Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Geografie
Geografia Turismului

Proiect de semestru la materia Geografie Economică

ELVEȚIA

Student: Chivu Elena-Simona

Grupa 106, anul 1

București 2020

1
 CUPRINS

Cuprins........................................................................2
Capitolul 1-Introducere................................................3
Capitolul 2-Studiu de caz-Elveția................................5
2.1-Sistemul economic.................................5
2.2-Sistemul de sănătate...............................7
2.3-Sistemul de învățământ..........................8
Concluzii.....................................................................10
Bibliografie.................................................................11

2
Capitolul 1. Introducere.

INDICELE DEZVOLTĂRII UMANE (IDU)

Dezvoltarea umană reprezintă capacități și îndreptățiri ale oamenilor de a-

și alege și urma propriile opțiuni relaționate calității vieții (cf. Programului
națiunilor Unite pentru Dezvoltae PNUD).

În accepțiunea globală, acest concept integrează: îngrijirea sănătății,

educația, religia, participarea la viața economică, socială și politică.

În acest context, se recunosc drept cerințe fundamentale următoarele: o

viață lungă și sănătoasă, dobândirea de cunoștințe, acces la resurse pentru un
nivel de trai decent, accepțiune convenită la nivel internațional și nu
determinată exclusiv în funcție de posibilitățile economice ale unei anumite
perioade a dezvoltării comunității din care fac parte.

Indicele Dezvoltării Umane a fost creat la initiațiva membrilor P.N.U.D.

în anul 1990 ca măsură a dezvoltării umane.

Acesta a fost definit în primul Raport al Dezvoltării Umane (1990) ca un

indice agregat (compozit) pe baza celor trei componente esențiale ale
dezvoltării umane: longevitatea (speranța de viață la naștere), educația și
standardul de viață.

Primele două componente sunt considerate variabile de 'stoc' (indică

acumulările obținute în domeniul sănătății și educației).

Standardul de viață este considerat o variabilă de 'flux' care caracterizează

gradul în care oamenii au acces la resursele necesare pentru o viață decentă.
3
 Indicele dezvoltării umane este utilizat pentru a compara mai bine nivelul
de dezvoltare a unei țări, folosind indicatori sociali și economici. Până în 1990
pentru a cuantifica nivelul de dezvoltare a țărilor se folosea exclusiv indicatorul
economic PIB pe locuitor care măsoară doar prosperitatea materială.

Metodă de calcul al IDU

Indicele dezvoltării umane este o măsură relativă și comparativă rezultată dintr-

un set de norme cu valori minime și maxime
La nivel mondial, anual este elaborat un clasament al țărilor pe baza
calculării indicelui IDU. Astfel, în funcție de nivelul de dezvoltare umană, țările
sunt grupate în 4 categorii (cf. clasamentului aferent anului 2017):

-țări cu dezvoltare umană foarte ridicată (IDU: peste 0,800): 58 state: ex.
Norvegia, Germania, Japonia, Australia, Brunei etc.

-țări cu dezvoltare umană ridicată (IDU:0,799-0,701): 53 țări: ex.:Belarus,

Oman, Mexic.

-țări cu dezvoltare umană medie (IDU: 0,699-0,550): 39 state: ex.: Rep.

Moldova, Gabon, Paraguay, Egipt etc.

- țări cu dezvoltare umană scăzută (IDU: sub 0,550): 38 state: ex.: Ciad,
Siria, Angola, Tanzania, Nigeria etc.

4
Capitolul 2. Studiu de caz-Elveția

Elveția

Elveția, denumită complet Confederația Elvețiană, este o republică

federală formată din 26 de cantoane autonome. Consiliul Federal (guvernul) și
Adunarea Federală (parlamentul) au sediul la Berna. Țara se situează în partea
de vest a Europei Centrale, unde se învecinează cu Germania la nord,
cu Franța la vest, cu Italia la sud, și cu Austria și Liechtenstein la est.
Elveția nu are ieșire la mare și este împărțită între Munții Alpi, Platoul
Elvețian și Munții Jura, întinzându-se pe o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii
ocupă cea mai mare parte a teritoriului, populația elvețiană de aproximativ 8
milioane de persoane este concentrată mai ales în zona Platoului, unde se află
marile orașe. Între aceste orașe se numără orașele globale și centrele
economice Zürich și Geneva.

2.1. Sistemul economic.

Produsul național brut oferă un PIB de 57,625 dolari.
Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de
locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de
bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost
clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții. Țara este pe
locul al 19-lea în lume ca PNB și pe locul treizeci și șase după paritatea puterii
de cumpărare. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea
cel mai mare importator de bunuri.
Economia Elveției este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica
sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranței monedei naționale,
dublată de secretul operațiilor financiare efectuate în băncile elvețiene a făcut
din Elveția un „rai financiar” al investitorilor și al investiților acestora. În același
timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de
investiții. Din cauza micimii țării și a specializării înguste a forței sale de muncă,
industria fină și de precizie, respectiv comerțul și finanțele sunt esențiale pentru
menținerea stabilității economice a țării.

5
 Economia Elveției

Monedă franc elvețian (CHF) (Banca Națională Elvețiană)

An fiscal An calendaristic

Organizați WTO, OCDE, AELS CEU
i
comerciale
Statistici

PIB pe locul 41 ( PIB (nominal))

(nominal)

PIB 252,9 milioane dolari (2006 est.)

creșterea 2,9% (2006 est.)

PIB

PIB pe cap 33,6 mii dolari(2006 est.)

de locuitor

PIB pe agricultură (1,5%), industrie (34%), servicii (64,5%) (2003)

sectoare

Inflație 1,2% (2006 est.)

Populație NA
sub limita
sărăciei

Forța de 3,81 milioane de oameni (2006 est.)

muncă

Forța de agricultură (4,6%), industrie (26,3%), servicii (69,1%) (1998)

muncă
după
ocupație

Șomaj 3,3% (2006 est.)

Industrii mașini, chimică, ceasuri, textile, instrumente de precizie

principale

6
 Parteneri comerciali

Exporturi 166,3 miliarde dolari f.o.b. (2006 est.)

Parteneri Germania 19,4%, USA 10,9%, Italia 9,1%, Franța 8,7%, Regatul
principali Unit 5,4%, Spania 4,1% (2005)

Importuri 162,3 miliarde dolari f.o.b. (2006 est.)

Parteneri Germania 31,6%, Italia 10,5%, Franța 10%, USA 5,6%, Olanda 4,8%, 
principali Austria 4,6%, Regatul Unit 4,4% (2005)

Finanțe publice

Datorie 51% din PIB (2006 est.)

publică

Datorie 1,077 triliarde dolari (2006)

externă

Câștiguri 141 miliarde dolari (2006 est.)

Cheltuieli 139,1 miliarde dolari (2006 est.)

Ajutor 1,1 miliarde dolari(1995) donator

economic

2.2. Sistemul de sănătate.

Speranța de viață la naștere medie este de 83,5.
În lumina principiilor de trai și de respectare a drepturilor cetățenilor
prezentate în CST Elveția se caracterizează ca o țară care prețuiește natura,
cetățeanul și pune preț pe libertatea de alegere a acestuia. De aceea oricine poate
participa activ la propunerea de proiecte de interes federal, cantonal sau
comunal.
Sistemul de sănătate din Elveția este o combinație complexă de unități publice,
de clinici private și de servicii private subvenționate de sistemul public. Ţara
Cantoanelor are cele mai mari cheltuieli cu sănătatea per capita după Statele
Unite ale Americii, în 2007 nivelul cheltuielilor cu sănătatea fiind de aproape
7
11% din PIB. Cheltuielile publice în sănătate sunt printre cele mai reduse din
Europa, în condițiile în care legea elvețiană stipulează că statul trebuie să susțină
costul îngrijirilor medicale doar atunci când sectorul privat nu oferă rezultate
satisfăcătoare.
Cetăţenii sunt implicaţi direct în administrarea sistemului de sănătate, având
posibilitatea de a vota prin referendum pentru extinderea unui spital.
Elveția – cifre 10,8% din PIB – nivelul cheltuielilor pentru sănătate în 2007
11,3% din PIB – nivelul cheltielilor pentru sănătate în 2003
3,9 medici / o mie de locuitori
14,9 asistenţi medicali / o mie de locuitori

2.3. Sistemul de învățământ.

Timpul petrecut în școala este de 16,2.
Sistemul elvetian de invatamant este descentralizat si autonom si are reputatia de
a fi unul dintre cele mai bune din lume. Constitutia Elvetiei deleaga cantoanelor
autoritatea asupra sistemului de invatamant. Limba de predare in cantonul
respectiv stabileste limba de predare in scoli.
Sistemul elvetian de invatamant preuniversitar este impartit in: invatamant
primar, invatamant secundar inferior si invatamant secundar superior.
Invatamantul obligatoriu incepe odata cu varsta de 6 ani si dureaza 9 ani.
Invatamantul obligatoriu cuprinde invatamantul primar si invatamantul secundar
inferior.
 
Invatamantul primar
Invatamantul primar se desfasoara pe durata primilor 4-6 ani de scolarizare, in
functie de canton.
Rezultatele elevilor la sfarsitul invatamantului primar impreuna cu
recomandarile profesorilor si, in unele cazuri, un examen, determina nivelul de
performanta al elevilor. Pe baza acestui nivel de performanta elevii sunt
repartizati in invatamantul secundar inferior.
Tranzitia de la invatamantul primar la invatamantul secundar inferior difera de
la un canton la altul.
 

8
Invatamantul secundar inferior
Cele mai multe cantoane ofera mai multe tipuri de educatie la nivel secundar
inferior. De multe ori, exista doua sau trei sectiuni diferite, cu cerinte diferite.
Invatamantul secundar inferior se desfasoara pe durata a 3-5 ani, in functie de
canton. Pe durata studiilor, elevii invata sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca. De
asemenea, ei dobandesc cunostintele de baza a 2 limbi moderne (de obicei, o
limba nationala si limba engleza) si participa la ore de geografie, istorie, arta si
muzica. Diferite teme, cum ar fi promovarea sanatatii, educatia pentru o
dezvoltare durabila sau educatia civica sunt adesea predate ca parti integrante
ale altor discipline.
 
Invatamantul secundar superior
Invatamantul secundar superior nu este obligatoriu si se desfasoara pe durata a
3-4 ani, in functie de canton.
Aici, elevii pot alege intre educatia si formarea profesionala sau invatamantul
general.  
Invatamantul general este oferit de catre scolile care se finalizeaza prin
sustinerea examenelor de bacalaureat, ce pregatesc elevii pentru admiterea la
universitate.
Swiss Maturité Fédérale sau Matura se obtine dupa finalizarea cu succes a
examenelor finale si asigura posibilitatea de admitere la universitati  de
prestigiu.
 
Alte programe de studiu
Alaturi de programul de studiu elvetian, Swiss Matura, exista si multe alte
programe educationale precum: programele britanice GCSE si A-Level, IB,
Abitur, High School Diploma, French Baccalaureat.

9
 Concluzii

Elveția este o țară foarte dezvoltată din toate punctele de vedere din cauza
economiei și a industriei, dar și a sănătății și învățamantului.
Viața în Elveția este scumpă, însă și standardul este unul ridicat. Peisajele alpine
de poveste, stabilitatea politică și economică, sistemul superior de sănătate
publică  – toate acestea vin cu un preț. Trei dintre cele mai importante orașe din
Elveția – Zurich, Geneva și Basel sunt în top cele mai scumpe orașe din întreaga
lume.
Sistemul public de învățământ din Elveția este cotat printre cele mai bune din
lume.  Școlile publice sunt subvenționate de stat, așa că învățământul este
gratuit.

10
 Bibliografie.

https://life.ro/viata-in-elvetia-dai-un-ban-dar-traiesti-la-poalele-alpilor-una-
dintre-cele-mai-frumoase-tari-din-lume/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Elve%C8%9Bia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Elve%C8%9Biei
https://medicaacademica.ro/elve%C8%9Bia-cele-mai-mari-cheltuieli-cu-
sanatatea-dupa-sua/
http://www.liceestrainatate.ro/ro/articles/sistemul-elvetian-de-invatamant

11