Universitatea „ Al. I.

Cuza” Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Master Bănci şi Pieţe Financiare

Managementul riscului ratei

dobânzii la BCR

Profesor:
Prof. univ.dr. Cocriş Vasile

Masterand:

Grupa 22

1
 Cuprins:

Conceptul de risc al ratei dobânzii...........................................................................................3

Strategia Băncii Comerciale Române în domeniul riscului ratei dobânzii..........................6
Aprecierea riscului ratei dobânzii prin indicatori specifici...................................................9
Marja dobânzii.........................................................................................................................9
Raportul credite – depozite....................................................................................................11
Gestiunea poziţiei băncii........................................................................................................12
Metode şi tehnici de gestionare a riscului ratei dobânzii.....................................................15
Instrumente manageriale utilizate pentru monitorizarea riscului de dobândă.................20
Tehnici de acoperire a riscului de rată a dobânzii................................................................21
Concluzii...................................................................................................................................23
Bibliografie................................................................................................................................24

2
 Conceptul de risc al ratei dobânzii

Activitatea băncilor, ca intermediari în circuitul capitalurilor are drept sursă principală

de venit dobânda, respectiv marja de dobândă. Aceasta din urmă reprezintă diferenţa dintre
veniturile încasate sub formă de dobânzi pentru creditele acordate şi plasamentele băncilor
remunerate pe principiul dobânzii, şi cheltuielile efectuate sub formă de dobânzi
corespunzătoare resurselor mobilizate. Rolul de intermediar în circuitul capitalurilor deţinut de
bănci s-a redus de-a lungul timpului datorită evoluţiei pieţelor de capital, obligând astfel
băncile să găsească alte surse de majorare a veniturilor sale, activitatea de intermediere
realizată de banci rămânând, totuşi, predominantă.
Din punctul de vedere al băncii, dobânzile sunt de două categorii:
 Dobânda percepută – este dobânda pe care băncile o încasează de la clienţii lor în
calitate de debitori, corespunzător creditelor acordate. Aceasta este o marime ce depinde de
mai mulţi factori: inflaţia, nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare, riscul perceput, rezerva
minimă obligatorie precum şi un profit acoperitor.
 Dobânda bonificată – reprezintă remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor
de conturi constituite ca depozite la bancă; depozite care constituie baza creditelor acordate
ulterior de către bancă. Dobânda bonificată depinde şi ea de alţi factori, precum: inflaţia,
dobânda de refinanţare şi ratele dobânzilor practicate de celelalte bănci comerciale concurente.
Cele două categorii de dobânzi sunt interdependente, aflându-se într-o strânsă corelaţie,
în sensul că dobânda percepută se stabileşte pornind de la nivelul dobânzii bonificate, ţinând
cont şi de nivelul marjei dobânzii şi de rezerva minimă obligatorie depusă la banca centrală.1
În cadrul veniturilor şi cheltuielilor bancare un aport deosebit îl are dobândă, aceasta
reprezentând de altfel şi obiect al politicilor, procedeelor şi practicilor în vederea optimizării
acestui element şi, implicit al creşterii eficienţei activităţii bancare şi a profitului bancar.2
Riscul bancar este un fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor
bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective prin deteriorarea

1
Turliuc V., Cocriş V. - Monedă şi Credit, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007
2
Basno C., Dardac N. - Mnagement Bancar, Editura Economică, Bucuresti, 2002

3
calităţii afacerilor, diminuarea profitului, sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea
funcţionalităţii băncii.3
Riscul ratei dobânzii este determinat de fluctuaţia ratelor dobânzii care duce la
schimbări în veniturile şi cheltuielile băncii, valoarea economică a activelor, pasivelor şi
poziţiilor extrabilanţiere. Riscul dobânzii afectează pe toţi participanţii la relaţiile de credit,
dar angajarea băncii deopotriva şi în calitate de debitor şi în calitate de creditor determină o
angajare extrem de riscantă a băncilor. Pe de altă parte băncile se angajează nu numai în
operaţiuni curente sau pe termen scurt, ci şi în operaţiuni pe termen lung, în condiţiile în care
nivelul dobânzii stabilit parcurge numeroase momente ce pot fi nefavorabile băncilor..
Riscul ratei dobânzii este o componentă a riscului de piaţă, care reprezintă riscul
înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apar ca urmare a
fluctuaţiilor pe piaţă ale ratei dobânzii.
Apariţia şi dezvoltarea riscului ratei dobânzii se află sub influenţa unor factori
endogeni, importanţi pentru gestionarea riscului, în sensul că, acţionându-se asupra lor se
poate minimiza expunerea la risc şi a unor factori exogeni, determinaţi de evoluţia condiţiilor
economice generale.
În categoria factorilor endogeni se poate include: strategia băncii, volumul şi structura
activelor şi pasivelor bancare, calitatea portofoliului de credite, eşalonarea scadenţei creditelor
şi scadenţa fondurilor atrase.
Din categoria factorilor exogeni care determină apariţia riscului ratei dobânzii, putem
enumera: evoluţia condiţiilor economice generale, tipul de politică economică, monetară,
financiar-bancară şi valutară practicată de autorităţi, necorelarea politicii monetare a autorităţii
centrale cu politica economică a guvernului, evoluţia pieţei interbancare, factori de ordin
psihologic şi nu în ultimul rând concurenţa.
Obiectivul managementului riscului ratei dobânzii este menţinerea expunerii la risc în
cadrul limitelor stabilite de administraţia băncii şi la un nivel corespunzător politicilor
interne, naturii şi complexităţii activităţilor băncii, chiar şi în cazul modificării ratelor
dobânzii.
Managementul riscului ratei dobânzii în cadrul băncii se bazează pe aplicarea
următoarelor practici:
• Supravegherea riguroasă din partea administratorilor;
• Aplicarea unor proceduri eficiente de administrare a riscului ratei dobânzii;
3
Nitu Ion - Managementul riscului bancar,Editura Expert, Bucureşti, 2000, p. 56

4
• Dezvoltarea unor sisteme de măsurare şi monitorizare a riscului;
• Instituirea unui sistem de control intern şi extern a procesului de administrare a riscului.
De altfel obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilităţii,
minimizarea expunerii la risc şi respectarea reglementărilor bancare în vigoare.

5
 Strategia Băncii Comerciale Române în domeniul riscului ratei
dobânzii

BCR apreciază că riscul bancar este un obiectiv important al strategiei sale, motiv
pentru care el se inscrie ca un capitol de sine stătător în concepţia strategică adoptată de
consiliul de administraţie. Potrivit acestei concepţii, banca are în vedere că expunerea la risc
este o condiţie pentru a fi profitabilă pe piaţa interbancară. În aceste condiţii se va acţiona pe
toate căile pentru reducerea la maximum a expunerii la riscuri în condiţiile menţinerii unei
profitabilităţi care să-i asigure o poziţie puternică pe piaţa concurenţială.
Strategia băncii are în vedere neacceptarea riscurilor individuale sau acumularea de
riscuri care nu pot fi măsurate sau a căror consecinţă finală previzibilă ar putea pereclita
poziţia băncii pe piaţa concurenţială sau i-ar pune sub semnul întrebării existenţa.
În contextul acestor cerinţe, condiţiile care se impun pentru ca banca să-şi asume un
anumit risc sunt:
 expunerea respectiva să asigure un profit corespunzător cu riscul
asumat;
 eventualele pierderi ce ar putea apare să fie suportate din contul de
profit şi pierdere, fără ca efectele acestor pierderi să influenţeze devastator situaţia anului
respectiv;
 pierderile să poata fi acoperite din provizioanele pentru pierderi deja
constituite;
 dacă activitatea în care s-a asumat riscul devine falimentară, aceasta să
aiba loc în cadrul unei activităţi bancare normale, şi deci pierderea să nu afecteze reputaţia
băncii nici pe plan intern şi nici pe plan extern. Astfel banca îşi va asuma riscuri numai pentru
activităţi bancare specifice.
Banca va întreprinde măsuri pentru a deveni independenta de sursele mari de
finanţare pe baza unor planuri de alternativa subordonate acestui scop. Riscul ce decurge din
operaţiunile efectuate este considerat un obiectiv permanent al managementului băncii.

6
 Banca urmareşte toate categoriile de risc care pot apare şi afecta diferitele poziţii din
bilanţ, riscurile principale fiind: riscul lichidităţii, riscul creditului, riscul ratei dobânzii, riscul
de capital şi riscul valutar.
În sprijinul acestor obiective strategice au venit politicile adoptate, ele fiind întărite în
primul rând de normele şi procedurile după care se conduce banca, precum şi unele măsuri de
natura organizatorică.
Astfel, gestionarea riscurilor a fost organizată în direcţiile în care se asumă riscurile
respective, iar activitatea generală de gestionare a riscurilor a fost supravegheată de
Comitetul de gestionare a activelor, pasivelor şi riscului bancar.
Unul din instrumentele de lucru ale BCR pentru monitorizarea riscurilor amintite îl
constituie planurile şi prognozele pe care banca le elaborează pentru a pune de acord spre
exemplu activele cu pasivele curente, în sensul că activele curente să acopere pasivele curente
sau a celor pe categorii de scadenţă, monitorizarea permanentă a volumului de credite din
totalul activelor şi a creditelor restante în totalul volumului de credite, prognozarea
modificărilor ce pot interveni în nivelul dobânzilor, a volatilităţii economiei şi a mişcării în
structura ratei dobânzilor şi altele.
Banca Comercială Română a trebuit să facă faţă în ultimii ani la presiuni asupra
câştigului său atât din partea ratei dobânzii, cât şi din partea concurenţei exercitate de celelalte
instituţii financiare, astfel pentru a-şi menţine poziţia dar şi pentru a se proteja, aceasta a
adoptat unele tehnici de apărare împotriva riscului ratei dobânzii care au fost introduse în
politica bănci.
Printre ele se afla managementul discrepanţei activ-pasiv (G.A.P.) şi calculul duratei
(D.G.A.P.) care ajută la echilibrarea ratei dobânzii aferentă activelor cu rata dobânzii
aferentă pasivelor, precum şi durata activelor cu durata pasivelor.
De menţionat că metoda G.A.P. nu ţine cont de evoluţia valorii de piaţă a activelor,
pasivelor şi capitalului băncii, valorile cu care operează sunt valori contabile, nu valori de
piaţă. Managementul discrepanţei duratei D.G.A.P. permite ca prin comparaţia dintre durata
portofoliului de active cu durata portofoliului de pasive o bancă să-şi controleze ratele
dobânzilor aferente întregului portofoliu de active-pasive.
Dacă duratele activului coincid cu duratele pasivului, fluctuaţia ratei dobânzii are
aceleaşi efecte asupra valorii activelor şi pasivelor băncii.
Intervalul de durată măsoară nepotrivirea duratelor activului şi pasivului şi, cel puţin
teoretic, oferă un indice al expunerii la fluctuaţia dobânzii a întregului portofoliu.
7
 Metoda operează cu valoarea de piaţă a portofoliului băncii, deci ţine cont de
modificările neregulate care au loc în structura activului şi pasivului băncii ca urmare a
fluctuaţiei ratei dobânzii.
Banca se confruntă cu riscul de dobânda datorită expunerii la fluctuaţiile nefavorabile
ale dobânzii pe piaţă. Schimbarea ratei dobânzii pe piaţă influenţează în mod direct veniturile
şi cheltuielile aferente activelor şi datoriilor financiare purtătoare de dobânzi variabile, precum
şi valoarea reală a celor purtătoare de dobânzi fixe.

8
 Aprecierea riscului ratei dobânzii prin indicatori specifici

Cuantificarea riscului de rată a dobânzii presupune determinarea efectelor pe care

modificarea ratei dobânzii le are asupra bilanţului bancar şi/sau al contului de profit şi
pierdere. În mod evident, creşterea sau scăderea ratei dobânzii afectează activitatea băncii
comerciale astfel:
a) prin modificarea veniturilor din dobânzi şi a cheltuielilor cu dobânzile şi, ca urmare, prin
modificarea veniturilor nete din dobânzi;
b) prin modificarea valorii de piaţă a activelor şi a datoriilor băncii comerciale şi, ca urmare,
prin modificarea valorii de piaţă a capitalurilor proprii.

Marja dobânzii

În practica bancară se folosesc 3 indicatori ai marjei dobânzii:

 Marja absolută a dobânzii bancare – exprimă capacitatea băncii de a-şi
acoperi cheltuielile. O marjă adecvată este aceea care este suficientă pentru a susţine sarcina
bancară şi a obţine un profit satisfăcător.
 Marja procentuală brută a dobânzii bancare se calculează în mod relativ
prin raportarea marjei absolute a dobânzii la suma activelor investite.
 Marja procentuală netă a dobânzii bancare se calculează ca diferenţă
între nivelul mediu al ratei dobânzii percepute şi nivelul mediu al ratei dobânzii bonificate.
Factorii care afectează sensibilitatea băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă sunt:
endogeni – structura activelor şi pasivelor bancare, calitatea şi eşalonarea scadenţelor
creditelor şi a fondurilor atrase; exogeni - determinaţi de evoluţia condiţiilor economice
generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă.
Marja absolută a dobânzii bancare, exprimată prin veniturile nete din dobânzi, se
calculează ca diferenţă între suma veniturilor din dobânzi şi suma cheltuielilor cu dobânzile
bonificate.
Marja absolută a dobânzii = Veniturile din dobânzi – Cheltuielile cu dobânzile

9
 BCR înregistrează în perioada analizată 2006 – 2008 următoarele valori pentru marja
absolută a dobânzii:

Tabel nr. 1 Marja absolută a dobânzii la BCR în perioada 2006 – 2008

2006 2007 2008

Venituri din dobânzi 2.975.214 3.914.973 6.818.393
Cheltuieli cu dobânzi 1.368.263 2.049.470 3.934.391
Marja absolută a dobânzii 1.606.951 1.865.503 2.884.002
Sursa: Date prelucrate din Situaţiile financiare consolidate BCR 2006 – 2008, www.bcr.ro

7.000.000

6.000.000

5.000.000

4.000.000 Venituri din dobânzi

3.000.000 Cheltuieli cu dobânzi

2.000.000

1.000.000

0
2006 2007 2008

Valorile înregistrate de acest indicator, la acelaş nivel al activelor exprimă o activitate

profitabilă, deci un bun management al activelor şi pasivelor. De asemenea, o marjă absolută
din dobânzi ridicată poate fi obţinută pe seama angajării în activităţi riscante. Aceste valori
sunt specifice băncilor axate pe segmentul retail, cu o reţea largă de sucursale, filiale, agenţii
în teritoriu, ce îşi procură resursele la un preţ scăzut, aşa cum este cazul BCR.
Marja de dobânda are, în principal următoarele destinaţii: acoperirea cheltuielilor cu
întreţinerea şi funcţionarea băncii, acoperirea riscului din activitatea de creditare şi obţinerea
unui profit rezonabil din activităţile desfăşurate.

10
Raportul credite – depozite

Acest indicator se calculează prin raportarea creditelor acordate de bancă la totalitatea

depozitelor constituite. Acest raport este indicat să înregistreze valorea 1, ceea ce denotă că
activitatea de creditare este susţinută de depozitele constituite. În cazul BCR în perioada
analizată valoarea indicatorului este supraunitară.

Tabel nr. 2 Raport credite-depozite la BCR în perioada 2006 – 2008

2006 2007 2008

Credite 24.570.600 36.888.238 45.027.909
Depozite 24.477.100 30.251.774 33.237.201
Raport credite - 1,003 1,82 1,35
depozite
Sursa: Date prelucrate din Situaţiile financiare consolidate BCR 2006 – 2008, www.bcr.ro

Raport credite-depozite la BCR în perioada

2006 – 2008

2
1,82
1,5
1,35
1 1,003

0,5

0
2006 2007 2008
an

Raport credite - depozite

Astfel, valorile înregistrate de acest indicator denotă faptul că depozitele constituite de

clienţi nu constituie o sursă suficient de acoperitoare pentru creditele acordate, ceea ce
determină asumarea unor riscuri de dobândă mai ridicate ca urmare a necesităţii de a apela la
alte surse de finanţare.
11
Gestiunea poziţiei băncii

Apariţia riscului ratei dobânzii se datorează atât deţinerii în portofoliu de active şi

pasive cu dobânda fixă, diferite ca scadenţe şi ca preţ, cât şi deţinerii de active şi pasive cu
dobânda variabilă care se adaptează în mod diferit la fluctuaţiile ratei dobânzii.
În funcţie de dimensiunea activelor şi pasivelor cu dobânda fixă sau variabilă, se
determină poziţia băncii faţă de riscul ratei dobânzii, ca diferenţă între activele şi pasivele
purtătoare de dobânzi, poziţie care poate fi: scurtă, lungă sau neutră.
O bancă se poate afla în poziţie scurtă în situaţia în care deţine mai multe pasive cu
dobânzi fixe decât active cu dobânzi fixe, situaţie favorabilă pentru profitul băncii când pe
piaţă ratele dobânzilor sunt în creştere. Când o bancă se află în poziţie scurtă se poate
confrunta cu riscul de variaţie adversă a ratei dobânzii, care apare dacă ratele dobânzii
înregistrează o scădere sub nivelul anticipat de bancă.
În situaţia în care activele băncii cu dobânda fixă sunt mai mari decât pasivele cu
dobânda fixă banca se află în poziţie lungă favorabilă din punct de vedere al profitabilităţii în
perioadele de scădere ale ratelor dobânzii. Banca se poate confrunta cu riscul de variaţie
adversă în situaţia în care ratele dobânzii cresc.
Poziţia neutră se caracterizează prin egalitatea dintre activele şi pasivele cu dobânda
fixă/variabilă deţinută de bănci, este aparent poziţia ideală din punct de vedere al riscului de
rată a dobânzii, dar o împiedică sa speculeze variaţia ratei dobânzii în favoarea ei.
Riscul aferent ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare
de dobânzi, cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii în contextul evoluţiei pe piaţă a
ratelor dobânzilor. În ceea ce priveşte riscul de rata a dobânzii în lei, BCR practică dobânzi
variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară, iar pe partea de
activ, creditele acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă
sunt de asemenea revizuibile. În aceste condiţii eforturile băncii s-au concentrat pe
echilibrarea în volum şi pe termene de maturitate reziduală, a posturilor bilanţiere în lei care
sunt purtătoare de dobânzi fixe. Astfel, banca acordă o atenţie deosebita evoluţiei, structurii şi
maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit
nenominative şi certificatelor de depozit cu discount, care sunt contrabalansate prin portofoliul
de titluri de stat în lei.
Banca Comercială Română urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite
pentru raportul dintre diferenţa între activele şi pasivele cu grad ridicat de senzitivitate a ratei

12
dobânzii şi total active. Simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii
potenţiale, pe care ar înregistra-o banca în urma modificărilor adverse a ratelor de dobândă
raportată la marimea capitalului propriu.
Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate
în devize este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. Banca
acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate - risc de rată a dobânzii, urmărind
menţinerea permanentă a unui raport optim prestabilit între resursele şi plasamentele cu
dobândă fixă.
Pentru creanţele şi datoriile financiare în lei, BCR urmăreşte corelarea ratelor
curente de dobândă de pe piaţă şi obţinerea unor marje pozitive de dobândă.
Pentru activele şi pasivele financiare în valută , banca încercă să menţină o poziţie
netă echilibrată în limitele stabilite de Banca Naţională a României. În acest scop cea mai
mare parte a activelor şi pasivelor în valută purtătoare de dobândă au dobânzi variabile ce
sunt legate de variaţiile dobânzilor pieţei.
Limitele inferioare şi superioare ale ratelor dobânzii parcticate de BCR în cursul anului
2008 atât pentru persoane fizice cât şi juridice sunt prezentate mai jos:

Tabel nr.3 Limitele inferioare şi superioare ale ratelor dobânzii la BCR în anul 2008

RON USD EUR

Interval Interval Interval
Min. Max. Min. Max. Min. Max.
Activ
Disponibilităţi la Banca Centrală 2,50 10,25 0,80 1,05 1,25 2,80
Creanţe asupra instituţiilor de credit 2,00 100,00 0,10 15,00 2,00 7,50
Efecte publice şi alte titluri acceptate la 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
refinanţare la băncile centrale
Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
Creanţe asupra clientelei
Pasiv
Depozite atrase de la bănci 1,90 80,00 0,10 14,80 1,50 6,80
Depozite atrase de la clienţi 0,10 20,00 0,25 6,63 0,25 8,25
Împrumuturi de la bănci şi instituţii - - - - - -
financiare
Datorii constituite prin titluri 7,25 7,25 0,00 0,00 3,75 3,75
Sursa : Situaţii financiare întocmite în conformitate cu ordinul BNR nr. 5 din 2005, 31 dec 2008,
www.bcr.ro

13
 Metode şi tehnici de gestionare a riscului ratei dobânzii

BCR foloseşte ca metodă de evaluare a riscului de dobândă metoda GAP pe intervale

de sadenţă şi pe senzitivitatea dobânzii.

14
 Senzitivitatea contului de profit şi pierdere reprezintă efectul asupra veniturilor din
dobânzi al variaţiilor asumate ale ratelor de dobândă pentru un an, pe baza activelor şi
datoriilor financiare cu dobânzi variabile care nu sunt deţinute pentru tranzacţionare.
Senzitivitatea capitalurilor proprii este calculată prin reevaluarea activelor financiare cu rată
fixă de dobândă disponibile pentru vânzare. Senzitivitatea totală a capitalurilor proprii se
bazează pe ipoteza ca există mişcări paralele în profilul ratei dobânzii, în timp ce analiza pe
benzi de maturitate prezintă senzitivitatea la mişcări neparalele.

Impactul modificării ratelor de dobândă asupra valorii de piaţă a capitalurilor

proprii – modelul gapului de durată

Acţionarii unei bănci comerciale sunt în primul rând interesaţi de evoluţia valorii de
piaţă a capitalurilor proprii. Aceasta se determină scăzând din valoarea de piaţă a activelor
valoarea de piaţă a datoriilor:
Valoarea de piaţă a capitalurilor proprii (CPR) = Valoarea de piaţă a activelor (A) –
Valoarea de piaţă a pasivelor (L)
Acest lucru înseamnă că valoarea de piaţă a capitalurilor proprii este ceea ce le rămâne
acţionarilor în cazul în care, în prezent, aceştia lichidează/vând toate activele şi plătesc toate
datoriile.

Tabel nr. 4 GAP pe perioade de scadenţă în 2008 la BCR

15
 Sursa : Situaţii financiare întocmite în conformitate cu ordinul BNR 5din 2005, 31 dec 2008,
www.bcr.ro

Am calculat GAP-ul de durata la BCR în anul 2008, care reprezintă o altă metodă de
a aprecia impactul modificării ratei dobânzii. Pe baza datelor din Situaţiile financiare din
2008 am calculat Durata activului, Durata pasivului şi GAP-ul de durată.
Intervalul de durată măsoară nepotrivirea duratelor activului şi pasivului şi, cel puţin
teoretic, oferă un indice al expunerii la fluctuaţia dobânzii a întregului portofoliu
Durata activului se determină ca medie ponderată a duratelor individuale ale activelor.
Ponderea este dată de raportul dintre valoarea de piaţă a respectivului activ şi valoarea de piaţă
totală a activului. Valoarea de piaţă a activului – 64.503.804 mii ron

16
 n
D A   x A  D A  4.163.291/64.503.804*0,083+ 6.334.409/64.503.804*0,25
i 1

+10.005.886/64.503.804*0,5 + 19.040.658/64.503.804*1 + 170.723/64.503.804*1 +

24.788.827/64.503.804*0 = 0,405 ani = 4,86 luni
În mod similar, durata datoriilor se determină ca medie ponderată a duratelor
individuale ale datoriilor. Valoarea de piaţă a datoriilor este – 58.621.533 mii ron
n
D A   x L  DL = 27.253.193/58.621.533*0,083 +2.023.598/58.621.533*0,25 +
i 1

2.922.417/58.621.533*0,5 +540.865/58.621.533*1 + 25.881.460/58.621.533*0 = 0,0812 ani

= 0,9744 luni
Gap-ul de durată se calculează utilizând formula:
L
DGAP  D A   D L = 0,405 - 64.503.804/58.621.533 * 0,0812 = 0,3157
A
Se poate observa că:
a) atunci când gapul de durată este pozitiv:
- o creştere a ratei dobânzii rp  0 duce la scăderea valorii de piaţă a CPR;
- o scădere a ratei dobânzii rp  0 duce la creşterea valorii de piaţă a CPR;
b) atunci când gapul de durată este negativ:
- o creştere a ratei dobânzii rp  0 duce la creşterea valorii de piaţă a CPR;
- o scădere a ratei dobânzii rp  0 duce la scăderea valorii de piaţă a CPR;
c) banca se poate imuniza împotriva riscului de rată a dobânzii (indiferent de modul în
care se modifică rata dobânzii de piaţă, valoarea de piaţă a capitalului propriu rămâne
neschimbată) dacă şi numai dacă gapul de durată este nul. În cazul în care gapul de
durată nu este nul, imunizarea bilanţului băncii comerciale la riscul de rată a dobânzii
va presupune restructurarea elementelor bilanţiere în aşa fel încât gapul să devină nul.
Restructurarea bilanţului băncii comerciale trebuie realizată în aşa fel încât gap-ul de
durată să fie 0. Gap-ul de durată este înainte de restructurare pozitiv, ceea ce înseamnă că el
poate fi adus la valoarea 0 prin 3 metode:
 prin restructurarea activelor în aşa fel încât durata lor să scadă;
 prin restructurarea datoriilor în aşa fel încât durata lor să crească;
 prin restructurarea simultană a activelor şi a datoriilor, astfel încât
durata activelor să scadă puţin, iar durata datoriilor să crească puţin, în aşa fel încât
gap-ul de durată să fie egal cu 0.
17
 Pentru anul 2007 am grupat activele şi pasivele pe perioade de scadenţă şi am calculat
pentru fiecare perioada valoarea GAP-ului, după formula GAP = A – P.

Tabel nr. 5 GAP pe perioade de scadenţă mai mici de 1 an în 2007

Mii ron Mai puţin de 3 Mai puţin de 3 Între 3 şi 12 Subtotal mai

zile luni luni puţin de 12
luni
Casa disponibilităţi la bănci centrale 17.181.773 - - 17.181.773
Creanţe asupra instituţiilor de credit 2.334.572 76.847 3.701 2.415.120
Active financiare păstrate pentru 20 - - 20
comerţ
Credite şi avansuri acordate clientelei 1.413.846 1.747.166 4.720.375 7.881.387
Investiţii financiare disponibile pentru 520.690 1.054 322.857 844.601
vânzare
Alte active 638.478 - - 638.478
Total active 22.089.379 1.825.067 5.049.874 28.064.320
Datorii
Datorii la bănci 919.768 2.665.963 8.141.641 11.727.372
Depozite de la clienţi 22.051.011 5.305.132 2.225.319 29.581.462
Obligaţiuni emise şi alte fonduri 673.729 681.577 2.260.750 3.616.750
împrumutate
Alte datorii 1.178.979 - - 1.178.979
Provizioane 140.982 - - 140.982
Total datorii 24.964.469 8.652.672 12.627.710 46.244.851
GAP (2.875.090) (6.827.605) (7.577.836) (17.280.531)
Sursa: Situaţii financiare consolidate ale BCR din 2007, www.bcr.ro

Observăm că pe perioade scurte de timp, până în 12 luni, banca înregistrează un GAP

negativ pe toate perioadele de scadenţă. Pentru a reduce riscul de dobândă banca trebuie sa
ia măsuri astfel încât GAP sa fie nul. Principala măsură este creşterea valorii activelor pe
termen scurt, în principal prin creşterea creditelor acordate clienţilor pe termen scurt, sau
reducerea pasivelor prin constituirea de depozite pe perioade mai mari de timp.

Tabel nr. 6 GAP pe perioade de scadenţă mai mari de 1 an în 2007

Mii ron Între 1 şi 5 ani Peste 5 ani Subtotal peste

12 luni
Activ
Creanţe asupra instituţiilor de credit 57.289 26.694 83.983
Active financiare evaluate la valoarea justă prin 215.831 253.877 469.708
contul de profit şi pierdere
Credite şi avansuri acordate clientelei 6.050.226 21.129.776 27.180.002
Investiţii financiare disponibile pentru vânzare 609.614 593.527 1.203.141
Imobilizări corporale - 1.531.658 1.531.658
Imobilizări necorporale - 178.338 178.338
Total activ 6.932.260 23.713.870 30.646.830

18
Datorii
Datorii la bănci 7.729.692 144.846 7.874.538
Depozite de la clienţi 647.356 22.956 670.312
Obligaţiuni emise şi alte fonduri împrumutate 263.543 - 263.543
Creanţe privind impozitul amânat - 34.591 34.591
Total datorii 8.640.591 202.393 8.842.984
GAP (1.707.631) 23.511.477 21.803.846
Sursa: Situaţii financiare consolidate ale BCR din 2007, www.bcr.ro

În ceea ce priveşte valoarea GAP calculată pentru perioade mai mari de un an, s-au
înregistrat valori pozitive, ca urmare a volumului mare de credite acordate pe termen lung de
BCR, şi a valorilor reduse în ceea ce priveşte resursele atrase pe termen lung.

19
 Instrumente manageriale utilizate pentru monitorizarea riscului
de dobândă

Principalul obiectiv îl reprezintă maximizarea sau cel puţin stabilirea marjei băncii, a
diferenţei dintre veniturile din dobânzi şi cheltuielile cu dobânzi, în condiţiile unui nivel
acceptabil de risc. Astfel aceste instrumente sunt :
 Strategia de management a activelor porneşte de la premisa că suma şi
tipul depozitelor pe care le are o bancă şi volumul altor împrumuturi pe care aceasta le poate
atrage depind în cea mai mare măsura de clienţii săi. Însă principalul activ al băncii,
reprezentat de credite, nu se transformă întotdeauna cu uşurinţă în lichidităţi, în special atunci
când economia este în recesiune.
 Strategia de management a pasivelor are ca principal obiectiv
obţinerea unui control asupra surselor de fonduri, comparabil cu controlul deţinut de bancă
asupra activelor sale. Principala pârghie de control o reprezintă preţul - rata dobânzii şi
celelalte condiţii pe care banca le oferă pentru depozitele pe care le atrage şi pentru
împrumuturile pe care le ia - pentru a obţine volumul, structura şi costul pe care le doreşte.
 Dezvoltarea strategiei de management a pasivelor şi creşterea
volatilităţii dobânzilor şi a riscurilor au determinat elaborarea unei strategii de management a
fondurilor. Această strategie este o abordare mai echilibrată a managementului activelor şi
pasivelor: conducerea băncii trebuie să exercite un control cât mai ridicat asupra volumului,
structurii şi venitului, respectiv costului, atât a activelor, cât şi a pasivelor. Această coordonare
permite maximizarea marjei dintre veniturile băncii obţinute din plasamente şi cheltuielile sale
pentru atragerea pasivelor; politicile băncii trebuie dezvoltate în aşa fel încât să maximizeze
veniturile şi să minimizeze costurile aferente serviciilor băncii.

20
 Tehnici de acoperire a riscului de rată a dobânzii

Pentru a se proteja împotriva ricului de dobândă generat ca urmare a activităţii bancare

BCR a optat pentru utilizarea cu precădere a contractelor SWAP. Contracte SWAP reprezintă
un contract între două contrapartide de a schimba plăţi de dobânzi diferite şi specificate pe o
anumită durată de timp contractuală. În funcţie de tipul dobânzilor plătite, swap-ul poate fi :
 cupon swap – în care se schimbă dobânzi fixe cu dobânzi variabile;
 basis swap – în care se schimbă dobânzi variabile care sunt legate de
două rate de dobândă pe pieţe diferite;
 swap pe rata dobânzii cu valute diferite – în care se schimbă dobânzi în
valute diferite.

Tabel nr.7 Instrumente financiare derivate utilizate de BCR în 2007, 2008

mii ron 2007 2008

Activ Datorii Activ Datorii
Contract swap financiar de - - 291 1.324.898
devize
Contract swap de trezorerie şi - 70.872 - 72.874
forward
Alte contracte - - - 2.205
Sursa: Situaţii financiare consolidate ale BCR din 2008, www.bcr.ro

Contract swap financiar de devize reprezintă un contract încheiat între BCR şi un client
(cumpărător/vânzator) care poate fi o altă bancă, un client persoana fizică, sau juridică, prin
care, cele două părţi î-şi exprimă acordul asupra schimbului la o dată a unei sume specificate,
exprimate într-o anumită valută, la o rată de schimb fixă, stabilită în momentul încheierii
contractului. BCR mai foloseşte şi alte tipuri de contracte4:

 contracte CAP – reprezintă un contract pe rata dobânzii, care se practică

în cazul în care se contractează un împrumut la o rata a dobânzii variabile şi există riscul
creşterii acesteia. Prin acestă operaţiune se limitează valoarea dobânzii ce trebuie plătită
pentru obţinerea împrumutului respectiv.

4
Voinea Gheorghe – Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007,
p.166 - 167

21
 Contracte Floor – contract prin care cumpărătorul îşi asigură o rată a
dobânzii minimă în cazul unui plasament bănesc în schimbul plăţii unei prime, la o mărime şi
pe o durată determinată.
 Contract COLLAR reprezintă suprapunerea unui CAP şi a unui
FLOOR, garantându-se cumpărătorului o rată de dobândă cuprinsă între rata plafon şi cea
planşeu, pentru o sumă şi o perioadă date.
 Contract FRA (Forward Rate Agreement) este un contract pe rata
dobânzii în care, în prezent, este determinată rata ce urmează a fi plătită sau încasată începând
cu un anumit moment viitor, pe o anumită perioadă de timp, FRA este un instrument utilizat în
scopul “fixării” ratei dobânzii pentru o perioadă de timp în viitor.
 Contract FUTURES reprezintă un acord standardizat de cumpărare sau
vânzare a unei cantităţi specificate dintr-un instrument financiar, la o dată viitoare şi la un preţ
stabilit în prezent.

22
 Concluzii

Riscul de dobândă reprezintă riscul de a înregistra pierderi, sau de a nu realiza profitul

estimat din cauza factorilor interni cât şi a factorilor externi.
BCR rămâne dedicată obiectivului de creştere a valorii pentru acţionari printr-o
dezvoltare şi creştere a afacerii în concordanţă cu apetitul pentru risc şi prin crearea unor
capabilităţi de management al riscului mai eficace. Responsabilitatea pentru managementul
riscului există la toate nivelele din cadrul băncii, începând de la nivel executiv, şi mergând în
jos pe scară ierarhică, la fiecare manager şi specialist de risc. Se urmăreşte obţinerea unui
echilibru corespunzător continuând să construiască capabilităţi de management ale riscurilor
care vor ajuta la realizarea planurilor de creştere într-un mediu controlat.
Pentru diminuarea riscului de dobândă specialiştii în domeniul managementului
riscurilor sunt delimitaţi din punct de vedere organizaţional de cei cu responsabilităţi în
domeniul dezvoltării afacerii. Acestă separare de zone de front office reprezintă fundamentul
implementării principiului grupului privind sistemul celor două voturi necesare pentru
aprobarea expunerilor.
Pentru administrarea corespunzătoare riscurilor semnificative se utilizează un sistem
de proceduri de autorizare a operaţiunilor afectate de riscurile respective, un sistem de
stabilire a limitelor de expunere la risc şi de monitorizare a acestora, un sistem de raportare a
expunerilor la riscuri, un sistem de proceduri pentru situaţii neprevăzute, de criză referitor la
riscul de lichiditate.
Evaluarea expunerii la riscul de rata al dobânzii se realizează cu ajutorul unor
instrumente şi metodologii specifice: analiza senzitivităţii la rata dobânzii – analiza structurii
pe benzi de scadenţă a activelor şi pasivelor din punct de vedere al senzitivităţii la rata
dobânzii; monitorizarea şi analiza poziţiilor valutare, a plasamentelor şi resurselor în valute şi
urmărirea evoluţiei principalelor valute din portofoliu.

23
 Bibliografie:

Cărţi:

1. Basno Cezar, Dardac Nicolae – Management Bancar, Editura Economică,

Bucuresti, 2002
2. Costică I., Lăzărescu S. – Politici şi tehnici bancare, Editura ASE, Bucureşti,
2004
3. Isaic Maniu I. - Măsurarea şi analiza statistică a riscului în România, Editura
ASE, Bucureşti, 2003
4. Niţu Ion - Managementul riscului bancar,Editura Expert, Bucureşti, 2000
5. Turliuc Vasile, Cocriş Vasile - Monedă şi Credit, Editura Universităţii „Al.
Ioan Cuza”, Iaşi, 2007
6. Voinea Gheorghe – Relaţii valutar financiare internaţionale – Editura
Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007

Alte publicaţii:

7. Situaţii financiare consolidate pentru anul financiar 31 decembrie 2008 ale

BCR
8. Raportul administratorilor Băncii Comerciale Române privind exerciţiul
financiar al anului 2008
9. Situaţii financiare întocmite în conformitate cu Ordinul BNR 5/2005 – 31
decembrie 2008
10. Situaţii financiare consolidate pentru anul financiar 31 decembrie 2007 ale
BCR
11. Raport anual BCR 2007

Referinţe internet:

24
12. www.bcr.ro
13. www.zf.ro
14. www.wall-street.ro

25