2.

4 Modelul pieței monetare – M4

Pieţele activelor financiare sunt pieţe pe care se schimbă bani, certificate (bonds-uri), acţiuni, case
şi alte forme ale avuţiei. În economia reală, există o mare varietate de active financiare, iar acestea sunt
tranzacţionate în fiecare zi pe pieţele respective în volume uriaşe. O clasificare a acestor active este
următoarea:
➢ Active financiare, ce conțin depozite la vedere şi monedă, alte tipuri de depozite, instrumente
de creditare (certificate, bonds-uri), asigurări de viaţă şi rezervele fondurilor de pensii, precum
și alte active financiare.
➢ Active tangibile (în expresie fizică)

Agregatele monetare
Stocul de bani (banii cash care circulă în economie sub formă de monedă sau bancnote) reprezintă
un activ ce poate fi utilizat curent şi rapid pentru efectuarea de plăţi.
Masa monetară în sens restrâns M1conține: banii cash, depozite la vedere în băncile comerciale,
cecuri de călătorie, alte depozite (de tip cecuri sau carduri sau cărţi de credit), precum și depozite
overnight (depozite la scadenţă de o zi).
Masa monetară M2 conține: masa monetară în sens restrâns M1, precum și depozite la Fonduri
Mutuale, conturi de depozite bancare, depozite bancare pentru economisire, depozite de pâna la 2 ani.
Masa monetară M3 conține: masa monetară M2, precum și contractele de report, unităţi şi acţiuni
ale fondurilor de piaţă monetară, instrumentele de îndatorare cu scadenţa de până la 2 ani inclusiv,
precum și depozite pe termen lung.
Masa monetară în sens larg oferă indicaţii asupra lichidităţii din economie, în timp ce masa
monetară în sens restrâns defineşte resursele financiare utilizate pentru tranzacţii curente – cele ce sunt
opuse economisirii.
O exemplificare a valorilor înregistrare în România în anul 2012 de principalele agregate
monetare (M0 – M3) se prezintă în tabelul următor.

Agregatul monetar Miliarde lei

M0 31,9
M1 88,2
M2 220,5
M3 220,8
Sursa de date: BNR, anul 2012, Romania

Modificarea conţinutului agregatelor monetare se efectuează în raport cu inovaţiile financiare şi

modificările instituţionale. Nu există un pachet unic de active care în orice condiţii să formeze oferta de
monedă şi de aceea aceste definiţii pot fi depăşite.
Certificate de depozit (bond-uri). Un certificat de depozit reprezintă un act prin care cel care se
împrumută acceptă să plătească celui de la care a împrumutat o anumită sumă la o dată specificată (la
maturitatea certificatului) iar în restul timpului să plătească o anumită dobândă anuală. Certificatele de
depozit sunt emise de guvern, municipalităţi şi corporaţii. Ratele dobânzilor pentru certificate sunt
diferite, în raport cu cel care împrumută, şi reflectă gradul de risc al împrumutului, respectiv riscul de
neplată.
Un certificat perpetuu (perpetuity) este acela prin care se promite plata unei dobânzi pentru
totdeauna (fără a se returna suma iniţială).
Acţiunile reprezintă (sau dau) dreptul proprietarului asupra unei părţi din profitul unei
întreprinderi. Acţionarii pot încasa venitul sub două forme: fie sub formă de dividende, fie prin creşterea
valorii acţiunilor datorită reinvestirii profitului obţinut. În urma reinvestirii se creează premisele
obţinerii unor profituri viitoare mai mari, în plus faţă de creşterea valorii acţiunilor. Astfel, pe piaţa
acţiunilor la bursă preţul acestora poate creşte şi în acest caz acţionarii înregistrează un câştig de capital,
fie poate să scadă, iar acţionarii înregistrează pierderi de capital. Venitul adus de acţiuni este dat de suma
dintre dividende şi câştigul de capital.
Active reale. Activele reale (sau activele tangibile) sunt date de utilaje, pământ, alte structuri
durabile deţinute de corporaţii, bunurile de folosinţă îndelungată precum şi locuinţele gospodăriilor. În
raport cu tipurile activelor, vom avea venituri diferite. Valoarea acţiunilor şi certificatelor de depozit
deţinute de agenţi poate fi adăugată la avuţia reală (tangibilă) din economie pentru a se obţine averea
totală a agenţilor.
În teoria macroeconomică, pentru o mai bună delimitare a activelor, le vom împărţi în două
categorii şi anume: bani (monedă) şi celelalte active (active purtătoare de dobândă).
Masa monetară reală reprezintă cantitatea nominală de bani raportată la nivelul preţurilor, în timp
ce cererea reală de bani formează cererea de masă monetară reală. Pe piața monetară, curba LM
(Liquidity-Money) descrie legătura dintre cererea reală de bani și oferta reală de bani.

Determinarea analitică a curbei LM

Cererea pentru masa monetară poate fi separată în trei componente:

➢ Cererea pentru tranzacţii curente (CeT), care în teoria clasică este descrisă ca fiind necesară
pentru a face legătura dintre momentul efectuării cheltuielilor şi cel al încasării veniturilor.
Dimensiunea acestei cereri depinde de diferenţa temporară dintre momentul efectuării
cheltuielilor şi cel al încasării veniturilor, precum și de dimensiunea încasărilor şi cheltuielilor.
Cererea pentru tranzacţii depinde de nivelul venitului agregat şi nu de rata dobânzii.

➢ Cererea de siguranţă(CS) este dată de banii necesari acoperirii unor cheltuieli neprevăzute. În
teoria clasică, unde se presupune că nu există incertitudine, această componentă nu există.
Keynes a grupat cererea pentru tranzacţii şi cea de siguranţă într-un singur element ce depinde
de nivelul venitului.

➢ Cererea speculativă de bani (CeS) Această noţiune a fost introdusă de Keynes. Necesitatea
acestei cereri derivă din pierderile înregistrate prin variaţia cursului acţiunilor (în special prin
scăderea cursului). Deci, rolul principal al cererii speculative de masă monetară este acela de
a suplini pierderile pricinuite de scăderea cursurilor acţiunilor, obligaţiunilor şi altor tipuri de
active riscante.

Rezultă așadar următoarea ecuație a cererii reale de bani:

𝑀𝐷
𝑝
= 𝐶𝑒𝑇 + 𝐶𝑒𝑆 + 𝐶𝑆 (2.34)

Iar cum CeT este o funcție dependentă de nivelul outputului, în timp ce CeS depinde de nivelul
ratei dobânzii, putem scrie ecuația cererii de bani în formă liniară astfel:
𝑀𝐷
𝑝
= k·Y – h· r , k, h>0 (2.35)

unde k reprezintă senzitivitatea cererii tranzacționale, în timp ce h reprezintă senzitivitatea cererii

speculative.
Putem așadar deduce ecuația LM (Liquidity-Money) care descrie legătura dintre cererea reală
de bani și oferta reală de bani pe piața monetară, ca fiind:
1𝑀 ℎ
Y= + 𝑟 (2.36)
𝑘𝑝 𝑘

Dorinţa indivizilor de a păstra bani în locul altor active financiare formează preferinţa pentru
lichiditate. Pe baza relaţiilor ce există între preţul activelor speculative şi rata dobânzii se pot face
următoarele ipoteze:

▪ Atunci când preţul activelor speculative este mare (iar r este scăzută), speculatorii se aşteaptă ca
preţul certificatelor să scadă, deci se înregistrează o pierdere de capital. Ei vor încerca să evite astfel
de pierderi prin vinderea acestor active şi sporirea masei speculative de bani. Deci, pentru rate scăzute
 ale dobânzii se manifestă preferinţe mari pentru lichiditate. De asemenea costul de oportunitate al
păstrării banilor este scăzut.
▪ Atunci când preţurile certificatelor sunt scăzute (şi r înalte) speculatorii anticipează creşteri ale
preţurilor activelor speculative şi deci un câştig. În consecinţă, ei vor prefera să păstreze acţiuni şi
certificate în locul banilor. Rate înalte ale dobânzilor conduc la scăderea preferinţei pentru lichiditate.
În aceste condiţii costul de oportunitate al păstrării banilor este mare.
Determinarea grafică a curbei LM (reprezentare în 4 cadrane)

Varianta 1

Cerere de bani pentru tranzacţii

CeTb
(c) ( b)

Curba ofertei

1.1.1.1.1.1.1.9 de bani
1.1.1.1.1.1.1.7

1.1.1.1.1.1.1.10
1.1.1.1.1.1.1.8

Yo Y1 Venit agregat Cerere

speculativă
1.1.1.1.1.1.1.2
Rata
dobânzii
B
r1 r1

r0 A r0

Yo Venit agregat Cerere

1.1.1.1.1.1.1.4 speculativă
(d) (a)
Fig. 2.5 Determinarea dreptei LM – reprezentare în 4 cadrane

Varianta 2
 r
M

r
0

l(r)
Cerere L
speculativa 450 y y y

k(y)

Cerere pentru
tranzactii

Fig. 2.6 Determinarea dreptei LM – reprezentare în 4 cadrane

Modificările pantei curbei LM depind de:

▪ elasticitatea cererii speculative (h) de bani în raport cu rata dobânzii. Cu cât este mai mare, LM
tinde spre orizontală.
▪ senzitivitatea cererii pentru tranzacţii curente faţă de modificările venitului agregat (k). Cu cât
este mai mare, LM tinde către verticală.

Deplasarea curbei LM rezultă din modificarea ofertei de masă monetară.

𝑀 𝑀
▪ 𝑝 (dacă ∆ 𝑝 >0 = > LM se deplasează la dreapta)

𝑀
Efectele modificării masei monetare (∆ 𝑝 )
𝑀
În ipoteza în care se aplică o politică monetară de modificare a nivelului masei monetare cu ∆ 𝑝 ,
în condiții de ceteris paribus, efectele asupra outputului (conform curbei LM) vor fi următoarele:
1 ∆𝑀
∆Y=
𝑘 𝑝

Se observă faptul că o creștere a masei monetare va conduce la creșterea outputului și deplasarea

dreptei LM spre dreapta.
 r I
M M

r0

r L0
l(r) S
r L1
Cerere
speculativă y y y
450
0 1

k(y)

Cerere pentru tranzacții

Fig. 2.7 Modificarea dreptei LM în cazul creșterii masei monetare

Efectele modificării senzitivității cererii tranzacționale (∆k)

În ipoteza în care ar avea loc o modificare a senzitivității cererii tranzacționale (∆k) (de la k0 la
k1), în condiții de ceteris paribus, efectele asupra outputului (conform curbei LM) se vor calcula astfel:
1 𝑀 ℎ
Y0= = + 𝑟
𝑘0 𝑝 𝑘0
1 𝑀 ℎ
Y1= = + 𝑟
𝑘1 𝑝 𝑘1

Rezultă:
𝑀
−∆𝑘 −ℎ𝑟∆𝑘
𝑝
∆Y=
𝑘1 ·𝑘0

Se observă faptul că o creștere a senzitivității cererii tranzacționale k va conduce la diminuarea

nivelului outputului, în condiții de ceteris paribus, și implicit la un efect de rotire al dreptei LM spre
verticală.

Efectele modificării senzitivității cererii speculative (∆h)

În ipoteza în care ar avea loc o modificare a senzitivității cererii speculative (∆h) (de la h0 la h1),
în condiții de ceteris paribus, efectele asupra outputului (conform curbei LM) se vor calcula astfel:
1𝑀 ℎ0
Y0= = + 𝑟
𝑘𝑝 𝑘
1𝑀 ℎ1
Y1= = + 𝑟
𝑘𝑝 𝑘
Rezultă:
∆ℎ∙𝑟
∆Y=
𝑘
Se observă faptul că o creștere a senzitivității cererii tranzacționale k va conduce la diminuarea
nivelului outputului, în condiții de ceteris paribus, și implicit la un efect de rotire al dreptei LM spre
verticală.
 2.5 Modelul IS-LM

Modelul IS-LM arată legăturile existente între sectorul bunuri și servicii şi sectorul monetar,
legătura ce există între pieţele bunurilor şi cea a activelor financiare. Modelul IS–LM este obţinut din
combinarea curbelor IS şi LM, respectiv a echilibrelor pe cele două pieţe, cea a bunurilor şi serviciilor
şi cea monetară.
Ecuațiile ce descriu modelul IS-LM sunt următoarele:

𝑌 =𝐶+𝐼+𝐺
C = C 𝑎 + c ∙ 𝑌𝑑𝑖𝑠𝑝 , c ∈ (0,1)
𝑌𝑑𝑖𝑠𝑝 = 𝑌 − 𝑇 + 𝑇𝑅
𝑇 = 𝑇𝑎 + 𝑡 ∙ 𝑌, t ∈ (0,1)
𝐼 = 𝐼𝑎 − 𝑏 ∙ 𝑟, 𝑏 > 0 (2.37)
𝐺=𝐺 ̅ , 𝑐𝑢 𝐺
̅ 𝑑𝑎𝑡
𝑀𝐷
𝑝
= 𝑘𝑌 − ℎ𝑟, 𝑘, ℎ > 0
𝑀𝑆 𝑀 𝑀
{ = , cu dat
𝑝 𝑝 𝑝

Rescriem ecuația IS în formă analitică, care descrie echilibrul pe piața bunurilor și serviciilor:
1
Y= 1−𝑐(1−𝑡)·[Ca – cTa + cTR+ G+Ia - b·r] (2.38)

𝑀𝐷 𝑀𝑆
Pe piața monetară, la echilibru se egalează cererea reală de bani 𝑝
cu oferta reală de bani 𝑝
și
se obține ecuația LM:
1𝑀 ℎ
Y= + 𝑟 (2.39)
𝑘𝑝 𝑘

Din ecuația LM scoatem rata dobânzii:

𝑘 1 𝑀
𝑟 = ℎ𝑌 −ℎ 𝑝
(2.40)

Rezolvând sistemul IS-LM prin înlocuirea ratei dobânzii în ecuați IS putem determina nivelul
venitului total Y și respectiv nivelul ratei reale a dobânzii, în funcție de variabilele exogene:
Rezultă:
1 𝑏𝑀
𝑌∗ = 𝑏∙𝑘 [𝐶𝑎 + 𝑐𝑇𝑅 − 𝑐𝑇𝑎 + 𝐺 + 𝐼𝑎 + ]
1−𝑐(1−𝑡)+ ℎ𝑝
{ ℎ (2.41)
𝑘 ∗ 1𝑀
𝑟∗ = ℎ
𝑌 −ℎ𝑝

De unde identificăm multiplicatorul politicii fiscale ΓPB, precum și multiplicatorul politicii monetare
ΓPM:
∆𝑌 1
Γ𝑃𝐵 = = 𝑏𝑘 ,
∆𝐺 1−𝑐(1−𝑡)+
ℎ
∆𝑌 𝑏
în timp ce multiplicatorul politicii monetare este: ΓPM = ∆𝑀 = ΓPB·ℎ
𝑝
 O altă formă de scriere a ecuației de echilibru pentru determinarea nivelului outputului este
următoarea:
h  G b G M
Y= A +  (2.42)
h + k  b  G h + k  b  G p
1
unde αG = , iar A = [𝐶𝑎 + 𝑐𝑇𝑅 − 𝑐𝑇𝑎 + 𝐺 + 𝐼𝑎 ] reprezintă cererea autonomă.
1 − c(1 − t )
Primul termen din partea dreaptă a relației (2.42) se numește multiplicatorul politicii fiscale ΓPB,
iar cel de-al doilea este multiplicatorul politicii monetare ΓPM.
Ecuația din care putem determina rata dobânzii r in funcție de variabilele stabilite exogene este:
k G 1 M
r= A -  (2.43)
h + k  b  G h + k  b  G p
Modelul IS–LM arătă combinaţia de output/venit naţional şi rată a dobânzii care conduc simultan
la echilibre pe ambele pieţe (în ambele sectoare: cel real şi cel monetar), astfel că economia este privită
ca un întreg.
Reprezentarea grafică a punctului de echilibru atins simultan pe cele două piețe este redată în
figura 2.8.

Rata EOB
dobânzi EOM M
i I
I
ECB
EOM
E IV
II EOB
r
ECM
III
ECB
L ECM S
0 Y
Yo
Venit Agregat
Fig. 2.8. Echilibrul IS-LM

Pentru a studia deplasările punctului de echilibru vom face două ipoteze:

➢ Outputul creşte ori de câte ori există un exces de cerere de bunuri (ECB) şi scade ori de câte ori
există un exces de ofertă de bunuri (EOB). Această ipoteză descrie comportamentul firmelor faţă
de scădere sau creşterea stocurilor.
➢ Rata dobânzii creşte ori de câte ori există un exces de cerere de monedă (bani) (ECM) şi scade
atunci când există un exces de oferte de monedă (bani) (EOM); ajustarea derivă din faptul că un
exces de cerere de bani conduce la un exces de ofertă de active speculative. În tendinţa de a obţine
mai mulţi bani, agenţii economici vor vinde certificate, ceea ce va conduce la scăderea preţului
acestora sau la creşterea ratei dobânzii

Atunci când piaţa monetară este în dezechilibru, ea se poate ajusta rapid prin vânzarea –
cumpărarea de certificate, rata dobânzii se ajustează de asemenea rapid, astfel încât piaţa monetară se
presupune în echilibru majoritatea timpului. Orice deplasare de la punctul de echilibru pe piaţa monetară
va fi aproape instantaneu corectată printr-o modificare a ratei dobânzii, astfel încât să se revină pe curba
LM, deci la echilibru.
Piaţa bunurilor se ajustează în schimb mai lent, deoarece firmele trebuie să-şi modifice
programele de producţie, ceea ce necesită un timp suplimentar.
 Putem studiu, totodată eficiența politicilor macroeconomice într-o economie descrisă de modelul
IS-LM, prin determinarea multiplicatorilor care descriu efectele modificărilor politicilor bugetare,
fiscale și respectiv monetare asupra PIB, rata dobânzii și deficitului bugetar.

Efectele modificării cheltuielilor publice (∆G)

În ipoteza în care se consideră o intervenție a statului de modificare a nivelului cheltuielilor
guvernamentale cu ∆G, în condiții de ceteris paribus, efectele asupra principalilor indicatori
macroeconomici (surprinși în modelul IS-LM) vor fi următoarele:

ΔY= ΓPB * ΔG
𝑘
Δr= ∙ΓPB * ΔG
ℎ

ΔDB= ΔG – t *ΓPB * ΔG

Efectele modificării nivelului transferurilor către populație (∆TR)

În ipoteza în care se consideră o intervenție a statului de modificare a nivelului tansferurilor către
gospodării cu ∆TR, în condiții de ceteris paribus, efectele asupra principalilor indicatori
macroeconomici (surprinși în modelul IS-LM) vor fi următoarele:
ΔY= c* ΓPB * ΔTR
𝑘
Δr= ∙ΓPB * c* ΔTR
ℎ

ΔDB= ΔTR - t *c* ΓPB * ΔTR

Efectele modificării nivelului taxelor autonome (∆Ta)

În ipoteza în care se consideră o intervenție a statului de modificare a nivelului taxelor și
impozitelor autonome cu ∆Ta, în condiții de ceteris paribus, efectele asupra principalilor indicatori
macroeconomici (surprinși în modelul IS-LM) vor fi următoarele:
ΔY= - c* ΓPB * ΔTa
𝑘
Δr= - ℎ ∙ΓPB * c* Δ Ta
ΔDB= -ΔTa +t*c* ΓPB * ΔTa

Efectele modificării ratei de taxare (∆t)

În ipoteza în care se consideră o intervenție a statului de modificare a nivelului ratei de taxare cu
∆t (de la t0 la t1), în condiții de ceteris paribus, efectele asupra principalilor indicatori macroeconomici
(surprinși în modelul IS-LM) vor fi următoarele:
− 𝑐 ∗ 𝛥𝑡∗𝑌0
ΔY= Y1 – Y0 = 𝑏∙𝑘
1−𝑐(1−𝑡1 )+
ℎ

𝑘
Δr= ℎ ∙ ΔY
ΔDB= DB1 – DB0 = -t1 * ΔY - Y0 * Δt

Efectele modificării masei monetare (ΔM/p)

În ipoteza în care se consideră aplicarea unei politici monetare de modificare a nivelului masei
monetare cu ∆M/p (de la ∆M0/p la ∆M1/p), în condiții de ceteris paribus, efectele asupra principalilor
indicatori macroeconomici (surprinși în modelul IS-LM) vor fi următoarele:
ΔY= ΓPM * ΔM/p
𝑘 1
Δr= ℎ ∙ ΓPM * ΔM/p - ℎ
∙ ΔM/p
 ΔDB= - t * ΓPM * ΔM/p
Se constată faptul că o creștere a masei monetare va conduce la o majorare a nivelului outputului,
precum și la o diminuare a deficitului bugetar.

Efectele modificării prețurilor (∆p)

În ipoteza în care ar avea loc o modificare a nivelului prețurilor cu ∆p (de la p0 la p1), în condiții
de ceteris paribus, efectele asupra principalilor indicatori macroeconomici (surprinși în modelul IS-LM)
se vor determina astfel:
Se scriu mai întâi formele analitice pentru Y1 și Y0 și se determină apoi ΔY.
𝑀
Y0= ΓPB * A + ΓPM *𝑝
0
𝑀
Y1= ΓPB * A + ΓPM *𝑝
1

unde A = [𝐶𝑎 + 𝑐𝑇𝑅 − 𝑐𝑇𝑎 + 𝐺 + 𝐼𝑎 ] reprezintă cererea autonomă.

Rezultă:
𝑀 𝑀 𝑀·∆𝑝
ΔY= ΓPM *(𝑝 − 𝑝 )= - ΓPM(𝑝 )
1 0 1 ·𝑝0

Analog se calculează și efectele modificării prețurilor asupra ratei dobânzii:

𝑘 1𝑀
𝑟0 = 𝑌0 −
ℎ ℎ 𝑝0
𝑘 1𝑀
𝑟1 = 𝑌1 −
ℎ ℎ 𝑝1
Rezultă:
𝑘 1 𝑀 𝑀 𝑘 1 𝑀·∆𝑝
∆r= ℎ ∆𝑌 − ℎ (𝑝 − 𝑝 )= ℎ
∆𝑌 + ℎ (𝑝 )
1 0 1 ·𝑝0

𝑘 𝑀·∆𝑝 1 𝑀·∆𝑝 𝑀·∆𝑝 1 𝑘

Deci ∆r= − ℎ Γ𝑃𝑀 (𝑝 ) + ℎ (𝑝 ·𝑝 )= (𝑝 ) (ℎ − ℎ Γ𝑃𝑀 )
1 ·𝑝0 1 0 1 ·𝑝0

În ceea ce privește efectele variației nivelului prețurilor asupra deficitului bugetar, vom avea că:
𝑀·∆𝑝
ΔDB= -t·∆Y= t ·ΓPM(𝑝 )
1 ·𝑝0

Observăm că o creștere a nivelului prețurilor va conduce la diminuarea outputului, ca urmare a

scăderii consumului populației. În plus, efectele negative se or resimți și asupra deficitului bugetar, care
se va adânci.