numerarului (în condiţiile creditului comercial, plata bunurilor se
face prin bancă, evitându-se, astfel încasările în numerar).

Politica de credit comercial, promovată de firma furnizoare, trebuie să cuprindă:

 perioada creditului;
 rabatul acordat pentru urgentarea plăţii;
 calitatea creditului;

6
  politica de încasări.

Perioada creditului reprezintă intervalul de timp pe care firma furnizoare îl acordă

clienţilor săi pentru a efectua plata. În stabilirea perioadei se au în vedere următoarele aspecte:
 natura economică a produsului (de pildă, legumele şi fructele proaspete sunt vândute
pe un credit foarte scurt, în timp ce bijuteriile pot beneficia de o perioadă a creditului
mai mare);
 circumstanţele financiare ale firmei furnizoare (de exemplu, dacă lichiditatea
financiară a acesteia este slabă va fi dificil să acorde un credit pe o perioadă prea mare,
iar dacă se urmăreşte promovarea produselor poate să acorde credite şi să-şi
îmbunătăţească lichiditatea prin alte metode);
 situaţia financiară a cumpărătorului (de regulă, clienţii potenţiali cu o situaţie
financiară precară sunt evitaţi).

Rabatul acordat pentru urgentarea plăţii urmăreşte pe de o parte să atragă noi clienţi,
care îl apreciază ca fiind un mod de reducere a preţului, iar pe de altă parte o reducere a
perioadei de încasare a vânzărilor, deoarece anumiţi clienţi vor plăti mai repede pentru a
beneficia de avantajul acordării acestuia.
Deciziile privind mărimea rabatului sunt în funcţie de rezultatele comparării costurilor şi a
beneficiilor diferitelor termene de acordare. De pildă, o formă poate decide să schimbe
termenii creditelor de la „net 20“, care obligă clienţii să plătească în termen de 20 de zile, la
„3/10, net 20“, care înseamnă că va admite un rabat de 3% dacă plăţile sunt făcute în termen
de 10 zile.

Calitatea creditului se referă la forţa financiară minimă a clienţilor pentru a se acorda

creditul.
Stabilirea calităţii creditului presupune măsurarea acesteia, care se defineşte în funcţie de
probabilitatea neîndeplinirii obligaţiilor de către clienţi.

Politica de încasări evidenţiază „duritatea“ sau „lejeritatea“ în urmărirea plăţii, iar rata de
transformare a creditelor comerciale în bani cash reflectă eficienţa acestei politici.
În practică, pentru a controla sumele de încasat de la clienţi există două tehnici principale,
respectiv:
 perioada medie de încasare;
 modelul sumelor rămase de încasat.

Perioada medie de încasare se determină prin raportarea sumelor pe care firma le are de
încasat la media zilnică a vânzărilor. Deşi este lesne de calculat, această tehnică nu este
suficient de eficace, deoarece, fiind o mărime agregată, tinde să înlăture diferenţele dintre
perioadele de încasare aferente diferiţilor clienţi ai firmei.
Modelul sumelor rămase de încasat, deoarece indică procentul vânzărilor pe credit,
efectuate într-o lună, rămase neîncasate, prezintă două avantaje principale din punct de vedere
managerial, respectiv:
 dezagregă sumele de încasat pentru fiecare lună în care are loc încasarea;
 deoarece sumele de încasat sunt raportate la vânzările din luna de origine, ele nu sunt
vânzări-dependente.

În concluzie, avantajele creditului comercial sunt:

 pentru beneficiar (cumpărător), creditul este o sursă de capital de lucru;

7
  pentru furnizor, creditul reprezintă atât un mijloc de sporire a profitabilităţii (prin
diminuarea cheltuielilor cu depozitarea şi creşterea cifrei de afaceri), cât şi o
modalitate de atragere şi menţinere a clienţilor;
 la nivelul economiei naţionale, creditul comercial asigură fluidizarea schimburilor
comerciale.

Acordarea creditului comercial poate fi privită ca o problemă de alocare (investire) a

capitalului, iar extinderea acestuia constituie o investiţie care se concretizează în creşterea
profiturilor rezultată din mărimea vânzărilor. Totodată, această modalitate de investire a
capitalului nu este lipsită de risc, iar politici diferite având acelaşi cost pot genera diferite
venituri. Bineînţeles că politica preferată va fi cea care asigură venitul cel mai mare pe suma
investită.

b) CREDITUL BANCAR

Creditul bancar este acel tip de credit care se acordă agenţilor economici sub formă
bănească de către instituţiile bancare.
Înseamnă că pe de o parte agenţii economici având conturi deschise la bănci constituie
depozite (la vedere şi la termen) care sunt folosite de către acestea drept resurse,iar pe de altă
parte Băncile Comerciale acordă credite agenţilor economici pentru nevoile lor de producţie
sau de investiţii.
Esenţial în aceste raporturi este faptul că unul din parteneri este banca, faţă de creditul
comercial unde ambii parteneri sunt agenţi economici. Relaţia dintre bancă şi agentul
economic are loc în scopul valorificării surselor atrase de bănci în calitatea lor de intermediari
financiari principali în relaţia economisire-investire, relaţie decisivă pentru creşterea
economică.
Generalizând practica bancară din ţările dezvoltate putem grupa creditul bancar în
următoarele tipuri:
 avansuri în cont curent. Ele sunt destinate să acopere nevoile curente ale agenţilor
economici respectiv cheltuielile de producţie imprevizibile şi greu de localizat pe
obiecte care să reprezinte o garanţie reală. Aceste avansuri prin natura lor nu au
stabilite termene de rambursare acordate lor având la bază depozitele din conturile
curente deschise la bănci. Restituirea avansurilor se face pe măsură ce agentul
economic încasează sume în activitatea desfăşurată.
 linii de credite. Sistemul general de acordare este linia de credit deschisă fiecărui
agent economic, stabilindu-se în cadrul ei şi un plafon maxim al creditelor ce urmează
a fi acordate. În practică liniile de credit îmbracă următoarele forme:
 liniile de credit provizorii sunt cele mai puţin avantajoase pentru agenţii
economici şi în consecinţă cele mai puţin utilizate pentru că banca finanţatoare poate cere
clientului în orice moment acoperirea debitului respectiv restituirea împrumutului şi plata
dobânzilor aferente
 liniile de credit confirmate sunt mai avantajoase pentru agenţii economici
decât primele, au la bază acorduri scrise între cei 2 parteneri în care sunt prevăzute clauze
privind acordarea şi rambursarea împrumuturilor
 liniile de credit revolving reprezintă modalitatea curentă şi cea mai
avantajoasă de obţinere a creditelor de către agenţii economici.
În cadrul liniei de credit se stabileşte un plafon maxim al împrumuturilor împărţite în mai
multe tranşe. Negocierea creditului se face o singură dată la aprobarea liniei de credit.
Mecanismul este simplu, odată îndeplinite condiţiile banca eliberează clientului prima tranşă,

8
a doua tranşă şi următoarea se acordă automat fără a mai fi reluate negocierile. Condiţia este
ca agentul economic să-şi ramburseze tranşele anterioare, în caz contrar linia de credit de
blochează.
 credite pentru stocuri pentru producţie sezonieră sau de campanie. Aceste credite
sunt destinate să asigure resursele necesare în cazul apariţiei unui dezechilibru în cazul
circuitului previzionare-producţie-desfacere.
În acest caz creditele sunt garantate cu mărfurile aflate într-unul din aceste faze
ale circuitului economic.
 credite pe bază de documente; cel mai important document îl reprezintă warant-ul -
este un document care atestă existenţa mărfurilor într-un depozit general (porturi,
vămi). Aceasta permite transmiterea proprietăţii, fiind utilizat pentru obţinerea şi
garantarea creditelor bancare. Warant-ul se comportă deci ca un titlu de credit (efect
de comerţ) şi asigură creditorului respectiv băncii garanţia asupra mărfurilor şi
posibilitatea recuperării creditului acordat. De asemenea warant-ul poate fi negociat,
vândut băncii dându-i acesteia posibilitatea să se refinanţeze de la alte instituţii
financiare.

Toate aceste tipuri de credite bancare (implicit operaţiunile care le generează) sunt
majoritare în activitatea băncilor în general, a băncilor comerciale îndeosebi. De regulă ele
sunt credite pe termen scurt destinate acoperirii nevoilor de producţie şi comercializare ale
agenţilor economici. Acoperirea necesarului de investiţii ale agenţilor economici are la bază
alte căi de mobilizare a resurselor financiare, una din ele fiind şi creditul, în speţă creditul
obligatar.

c) CREDITUL OBLIGATAR

Creditul obligatar are la bază câteva caracteristici mai importante:

 în calitate de debitor apar instituţiile de stat şi entităţile private, acestea emit hârtii de
valoare respectiv titluri de creanţă de natura obligaţiunilor în scopul atragerii de
resurse financiare pe termen mediu şi lung
 în calitate de creditor apar cei care subscriu la aceste titluri emise respectiv care
investesc capitalurile lor disponibile, practic aceştia cumpără obligaţiunile emise de
debitori pe piaţa primară de debitori şi obţin un venit suplimentar sub formă de
dobânzi.
 sumele mobilizate prin emisiunea şi plasarea acestor valori mobiliare, acestor
obligaţiuni au o destinaţie specială şi anume satisfacerea nevoilor de investiţii.
 aceste titluri odată achiziţionate reprezintă baza desfăşurării altor operaţiuni de credit.
Altfel spus ele se vând în mod curent între firme şi bănci pe de o parte, între bănci şi o
Bancă Comercială sau de Emisiune pe de altă parte în cadrul operaţiunilor de
optimizare a plasamentelor
 aceste titluri emise de stat sau societăţile private reprezintă active importante în
patrimoniul fiecărei firme sau bănci
 cei care-şi constituie portofolii formate din achiziţia acestor titluri au una din
următoarele posibilităţi:
 fie le păstrează în portofoliul până la scadenţele titlurilor, încasând
anual un cupon de dobândă. Ei îşi păstrează calitatea de proprietari ai
acestor titluri în acest caz

9
  le pot vinde în bursă respectiv pe piaţa secundară de capital înainte de
scadenţă transformându-le astfel în lichidităţi. Prin vânzarea în bursă îşi
pierd calitatea de proprietari ai acestor titluri şi implicit dreptul de a
încasa dobânda
 le pot depune în gaj la o bancă şi de a obţine un împrumut. Această
operaţiune de împrumut pe gaj de titluri este cunoscută în practica
bancară sub denumirea de lombardare. Pentru acest împrumut băncile
încasează o dobândă numită taxă de lombard, al cărui nivel este
apropiat celui al taxei scontului, acesta fiind ca şi taxa scontului un
instrument important al reglării creditului în economie, al reglării masei
monetare, al lichidităţilor.
În acest caz nu se pierde calitatea de proprietar decât dacă nu rambursează împrumutul, iar
banca vinde în bursă titlurile depuse în gaj. Este şi motivul pentru care băncile acordă aceste
împrumuturi cu mult sub valoarea nominală a titlurilor depuse în gaj.

d) CREDITUL IPOTECAR

Creditul ipotecar reprezintă unul din cele mai importante tipuri de credite din economie,
acesta afirmându-se ca principală modalitate de sprijinire a proprietăţii imobiliare. Creditul
ipotecar are la bază o convenţie încheiată între creditor şi debitor şi ale cărui clauze mai
importante vizează:
 proprietatea care serveşte drept garanţie a rambursării;
 condiţiile de remunerare a capitalului imobilizat;
 scadenţele de rambursare;
 împrejurările în care datorită nerespectării clauzelor contractuale debitorul îşi poate
pierde proprietatea.
În practică întâlnim următoarele tipuri de credit ipotecar:
 creditul ipotecar cu dobândă fixă a fost utilizat cu precădere până în anii ’80 (dată
până la care s-au practicat dobânzile fixe şi cursuri fixe). În acest caz rambursările au
loc la anumite intervale pe întreaga perioadă a împrumutului. Fiecare rambursare
cuprinde dobânda şi suma cu care se reduce datoria în curs
 creditul ipotecar cu dobândă variabilă s-a instituit după anii ’80 datorită trecerii de la
dobânzile fixe la cele variabile pe fondul escaladării proceselor inflaţioniste. Creşterea
inflaţiei a avut ca efect atât creşterea nivelului dobânzilor (şi implicit a costului de
procurare a capitalului de împrumut) cât şi o creştere a variaţiilor care au loc în acest
nivel al dobânzilor. Datorită acestui fapt periodic dobânda de contract se actualizează
în funcţie de evoluţia ratei de piaţă a dobânzii.
 creditul ipotecar cu rambursare progresivă reprezintă o formă mai recentă a
creditului ipotecar, el vine să satisfacă (să acopere) cerinţele agenţilor economici cu
venituri modeste, aflaţi la începutul activităţii lor şi care au perspectiva dezvoltării în
viitor. Altfel spus pe măsură ce aceştia îşi dezvoltă cifra de afaceri şi deci creşte
capacitatea de rambursare şi dobânda va fi din ce în ce mai mare. De asemenea agenţii
economici pot beneficia la începutul activităţii şi de o perioadă de graţie.
 creditul ipotecar de anuităţi; acest credit ipotecar urmăreşte să valorifice capitalul
imobilizat în locuinţe proprietate, fără a se renunţa la dreptul de proprietate şi la
uzufruct. Împrumutul se obţine prin ipoteca unei părţi a proprietăţii şi serveşte la
achiziţionarea unui contract de anuităţi, acesta aducându-i proprietarului un venit
permanent constant.

10
 Principalele instituţii financiare care mobilizează şi constituie resurse cu această destinaţie
sunt: Casele de Economii, Băncile Mutuale de Economii, Băncile Comerciale, Companiile de
Asigurări şi Bănci şi Societăţi Ipotecare (instituţii specializate).
Iniţial aceste instituţii deţinătoare de resurse desfăşurau pe cont propriu operaţiuni de
credit ipotecar asumându-şi rolul de creditor în cadrul contractului de împrumut. În prezent
fluxurile de constituire şi redistribuire sunt organizate în forme distincte. De exemplu: în SUA
cu cea mai puternică piaţă a creditului ipotecar funcţionează în prezent o entitate specializată
numită Sistemul Fondului Comun de Plasament constituit pe seama resurselor financiare
atrase prin emiterea de obligaţiuni de către Asociaţiile Federale Ipotecare. De asemenea în
Europa dezvoltată există o piaţă distinctă a creditului ipotecar în cadrul căreia operaţiunile se
desfăşoară sub supravegherea unor instituţii de credit specializate.

Derularea creditului ipotecar

Suma creditului acordat va fi pusă la dispoziţie beneficiarului eşalonat sau integral, plata
făcându-se direct către vânzător, în cazul cumpărării unui imobil, respectiv către constructor,
în celelalte cazuri. În cazul în care lucrările pentru care s-a acordat creditul ipotecar vor fi
efectuate în regie proprie de către beneficiarii acestuia, sumele de bani se vor transmite
acestora conform unui plan de finanţare stabilit prin contract.
În cazul în care prin contractul de credit ipotecar s-a stabilit ca rata dobânzii să fie
variabilă, se vor aplica următoarele reguli:
 variaţia ratei dobânzii trebuie să fie legată de fluctuaţiile unui indice de referinţă, ales
dintr-o serie de indici de referinţă a căror listă şi modul de calcul vor fi stabilite prin
hotărâre a Guvernului, după avizarea de către Banca Naţională a României;
 contractul poate să prevadă ca variaţia ratei dobanzii să fie limitată, în sens crescător şi
descrescător, la un anumit nivel faţă de rata iniţială a dobânzii.
Contractul poate să prevadă, de asemenea, că rata dobânzii nu variază decât atunci când
modificarea în sens crescător sau descrescător înregistreaza, faţă de rata iniţială a dobânzii, o
diferenţă minimală determinată;
modificarea ratei dobânzii trebuie comunicată împrumutatului cel mai tarziu la data aplicării
noii rate.
De asemenea, Legea nr. 190/1999 instituie obligativitatea încheierii de către împrumutat a
unui contract de asigurare privind bunurile ipotecate, valabil pe toată durata creditului
ipotecar, în care împrumutătorul va figura ca beneficiar al
poliţei de asigurare. Primele de asigurare vor fi achitate de către împrumutat, odată cu
rambursarea ratelor privind creditul ipotecar primit.
În cazul în care împrumutatul este o persoană juridică, el va trebui să încheie, pe langă
contractul de asigurare amintit, un contract de asigurare pentru riscul nefinalizării
construcţiilor pentru care s-a acordat creditul ipotecar, beneficiarul fiind împrumutătorul.
Contractele de asigurare se vor încheia cu o societate de asigurări,
împrumutătorul neavând dreptul să impună împrumutatului un anumit asigurator.

e) CREDITUL DE CONSUM

Creditul de consum este un credit de termen scurt sau mediu acordat persoanelor
individuale şi destinat acoperirii costului serviciilor de care beneficiază prin reţeaua de
comercializare. Privit în evoluţie creditul de consum a îmbrăcat 2 forme:
 credit deschis, cu rambursare neeşalonată a fost prima formă a creditului de consum.
Consta practic în posibilitatea acordată de comercianţi clienţilor solvabili de a
achiziţiona bunuri şi servicii potrivit nevoilor lor urmând ca lichidarea şi reglarea

11
 datoriilor să se facă ulterior potrivit unor aranjamente personale diferite de la caz la
caz
 creditul eşalonat.

În principal au fost 2 factori care au condus la reglementarea creditului de consum pe bata

unor norme de creditare judicios elaborate:
 creşterea spectaculoasă a producţiei de bunuri de folosinţă îndelungată şi de valori
mari
 necesitatea asigurării accesului cumpărătorilor la aceste bunuri.
Concomitent cu reglementările acestui credit în ţările dezvoltate a fost creată o amplă şi
diversificată reţea de instituţii de credit specializate în acest domeniu.
O formă relativ modernă a creditului de consum (eşalonat sau reglementat) este şi creditul
revolving, a cărui extindere pe o scară largă a fost posibilă datorită amplificării utilizării
cardurilor bancare respectiv a cărţilor de credit. Acest credit se caracterizează prin
următoarele:
 se acordă în cadrul unei convenţii sau contract de împrumut stabilit între părţi
 permite consumatorului să achiziţioneze bunuri sau să obţină împrumuturi fie direct de
la creditori (bănci), fie indirect prin cărţile de credit
 consumatorul are posibilitatea să efectueze plăţile fie în totalitate, fie parţial şi periodic
(pentru creditul în curs) în funcţie de posibilităţile financiare.

12
 3. ALTE CLASIFICĂRI ALE CREDITULUI

a)După criteriul perioadei creditului:

 Credite pe termen scurt – începând de la 24 de ore (overnight – de pe o zi pe alta)
până de regulă la 1 an sau pe durata unui ciclu de producţie;
 Credite pe termen mediu – între 1 şi 5 ani şi au ca obiectiv operaţiuni de investiţii, de
import sau export, cumpărarea de obiecte de folosinţă îndelungată (de exemplu
autoturisme);
 Credite pe termen lung – până la 25-30 de ani pentru finanţări de obiective importante,
pentru retehnologizări de mare amploare şi pentru construcţia de imobile (rezidenţiale
sau de alt tip).

b)După criteriul obiectului:

 Credite pentru producţie şi comerţ – fie pentru finanţarea capitalului circulant, fie
pentru investiţii;
 Credite de consum – de regulă pe termen scurt pentru acoperirea unor cheltuieli
personale în cazul persoanelor fizice sau pentru cei cu profesiuni liberale;
 Credite pentru export sau import – în care banca, pe lângă creditul propriu-zis, oferă
servicii specifice (de exemplu asigurarea mărfurilor). În multe ţări (inclusiv în
România) există bănci specializate pentru finanţarea acestor operaţiuni care necesită
analize ale riscurilor de ţară. În plus, aceste finanţări sunt costisitoare pentru
împrumutat iar statul poate prelua o parte din costuri ca pârghie de stimulare a
exporturilor;
 Credite comerciale – conform denumirii din planul de conturi se referă la creditele
acordate având la bază efecte de comerţ care sunt scontate. Caracteristica specială a
acestora este că dobânda activă se încasează în momentul acordării respectivului
credit, suma primită ca împrumut fiind diferenţa dintre valoarea nominală a efectelor
comerciale şi valoarea dobânzii şi a comisioanelor aferente serviciului respectiv. În
această categorie intră creditele de scont, factoringul şi forfetarea.

c)După criteriul de clasificare al clientului:

 Credite pentru persoane juridice nebancare – agenţi economici care îşi desfăşoară
activitatea pe baza legii societăţilor comerciale sau a micilor întreprinzători particulari;
 Credite pentru persoane fizice – care pot fi credite de consum sau ipotecare
(cumpărarea sau construcţia de locuinţe uni sau multifamiliale). În această categorie
pot intra şi creditele acordate persoanelor ce desfăşoară activităţi lucrative şi sunt liber
profesionişti (medici de familie, contabili autorizaţi, avocaţi etc.)
 Credite acordate băncilor sau altor instituţii financiare;
 Credite acordate agenţiilor guvernamentale (credite publice).

d)După modalitatea de stingere a obligaţiilor:

 Credite amortizabile – există un scadenţar clar când împrumutatul trebuie să
ramburseze rata scadentă;
 Credite neamortizabile – sunt facilităţi de casă continue şi reînnoibile, împrumutatul
rambursând obligaţiile pe măsura încasărilor, plafonul acordat variind în funcţie de
anumite criterii stabilite de bancă. La cererea băncii clientul trebuie să facă creditor
soldul contului său curent.

13
 e)După modalitatea de rambursare:
 La scadenţă (credit balon);
 Prin anuităţi constante – periodic se plăteşte o sumă constantă care cuprinde o parte
de capital şi o parte din dobânda aferentă capitalului;
 Prin amortizări constante – partea de capital se împarte la numărul de rambursări iar
dobânda se calculează la soldul restant şi ca atare plăţile periodice sunt descrescătoare
în timp.

f)După garanţie:
 neacoperite de garanţii reale şi/sau financiare (numite credit cu garanţie personală);
 acoperite cu active reale şi/sau financiare;
 acoperite cu un echivalent în numerar (depozite colaterale);
 acoperite cu ipoteci asupra clădirilor şi terenurilor.

g)Din punct de vedere calitativ

 performante;
 neperformante.
Trecerea din categoria de performanţă în cea de neperformanţă se face conform unor norme
bancare clar precizate. Criteriul de bază este respectarea clauzelor contractuale. Dacă la un
anumit moment de timp apar întârzieri în rambursare, atunci împrumutul va fi trecut într-o
clasă specială de conturi – "Credite restante şi îndoielnice". Creditele neperformante au un
impact negativ asupra activităţii băncii:
 cresc cheltuielile aferente constituirii unor provizioane suplimentare pentru
acoperirea riscurilor de neplată;
 implică cheltuieli suplimentare pentru recuperare (cheltuieli pentru execuţia
garanţiei, cheltuieli de judecată etc.);
 diminuează indicatorul bancar numit Rata de solvabilitatea europeană (RSE) –
cunoscut şi sub denumirea de indicatorul Cooke, care trebuie să fie peste 12%.

14
 4. GARANŢIA CREDITULUI

Necesitatea garantării creditelor decurge din existenţa riscului împrumutului. Deci banca
trebuie să se asigure că agenţii economici care trebuie să se împrumute au capacitatea
restituirii creditelor şi oferă posibilitatea recuperării acestora şi a dobânzilor aferente, cand nu
îşi achită aceste obligaţii.
Posibilităţile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare şi economice, a
altor indicatori, date, studii, avizări. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari şi pe
proiecte de investiţii prezentate la bancă si pentru care se solicită credite.Existenţa şi
determinarea exactă a garanţiilor este mai importantă în cazul creditelor pe termen
lung.Garanţiile imobiliare nu pot fi puse de regula în cazul creditelor pe termen scurt, întrucât
patrimoniul agentului economic ar fi în permanent pericol de a se fărâmiţa şi diminua. Se
poate afirma că garanţiile reprezintă acoperirea materială a datoriilor legate de creditele
solicitate sau acordate.
În practica internaţională şi cea românescă există trei tipuri principale de garanţii pentru
credite şi anume:
a)garanţii reale;
b)garanţii personale;
c)alte garanţii.

Garanţia este aşa de importantă încât există şi o clasificare a creditelor acordate de băncile
comerciale. Astfel, există creditul garantat sau acoperit si creditul negarantat cu valori
materiale. Creditul negarantat poate fi individual, când se acordă unei persoane fizice fără nici
o obligaţie sau formalitate, creditul cu gir personal, pentru fiecare operaţiune şi creditul prin
scont de poliţe. În acest din urmă caz, mai multe persoane prin obligaţii luate anterior,
garantează rambursarea la scadenţă.

a) GARANŢIILE REALE

Garanţia reală reprezintă un activ acordat de către un debitor unui creditor astfel încât
datoria să fie însoţită de o anumită siguranţă. Deci o garanţie reală este întotdeuna un element
de activ mobiliar sau imobiliar. Garanţia reală constă în rezervarea unor bunuri individualizate
în scopul garantării creditului. Garanţiile reale cuprind ipotecile şi gajurile. Pentru a nu fi
contestate, garanţiile reale trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
 renunţarea debitorului şi punerea gajului în posesia creditorului sau a unei terţe
persoane convenite de cele două părţi;
 este necesar să se încheie un contract, care să expliciteze creditul şi să precizeze
garanţiile consimţite;
 garanţiile reale impun o responsabilitate din partea celor care le păstrează; ei răspund
de conservarea bunurilor ipotecate sau luate în gaj;
 bunurile ce constituie garanţii, nu se pot elibera decât cu acordul creditorului;
 garanţiile să nu fie luate în perioadele periculoase ale unei ţări (criza economică,
inflaţie galopantă, război);
 banca trebuie să fie conştientă de faptul că gajul său poate fi preluat de către un alt
creditor privilegiat (bugetul statului).
Banca mai poate fi afectată şi de grija puterii politice de a ajuta să supravieţuiască agenţi
economici cu dificultăţi. Este clar că în acest caz se micşorează drepturile creditorilor
beneficiari de ipoteci sau gaj.

15
 Din această cauză, banca trebuie să acorde credite nu numai în funcţie de valoarea gajului,
ci să se aibă în vedere şi justificările economice şi financiare. Acestea din urmă pot descoperi
riscuri serioase, care atrag după ele dificultaţi majore. Ca urmare, nu este eficient ca o bancă
să acorde credite pe gaj, cu unele excepţii, cum ar fi avansul pe mărfuri, credite acordate
societăţilor de comerţ exterior, credite pe perioade foarte scurte. Creditele care cer o garanţie
reală necesită o depunere în gaj a unor active. Vorbind de creditele pe termen scurt, gajul
cuprinde active circulante (avansurile pe titluri, avansuri pe marfă şi avansul pe piaţă).
Avansul pe titluri este mai puţin folosit, întrucât agenţii economici nu au interesul să
deţină în portofoliul lor, titluri cu negociere curentă. Totuşi unii agenţi economici pătrund pe
piaţă şi procură titluri de valoare în scopul realizării unui profit maxim. Aceste titluri pot
constitui garanţie pentru creditele acordate în scopul satisfacerii nevoilor de fonduri de
rulment ale agentului economic.
Avansul pe titluri poate fi luat mai mult în consideraţie în viitor pentru garantarea
creditelor acordate persoanelor fizice.
Avansul pe marfă este un credit ce se acordă pentru industrie şi comerţ. Pentru acest credit
sunt luate în consideraţie mărfuri care sunt constituite în gaj la bancă.
Avansul pe piaţă este o altă formă de creditare a producţiei şi are în vedere un activ
circulant (producţia neterminată, produse finite). Băncile manifestă o oarecare prudenţă
pentru astfel de creditări. Se apelează la adjudecări şi licitaţii şi pentru ele se eliberează
cauţiuni şi garanţii.
Gajul este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite băncii un bun mobil
pentru garantarea creditului. Aceste bunuri trebuie să facă obiectul vânzării-cumpărării, deci
să fie cuprinse în circuitul civil. Gajul este de două feluri şi anume: cu deposedare şi fără
deposedare.
Gajul cu deposedare se mai numeşte şi amanet şi presupune depunerea bunului mobil la
bancă. Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic şi valoare
mare (metale preţioase, opere de artă, bijuterii).
Gajul fără deposedare se aplică numai asupra produselor solului, materiilor prime
industriale, produselor în curs de fabricaţie sau deja fabricate şi aflate în depozit. Pentru ca
aceste produse să poată fi luate în garanţie, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii:
 să existe posibilitatea reală de obţinere a lor;
 să se afle la agenţii economici sau în depozit;
 să existe o piaţă sigură de valorificare a produselor.
Gajarea se face în ambele cazuri printr-un contract încheiat separat de contractul de
credite, între bancă şi agentul economic ce solicită împrumutul.
Ipoteca reprezintă o garanţie, care nu presupune deposedarea celui ce o prezintă în
vederea obţinerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul sau un garant. Drept
obiect al ipotecii se pot lua în consideraţie numai bunurile imobile actuale, nu şi cele viitoare.
Aceste bunuri trebuie să fie incluse în circuitul civil şi sunt formate din terenuri şi clădiri de
orice fel.
Bunurile ipotecate pot fi luate în garanţie numai la valoarea de asigurare, când ele aparţin
persoanelor fizice, sau numai la valoarea de înregistrare în contabilitate dacă aparţin agenţilor
economici. Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate, dacă consideră că
valoarea reală a acestora este mai mare decât cea de asigurare.

b) GARANŢIILE PERSONALE

Garanţiile personale reprezintă aranjamentele agenţilor economici şi persoane fizice prin

care aceştia se obligă să suporte datoriile debitorilor către bancă pentru creditele acordate.

16
Acest tip de garanţie mai poartă denumirea de cauţiune sau fidejusiune şi este valabil dacă
sunt îndeplinite urmatoarele condiţii:
 să existe un contract separat prin care o persoana fizică sau juridică se obligă să
garanteze obligaţiile agentului economic împrumutat cu întregul său patrimoniu;
 cel ce garantează să aibă deplină capacitate (să aibă 18 ani dacă este persoană fizică,
sau să fie legal constituită în cazul persoanei juridice);
 garantul să fie solvabil;
 garantul să domicilieze sau să aibă sediul în judeţul unde funcţionează banca ce acordă
creditul;
 patrimoniul ce se constituie garanţie să nu fie afectat de alte datorii sau obligaţii.
Cauţiunea sau garanţia personală poate fi materializată şi prin scrisoarea de garanţie
bancară. Aceasta este garanţia dată de o bancă în favoarea unui agent economic sau persoane
fizice care contractează un credit bancar. Scrisoarea de garanţie bancară poate avea o
diversitate de forme, dar trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii:
 să precizeze clar suma creditului pentru care se emite garanţia;
 titularul creditului;
 beneficiarul garanţiei;
 termenul de valabilitate a garanţiei (care nu poate fi mai mic decât termenul de
rambursare a creditului);
 să fie datată şi semnată de banca ce emite scrisoarea (de persoanele ce angajează şi
reprezintă, patrimonial, banca).

c) ALTE GARANŢII

Gajul general este un gaj comun la dispoziţia tuturor creditorilor, aceştia având o poziţie
egală faţă de bunurile debitorului împotriva căruia se derulează executarea silită.Acest gaj nu
conferă băncii privilegiul de a-şi recupera singură datoriile (ca în cazul garanţiilor reale), ceea
ce înseamnă că riscurile ei sunt mult mai mari.
Gajul general cuprinde întreg patrimoniul debitorului, deci atât bunurile mobile, cât şi cele
imobile. El reprezintă o garanţie prin efectul legii (chiar dacă nu s-a încheiat un înscris
separat).
Depozitele în lei şi valută. Este vorba numai de disponibilităţile băneşti constituite în
depozite distincte, create special în scopul garanţiei creditelor. Aceste depozite se constituie
pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.

17
 CAPITOLUL II

1. CREDITE PENTRU PERSOANELE FIZICE

Banca Transilvania pune la dispoziţie oferta sa variată de credite pentru persoane

fizice.Creditele se disting prin flexibilitate şi dobânzi atractive,adresându-se dorinţelor unui
număr din ce în ce mai mare de clienţi.
Banca Transilvania încearcă să anticipeze nevoile oamenilor şi să le vină în
întâmpinare,cu produse de creditare care să se muleze cât mai bine pe ceea ce aceştia îşi
doresc.

a) CREDITELE DE NEVOI PERSONALE

Creditele pentru nevoi personale de la Banca Transilvania au fost concepute pentru

acoperirea nevoilor de disponibilităţi băneşti fără a condiţiona destinaţia acestor bani.Aceste
credite se acordă rapid şi au o documentaţie redusă pentru aplicare.
 Creditul de nevoi personale cu garanţii
Banca Transilvania oferă Oferta BT şi Soluţia BT, două produse flexibile şi moderne pentru
obţinerea căruia nu este necesară precizarea destinaţiei. Prin Oferta BT /Soluţia BT se pot
efectua cheltuieli diverse - de la plata taxelor până la cumpărarea unor piese de mobilier, dar
şi achitarea unor lucrări dentare.
 Creditul de nevoi curente Practic BT
Creditul pentru nevoi curente Practic BT în lei este un produs flexibil şi modern pentru
obţinerea căruia nu este necesară precizarea destinaţiei.
Poţi beneficia de acest credit dacă eşti cetăţean român, ai domiciliul în România şi ai vârsta
cuprinsă între 18 şi 70 de ani (vârsta maximă la sfârşitul perioadei de creditare).
Prin Practic BT se pot efectua cheltuieli diverse - de la taxele şcolare ale copiilor, până la
cumpărarea unui calculator sau a unor piese de mobilier, dar chiar şi achitarea contravalorii
unei lucrări dentare.
 Creditul de nevoi personale fără rate
Prin creditul fără rate, se pot efectua cheltuieli diverse - de la taxele şcolare ale copiilor, până
la cumpărarea unui calculator sau a unor piese de mobilier, dar chiar şi achitarea contravalorii
unei lucrări dentare.
Creditul se acordă în lei, suma minimă de care se poate beneficia fiind de 1.000 EUR (în
echivalent RON), în timp ce suma maximă este plafonată la echivalentul în RON a 10.000
EUR.
 Creditul pentru pacienţi
Se pot achita tratamentele medicale mult mai uşor, prin credite de la Banca Transilvania
Pentru aceasta, s-a creat creditul pentru pacienţi, prin intermediul căruia se poate beneficia de
o sumă maximă de 5.000 EUR (în echivalent lei), pe o perioadă de 5 ani.

b) CREDITUL DE 2 ORI CÂT CASA

Banca Transilvania oferă creditul „De 2 ori cât casa”,prin care se poate beneficia de un credit
mai mare decât garanţiile imobiliare pe care le va prezenta persoana care solicită

18
creditul.Valoarea creditului depinde de veniturile realizate şi de valoarea garanţiei care trebuie
să fie de minim 50% din credit.
Poţi aplica pentru acest credit dacă eşti cetăţean român cu domiciliul stabil în România sau
dacă eşti cetăţean străin dar lucrezi în România şi ai domiciliul stabil aici.Vârsta maximă la
sfârşitul perioadei de creditare este de 70 de ani. Veniturile acceptate sunt variate.
Pentru a contracta acest credit este nevoie de:
 acte doveditoare de venit: adeverinţă de salariu, copie carte de muncă/contract
individual de muncă, alte acte doveditoare de venit (pensii, chirii, dividende, venituri
din activităţi independente, alte venituri cu caracter permanent);
 actele de proprietate ale imobilului care constituie garanţia creditului (extras de Carte
Funciară actualizat);
 act de identitate (pentru soţ/soţie, în original şi o copie);
 certificat de căsătorie (după caz, în original şi o copie);
 cerere de credit;
 acord de consultare a Biroului de Credit;
 acord de consultare CRB.

c) CREDITELE IMOBILIARE-IPOTECARE

 Creditul imobiliar
Prin acesta se poate finanţa 100% din valoarea terenului/imobilului/investiţiei propuse, iar
perioada de rambursare maximă este de 30 de ani.
 Creditul ipotecar
Este destinat cumpărării, construcţiei sau modernizării locuinţei.Perioada maximă de creditare
este de 30 de ani.
 Creditul punte pentru credit ipotecar şi credit imobiliar
Banca Transilvania oferă Creditul Punte, un credit pe termen scurt sau mediu. Acesta permite
finanţarea temporară în scopul achiziţionării unui imobil sau construirii unei noi proprietăţi
imobiliare sau finanţării avansului pentru perioada cuprinsă între semnarea contractului de
achiziţie până la vânzarea imobilului pe care îl deţine persoana respectivă în prezent.

d)CREDITUL AUTO

Poţi aplica pentru acest credit dacă eşti cetăţean român cu domiciliul stabil în România şi
obţii venituri cu caracter permanent pe teritoriul ţării. Veniturile acceptate sunt variate.Vârsta
maximă la sfârşitul perioadei de creditare este de 70 de ani.
Pentru a contracta acest credit este nevoie de:
 acte doveditoare de venit: adeverinţă de salariu, copie carte de muncă/contract
individual de muncă, alte acte doveditoare de venit (pensii, chirii, dividende, venituri
din activităţi independente, alte venituri cu caracter permanent);
 factura proformă emisă de dealer;
 act de identitate (pentru soţ/soţie, în original şi o copie);
 certificat de căsătorie (după caz, în original şi o copie);
 cerere de credit;
 acord de consultare a Biroului de Credit;
 acord de consultare CRB.

19
 e) CREDITUL PENTRU CUMPARARE ACTIUNI

Poţi aplica pentru acest credit dacă eşti cetăţean român cu domiciliul stabil în România şi
obţii venituri cu caracter permanent pe teritoriul ţării. Veniturile acceptate sunt variate.Vârsta
maximă la sfârşitul perioadei de creditare este de 70 de ani.
Pentru a contracta acest credit este nevoie de:
 acte doveditoare de venit: adeverinţă de salariu, copie carte de muncă/contract
individual de muncă, alte acte doveditoare de venit (pensii, chirii, dividende, venituri
din activităţi independente, alte venituri cu caracter permanent);
 factura proformă emisă de dealer;
 act de identitate (pentru soţ/soţie, în original şi o copie);
 certificat de căsătorie (după caz, în original şi o copie);
 cerere de credit;
 acord de consultare a Biroului de Credit;
 acord de consultare CRB.

f) CREDITE DIVERSE

 creditul turistic;
 creditul pentru românii din străinătate;
 creditul pentru studii.

2. CREDITE PENTRU IMM-uri

Banca Transilvania propune soluţiile de finanţare, menite să vină în întâmpinarea firmelor

care doresc acces rapid şi simplificat la suport financiar, răspunzând, totodată, nevoilor de
capital de lucru , acoperirii vârfurilor de plăţi pe termen scurt, demarării unei noi afaceri şi
programelor investiţionale avute în vedere.

a) CREDITE RAPIDE FĂRĂ GARANŢII

 Creditul 1 oră capital de lucru; dobândă 0; scontare 100%.

b) SCRISORI DE GARANTIE BANCARA

 Scrisori pentru licitaţii;
 Scrisori de retur avans şi de bună execuţie.

c) CREDITE RAPIDE PENTRU INVESTIŢII

 Investiţii fără aport;
 Proprietăţi imobiliare pe firmă;
 Creditul de două ori cât casa; 
 Leasing 1 oră fără avans;
 Leasing 1 Oră Sale&Lease Back.

d) CREDITE CU ANALIZĂ SIMPLIFICATĂ

 Pentru activitate curentă şi investiţii, până la 100.000 Eur;
 Leasing 1 Oră Sale&Lease Back;

20
  Credit pentru Firme din Mediul Rural.

e) CREDITE PENTRU FIRME NOU ÎNFIINŢATE

 Creditul Start UP;
 Start UP plus .

f) CREDITE RAPIDE DIN SURSE BERD

 Pentru capital de lucru:
Creditul 1 oră capital de lucru;
Dobândă 0;
Creditul Start UP.
 Pentru investiţii:
Creditul 1 oră- Investiţii fără aport;
Creditul Start UP plus.

3. CREDITE PENTRU CLIENŢI CORPORATIVI

a) CREDIT PENTRU CAPITAL DE LUCRU

Creditele pentru capital de lucru finanţează desfăşurarea activităţii curente a companiei.

Forma cea mai cuprinzătoare, mai puţin restrictivă şi mai facilă sub aspectul derulării este
finanţarea prin linie de credit.
Dobânda se aplică numai la soldul debitor al contului curent al companiei deschis la
Banca Transilvania.Astfel, orice încasări pe care compania le primeşte în contul curent la
Banca Transilvania diminuează valoarea soldului debitor,respectiv suma la care se aplică,
zilnic, rata convenită a dobânzii, ceea ce duce la plăţi de dobândă dimensionate în strictă
concordanţă cu gradul de utilizare a facilităţii şi corelate cu rulajele companiei în conturile
deschise la Banca Transilvania.
Acest tip de credit se caracterizează printr-o flexibilitate sporită faţă de alte tipuri de
facilităţi, în sensul că împrumutatul poate decide în mod eficient utilizarea disponibilului în
contul curent, fără justificarea tranzacţiilor cu copii după facturi sau alte tipuri de documente
(exceptând prima tragere).Există şi posibilitatea ca la scadenţă, în măsura în care necesităţile
firmei se perpetuează, facilitatea să fie prelungită, pe bază de act adiţional, fără costuri
suplimentare de înscriere a garanţiilor şi,de obicei, cu costuri bancare mai mici decât la
acordarea iniţială.
Varianta alternativă de finanţare a activităţii curente este creditul pe termen scurt,
conceput pentru acoperirea deficitelor temporare sau ciclice de capital de lucru. Destinaţia
concretă poate fi plata furnizorilor, constituirea de stocuri, realizarea unei comenzi sezoniere,
susţinerea unui proiect definit etc. Creditul e disponibil ca şi produs individual, cu o singură
acordare, sau în sistem revolving , în cadrul unui plafon de credite pe termen scurt.
Creditele pentru capital de lucru sunt disponibile în lei şi valută şi se încadrează în
termenul caracteristic pentru creditele pe termen scurt, de maxim 1 an.

b)CREDIT PENTRU INVESTIŢII

În ultimii 10 ani Banca Transilvania a finanţat mii de proiecte încununate de succes.

Se pun la dispoziţia clienţilor fonduri pentru:
 achiziţia şi construcţia de clădiri, cumpărarea de echipamente, utilaje sau mijloace de
transport;

21
  dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea capacităţilor de producţie sau desfacere
existente;
 asigurarea capitalului de lucru necesar demarării unor obiective de investiţii noi,
aferente unor companii nou înfiinţate (maxim 20% din valoarea creditului);
 credite bilanţiere (de structurare bilanţieră), care presupun refinanţarea pe termen
mediu a unor poziţii de credite bancare din bilanţul companiilor;
 creditul pentru achiziţia de acţiuni şi părţi sociale ale altor companii.
Creditul se adresează tuturor categoriilor de persoane juridice şi este disponibil în lei sau
valută.Valoarea creditului va fi corelată cu valoarea proiectului de investiţii şi în principiu se
va situa la nivelul de 80-85% din valoarea proiectului, diferenţa constituind-o aportul propriu
al companiei. De regulă, aportul firmei se va concretiza cel târziu odată cu vărsarea
împrumutului. Pentru firme noi sau fără o activitate relevantă contribuţia solicitată este de
minim 30% din valoarea proiectului.
Creditul pentru investiţii se poate acorda pe termen scurt, mediu şi lung în funcţie de
valoarea creditului, complexitatea investiţiei, de necesităţile firmei şi de capacitatea de plată,
iar rambursarea se va corela cu sursele de rambursare ale companiei, în rate lunare sau
trimestriale, de regulă, egale. În funcţie de perioada estimată de punere în funcţiune a
investiţiei, se poate acorda o perioadă de graţie de până la 12 luni la plata ratelor.
Garantarea creditului va avea în vedere posibilităţile clientului (imobile, gajuri, obiectul
investiţiei etc) şi normele interne de creditare privitoare la garanţii. Gradul minim acceptat de
acoperire cu garanţii este de 120% aplicat la valoarea cumulată a creditului şi a dobânzii
antecalculate pe primele trei luni.

c) CREDIT PENTRU NEVOI TEMPORARE

Creditul pentru nevoi temporare rezolvă necesităţile temporare de lichidităţi ale clienţilor.
Produsul e asemănător scontărilor de instrumente de plată, fiind garantat cu creanţele care
decurg din astfel de documente (cec barat, bilet la ordin , factură acceptată la plată şi înscrisă
cu contul BT). Cuantumul creditului se ridică până la un procent de 80% din valoarea înscrisă
în documentul de încasat.Creditul e disponibil în RON şi poate avea un termen maxim de
rambursare de 60 zile.
Rapiditatea produsului şi structura lejeră de garanţii impun câteva criterii minimale de
eligibilitate pentru solicitanţi:
 să nu fie prezenţi cu incidente de plată în CIP în ultimul an; această condiţie trebuie să
o îndeplinească şi debitorii cedaţi (plătitorii instrumentelor de plată);
 să nu constituie grup cu debitorii cedaţi;
 nu au înregistrat restanţe la CNT anterioare acordate de BT;
 nu au înregistrat restanţe mai vechi de 7 zile la creditele bancare.
Pentru clienţii a căror nevoie de finanţare de acest gen se întinde pe o perioadă mai lungă
de timp sau e permanentă, produsul poate fi conceput şi sub forma unui plafon revolving de
CNT. Termenul de valabilitate al plafonului poate fi de maxim 1 an, iar valoarea acestuia va fi
limitat la maxim 70% din media lunară a cifrei de afaceri din ultimele 3 luni.

d) PROPRIETĂŢI IMOBILIARE PE FIRMĂ.CREDIT FĂRĂ AVANS

Creditul se acordă pe o perioadă de până la 15 ani, cu graţie de până la 1 an, iar suma
creditului poate ajunge până la 250.000 EUR
Pentru toate acestea compania doritoare trebuie să îndeplinească câteva condiţii minime
de eligibilitate:
 evoluţia cifrei de afaceri este pozitivă;

22
  înregistrează profit din exploatare;
 nu există înregistrări în Centrala Incidentelor de Plăţi cu mai mult de 3 incidente
majore în ultimele 6 luni şi nu există interdicţie de a emite cecuri bancare;
 este stabilă financiar.

e) SCONTARE 100%

Compania trebuie să îndeplinească câteva condiţii minime de eligibilitate:

 nu figurează în Centrala Incidentelor de Plăţi cu incidente majore; aceeaşi condiţie
trebuie respectată şi de către emitenţii instrumentelor de plată;
 are un istoric cu Banca Transilvania în derularea a cel puţin 5 credite pe documente
necertificate;
 nu a înregistrat incidente în rambursarea creditelor nevoi temporare de care a
beneficiat de la Banca Transilvania sau în rambursarea altor tipuri de credite ;
 rulajul derulat prin Banca Transilvania în ultimele 3 luni este de 60% raportat la cifra
de afaceri aferentă aceleiaşi perioade.
Pentru aceste operaţiuni nu sunt necesare formalităţi suplimentare practicate în cazul
scontărilor standard, totodată există posibilitatea construirii unui PLAFON REVOLVING de
Scontări 100%.

f) OPORTUNITATE FX

Acest produs se adresează în principal companiilor performante din punct de vedere

financiar care derulează o parte importantă din afacere prin conturile deschise la Banca
Transilvania.Valoarea plafonului de schimb se situează între 50.000 EUR şi 500.000 EUR.

g) CREDIT ENERGIE EFICIENTA

Creditul este destinat tuturor agenţilor economici care doresc să facă investiţii pentru
reducerea consumului de energie, respectiv cu scopul eficientizării producţiei şi a consumului
de energie electrică. Proiectul ideal finanţat din acest credit va fi o reţea/infrastructură de
energie deja existentă şi în folosinţă,care,prin investiţiile demarate, va fi modificată şi
îmbunătăţită printr-un proces de eficientizare a producţiei/distribuţiei/consumului de energie.
AVANTAJE:
 După efectuarea investiţiilor se va obţine o reducere a cheltuielilor cu energia, mărind
astfel competitivitatea societăţii comerciale;
 Conform contractului încheiat cu BERD , recuperarea a 15% din investiţie direct de la
BERD în condiţia în care proiectul finanţat este finalizat aşa cum a fost prevăzut şi
stabilit la contractarea creditului.
PAŞI DE EFECTUAT:se va prezenta o descriere sumară a investiţiei, din care să rezulte
costurile, aportul propriu, beneficiul energetic estimat şi alte date relevante(inclusiv date de
contact). Aceasta se va prezenta la orice Sucursală sau Agenţie a Băncii Transilvania, clientul
urmând a fi contactat de către Consultantul BERD pentru a stabili eligibilitatea din punct de
vedere tehnic. În cazul proiectelor eligibile se va urma procedura normală pentru creditele de
investiţii.
EXEMPLE DE PROIECTE ELIGIBILE:
 Co-generarea de căldură şi electricitate la locul amplasamentului;
 Reabilitarea cazanelor (controale mărite, economizor, izolaţie îmbunătăţită, arzătoare
care se regenerează, închidere automată);

23
 Înlocuirea cazanelor pe gaz cu cazanele pe condensator;
 Trecerea de la încălzirea pe electricitate la încălzirea bazată direct pe combustibil;
 Îmbunătăţiri ale proceselor prin intensificarea controalelor;
 Reabilitarea sistemelor de distribuţie cu abur: instalarea trapelor de aburi, recuperare
sporită a condensatului;
 Instalaţie de recuperare a căldurii din procese (ex. Instalaţii cu economizer de
preîncălzire, recuperare căldură pentru încalzirea de spaţii, recuperare căldură pentru
uscare, etc);
 Instalarea de răcitoare cu absorbţie;
 Instalarea de noi răcitoare;
 Instalarea de variator de fricţiune pe motoare electrice selecţionate.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. „Analiza creditului” – Andrew Murray

Ed. Expert, Bucureşti, 1998
2. „Cardul-instrumentul mondial de plată” - Hamzescu I.
Ed. Tribuna economică, Bucureşti, 1998
3. „Creditare bancară - note de curs” – Lect. Dr. Ileana Nicula
(Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir)
4. www.bancatransilvania.ro
5. www.raiffeisen.ro
6. www.e-referate.ro
7. www.referat.ro
8. www.referate.online.ro
9. www.RegieLive.ro

25
26