Sunteți pe pagina 1din 22

I.

INTRODUCERE
Utilizarea plantelor medicinale este unul dintre cele mai vechi remedii
cunoscute de om.
În zilele moderne, Fitoterapia modernă este o nouă ramură a medicinii în plină
dezvoltare şi ascensiune. Acest fapt se explică prin numărul mare de produse
farmaceutice care au în formula lor plante sau principii active elaborate prin
biosinteză de celulă vegetală. Majoritatea plantelor sau amestecurilor de plante
cunoscute sub denumirea de ceaiuri medicinale se administrează bolnavilor sub
formă de infuzie sau decoct ca adjuvante ale tratamentului de bază.
Unii iubitori ai plantelor medicinale apreciind ajutorul, lipsit de orice pericol, pe
care-l pot da speciile care intră în dotarea farmaciei de casă în prevenirea,
ameliorarea şi chiar vindecarea unor boli, au denumit aceste specii : ”florile binelui”,
iar pe cele toxice “florile răului”. Dealtfel numeroase specii de plante toxice care şi-au
găsit o folosire importantă în medicina ştiinţifică, erau cunoscute şi întrebuinţate în
antichitate în scopuri ucigătoare de oameni şi animale. Se pare că brânduşa de
toamnă face parte dinarsenalul de plante otrăvitoare folosită în scopuri criminale.
Toate aceste documente confirmă dinplîncă dincele mai îndepărtate timpuri pe
teritoriul României plantele noastre medicinale au avut o largă întrebuinţare şi au
constituit mijlocul cel mai important pentru a preveni şi combate multe boli. Multe
dintre aceste plante au format şi motivul de inspiraţie a numeroase poezii populare
prin care românul şi-a exprimat atât de plastic multe din stările lui sufleteşti după cum
reiese di versurile de mai jos:

Peline, frate peline


Amară-I frunza pe tine
Cum-I şi inima în mine.
Pelin beau, pelin mănânc,
Pe pelin seara mă culc.
Începând cu secolul al XIX-lea plantele medicinale, utilizate până atunci mai
mult pe bază de tradiţie, încep să formeze în unele ţări din Europa obiectul unor

1
cercetări cu scopul de a stabili dacă au sau nu activitatea terapeutică atribuită de
medicina empirică şi de a preciza care sunt substanţele răspunzătoare de această
acţiune.
În România, datorită poziţiei sale geografice şi condiţiilor pedoclimatice, are o
formă dintre cele mai caracteristice şi variate de pe continentul european, alcătuită
din peste 3600 de specii de fanerograme, dintre care aproximativ 10% sunt folosite
în medicina tradiţională şi ştiinţifică.

2
II. VITAMINELE

La sfârşitul secolului trecut diverşi cercetători au observat că administrând


animalelor o alimentaţie fără cele trei elemente energetice de bază, adică protide
materii grase şi zaharuri pure, având sare şi apă, acestea piereau şi nu puteau să se
reproducă. În schimb, dacă li se completa regimul (care comporta, teoretic, toate
elementele necesare organismului) cu gălbenuş de ou şi cu lapte integral, animalele
creşteau normal. Astfel apărea ideea că “trebuie să existe”, în gălbenuşul oului sau în
lapte, anumite substanţe necunoscute absolut necesare dezvoltării normale. Lucrările
ulterioare au permis să se descopere existenta unei v9itamine, denumită vitamina A,
a cărei prezentă, deşi în doză infinitezimală, se vădeşte obligatorie în alimentaţie.
Progresele ştiinţei moderne nu făceau altceva decât să confirme anumite noţiuni
empirice ale trecutului. Căci predecesorii noştri, uneori foarte depărtaţi, sesizaseră de
vreme îndelungată, importanta acestor elemente “calitative”. Fără să le cunoască
natura exactă, ei ştiau să utilizeze unele dintre proprietăţile lor.
Vasco da Gama, în 1947, şi-a pierdut două treimi din echipajul lui din cauza
scorbului, au trecut deja mai multe secole de când navigatorii, ca să se ferească de
boala aceasta şi de alte afecţiuni, ştiu că trebuie să ia cu ei vegetale proaspete,
lămâi, îndeosebi, ceapă şi varză.
Importanta lor este într-adevăr capitală: suprimarea vitaminei C atrage după
sine scorbul, eliminarea vitaminei A provoacă tulburări ale creşterii şi afecţiuni oculare
care pot duce la orbire; absenta vitaminei B din alimentaţie se soldează cu apariţia
bolii “beri-beri”, iar cea a vitaminei A duce la rahitism.
“Importanta biologică a vitaminelor, declară Guggenhein, constă în funcţia lor de
cofermenti, care le face în stare să catalizeze procesele enzimatice ale tuturor
ţesuturilor vii. Viata normală nu poate fi menţinută dacă organismul viu nu primeşte,
ca factori de nutriţie, vitaminele pe care nu le poate sintetiza”.
Se cuvine să ne convingem că, pentru cine îşi variază cât mai mult cu putinţă
hrana, rezervând un loc larg crudităţilor, “problema vitaminelor”, în realitate, nu există.
“Alimentele sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speţa căreia îi convîn“scrie A.
Orain. Cu excepţia câtorva cazuri particulare, nu există riscuri de hipervitaminoză.
Totul se petrece ca şi cum organismul ar şti să utilizeze vitaminele pornind de la
relaţia alimentară zilnică, treptat, pe măsura nevoilor sale, compensând un deficit
momentan, stocând în alte părţi vitaminele pe care nu le foloseşte imediat.
Aducându-I zilnic noi vitamine naturale, putem să ne ajutăm la maximum organismul
să devină sau să rămână cea ce dorim să fie.

1. PRINCIPII ACTIVE VITAMINIZANTE

Bolile datorate lipsei uneia sau mai multor vitamine dinalimentaţie, care apar în
special la sfârşitul iernii, când alimentaţia dinzona temperată este mai săracă în
fructe, legume sau zarzavaturi proaspete.

3
Majoritatea plantelor medicinale conţînvitamine, în special acid ascorbic
(vitamina C), provitamina A, vitamina PP, K, complexul B etc.
Speciile cu un conţinut mai ridicat de vitamina sunt, în special, Cătina, Coacăzul
negru, Măciesul, Păpădia, Urzica, Afinul, Ciubotica cucului s.a.
Fructele primelor trei specii menţionate şi frunzele ultimei specii, în cazul în care
au fost bine recoltate şi bine uscate, îsi păstrează o buna parte dinconţinutul lor în
vitamine. Dinacestea se prepară infuzii, băuturi răcoritoare sau siropuri.

 Cătina
Principii active: vitaminele B1, B2, C, PP, carotenoide, acid folic şi izoramnetol.
Acţiune farmacologica: tonifiant general, datorită complexului vitaminic ce-l conţin, au
o acţiune antiberiberică şi antiscorbutică.
Întrebuinţări: cătina este denumita polivitamina naturala, fructele de cătina sunt
utilizate în scopuri terapeutice, ca şi preparatele condiţionate pe baza de polivitamine,
în hipo- şi avitaminoze, în anemie şi convalescenta, cât şi în scopuri alimentare sub
forma de sucuri şi siropuri. Se poate utiliza şi infuzie 1 - 2 linguriţe de fructe la o cana
de apa. Se beau 2 - 3 căni pe zi.

 Coacăzul negru
Principii active: frunzele conţînvitamina C, A, PP, săruri de potasiu, fosfor,
calciu, magneziu şi fier, iar fructele conţînvitamina C, însă cantităţi mult mai mari,
vitamine dincomplexul B, flavonoide şi antocianozide.
Acţiune farmacologica: datorita conţinutului bogat în vitamina C au acţiune
antiscorbutică, antixeroftalmică şi reconfortanta. Sinergismul dintre vitamina C şi
antocianozide le comunica proprietăţi în prevenirea accidentelor vasculare şi măreşte
acuitatea vizuala.
Întrebuinţări: infuzia şi decoctul: pentru adulţi 1 - 3 %, iar pentru copii 0,5 - 1 %.
Se administrează de 2 - 3 ori / zi în bronşite. Părţile subterane intra în compoziţia
ceaiului antibronsitic nr. 2, iar florile în a ceaiului pectoral nr. 2.

4
 Măceşul
Principii active: vitamina C şi acid dehidroascorbic, ß-caroten, vitaminele B, B2,
K, P şi PP, flavonoide.
Acţiune farmacologica: datorita conţinutului foarte ridicat în vitamina C şi acid
dehidroascorbic, fructele au o acţiune importanta în procesele de oxido-reducere şi
respiratorii celulare; datorita flavonoidelor scad permeabilitatea şi fragilitatea
capilarelor normalizând circulaţia sanguina.
Întrebuinţări: sub forma de decoct: 3 - 5 grame % se utilizează în tratamentul
stărilor de avitaminoza C şi în afecţiunile hepatice şi renale, iar ca diuretic, se
administrează 2- 3 ceaiuri pe zi. Infuzie timp de 5 minute dino lingura de fructe fără
seminţe la o cana de apa. Se beau 2 căni pe zi. Dinpulpa fructelor se pot prepara
siropuri şi vinuri; băuturi răcoritoare: din100 g măceşe macerate într-un litru de apa
rece, timp de 12 ore, cu adaos de 100 g zahăr, se filtrează şi păstrează la rece. Sirop
de casă: peste 250 g măceşe uscate se pun în1,5 l apa înclocot şi se lasă la macerat
12 ore, apoi se filtrează şi se adaugă 0,5 kg zahăr, fierbându-se pana la consistenta
siropoasa. Fructele intra în compoziţia ceaiurilor aromat, hepatic nr. 2 şi tonic aperitiv.

 Păpădia
Principii active: în pârtile aeriene conţine un principiu amar taraxacina,
vitaminele B şi C şi steroli; în părţile subterane fitosteroli, vitaminele A, B, C şi D şi
inulina.
Acţiune farmacologica: colagogă, colerica, antiscorbutica, antixeroftalmică,
diuretica, diaforetica şi tonic amara.
Întrebuinţării: rădăcina, sub forma de decoct 2 - 3 % se administrează 1 - 2 căni
de ceai pe zi timp de 1 - 2 luni în dispepsii, insuficienta hepatica şi icter cataral. Se
foloseşte şi ca infuzie 50 g de rădăcina şi frunze tăiate la 1 litru apa, se fierb 2 minute.
Se bea înainte de masa. Planta întreaga mărunţita intra în compoziţia ceaiurilor:
depurativ, dietetic şi gastric, iar rădăcina în a ceaiului hepatic nr. 2.

 Urzica

5
Principii active: provitamina A, vitaminele B2, D2, C şi K, clorofila, flavonoide şi
mucilagii.
Acţiune farmacologica: frunzele de urzica datorita vitaminei K au proprietari
hemostatice, datorita mucilagiilor fluidifica secreţiile bronhice, iar flavonoidele
contribuie la acţiunea lor diuretica, vitamina C atiscorbutică.
Întrebuintări: sub forma de infuzie (folosind 3 pahare de ceai pe zi) se administrează
ca diuretic, antidiareic, în bronşite ca expectorant şi calmant al tusei şi în hemoragii
uşoare ca static. S-a mai constatat ca în stări de avitaminoza cura de urzici
înviorează întregul organism.
Decoctul de frunze şi rădăcini de urzica împreuna cu rădăcina de brusture se
utilizează extern sub forma de bai pentru tonificarea parului, pentru combaterea
seboreei şi a mătreţei.
Un ceai de plante medicinale indicat zilnic înperioada de iarna şi primăvara,
înspecial, este următorul:
Măceşe …………………  30 g
fructe de Cătina …………. . 20 g
frunze de Ciuboţica cucului  10 g
frunze de Urzica…………..  20 g
frunze de Menta…………….10 g
frunze de Zmeur…………….10 g
Infuzie dino lingura de amestec la o cana de apa ; se poate folosi şi ca ceai
alimentar. Se beau 1 - 2 câni pe zi.

 Afinul
Principii active: frunzele conţin: taninuri şi derivaţi flavonici, iar fructele pe lângă
taninuri şi derivati antocianici, vitamina C şi vitaminele dincomplexul B şi provitamina
A.
Acţiune farmacologica: atât frunzele cât şi fructele sunt înzestrate cu importante
proprietăţi astringente şi antiseptice.

6
Întrebuintări: infuzia şi decoctul 0,5 - 3% de frunze de afînse utilizează an
cantitate de 1 - 2 câni pe zi atât în tratamentul diareei, ca şi ca antiseptic urinar şi
uşor diuretic.
Fructele au o întrebuinţare mult mai mare în combaterea tuturor formelor de
diaree, ajuta ameliorarea proceselor de fermentaţie şi putrefacţie intestinala, în
acest scop se folosesc sub formă de ceai înconcentraţie de 1 - 2%; cantitatea
respectiva de fructe uscate se fierbe în100 ml apa timp de 25 - 30 minte, apoi se
filtrează, se complectează cu apa fiarta pana la 100 ml; se bea cca. 300 ml de ceai
călduţ în24.
Pentru obţinere unui efect şi mai puternic la cantitatea de fructe se mai poate
adaugă înainte de fierbere: 1 g flori de muşeţel , 0,5 g frunze de menta şi chiar 0, 5 g
de coaja de stejar.
Plecând de la observaţia ca înurma consumării de fructe de afînochiul minerilor
se adaptează mult mai uşor când trece la întuneric, înultimul deceniu s-au obţinut
dinacest produs o serie de preparate cu asemenea proprietăţi terapeutice.

 Ciuboţica cucului
Principii active: saponozide triterpenice, vitamina c şi flavonozide.
Acţiune farmacologica: datorită saponozidelor pe care le conţînflorile şi înspecial
rizomul şi rădăcinile de ciuboţica cucului au acţiune expectoranta, emetică şi
secreotolitică.
Întrebuinţări: infuzia şi decoctul: pentru adulţi 1 - 3%, iar pentru copii 0,5 - 1%;
se administrează de 2 - 3 ori pe zi în bronşite.
Pârtile subterane intra încompoziţia ceaiului antibronsic nr. 2, iar florile înceaiul
pectoral nr. 2.

7
 Morcovul
Principii active: provitamina A (caroten), vitamina C şi alte vitamine.
Acţiune farmacologica: datorita conţinutului înprovitamina A are un efect
puternic antixeroftalmic, intra înstructura pigmentului retinian având un rol
important înmecanismul vederi.
Întrebuinţări: se recomandă sucul proaspăt de morcovi, cca. 1ooo ml pe zi , timp
de 1- 2 luni, şi următorul ceai medicinal:
fructe de Măceş 30 g
fructe de Cătina 30 g
frunze de Urzica 20 g
florii de Crăiţe 10 g
fructe de Afîn 10 g

Infuzie dino linguriţa de amestec la o cana de apa; se bea 1- 2 căni pe zi.

 Dudul alb şi dudul negru


Principii active: înfrunze se găsesc: taninuri, provitamina A , acid folic şi un
aminoacid (arginina); înfructe: tanin, antocianozide şi vitamina C.
Acţiune farmacologica: frunzele au proprietăţi astringente şi antidiabetice, iar
fructele proaspete sunt laxative.
Întrebuinţări: frunzele sub forma de infuzie 10%, cate 3 - 4 linguri pe zi, se
administrează întratamentul enteritelor acute. Infuzia obţinuta dinfrunze de dud
asociate cu frunze de afin, cu teci de fasole şi frunze de urzici (10%) se utilizează ca
adjuvant întratamentului zaharat. Intra încompoziţia ceaiului dietetic. Fructele
proaspete, sub forma de sirop, au efect laxativ şi uşor diuretic.

 Frasinul
Principii active: tanin, substanţe flavonoidice, fraxozida (glucozida de natura
cumarinică) manitol şi vitamina C.
Acţiune farmacologica: produsul are proprietăţi diaforetice, diuretice şi laxative.

8
Întrebuinţări: sub forma de decoct 3 g % (2 - 3 căni de ceai pe zi) foliolele de
frasînse utilizează ca diuretic şi diaforetic întratamentul reumatismului şi gutei:
decoctul mai are şi acţiune uşor laxativa. Intra încompoziţia ceaiului antireumatic şi a
pulberii laxativ-purgativa.

 Hreanul
Principii active: glicozide, uleiuri volatile, vitaminele B1 şi C.
Acţiune farmacologica: datorita vitaminelor şi înspecial a vitaminei C are acţiune
antiscorbutica. Uleiul volatil, prîncomponentele sale are proprietari revulsive şi
rubefiante; de asemenea tot acestor produşi, care se elimina atât pe cale
respiratorie cat şi renala, hreanul mai are şi proprietăţi diuretice şi antiseptice.
Întrebuinţări: sub forma de pulbere (2 - 4 g pe zi) se foloseşte ca antiscorbutic;
ca vin, obţinut prînmacerarea a 20 g de hrean ras în100 ml vin, se administrează
îninflamaţiile ganglionare şi înbronşite; extern sub forma de oţet de hrean se
utilizează ca revulsiv şi rubefiant sub forma de cataplasme. Chinezii folosesc pe
scara larga ,, cura antiterapeutică de miere cu hrean” încombaterea bolilor de inima:
se rade hrean proaspăt atât cat cuprinde o lingura de miere de salcâm pana obtinem
o pasta omogena. Apoi se consuma cu o linguriţă, treptat, înfiecare dimineaţă, înainte
de masă până la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu trebuie sa depăşească
30 de zile.

 Murul
Principii active: tanin, flavonoide, vitamina C.
Acţiune farmacologica: astringenta, antidiareică, dezinfectată.
Întrebuinţări: intern sub forma de infuzie şi decoct 1 - 3% (2-3 ceaiuri pe zi) ca
astringent, tonic şi întratamentul diareei, ca adjuvant întratamentul diabetului se
foloseşte un ceai preparat dinpărţi egale de frunze de mur, tintură, coada şoricelului şi
de afin. Decoctul 3 - 5% se utilizează extern îngargarisme, iar local înfisurile anale şi
întratamentul hemoroizilor.

9
 Usturoiul
Principii active: ulei volatil, alicina, vitamina B şi C.
Acţiune farmacologica: vaso-dilatatoare şi hipotensiva, antimicrobiană,
stimulentă şi antihelmintica.
Întrebuinţări: intern se foloseşte pe scara redusa datorita mirosului persistent pe
care îl lasă în cavitatea bucala, totuşi se poate administra cu succes în tratamentul
hipertensiunii, utilizând în acest scop sucul obţinut prin presarea bulbilor; de
asemenea şi ca antihelmintic, cu rezultate bune în combaterea ascarizilor şi oxiurilor.
Consumul de 2 - 3 căţei de usturoi pe zi da rezultate bune şi în tratamentul
faringitelor, al infecţiilor intestinale , asigura o antisepsie bucala de lunga durata şi
previne complicaţiile gripale. Extern, sub forma de clisme (ca macerat de usturoi), se
utilizează în tratamentul oxiurilor.

10
2. PRINCIPII ACTIVE TONIFIANTE
O serie de produse vegetale , datorită unor principii active ce contin, sunt
capabile de a scadă tensiunea arterială, şi a o aduce la valorile ei normale, unele
plante au proprietăţi tonic-amare, stimulente asupra secretiilor gastrice.

 Reventul
Principii active: reoantracenozide cu agliconii lor şi taninuri (reotanoide).
Acţiune farmacologică: datorită reotanoidelor produsul în doze mici are
proprietăţi tonice, deoarece excită secreţiile gastrice, sunt laxative şi purgative.
Întrebuinţări: sub forma de pulbere se administrează ca tonic (0,05 - 0,10 g pe
zi), ca laxativ (0,25 - 0,50 g pe zi) şi ca purgativ 1 - 4 g pe zi). Rădăcinile de revent se
utilizează ca tonic aperitiv, favorizant al digestiei. Se poate folosi pe perioade mai
lungi, neprezentând vreun inconvenient, în schimb nu se administrează persoanelor
predispuse la constipaţie, deoarece de multe ori după acţiunea purgativă se
instalează constipaţia. Este interzis persoanelor cu inflamaţii ale aparatului urinar,
prostatei, uterului, ovarului, gravidelor şi mamelor care alăptează să se trateze cu
revent.

 Ruscuţa de primăvară
Principii active: heterozide cardiotonice (adonitoxinozida, adonidozida şi
adonivernozida), saponozide şi flavonoide.
Acţiune farmacologica: datorită principiilor active pe care le conţine, acest
produs vegetal are proprietăţi cardiotonice de tip digitalic. Spre deosebire însă de
digitala ruscuţa de primăvară are acţiune de scurtă durată, însoţită de activităţi
diuretice, calmante, însă uşor hipertensive.
Întrebuinţări: se întrebuinţează numai la prescripţia medicului sub formă de
infuzie 4 - 8 g \250 (1 - 3 g în 24 ore) care se prepară folosind produsul mărunţit peste
care se adaugă apa în fierbere, iar după 30 minute când s-a răcit, se filtrează. Dă
rezultate bune în tahicardii şi extrasistole de natură nervoasă, în hipertensiunea
arterială şi tulburări neurovegetative.

11
 Trifoiştea sau trifoiul de baltă
Principii active: meniantozidă (o heterozidă amară), gentianină, derivaţi
oxidihidrofenolici .
Acţiune farmacologică: tonic-amar, stomahică şi stimulatoare a funcţiei hepatice.
Întrebuinţări: datorită principiilor active pe care le conţine, se administrează în
ceaiuri şi alte preparate ca tonic amar, pentru stimularea poftei de mâncare.
Ceaiul de trifoişte obţinut prin infuzarea a 60 g plantă în1 l apă clocotită,
administrat câte o ceaşcă înaintea meselor de prânz şi de seară, favorizează
digestiile dificile. Ţigările de foi de trifoişte sunt antiasmatice.

 Talpa gâştii
Principii active: heterozide cardiotonice, alcaloizi, saponozide şi substanţe
amare.
Acţiune farmacologică: acţionează ca sedativ nervos şi cardiac şi într-o oarecare
măsură ca stomahic, hipotensiv şi vasoconstrictor periferic.
Întrebuinţări: sub formă de infuzie 2 - 3%, simplă sau asociată cu alte produse
vegetale cu acţiune similară, se administrează în tratamentul simtomatic al stărilor
depresive nervoase şi în tulburările nevrotice cardiace, 1 - 2 câni de ceai pe zi, dintre
care una seara. Produsul intră ca un constituent vegetal în compoziţia ceaiurilor:
antiasmatic, anticolic, calmant şi calmant împotriva tulburărilor cardiace şi în ceaiul
sedativ.

 Isopul
Principii active: ulei volatil, flavonozide, o substanţă amară ( hisopina) şi tanin.
Acţiune farmacologică: tonic-amară, expectorantă, scade presiunea sanguină
usor astringentă şi antiseptică.
Întrebuinţări: sub formă de infuzie 2- 3% (1- 2 linguriţe de plantă la o cană de
apă), se beau câte 2 căni pe zi ca expectorant şi antisudorific, mai ales în bronşite
cronice şi în astmul bronsic.
Intră în compoziţia ceaiurilor: antiasmatic, pectoral nr. 2 şi sudorific.

12
 Pelinul
Principii active: ulei volatil, substanţe amare şi flavonoide.
Acţiune farmacologică: datorită principiilor amari şi uleiului volatil produsul excită
secreţiile gastrice, favorizând secreţia sucului gastric, măreşte pofta de mâncare şi
normalizează scaunul.
Întrebuinţări: sub formă de infuzie 1% (câte o ceaşcă de ceai cu o jumătate de
oră înaintea meselor principale) sau pulbere 2 - 5 g pe zi se administrează ca
stomahic amar în anorexiile convalescenţilor şi în dispepsii cu constipaţii. Nu se
administrează femeilor gravide şi bolnavilor cu afecţiuni nervoase, sau cu afecţiuni
acute intestinale.

 Ghinţura sau entura


Principii active: gentiopicrină, gentiamarină, amarogentina, gentianina şi tanin.
Acţiune farmacologică: rădăcinile au proprietăţi de stomahic şi tonic amar, dând
naştere la reflexe condiţionate de creşterea apetitului, are şi Acţiune coleric-
colagogă.
Întrebuinţări: utilizarea majoră a acestui produs este ca eupetic-amar în anorexia
de origine variată, administrându-se în special la covalescenţi sub formă de pulbere
0,20 - 2 g în 24 ore. Intră în compoziţia ceaiului tonic aperitiv.

 Hameiul
Principii active: o oleorezină localizată în perii glandulari, alcătuită dintr-un ulei
volatil şi rezină care conţine două principii amare de natură floroglucinică: humulona
şi lupulona.
Acţiune farmacologică: tonică, amară, stomahică şi aromatizantă datorită celor
două principii amare; tot lor li se datorează şi Acţiunea bactericidă, în special
tuberculostatică. Uleiul volatil dă produsului o Acţiune sedativă centrală psihotropă,
favorabilă în stări de excitaţie şi insomnii.
Întrebuinţării: se recomandă sub formă de infuzie 1 - 1,5% ca eupeptic-amar şi
calmant în eretismul genital, administrându-se o cană de ceai seara la culcare. Intră
în compoziţia ceaiurilor calmant şi sedativ. Reţetă :

13
flori de Soc……………20 g
flori de Tei……………..20 g
Păpădie……………….20 g
conuri de Hamei……...15 g
coajă de Salcie……….15 g
Tintaură………………..10 g
Decoct (prin fierbere 10 minute) din o lingură de amestec la o cană de apă; se
beau 2 - 3 căni pe zi.

 Degeţelul lânos
Principii active: heterozide cardiotonice şi flavonoide.
Acţiune farmacologică: cardiotonică, datorită heterozidelor cardiotonice frunzele
de degeţel lânos se bucură de proprietatea de a produce o creştere a puterii de
contracţie a miocardului, urmată de o rărire a bătăilor inimii, diuretică.
Întrebuinţări: sunt folosite numai ca materie primă în industria de medicamente
pentru extras heterozide cardiotonice.

 Coada şoricelului
Principii active: ulei volatil de culoare albastră, bogat în azulene, proazulene
taninuri, flazonozide, colină şi unele substanţe, înzestrate cu Acţiune antibiotică
Acţiune farmacologică: proprietăţile majore a produsului şi anume stomahice,
astringente, antiinflamatorii, calmante şi uşor antiseptice şi tonic-amare se datorează
uleiului volatil şi proazulenelor.
Întrebuinţări: infuzie 2 - 5% (200- 300 ml pe zi) se administrează în diferite
afecţiuni ala stomacului, în enterocolite şi gastrite şi anorexii.

 Levănţica
Principii active: ulei volatil, tanin şi un principiu amar.
Acţiune farmacologică: diuretică, colerică, antispasmică, antiseptică, carminativă
şi stimulentă.

14
Întrebuinţări: sub formă de infuzie 1 - 2% câte 200 ml pe zi levănţica se
administrează intern ca aromatizant, carminativ, în tulburări digestive şi ca stimulent
general. Intră în compoziţia ţigărilor antiasmatice.

15
3. PRINCIPII ACTIVE MINERALIZANTE

 Troscotul
Principii active: flavonozide, tanin şi substanţe minerale bogate în acid silicic
liber şi combinat.
Acţiune farmacologică: astringentă, diareică datorită taninului, diuretică şi
hipotensivă datorită flavonozidelor şi mineralizantă datorită acidului silicilic liber şi
combinat.
Întrebuinţări: infuzia şi decoctul 3 - 5% (1 - 2 ceaiuri pe zi timp îndelungat), se
administrează ca hipotensiv. Intră în compoziţia ceaiului gastric nr.2.

 Zămoşiţa
Principii active: mucilagii şi flavonoide.
Acţiune farmacologică: diuretică şi saluretică favorizând mult excreţia ionilor de
clor şi de sodiu, mai puţin pe cei de potasiu.
Întrebuinţări: decoctul 5/200 se administrează în pielite, cistite şi pentru
eliminarea nisipului şi calculilor renali. Rezultate mult mai bune se obţin dacă se
asociază şi cu alte produse vegetale cu Acţiune diuretică, de preferinţă fie cu cozi de
cireşe, fie cu mătase de porumb. Intră în compoziţia ceaiului diuretic nr.3.

 Coada calului
Principii active: ulei volatil (în stare solidă), substanţe minerale bogate în bioxid
de siliciu (dintre care 10 - 20% sub formă solubilă în apă), săruri de potasiu,
saponozide de natură triterpenică şi flavonoide.
Acţiune farmacologică: produsul are Acţiune diuretică, uşor expectorantă şi
mineralizantă.
Întrebuinţări: decoctul 1- 2/100 (100 - 200 ml în 24 ore) se administrează ca
diuretic, iar pulberea 1 - 2 g în 24 ore ca mineralizant în tuberculoza pulmonară.
Intră în compoziţia ceaiurilor antireumatic şi diuretic.

16
 Fasolea
Principii active: aminoacizi (arginină, asparagină, tirozină şi triptofan) şi
substanţe minerale.
Acţiune farmacologică: diuretică, datorită sărurilor minerale şi antidiabetică
datorită aminoacizilor şi argininei în special.
Întrebuinţări: decoctul 3 - 5% (consumându-se 250 - 300 ml în 24 ore, se
administrează în cistite normalizând urinarea în afecţiuni ale rinichilor şi vezici urinare
şi ca adjuvant în tratamentul dibetului zaharat.
Intră în compoziţia ceaiurilor antireumatic şi dietetic.

 Fragul de pădure
Principii active: cantităţi mari de tanin, flavonoide, vitamina C, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: astringentă, antidiareică şi diuretică.
Întrebuinţări: infuzie 1,5 - 2% se foloseşte în tratamentul diareei şi ca diuretic.
Intră în compoziţia ceaiului aromat.

 Inul
Principii active: mucilagii, săruri de potasiu şi de magneziu.
Acţiune farmacologică: datorită mucilagiilor seminţele de in au acţiune purgativă
(de natură mecanică), emolientă şi revulsivă.
Întrebuinţări: seminţele de in ingerate întregi, câte 2 linguri pe zi, sunt folosite în
tratamentul dispepsiei şi constipaţiei. Sub formă de infuzie 4% se administrează ca
băutură emolentă şi răcoritoare contra inflamaţiilor ale tubului digestiv. Extern se
utilizează făina de in, singură sau asociată cu făina de muştar negru sub formă de
cataplasme ca emolient şi uşor revulsiv. Cataplasma de făină de in se prepară din
făină care se amestecă cu apă caldă în proporţiuni mici până la consistenta dorită. În
cazul în care se asociază şi cu făina de muştar se foloseşte apa care are temperatura
camerei.

17
 Limba mielului
Principii active: flavonoide, alantoină, săruri de potasiu.
Acţiune farmacologică: diuretică, datorită sărurilor de potasiu şi cicatrizantă
datorită alntoinei.
Întrebuinţări: infuzia 5% ca diuretic şi sudorific în stări de răceală şi în bronşite
luând 3 - 4 căni de ceai călduţ zilnic; extern ca cicatrizant al rănilor.

 Pirul
Principii active: saponine, săruri de potasiu, mucilagii.
Acţiune farmacologică: diuretică, diaforetică şi depurativă.
Întrebuinţări: se foloseşte sub formă de infuzie şi decoct 2% ca diuretic şi
diaforetic, administrându-se zilnic 3 - 4 ceaiuri îndulcite şi călduţe.

 Plămânărica sau Mierea ursului


Principii active: saponozide, mucilagii, tanin, flavonozide, substanţe minerale,
vitamina C şi provitamina A.
Acţiune farmacologică : emolientă, expectorantă şi astringentă.
Întrebuinţări: infuzia 5 - 10%/250, se administrează căldută în 3 - 4 reprize pe zi
(2 - 3 ceaiuri pe zi) ca reconstituant, diuretic şi expectorant.

 Porumbarul
Principii active: florile îşi datorează activitatea terapeutică glicozidelor
cianogenetice şi flavonozidelor pe care le conţin, iar fructele antocianozidelor,
flavonozidelor, taninurilor şi fosfaţilor de calciu şi magneziu.
Acţiune farmacologică: florile au Acţiune sedativă şi diuretic-depurativă, iar
fructele astringentă.
Întrebuinţări: sub formă de infuzie 2% (2 - 3 ceaiuri în 24 ore ) frunzele se
administrează de 2 - 3 ori pe zi ca sedativ sau diuretic, iar fructele în decoct 1 - 2% (2
- 3 ceaiuri pe zi) în dureri de stomac, ca antidiareic şi în afecţiuni renale şi în
dischinezii biliare.

18
 Porumbul
Principii active: săruri de potasiu şi de calciu, vitamina k şi alntoidină.
Acţiune farmacologică: diuretică datorită sărurilor de potasiu, hemostatică
datorită vitaminei K, de asemenea mai posedă proprietăţi colerice.
Întrebuinţări: sub formă de infuzie şi decoct 2 - 5% se administrează ca diuretic
şi calmant în cistite cronice şi metrite, luându-se din3 în 3 ore câte o lingură sau o în
cazul infuziei 1% câte 2 - 3 căni de ceai pe zi.

19
BIBLIOGRAFIE

Agenda medicala. Editura medicala, 1997

Gh. Constantinescu, Elena Maria Hatiegan, Plante medicinale


Editura medicala, Bucureşti, - 1979

Gh. Constantinescu, Elena Maria Hatiegan, Plante medicinale.


Editura Medicala Bucuresti, - 1986

Jean Valnet, Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale.


Editura Ceres, Bucureşti, - 1987.

Honorius Popescu , Resurse medicinale înflora României.


Editura Dacia, Cluj Napoca, - 1984

Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Plante medicinale şi aromatice de la A la Z.


Editura Bucureşti, - 1984

20
CUPRINS

I. Introducere 1
II. Vitaminele 3
1. Principii active vitaminizante 3
 Cătina 4
 Coacăzul negru 4
 Măceşul 5
 Păpădia 5
 Urzica 5
 Afinul 6
 Ciuboţica cucului 7
 Morcovul 8
 Dudul alb şi dudul negru 8
 Frasinul 8
 Hreanul 9
 Murul 9
 Usturoiul 10
2. Principii active tonifiante 11
 Reventul 11
 Ruscuţa de primăvară 11
 Trifoiştea 12
 Talpa gâştii 12
 Isopul 12
 Pelinul 13
 Ghinţura 13
 Hameiul 13
 Degeţelul lânos 14
 Coada şoricelului 14
 Levănţica 14

21
3. Principii active mineralizante 16
 Troscotul 16
 Zămoşiţa 16
 Coada calului 16
 Fasolea 17
 Fragul de pădure 17
 Inul 17
 Limba mielului 18
 Pirul 18
 Plămânărica 18
 Porumbarul 18
 Porumbul 19
BIBLIOGRAFIE 20

22