Compostarea

Compostarea este un process biologic exoterm de sinteza sau de transformare a

formelor organice ale carbonului si azotului cu ajutorul populatiilor de bacterii
termofile si a ciupercilor. Compostarea prezinta trei faze successive:
 Faza mezofila in timpul careia are loc colonizarea spatiului respectiv cu
bacterii; microorganismele sintetizeaza acizii organici ceea ce conduce la
marirea aciditatii (pH 4,5 – 5,5);
 Faza termofila in timpul careia temperatura creste si poate atinge 70 0C;
in timpul acestei etape microorganismele descompun compusii organici;
se observa producerea de amoniac, care mareste pH-ul la aproximativ 8;
 Faza de maturare si stabilizare – temperatura scade si pH-ul se
stabilizeaza in jurul valorii de 7,5 – 8; anumite organisme nevertebrate
pot juca un rol important in faza de maturare (aerarea compostului
matur).
Producerea compostului vandabil nu se realizeaza decat daca deseurile sunt
fermentabile. Principalii parametrii de reglare a procesului sunt umiditatea,
temperatura si concentratia de CO2 din aerul volumului de deseuri care
fermenteaza. Evolutia cantitativa a diferitelor componente ale compostului in
cursul procesului de transformare;

Evolutia categoriei reziduuri Evolutia categoriei

inerte din deseurile menajere componentelor solubile in
in conditii optime de eter sau benzol din deseurile
fermentare - Kg menajere in conditii optime
de fermentare - Kg
16
14 25
12
20
10
8 15

6 10
4
5
2
0 0
1 2 3 4 1 2 3 4
 Evolutia com ponentelor organice Evolutia continutului de apa din
din deseurile m enajere in conditii deseurile menajere in conditii
optim e de ferm entare - Kg optim e de ferm entare - Kg

40 140

35 120
30
100
25
80
20
60
15
40
10

5 20

0 0
1 2 3 4 1 2 3 4

Evolutia categoriei - celuloza din

deseurile m enajere in conditii
optim e de ferm entare - Kg

35

30

25

20

15

10

0
1 2 3 4

Se observa ca in cursul procesului de transformare (1- starea initiala; 2 – starea

dupa 7 zile; 3 – starea dupa 14 zile; 4 – starea dupa 42 zile) se modifica distributia
ponderala a diferitelor componente a deseurilor menajere, in conditiile optime de
fermentare.
Compostarea deseurilor vegetale (verzi), necesita mai putin oxigen decat
compostarea deseurilor de origine animala care au fost in prealabil pregatite
(fierte,etc.), iar instalatia care proceseaza astfel de deseuri (de origine animala) este
mult mai delicat de pilotat, deoarece riscul de anaerobioza care conduce la puterfactie
este mult mai ridicat. Pentru alegerea claselor de deseuri pe care dorim sa le
compostam este recomandat ca acestea sa se imparta cel putin in trei clase:
 Deseuri de origine animala pregatite (resturi de alimente,…);
  Deseuri vegetale crude de bucatarie;
 Deseuri de plante (din gradinarit).

Metanizarea

Metanizarea este denumita si digestia anaeroba si reprezinta procesul

biologic de descompunere a materiei organice sub actiunea populatiilor microbiene
adecvate si care, in absenta oxigenului, genereaza un amestec de metan si gaz
carbonic denumit biogaz. Microflora bacteriana produce o crestere de temperatura de
300C – 400C, pentru bacteriile mezofile sau 500C – 600C, pentru bacteriile termofile la
un pH neutru.
Deseurile destinate tratarii prin digestie anaeroba sunt de trei tipuri:
 Deseuri urbane : fractia fermentabila din deseurile menajere (plante, fructe si
legume, resturi alimentare, etc.), namolurile statiilor de epurare;
 Deseuri agricole: reziduurile de cultura, dejectii de animale:
 Deseuri industriale: din industria alimentara, industria celulozei si a fibrelor
textile, industria chimica si farmaceutica.
Procedeul este raspandit in special pentru tratarea namolurilor de epurare a
apelor uzate si mai putin utilizat pentru tratarea claselor de deseuri fermentabile
a deseurilor solide.
Metanizarea cuprinde patru faze:
 Hidroliza enzimatica care transforma substantele organice complexe in
compusi organici solubili mai simpli – acizi aminati, acizi grasi si
zaharuri simpli;
 Acidogeneza care transforma produsele intermediare in acizi organici
(acetat, propionat, butirat) si in diferiti compusi neutri (alcooli, aldehide);
 Acetogeneza care transforma compusii etapei precedente in precursorii
directi ai metanului (acid acetic, CO2 si hidrogen);
 Metanogeneza care produce metan, gaz carbonic si apa, plecand de la
precursori.
Acest proces necesita macinarea grosiera si apoi fina a deseurilor fermentabile,
urmata de cernere si umidificare. Metanizarea se face in incinte inchise, in absenta
aerului, procedeul fiind destul de delicat datorita variatiilor in compozitie a deseurilor
destinate acestui scop.