pi porn out, ,..
, „
Of4r II r no tn it II ii H ft
dlittritInaItimea lactipului situ, pi preltill11111111611111 nostril domn, pm carob°
proniia sa 1-au ales pi 1-au pus preste acest norod, ca sä poatti chivernisi cu
intelepciune intreaga turma ce i s-au incredintat, in multi ani luminat, cu
fericita sanatate, pi sä o apere de lupii cei vazut pi nevazut. Sä pazeasca pi
toata cinstita aceasta boierime de toate primejdiile pi de toate viclepugurile
vicleanului, pi sa le dea dragoste, uniciune, spor pi ajutoriu intru toate, pi
sä ne invredniceasca pre tot de obpte, ca sä petrecem toata viiata noastra
cinstita, curata pi farg de prihana, ca cu o gura pi cu o inimä pre dinsul de
pururea a-1 'Tarim pi tie sä zicem : „bucura-te ceea ce epti plina de dar ;
domnul e cu tine".
(Ed. G. trempel, Bucure§ti, 1962, p. 84 —
90; cf. ed. Petre V. Hanq, Bucure.Iti,
1915, p. 9-15.)
Cutibit de invelpluril §i de umilinicl in dunsinica Florilor
[Fragment]
Darä putea-voiu crede eu, iubitii miei, cum cä aici, intre turma mea cea
cuvintatoare, O. fie oi ca acestea, ratacite? Lazari ca aceptia, pacatop ca
aceptia, impietriti la inima pi necaitori? Credinta voastra cea multa nu ma
lasa sit crez aceasta. Iar de sä va intimpla, din departarea dumnezeiasca,
sa se afle cineva intru aceasta nevoe ticaloasa pi vrednica de plins, cu multä
scirbit de inima imi intorc cuvintul catra dinsul pi-i zic, precum zicea Hristos
cittra jidovi, pentru Lazar: „uncle 1-ati pus pre dinsul?" Unde ti-ai pus,
pacatosule, sufletul tau cel iscusit, cel frumos, cel minunat, cel-vrednic?
Unde ti-ai ingropat pattea cea mai aleasa al sinelui tau, zidirea cea mai iscu-
sitit a dunmezeeptii puteri, sotiia cea iubita a ingerilor? Unde iaste frumu-
setea accea a inchipuirii cei dumnezeepti? Unde iaste podoaba a darului celui
duinnezeesc? Unde iaste slava, unde sint frumusetele lui cele minunate, carele
11 arata mai luminat decit soarele? Apa far' de socotealg ai lasat sä se piarza
pitcatul p.i sit-I vinture, ca tarina vintul? Dart cum nu te milostivepti asupra-t?
Cum nu-t plingi nenorocirea? Plinge pentru tine beserica, ping dreptii,
plinge ingcrul, pazitoriul sufletului titu, pentru caci vede aiave pierzarea ta,
tu nu verpi o lacrama, nu te intristezi, nu vii in cainta. 0, fiiule, carele epti
mart, Lazare, ingropatule in groapa nesimtirei, epi afara. ! Vino indata in sine-ti,
vezi-ti ticalopiia ta. Last acel obiciaiu rau al pacatului, carele te-au omorit
pi te-au despartit de Dumnezeu carele te-au zidit. „intoarceti-va catra mine
pi ma voiu intoarce cittrit voi", zice Duthnezeu prin rostul prorocului Malahiei,
citti it pacittopii.
(Id., ib., p. 214-215; cf. ed. P. V. Frane.7,
p. 108.)
1 ID NO
cuant 'de ft:014114rd . . .fn zioa sfintului ,si tnarelui »manic Dionitrie . . .asupra COIN tit
„Doamne, mintuiapte-ne, ca perim". Mathei, 8.
Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, ce sit praznuiapte astazi In toiali
lumea, cc alt apteapta de la adunarea iubitorilor de praznuire,
laude pi cintari. Inst eu, cunoscin.du-mg nevrednic pi slab intim Okla, mi
indraznesc sit-i impletesc cununi de laude, nici sa-i vestesc precum sit 0010
maririle minunilor lui. Caci alta invatatura cearca muceniceptile lui
pi alt praznuitoriu trebuie pentru luminatele lui nevointe. Drept ace's Jai SA
laude altii lucrurile lui cele slavite, altii sit povesteasca cea presto firm oirio.
neasca barbatiia sufletului situ pi altii sit spue vitejiia cea mare, cu cam su
rabdat ranele pi moartea. Tara eu, ca un neputincios la vorba, prectun intt
indemn sit ma minunez de iale cu mintea, apa pi a le cinsti ma silesc cu taccron
pi ma intorc cu vorba iara, la inceputul cel dintii „Doamne, mintuiaptc=tio,
ca perim".
Pentru ca sit arat inaintea dragostei voastre nevoia ce au petrecut awsi.
tolii in corabie pi grabnic ajutoriu ce le-au dat Hristos in mijlocul mltrll pi
nadajduesc, cu darul sfintului, sit vt folositi sufletepte. Ce va politesc sit owl.
tati cu dragoste pi Cu socotinta.
Infricopat lucru socotesc, cu adevarat, sit fie statut turburarca WWI
de astazi, de vreme ce i sfinta Evanghelie o numepte mare, zicind „ i, Istit,
cutremur mare sit facu in mare". Mi sit pare ca cind api vedea inaintea ocliiior
miei chipul ei, de toate partile sit sufle vinturi man, sit se string& improjurili
vintului noni negri pi depi, toata marea sit spumege de minie pi petutindenen
sit se inalte valurile, ca nipte munti. Mi sit pare ca vaz corabiia apostolilor cit
o lupta cu multa salbaticie turburarea marii : de o parte o bat valurile, do OM
parte o turburit vinturile; de o parte o radica spre ccriu, de MIA parte 0 po.
goara la iad. Mi sit pare ca vaz pre fetele apostolilor zugravit5., de frict, mouton
unul sit se cutremure, altul sit se spaiminteze; unul sit se turbure, altul sit strip
pi toti cu suspinuri pi cu lacrami sit cehra, cu rugaminte, ajutoriu de la lids-
tos, ce dormiia : „Doamne, mintuiapte-ne, cit perim".
Eu inst nu ma minunez nici pentru turburarea marii, pentru clei Inn('
o stihie nestatornica, apa ii iaste pururea din fire, cind sit fie lint pi and sit so
turbure, nici pentru turburarea apostolilor, pentru cad nevoia aduce minima
turburare pi frica la oameni, ce ma minunez, cum s-au intimplat ett, iiidata
ce au alergat pi indata ce s-au rugat, indata au luat pi ajutoriul : „Si sit fitou
linipte mare", zice Evanghelia. Au incetat valurile, au petit intunerecul, s..au
impraptiiat norii, s-au smerit marea pi corabiia intreaga pi Riede nici 0 Vill ti-
mare, au ajuns la adaposteala [.. .J.
Lumea aceasta iaste ca o mare ce sit turburit,. intru care niciodata
oamenii odihna, nici linipte. Corabiile intre valuri sint
• domniile pi orapele, multimea norodului, politiile, suppupii, bogatii i sitrocii,
cei man i pi cei mici, sint cei ce calatoresc pi sit afla in nevoe. Vinturile cobo
man i ce umflg marea sint nevoile cele ce ne supara totdcauna. Vithirile co
hiptit corabiia sint nenorocirile carele sit intlinpla In toate zilelc. Norii co
ncgresc vazduhul, fulgerile cc orbesc ochii, tunetile cc infricoraza Unita
inima viteaza slut Intimplitnibc cele de multe fcliuri, neapteptittele
199