Energia de legatura.

Stabilitatea nucleului

1.Modelul “picatura de lichid”

În cadrul acestui model, nucleul este asemănat cu o picătură

de lichid, în care rolul moleculelor de lichid îl joacă nucleonii. Din
cauza caracterului de saturație al forțelor nucleare, volumul nucleului
crește cu aceeași cantitate când se aduce un nucleon suplimentar.
Analog, volumul unei picături de lichid crește proporțional cu aceeași
cantitate, cu fiecare moleculă de lichid adusă în picătură. Volumul
nucleului este proporțional cu numărul de masa A, conform relației:
𝑉 = 𝑘 ∙ 𝐴. Vezi și rel.8. În nucleu, nucleonii de la suprafață sunt atrași
spre interior, ceea ce va genera o forță de tensiune superficială care
va obliga nucleul să ia o formă sferică. Similar cu fenomenele care se
produc într-o picătură de lichid. Acest model permite evaluarea
energiei de legătură per nucleon (practic aceeași pentru toți
nucleonii), explică constanța densității nucleelor, deși volumul lor
crește cu creșterea numărului de nucleoni, precum și fenomenul de
fisiune nucleară.

 Are la bază pe caracterul saturat al forţelor nucleare astfel că

este posibilă analogia dintre nucleu şi o picătură de lichid
incompresibil.
 Nucleul are densitate constantă
 Din experimentele de împrăştiere nucleon-nuleon se ştie că: -
forţele nucleare sunt puternic repulsive la distanţe scurte -
forţele nucleare atractive la distante intermediare - forţele
nucleare neglijabile la distanţe mari
 Datorită proprietăţii de independenţă de sarcină a forţelor
nucleare, neutronii şi protonii interacţionează cu aceiaşi tărie
 Nucleonii de la suprafaţă sunt atraşi spre interiorul nucleului -
forţe de tensiune superficială -picătura capătă forma unei sfere
cu volum proporţional cu numărul de nucleoni
 Corecţiile datorate interacţiunii coulombiene pot fi făcute
folosind teoria electromagnetismului
 Nucleonii sunt fermioni (S=1/2) şi ca urmare la T=0 ocupă toate
nivelele energetice sub o anumita valoare (nivel Fermi)
 Forţele nucleare nu depend de izospin
 2. Masa nucleara si energia de legatura a
nucleului

Nucleul contine in jur de 99,975% din masa unui atom.

Tabelul cu masele nucleare poate fi obtinut prin scaderea maselor
electronilor Totusi cu exceptia unor particule ionizate (He, H) masa
atomica este cea utilizata mai degraba decat cea nucleara. Exista insa
si situatii in care prezenta electronilor nu mai poate fi neglijata ca de
exemplu cand acestia iau parte direct la procesele nucleare (captura
electronica, conversie interna).

Energia de legatura reprezinta energia care ar trebui cedata

atomului pentru a desprinde de el toti electronii si ai duce la o
distanta la care interactia dintre ei ¸si nucleu sa fie neglijabila. Mai
mult, experimental s-a constatat ca masa nucleului este mai mica
decat suma maselor componentilor sai. Aceasta se datoreaza
existentei unei energii de legatura a nucleonilor din nucleu. Energia
de legatura reprezinta in acest caz energia necesara pentru a rupe
nucleul in constituentii sai. Ea este: B = [Zmp + (A Z)mn MN ]

Expresia de mai sus se poate scrie ca: B = [Z(mp + me) + (A

Z)mn (MN + Zme)]c 2 (6.6) ¸Tinand cont ca masa hidrogenului este
MH ' mp + me iar masa atomica M (A; Z) = MN + Zme

Variatia energiei de legatura pe nucleon functie de numarul

de masa B = [ZMH + (A Z)mn M (A; Z)]c O semnitca¸tie mai
importanta o are energia medie de legatura pe nucleon B=A
deoarece ea este direct legat a de stabilitatea speciilor nucleare.
Pentru nucleele cu A > 30 energia de legatura ramne aproximativ
constant a si anume 8 MeV/nucleon cu un maxim de 8; 8
MeV/nucleon in jurul lui A = 60 ¸si apoi scade monoton pana in jur de
7; 5 MeV/nucleon cand A = 240: Aceasta comportare furnizeaza
informatii despre valoarea energiei ce apare in cazul in care are loc
fisiunea nucleelor grele in nuclee mai usoare. Aceasta conduce la o
marire a energiei de legatura per nucleon. Pentru A = 240 prin
fisiune cresterea energiei de legatura este de aproximativ 8; 5 7; 5 =
1 MeV/nucleon si corespunde unei energii eliberate de aproximativ E
' 200 M
3. Energie medie de legatura pe nucleon

Dacă examinăm nucleele existente în natură, constatăm că

cel mai greu nucleu natural este nucleul de uraniu, cu Z = 92.
Nucleele cu Z > 92 sunt nuclee obținute artificial, sunt instabile din
punct de vedere energetic și suferă procese de dezintegrare. Energia
de legătură a nucleului este o mărime ne dă o indicație asupra
intensității forțelor de legătură care țin nucleonii legați în nucleu. Dar
deoarece această energie crește cu fiecare nucleon pus în nucleu, ea
nu poate explica instabilitatea nucleelor cu număr mare de nucleoni
și nici nu ne permite să comparăm stabilitatea a două nuclee. Din
această cauză, o mărime mult mai consecventă pentru a studia
stabilitatea nucleelor este energia

O valoare mare a energiei de legătură per nucleon ar

înseamnă o stabilitate mare

Maximul se realizează în jurul lui 𝐴 = 60 cu 8 6MeV A E B

leg , .   . Nucleele de la mijlocul sistemului periodic se
caracterizează prin stabilitate mare, iar cele ușoare și grele au
stabilitatea mai mică. Acest lucru arată că, în nucleu, nucleonii nu
sunt legați în mod egal. Datele experimentale arată că nucleele cu 40
< 𝐴 < 140 și 𝐵 ≈ 8𝑀𝑒𝑉 sunt stabile. Nucleele cu 𝐴 < 40 sunt instabile
și au tendința de a fuziona, de a se unii cu alte nuclee, pentru a
forma un nucleu mai greu, din categoria nucleelor stabile din punct
de vedere energetic. 5 Nucleele cu 𝐴 > 140 sunt, de asemenea,
instabile dar au tendința de a fisiona spontan, de a se sparge de la
sine, în nuclee mai ușoare și de a se transforma în nuclee din
categoria celor stabile energetic
 4. Linia de stabilitate nucleara

Stabilitatea structurii nucleului atomic constã în

energia curentilor de legãturã.
Atomul de hidrogen este un oscilator format din câmpuri vectoriale
închise ortogonal(electromagnetic).
Autoorganizarea hidrogenului (particulã unitate) în structuri atomice
este consecinta fortelor de atractie dintre polaritãtile lor vectoriale
de semn opus,formând curenti de legãturã (electromagnetici).
Stabilitatea curentilor de legãturã se manifestã prin oscilatiile lor
(electromagnetice).
Energia curentului de legãturã Eleg este produsul dintre frecventa
oscilatiei si intensitatea curentului.Eleg = f × i
Patru atomi de hidrogen uniti prin astfel de curenti electromagnetici,
compun atomul de heliu.
Geometria si simetria curentilor de legãturã din atomul de heliu,
determinã o structurã monolit, o particulã unitate extrem de stabilã.
Asa cum particula unitate, hidrogenul, compune atomul de heliu, tot
astfel,atomii de heliu si ei particule unitate, compun atomii
elementelor mai grele, foarte stabile.
Atomii elementelor care integreazã în structura lor pe lângã atomii
de heliu si atomi de hidrogen, devin mai putin stabile.
Diferentierea stabilitãtii elementelor o face energia curentilor de
legãturã (frecvenata),în general invers proprtionala cu
complexitatea.
Stabilitatea idealã a curentilor de legãturã este prin urmare,frecventa
oscilatiilor lor, care tinde cãtre infinit (superconductivitate).
Alexoaie Adrian Sebastian