Sunteți pe pagina 1din 13

Curs 3 și seminar 2

Rezolvare temă:
1.Se prezintă următoarea structură de grup:

Societatea
Mamă

60% 40%

Filiala Filiala
B 40% C

Să se calculeze procentajul de interes, să se precizeze formulele de calcul însoțite de


explicațiile necesare
Relația Procentajul de interes
dominantăfilială
Formula de calcul
AB Procentajul de interes deținut 60%
direct de A în filiala B
AC Procentajul de interes deținut 40% + 0,6 x 0,4 x 100 =
direct de A în filiala C + 40% + 24% = 64%
(procentul de interes deținut de
filiala B în filiala C înmulțit cu
procentajul de interes deținut de
A în filiala B)

2. Se prezintă următoarea structură de grup

Societatea
Mamă

60% 40%

Filiala Filiala
B C

60%

Să se calculeze procentajul de control, să se precizeze formulele de calcul însoțite de


explicațiile necesare
Relația Procentajul de control
dominantăfilială
Formula de calcul
AB Procentajul de control deținut 60%
direct de A în filiala B
AC Procentajul de control deținut 40% + 60% = 100%
direct de A în filiala C +
procentul de control deținut de
filiala B în filiala C, datorită
faptului că societatea-mamă
deține un procent de control de

1
peste 50% în filiala B.

Consolidarea situaţiilor financiare. Scutiri


Din punct de vedere contabil, grupul este privit ca o entitate unică, făcând abstracţie
de independenţa juridică a componentelor sale. Recunoaştem aici influenţa principiului
prevalenţei economicului asupra juridicului. Fondul economic (afacerile aflate sub o
conducere unică) prevalează în faţa formei juridice (personalitatea juridică distinctă a
fiecărei filiale). Având totuşi personalitate juridică, fiecare componentă a grupului (atât
filialele cât şi societatea-mamă) întocmeşte situaţii financiare individuale, ca urmare a
obligaţiilor legale privind firmele individuale. Aceste situaţii financiare proprii fiecărei
componente nu au însă o relevanţă prea mare, deoarece tranzacţiile intra-grup nu ar trebui să
conducă la apariţia niciunui fel de venit/cheltuială/profit/creanţă/datorie. De fapt, efectele în
termeni de rulaje şi de solduri ale tranzacţiilor intra-grup ar trebui să fie aceleaşi ca între două
subunităţi (sucursale) ale unei entităţi date. Un grup poate să vândă bunuri unor terţi externi
independenţi, după ce le va fi trecut prin mai multe filiale. Fiind independente juridic, fiecare
din acestea va factura celeilalte bunurile respective, înregistrând atât venituri (cifra de
afaceri), cât şi cheltuieli (la descărcarea gestiunii). Dacă ne limităm la situaţiile financiare
individuale, putem spune că cifra de afaceri a grupului este suma cifrelor de afaceri
individuale ale firmelor care îl compun. Mărimea aceasta depinde atât de preţurile interne 1 ale
grupului cât şi de numărul filialelor prin care trec bunurile.
Însă, dacă privim grupul ca pe o entitate unică, atunci transferurile dintre
componentele sale nu generează nici venituri, nici cheltuieli, ceea ce contează fiind cifra de
afaceri realizată din vânzarea către un terţ independent de grup.
Studiu de caz
Trei societăţi (A,B,C) fac parte din acelaşi grup, adică sunt controlate exclusiv de
către aceeaşi persoană. Între cele trei societăţi au loc următoarele tranzacţii (situaţia este
ipotetică):
 A vinde lui B mărfuri cu preţul de 2 000 lei (costul de achiziţie al
mărfurilor vândute este de 1 750 lei);
 B vinde lui C mărfurile cumpărate de la A, cu preţul de 2 350 lei;
 C revinde lui A aceleaşi mărfuri cu preţul de 2 500 lei.
Astfel de tranzacţii între componentele aceluiaşi grup pot avea loc tocmai pentru că
societăţile componente ale grupului sunt sub control unic, adică, din punct de vedere
economic, ele nu sunt independente, trebuie să deruleze tranzacţii după cum doreşte
cel care le controlează. Având în vedere că fiecare societate are personalitate juridică
distinctă, situaţia rezultatelor individuale şi a rezultatului cumulat se prezintă în
tabelul următor (facem abstracţie de c elelalte venituri şi cheltuieli ale societăţilor
componente ale grupului):
Elemente A B C Total
Venituri 2 000 2 350 2 500 6 850
Cheltuieli 1 750 2 000 2 350 6 100
Rezultate 250 350 150 750
Comentariu legat de situație:
Respectarea regulii juridice (adică luarea în considerare a independenţei juridice a
fiecărei componente a grupului) conduce la declararea unei cifre de afaceri a gruplui
de 6 850 lei, a unui profit cumulat de 750 lei şi a unor stocuri de mărfuri la A de 2
500 lei2.
Din punct de vedere economic însă, în urma acestor tranzacţii, grupul nu s-a
îmbogăţit cu nimic, dar nici n-a sărăcit în vreun fel. Această afirmaţie este justificată
de faptul că stocul de mărfuri de care dispunea la început A este în continuare în

1
Termenul consacrat în contabilitate, audit, fiscalitate pentru preţurile folosite la vânzarea/cumpărarea
de bunuri între componentele aceluiaşi grup este cel de preţuri de transfer
2
În acest exemplu, nu am luat în considerare creanţele şi datoriile contabilizate de fiecare filială şi
care pot rămâne cu sold la închiderea exerciţiului

2
cadrul grupului, schimbându-si temporar doar localizarea în spaţiu. În aceste condiţii,
informaţiile din situaţiile financiare individuale întocmite de fiecare din cele trei
societăţi nu sunt corecte, chiar dacă obţinerea lor s-a făcut cu respectarea regulilor
juridice. Cifra de afaceri reală a grupului este 0 (nu s-a vândut nimic către terţii
externi independenţi), rezultatul grupului este, de asemenea 0, iar valoarea de
reţinut în legătură cu stocul de mărfuri este la nivelul costului de achiziţie la
intrarea în grup, adică 1 750 lei.
Pe de altă parte, atunci când societatea este societate-mamă a unui grup, situaţiile ei
financiare individuale nu au o valoare informativă prea ridicată, deoarece nu iau în
considerare faptul că ea nu reprezintă decât una din componentele grupului.
Câteva cauze ale lipsei de credibilitate a informaţiei individuale sunt:
 Titlurile de participare nu ţin întotdeauna seama de valoarea reala a filialei
sau a întreprinderii asociate;
 Cifra de afaceri şi rezultatul pot fi denaturate de tranzacţiile cu alte
componente din grup;
 Valorile unor active şi datorii sunt, de asemenea, nerelevante, având în
vedere faptul că pot rezulta din tranzacţii intra-grup.
Cu toate acestea, întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare individuale ale
societăţii-mamă sunt deseori necesare în scopul respectării unor obligaţii de natură
comercială, fiscală, etc. De asemenea, întocmirea lor este punctul de plecare în efectuarea
procedurilor de consolidare.
În vederea prezentării unor informaţii corecte, este necesară consolidarea conturilor
componentelor grupului.
Deci, consolidarea conturilor reprezintă o succesiune de proceduri prin intermediul
cărora se ajunge de la situaţiile individuale ale componentelor grupului la situaţiile
financiare unice ale acestuia.
Rezultatul procesului de consolidare îl reprezintă situaţiile financiare consolidate al căror scop
este prezentarea patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor societăţilor cuprinse în
perimetrul de consolidare, ca şi cum ar fi vorba de o singură societate.
Vom avea: bilanţ consolidat (situaţia poziţiei financiare consolidate), cont de
profit şi pierdere consolidat (situaţia consolidată a rezultatului global), situaţia
consolidată a fluxurilor de trezorerie, o situaţie a variaţiei capitalurilor proprii
consolidate şi note.

Scutirile de la consolidare
IFRS 10 ”Situații financiare consolidate” menționează că ”o entitate care este
societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare consolidate, cu excepția:
a) societății-mamă care îndeplinește următoarele condiții:

i) este o filială total/parțial a unei alte entități, iar proprietarii săi au fost
informați și nu au fost împotriva faptului ca aceasta să nu prezinte situații
financiare consolidate;
ii) nu are instrumente de datorii și de capital tranzacționate pe o piață publică;

3
iii)nu a depus și nici nu este pe cale să depună situațiile financiare la o comisie
a valorilor mobiliare, în scopul emiterii vreunui tip de instrument pe o piață
publică;
iv) societatea-mamă finală sau o intermediară a sa întocmește situații financiare
consolidate , în conformitate cu IFRS.
Reglementările contabile românești, prin intermediul OMFP nr.1802/2014, în
secțiunea 8.3. Exceptări de la obligația de consolidare”, precizează că ”grupurile
mici şi mijlocii sunt exceptate de la obligația de a întocmi situații financiare anuale
consolidate şi un raport consolidat al administratorilor, cu excepția cazului în care
una dintre entitățile afiliate este o entitate de interes public”.
De asemenea, o societate-mamă este exceptată de la obligația elaborării situațiilor
financiare consolidate și a raportului consolidat al administratorilor, atunci când ea însăși este
o filială, iar propria sa societate-mamă este înființată în conformitate cu legea română sau cu
legea unui stat membru al UE, în urma din următoarele situații:
 dacă societatea-mamă în cauză deține toate acțiunile entității acceptate (nu se iau în
considerare acțiunile la entitatea exceptată deținute de membrii organelor sale de
administrație, conducere sau de supraveghere, conform obligației legale prevăzute în
actul constitutiv/statut); sau

 dacă societatea-mamă a societății scutite deține 90% sau mai mult din acțiunile
societății scutite, iar restul acționarilor/asociaților au aprobat scutirea.

Exemplul 1:
Presupunem următoarea structură de grup:
95% 80%
A B C

Societatea A o controlează pe B care, la rândul ei, o controlează pe C.


În această situaţie simplă, B este societatea-mamă şi ar trebui să întocmească situaţiile
financiare pentru grupul pe care îl formează împreună cu filiala sa C. Însă societatea B nu
poate fi exceptată de la această obligaţie deoarece ea însăşi se regăseşte în situaţiile
financiare consolidate întocmite de societatea A, în care se vor regăsi atât societatea A (ca
societate-mamă), cât şi societăţile B şi C, pentru că A exercită asupra lor un control
exclusiv (direct asupra lui B, indirect asupra lui C). Exceptarea lui B de la obligaţia
întocmirii de situaţii financiare consolidate nu este valabilă dacă B este cotată pe o
piaţă reglementată.
Scutirea (exceptarea) este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiții:
a) societatea scutită şi toate filialele sale sunt consolidate în situațiile financiare ale
unui grup mai mare de entități, a cărui societate‐mamă are sediul în România;
b) situațiile financiare anuale consolidate şi raportul consolidat al administratorilor
grupului mai mare de entități sunt întocmite de societatea‐mamă a grupului în cauză, în
conformitate cu legislația națională;
c) notele explicative la situațiile financiare anuale ale societății scutite prezintă:
(i) denumirea şi sediul social ale societății‐mamă care întocmeşte situațiile
financiare anuale consolidate menționate la lit. a); şi
(ii) scutirea de la obligația de a întocmi situații financiare anuale consolidate şi un
raport consolidat al administratorilor3.
Scutirile nu se aplică dacă situațiile financiare anuale consolidate și raportul
consolidat al administratorilor sunt necesare:
a) pentru informarea salariaților sau a reprezentanților acestora; sau

3
Idem 10, secțiunea 8.3. Exceptări de la obligația de consolidare”

4
b) la solicitarea unei autorități administrative sau judecătoreşti în scopuri
proprii de informare.

Datele intrare și de ieșire în/din perimetrul de consolidare


Data de intrare
Datei primei consolidări corespunde datei la care societatea consolidantă trebuie să
integreze în situațiile sale financiare rezultatul societății-filială, activele și datoriile
identificabile achiziționate și diferența de achiziție pozitivă sau negativă.
Intrarea unei societăți în perimetrul de consolidare este efectivă:
 fie la datei achiziției titlurilor de către societatea consolidantă;
 fie la data preluării controlului sau a influenței semnificative , dacă achiziția a
avut loc în mai multe tranșe;
 fie la data prevăzută prin contract, dacă acesta prevede transferul controlului
la o dată diferită de cea la care a avut loc transferul titlurilor.
În mod normal, data de intrare este data preluării controlului. Se presupune că ea
coincide cu data transferului de titluri. Pentru a putea elimina această prezumție, este necesar
ca transferul controlului să fie prevăzut, din punct de vedere contractual, la o dată diferită de
cea referitoare la transferul titlurilor.
Data de ieșire
O societate iese din perimetrul de consolidare la data pierderii controlului sau
influenței semnificative.
În caz de cesiune, tranferul controlului sau al influenței semnificative este, în general,
concomitent cu tranferul drepturilor de vot aferente titlurilor. Astfel, chiar dacă acordurile de
cesiune ale unei societăți integrate au intervenit la data închiderii unui exercițiu, societatea
care cedează titlurile continuă să consolideze entitatea în cauză deoarece ea deține în
continuare controlul. Totuși, societatea controlată poate fi exclusă din perimetrul de
consolidare în cazuri excepționale, în care transferul controlului este efectuat înaintea
transferului titlurilor, ca urmare a unui contract între părțile care intervin înaintea datei de
închidere a conturilor. În astfel de cazuri, societățile vânzătoare trebuie să poată justifica, prin
elemente de fapt, că pierderea controlului este efectivă înaintea transferului drepturilor de vot.
Data închiderii conturilor
Conform referențialului internațional, data închiderii conturilor consolidate trebuie
să coincidă cu data de închidere a conturilor individuale ale societății consolidate. Atunci
când data de închidere a conturilor unei societăți incluse în perimetrul de consolidare este
posterioară datei de închidere a conturilor consolidate, fără a depăși însă 3 luni, conturile sale
individuale pot fi reținute , după luarea în calcul a impactului operațiilor semnificative
intervenite între cele două date de închidere.

Exemplul 2
Societatea M deține un PC de 80% în societatea F. Data de închidere a conturilor
individuale ale societății M este 31.12.N. Data de închidere a situațiilor financiare consolidate
este 31.12.N.
Cazul 1: Data de închidere a conturilor individuale ale societății F este 31.11.N.;
Situațiile financiare consolidate sunt întocmite plecând fie de la conturile individuale
ale filialei F, la 31.11.N, retratate cu operațiile semnificative intervenite între 30.11.N și
31.12.N, fie de la conturile intermediare ale entității F, întocmite la 31.12.N.

5
Cazul 2: Data de închidere a conturilor individuale ale societății F este 30.06.N.
Situațiile financiare consolidate sunt întocmite plecând de la conturile intermediare
ale filialei F, întocmite la 31.12.N.
Cazul 3: Data de închidere a conturilor individuale ale societății F este 28.02.N+1.
Situațiile financiare sunt întocmite plecând de la conturile individuale ale filialei F,
retratate cu operațiile semnificative intervenite între 31.12.N și 28.02.N+1.
Cazul 4: Data de închidere a conturilor individuale ale societății F este 31.05.N+1.
Situațiile financiare sunt întocmite obligatoriu plecând de la conturile intermediare
ale filialei F, întocmite la 31.12.N.

Modalități de realizare, tehnici și etapele consolidării conturilor


Există două modalități de realizare a consolidării, în practică: consolidarea pe baza
fluxurilor și consolidarea pe baza însumării soldurilor.
Consolidarea pe baza fluxurilor
Se inspiră din contabilitatea financiară și presupune: închiderea conturilor la
sfârșitul fiecărui exercițiu, preluarea soldurilor acestora la începutul exercițiului următor
și înregistrarea operațiilor efectuate de societățile consolidate pe măsură ce acestea se
efectuează.
Etapele de realizare a acesteia, sunt următoarele:
 preluarea soldurilor inițiale (soldurile finale din balanța conturilor consolidate,
întocmită la sfârșitul exercițiului precedent);
 se operează doar ajustările (omogenizări – eliminări) aferente exerciţiului curent;
 nu este nevoie de reconstituirea ajustărilor pe anii precedenţi, pentru că ele se
regăsesc deja în situaţiile financiare consolidate precedente de la care se pleacă;
 prezentarea situațiilor financiare consolidate.
Nu necesită efectuarea operațiilor de consolidare pentru exercițiile precedente, dar
presupune o bună cunoaștere a fluxurilor societăților consolidate.
Consolidarea prin însumarea soldurilor (cumulul conturilor individuale)
Se pleacă de la situaţiile financiare individuale anuale.
Etapele de realizare a acesteia, sunt următoarele:
 determinarea perimetrului de consolidare și stabilirea metodei de consolidare utilizată
pentru consolidarea fiecărei societăți reținute în perimetrul de consolidare;
 efectuarea operațiilor de preconsolidare. Acestea vizează:
- omogenizarea metodelor de evaluare și prezentare a conturilor la nivelul
întregului grup;
- contabilizarea impozitelor amânate;
- conversia conturilor societăților aflate în străinătate.
 efectuarea operațiilor de consolidare propriu-zisă, care cuprind:
- cumulul conturilor individuale;
- eliminarea4 conturilor reciproce, rezultatelor interne nerealizate și
dividendelor;
- partajul capitalurilor proprii și eliminarea titlurilor.
 întocmirea situațiilor financiare consolidate (situația poziției financiare, situația
rezultatului global, tabloul fluxurilor de trezorerie, situația variației capitalurilor
proprii și notele explicative).
Societățile reținute în perimetrul de consolidare pot fi consolidate direct de
societatea-mamă (tehnica consolidării directe) sau succesiv de către fiecare societate care le
deține titlurile (tehnica consolidării pe paliere).
Omogenizarea se face, cel mai probabil, de către fiecare filială în parte şi se
realizează prin intermediul a două înregistrări paralele:
- una proprie bilanțului;

4
Este preferabil ca eliminările să se concretizeze în articole contabile înscrise într-un jurnal de
eliminări, diferit de cel completat în contabilitatea individuală de societatea-mamă şi diferit de cel de
omogenizare

6
- alta proprie contului de profit și pierdere.
Din acest motiv, se utilizează două conturi de rezultate: unul pentru bilanț cu funcție
de pasiv și altul pentru contul de profit și pierdere cu funcție de activ.
Este preferabil să se utilizeze un jurnal de omogenizare diferit de cel completat în
contabilitatea individuală de filială.
De asemenea, orice omogenizare care vizează tranzacțiile din trecut sunt reglate pe
calea rezervelor.
Observaţie: reglementările contabile naţionale precizează: „se combină elemente
similare de active, datorii şi capitaluri proprii, respectiv venituri şi cheltuieli ale societăţii-
mamă cu cele ale filialelor.”.
La fel precizează şi standardele internaţionale, cu precizarea că se adaugă aici şi
fluxurile de trezorerie.
Formal, standardele sugerează aplicarea consolidării pe solduri, ceea ce nu
împiedică consolidarea pe fluxuri.
Exemplul 3
Societatea ”S” filială, a înregistrat în exercițiul N-1, cheltuieli de constituire de 800
lei, amortizabile în 5 ani. Grupul a stabilit înregistrarea acestor cheltuieli în contul de profit și
pierdere.
La societatea ”S” filială, înregistrările de omogenizare la închiderea exercițiului N,
constau în:
a) înregistrări de preconsolidare a bilanțului:

- corectarea înregistrării exercițiului precedent N-1:


% = 201 ”Chelt.de constituire” 800
2801”Amortiz.chelt.de 160
constituire”
106 ”Rezerve” 640
- corectarea amortizării exercițiului N:
2801 ”Amortiz. chelt.de = 121 ”Profit și pierdere” 160
constituire”

b) preconsolidarea contului de profit și pierdere:

corectarea cheltuielilor cu amortizarea aferentă exercițiului N

7
121 ”Profit și pierdere” = 6811 ”Chelt.de exploatare 160
privind amortiz.imob.”

Exemplul 4
Considerăm că pe data de 17.12.N-1 s-a primit o subvenție de 42 000 u.m. pentru
procurarea unui utilaj. Utilajul a fost achiziționat la valoarea de 60 000 u.m., iar durata sa de
viață utilă este de 5 ani.
Societatea F face parte din grupul ”M” a cărui politică este de a amortiza liniar
această categorie de utilaje pentru 5 ani.
La 31.12.N, societatea F a contabilizat valori calculate conform regulilor fiscale:
- amortizarea utilajului 10 000 u.m.

- virarea subvenției la venituri 7 000 lei

Conform politicii grupului, în exercițiul N, amortizare ar trebui să fie de 12 000


u.m., iar subvenția virată la venituri de 8 400 u.m.
Pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate, trebuie eliminată incidența
înregistrărilor fiscale5, recunoscându-se valorile justificate economic.

6811 ”Chelt. de exploatere = 2813 ”Amortizarea utilajelor” 2 000*


cu amortizarea”
445 ”Subvenții”
* 2 000 =10 000/5) = 7584 ”Venituri din subvenții pt. 1 400*
investiții”
 1 400 = 7 000/5
Eliminarea incidenței înregistărilor generează o diferență temporară deductibilă de
2 000 u.m. pentru utilaje și o diferență temporară impozabilă de 1 400 u.m. pentru
subvențiile pentru investiții și ca atare, se recunoaște un activ net de impozit amânat de 600 x
16% = 96 u.m..

4412”Impozit pe profit = 792”Venituri din impozitul 96


amânat/creanță” pe profit amânat”

Să ne reamintim!
Diferențele temporare deductibile generează active/creanțe de impozit amânat, iar diferențele
temporare impozabile generează datorii de impozit amânat .

Diferențe temporare imp. Diferențe temporare


deductibile
Active VC > BF VC < BF

5
Conform standardului IAS 12, impozitul amânat reprezintă valoarea impozitelor asupra rezultatului
plătibile sau recuperabile în perioadele viitoare.
Impozitul afectează rezultatul exercițiilor doar pentru tranzacțiile (evenimentele) care au afectat
contul de profit și pierdere . Pentru tranzacțiile care nu reprezintă grupări de întreprinderi și nu
afectează nici rezultatul contabil și nici rezultatul impozabil nu se contabilizează datorii sau creanțe de
impozit amânat.
Pe baza diferențelor temporare se determină datoria sau creanța de impozit amânat care trebuie să
existe la închiderea exercițiului.
O creanță de impozit amânat se recunoaște în limita în care este probabil ca un beneficiu impozabil,
asupra căruia vor putea să fie imputate diferențele temporare deductibile, să fie disponibil.Beneficiul
impozabil poate proveni din: diferențe temporare impozabile sau profituri viitoare impozabile. La
fiecare dată a bilanțului, entitatea analizează creanțele nerecunoscute de impozit amânat. Acestea se
recunosc în măsura în care a devenit probabil că profitul impozabil viitor va permite recuperarea
creanței.

8
Datorii VC < BF VC > BF

Reguli și principii contabile aplicabile consolidării


Conturile consolidate trebuie să prezinte informații semnificative privind situația
financiară și rezultatul ansamblului consolidat. Pentru întocmirea lor este necesar să se
respecte principiile contabile generale, ținându-se cont totodată de caracteristicile proprii
consolidării și de caracterul particular al obiectivelor atribuite informării financiare
consolidate. Se aduce astfel, în prim plan noțiunea de imagine fidelă.
Deși obținerea imaginii fidele este dependentă de aplicarea principiilor și normelor
contabile, în cazuri extrem de rare, când aplicarea unei dispoziții contabile distorsionează
imaginea despre întreprindere, trebuie să se facă derogare de la dispoziția în cauză. În acest
caz, întreprinderea trebuie să menționeze în anexă:
 faptul că echipa managerială apreciază că situațiile financiare dau o imagine
fidelă a poziției financiare, performanțelor și fluxurilor de trezorerie ale
întreprinderii;
 faptul că, cu o singură excepție, toate dispozițiile principale ale normelor IAS
au fost aplicate;
 norma care nu a fost aplicată, natura derogării, tratamentul cerut de normă,
motivul pentru care acest tratament deformează imaginea despre
întreprindere și tratamentul aplicat;
 impactul derogării la nivelul contului de profit și pierdere, al bilanțului și al
tabloului fluxurilor de trezorerie.
Principiile contabile respectate în cazul societăţilor sunt valabile şi la nivelul
grupului de societăţi, unele dintre ele dobândind noi valenţe: prudenţa, permanenţa
metodelor, continuitatea activităţii, independenţa exerciţiului, intangibilitatea bilanţului de
deschidere, necompensarea, mai intră în gama principiilor fundamentale şi: importanţa
relativă, prevalenţa economicului asupra juridicului, principiul entităţii, principiul bunei
informări.
Tot de la conturile individuale au fost preluate şi următoarele reguli şi metode:
- folosirea valorii de achiziţie şi a valorii de inventar;
- luarea în considerare a amortizării şi a provizioanelor;
- metodele de evaluare la descărcarea gestiunilor stocurilor: FIFO, LIFO,CMP.

Alte aplicaţii seminar


De reținut! Reamintim…
Procentajul de control semnifică drepturile de vot deţinute de societatea mamă într-
o societate filială şi numărul total al drepturilor de vot al acesteia.
Procentul de control deţinut de o societate este un element important al operaţiunilor
de consolidare, pentru că el permite stabilirea listei întreprinderilor reţinute în perimetrul de
consolidare
Pentru calculul drepturilor de vot NU se iau în considerare acţiunile fără drept de vot,
acţiuni proprii ale societăţii răscumpărate achiziţionate de către societate, acţiunile pentru care
nu s-au efectuat vărsămintele exigibile într-o lună de la somaţie, certificatele de investiţii,
obligaţiunile convertibile.

9
Procentul de control se calculează prin însumarea tuturor drepturilor de vot
deţinute direct sau indirect într-o societate plasată sub control exclusiv al societăţii
dominante.
Procentul de control al societăţii dominante asupra unei alte societăţi din grup se
obţine adunând procentele de control ale tuturor societăţilor grupului ce deţin participaţii în
ultima. În schimb, procentajele de control deţinute în entităţile controlate în mod conjunctiv
sau aflate sub influenţa notabilă NU trebuie să fie reţinute.
Procentul de interes reflectă partea din capital şi respectiv din patrimoniu, deţinută
direct sau indirect de către societatea dominantă în fiecare din societăţile incluse în perimetrul
de consolidare. În vederea determinării procentajului de interes se multiplică procentele de
deţinere (capital deţinut) ale fiecărei societăţi care constituie lanţul şi se adună procentajele
obţinute din diferitele înmulţiri pentru fiecare lanţ al filiaţiei.
Deosebirile dintre procentul de interes şi procentul de control sunt:
de natură, procentul de control exprimă puterea controlului prin drepturile de vot, iar
procentul de interes exprimă dependenţa financiară prin participările la capital;
- drepturi privind utilizarea lor. Procentul de interes serveşte la punerea în
evidenţă a tehnicilor de consolidare: integrarea conturilor, eliminarea operaţiilor reciproce,
repartizarea capitalurilor proprii şi a rezultatului între interesele grupului şi terţii din afara
grupului. Procentul de control este utilizat de definirea perimetrului de consolidare, pe baza
lui se întocmeşte lista societăţilor ce vor face parte din ansamblu consolidat şi la alegerea
metodei de consolidare.

1.Se prezintă următoarea structură de grup:

SM
70%

F3
55%

F4
30%

F5
100%

F6
Pentru structura de grup prezentată mai sus, PC și PI ale SM în societățile F3, F4, F5,
și F6 sunt următoarele
Societatea mamă Procentajul de Procentajul de interes al Tipul de dependență
control al SM SM (control/influență
semnificativă)
F3 70% 70% Control
F4 55% 70% x 55% = 38,5% Control
F5 30% 70% x 55% x 30%= Influență semnificativă
F6 0% 11,55% Societate asupra căreia
70% x 55% x 30% x 100% nu se exercită nici
= 11,5% control, nici influența
semnificativă.
Această societate este
lăsată în afara

10
perimetrului de
consolidare.

2.(prin mai multe lanțuri)


SM

70% 20%
F1

55%

F2

Procentajul de control determină prin adunarea procentajelor de control deținute


direct și indirect pentru fiecare dintre societățile care precedă filiala în lanțuri. Trebuie
acordată atenție rupturilor de control.
Procentajul de interes: pentru fiecare lanț al filiației 6, se înmulțesc procentajele de
deținere (capitalul deținut) al fiecărei societăți care constituie lanțul și se adună procentajele
rezultate, pentru fiecare lanț al filiației.
Pentru structura de grup prezentată mai sus, PC și PI ale SM în societățile F1 și F2
sunt următoarele:
SM deține în mod direct, 70% din F1 și 20% din subfiliala F2. Filiala F1 deține 55%
din propria filială F2.
Observație! – în acest exemplu, s-a plecat de la premisa că unei acțiuni îi este
asociat un drept de vot.
PC deținut de SM în F2 este:
- în mod direct = 20%

- în mod indirect = 55%

total = 75%
SM posedă controlul asupra societății F2 pentru 75%.
PI al SM în subfiliala F2 este:
- în mod direct = 20%

- în mod indirect = 70% x 55% = 38,5%

total = 58,5%

3:Se prezintă următoarea structură de grup:

6
Filiația = lanțul de legături dintre societățile aflate în diferite raporturi de participație

11
Determinati procentajul de control si procentajul d e interes detinute de societatea
SM in fiecare dintre societati.
Societatea Relaţia Procentaj control Procentaj interes

F1 SM în F1 75 % 75 %
F2 SM în F2 90 % 90 %
F3 SM în F3 45 % 45 %
F4 SM în F3 în F4 35 % 45 % x 35 % = 15,75 %
SM în F4 25 % 25 %
Total 60 % 40,75 %
F5 SM în F1 în F5 55 % 75 % x 55 % = 41,25 %
SM în F5 30 % 30 %
Total 85 % 71,25 %
F6 SM în F1 în F6 10 % 75 % x 10 % = 7,5 %
SM în F2 în F6 60 % 90 % x 60 % = 54 %
SM în F3 în F6 30 % 45 % x 30 % = 13,5 %
Total 100 % 75 %

Temă
Se prezintă următoarea structură de grup:

12
Să se determine procentajele de control, interes și tipul de control

13