Sunteți pe pagina 1din 35

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

SPECIALIZAREA: FENOMENE GEOGRAFICE DE RISC ȘI


CALITATEA MEDIULUI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Prof. coordonator:

Dănuț TANISLAV

Studentă:

NIȚĂ Andreea Roxana

Târgoviște 2019

1
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

SPECIALIZAREA: FENOMENE GEOGRAFICE DE RISC ȘI


CALITATEA MEDIULUI

CALITATEA AERULUI ÎN MUNICIPIUL


TÂRGOVIȘTE

Prof. coordonator:

Dănuț TANISLAV

Studentă:

NIȚĂ Andreea Roxana

Târgoviște 2019

2
CUPRINS

Introducere 4
Capitolul I. Particularități geografice și istorice ale Municipiului Târgoviște 5
1.1. Particularități geografice 5
1.2. Particularități istorice 6
1.3. Dimensiunea ecologică 7
1.4. Funcțiile ecosistemului urban 8
1.5.Relațiile dintre activitățile urbane și mediu 9
Capitolul II. Categorii și exemple de disfuncționalități 15
2.1. Disfuncționalități ale relației cu cadrul natural 15
2.2. Disfuncționalități la nivelul funcțiilor 16
2.3. Managementul mediului 20
2.4. Perspective 20
Capitolul III. Poluarea atmosferei în Municipiul Târgoviște 22
3.1. Principalele surse de poluare 24
3.2. Târgoviște – oraș industrial 25
Concluzii 30
Bibliografie 33

INTRODUCERE

3
Spațiul urban este definit ca fiind suma totală a tuturor tipurilor de spații existente între
clădirile unui oraș, sau existente în alte așezări urbane, sau mai poate reprezenta o entitate
care polarizează produse, interese, energii și capacități existente în spațiile extinse care
depășesc arealul rural sau al spațiului acestuia, activități preponderent caracterizate prin
existența activităților terțiare, secundare.
Aerul reprezintă factorul de mediu cel mai rapid care favorizează transmiterea tuturor
poluanților în mediul înconjurător. Poluarea acestuia are o multitudine de efecte adverse care
se răsfrâng asupra întregii populații, provocând acesteia daune asupra faunei și a florei în
general.
Din motive diverse o atenție majoră este acordată unei supravegheri majore și o
îmbunătățire permanentă a calității aerului. Aceasta din urmă este determinată de emisiile
existente în aer și care provin de la sursele mobile precum și de la cele staționare, cu mare
preponderență în orașele mari.
Condițiile utile și necesare vieții ne sunt asigurate de mediul înconjurător, depinde însă
doar de noi oamenii dacă dorim să folosim aceste esențiale elemente căt se poate de util, sau
dacă vrem să ocolim acest aspect atât de esențial al vieții noastre.
Poluarea pământului este din zi în zi mai gravă și observăm că oamenii nu prea acordă
interea acestui nociv proces. Ocrotirea planetei a devenit o problemă general mondială și în
urma acestui fapt, fiecare ființă umană trebuie să-și asume acest fapt și această
responsabilitate.

CAPITOLUL I

4
PARTICULARITĂȚI GEOGRAFICE ȘI ISTORICE ALE
MUNICIPIULUI TÂRGOVIȘTE

1.1. Particularități geografice


Municipiul Târgovişte este situat în câmpia subcolinară care-i poartă numele,
parte a câmpiei piemontane înalte, în apropierea paralelei de 45°. Înălţimea dealurilor
din vecinătatea oraşului atinge cota de 425 m, întreaga zonă colinară caracterizându-se
prin văi săpate de torenţi. În marginea vestică a Târgoviştei relieful este uşor boltit,
formând pragul interfluvial dintre Ialomiţa şi Dâmboviţa. Vatra oraşului, delimitată la
est de râul Ialomiţa, se află la o înălţime de 10-15 m deasupra luncii inundabile a
Ialomiţei.
Cadrul natural a asigurat condiţii de habitat deosebit de prielnice pentru
dezvoltarea unui centru urban, în jurul căruia au gravitat aşezări rurale înşirate pe
văile mijlocii ale râurilor Ialomiţa şi Dâmboviţa.
Clima oraşului Târgovişte este determinată de aşezarea geografică şi de relief.
Paralela de 45° care trece pe la nord de teritoriul municipiului (Şotânga-Doiceşti-
Aninoasa) şi care reprezintă nu numai jumătate din distanţa dintre pol şi ecuator, ci şi
dintre culmile Carpaţilor Meridionali şi Câmpia Română explică clima temperat-
continentală a oraşului.
Amplitudinea termică anuală specifică acestei latitudini este diminuată de
amplasarea oraşului în zona intracolinară: Măgura Bucşanilor opreşte gerurile şi
vânturile puternice din timpul iernii, iar dealurile şi Valea Ialomiţei temperează
canicula verii. Clima Târgoviştei se caracterizează printr-o temperatură medie anuală
de 9,9°C şi o amplitudine termică de 22°C ( temperatura medie a lunii ianuarie fiind de
-1,2°C, iar a lunii iulie de +20,8°C). Maxima absolută înregistrată la Târgovişte a fost de
+40,4°C în 1946.
Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor de nord-vest, nord-
est şi vest atât în perioadele reci ale anului cât şi în cele calde.
Precipitaţiile atmosferice ating în zona municipiului valori cuprinse între 450-780
mm anual, deşi s-au înregistrat şi valori extreme de 368 mm (1992) sau 1015 mm (1979).
Media sumei anuale este de 627 mm.
Cea mai importantă apă curgătoare care străbate teritoriul Târgoviştei, curgând

5
pe direcţia NV-SE este râul Ialomiţa, ce-şi are izvoarele în Munţii Bucegi. Ialomiţa are
un curs permanent, cu debit variabil influenţat mai ales de precipitaţiile ce cad mai ales
în cursul superior al bazinului hidrografic. Râul Ialomiţa adună apele din acest teritoriu
prin numeroase văi cu caracter torenţial. Din albia Ialomiţei se desprind Iazul Morilor –
folosit la irigarea culturilor de legume de la marginea oraşului.
La 3-4 km spre vest de valea Ialomiţei curge Ilfovul, care izvorăşte din pădurile
Teişului şi pe care, în aval de municipiu, s-a amenajat o salbă de lacuri (Bunget, Ilfoveni,
Udreşti). În raza oraşului Târgovişte poate fi semnalată şi prezenţa pârâului Milioara
(Mierea), canalizat şi deviat către râul Ilfov.
Pânza de apă freatică se găseşte la adâncimi diferite în funcţie de forma de relief şi
de petrografia variată, specifică Câmpiei piemontane. Astfel, pe terasa Ialomiţei pânza
freatică se află la adâncimea medie de 3-5 m, iar în lunca înaltă a Ialomiţei şi în lunca
pâraielor Ilfov şi Milioara la adâncimea de 1,5-3 m.
Solurile din zona oraşului Târgovişte sunt soluri argiloiluviale brun-roşcate
specifice suprafeţelor ocupate în trecut sau în prezent, de păduri de cvercinee şi
acoperite cu loessuri sau luturi loessoide.
În interiorul unei raze de cca. 15 km se pot regăsi importante suprafeţe de pădure
care reprezintă resurse economice, dar au şi valoare peisagistică: Pădurea Bradului (650
ha), cu trupurile Aninoasa, Viforâta, Gorgota, Mănăstirea Dealu; Pădurea Priseaca (300
ha), în teritoriul administrativ al municipiului Târgovişte; Pădurea Teiş (2800 ha);
Pădurea Lucieni (2000 ha); Pădurea Râncaciov (2000 ha). Părţi ale acestor păduri se pot
constitui ca zone pentru odihnă şi agrement.
Zonele verzi reprezentând 11,26 mp/locuitor şi 5,12 % din intravilan, ocupă la
nivelul municipiului Târgovişte o suprafaţă de 100,7 ha din care 57,7 ha reprezintă
parcuri şi zone de agrement.
1.2. Particularități istorice
Municipiul Târgovişte este reşedinţa judeţului Dâmboviţa din anul 1968.
Atestarea documentară apare târziu, într-un memorial de călătorie din 1396 aparţinând
lui John Schildberg.
Capitală a Ţării Româneşti, cu unele intermitenţe între 1418 şi 1713, Târgoviştea
a fost reşedinţa unui şir însemnat de voievozi - 33 la număr, între care se disting
domniile lui Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu,
domnitori care au dezvoltat necontenit Târgoviştea, fiind în acele vremuri un important

6
oraş european.
Dezvoltarea feudală a oraşului era centrată pe un areal din jurul Curţii Domneşti
şi a sistemelor de fortificaţii (Şantul Cetăţii), care pornea semicircular pe Ialomiţa (între
Teiş la nord şi cartierul actual Sârbi la sud- Poarta Bucureştilor).
Se distingeau atunci cele trei zone principale ale oraşului: Târgul de Sus - Suseni
în nord, nord-vest, Curtea Domnească, în partea centrală şi Târgul de Jos în sud, sud-
vest, care imprimă şi astăzi o anumită structură şi textură urbană. Funcţia sa
comercială a fost o coordonată majoră a oraşului, datorită rolului de capitală, cât şi a
poziţiei sale geografice, pe traiectoria unor importante artere comerciale europene şi
orientale. Rolul pieţii centrale, a târgurilor periodice antrenau importante schimburi
comerciale româneşti şi străine.
În prezent municipiul Târgovişte se încadrează în categoria oraşelor mijlocii,
având o funcţie predominant industrială: platforma industriei grele în partea de sud,
sud-vest (C.O.S.T., Oţelinox, Erdemir, Saro, Romlux); platforma industriei uşoare
(întreprinderi de panificaţie, depozite de legume, fructe, cereale, produse lactate etc.)
situată în nordul oraşului; în interior – Upet şi Supermarket-ul XXL, fiind înconjurate
în prezent de zone rezidenţiale.
În afară de funcţia industrială pe care o are, oraşul se mai remarcă şi prin
funcţia turistică pe care o deţine, în sensul că dispune de o mare varietate de obiective
turistice, ce sunt legate, multe dintre ele de trecutul istoric al oraşului.

1.3. Dimensiunea ecologică


Ecosistemul natural este, de obicei, un sistem complet, adică independent în ceea ce
priveşte resursele şi funcţionarea (fiind dependent doar de fluxul de energie radiantă solară,
înglobată în sistem de către producătorii primari). Spre deosebire de acesta, ecosistemul urban
este un sistem incomplet, în sensul că reducerea biodiversităţii nu poate asigura specializarea
componentelor sale. În procesul de urbanizare, sistemele naturale devin antropizate, apoi
antropice, concentrarea de populaţie şi de activităţi economice determinând un consum
diferenţiat al resurselor.

Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii
a îmbrăcat de-a lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de
poluare şi anume:

7
I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de
poluare, este produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a
germenilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte
deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi indiferent pe ce treaptă de civilizaţie s-ar afla, fie la
triburile nomade, fie la societăţile cele mai evoluate. Pericolul principal reprezentat de
poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac numeroase victime.
Totuşi, putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent, poluarea biologică –
bacteriologică, virusologică şi parazitologică, are o frecvenţă foarte redusă.
II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a
diverselor substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât
prin creşterea nivelului de poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul
principal al poluării chimice îl reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor substanţe.
III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea
radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie,
agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în
mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i
se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi
vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de viaţă al
omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere.
Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra
echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele
aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor
proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de
cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai recentă formă
de poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra
apei şi aerului, şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice,
ca şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută
decât pe cea biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare
pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.
Însă, cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului,
poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi
cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.

8
1.4. Funcțiile ecosistemului urban
Principalele funcţii ale ecosistemului urban în municipiul Târgovişte sunt:

 Funcţia economico – productivă: se asigură necesarul de hrană al locuitorilor prin


activităţile primare (agricultură, păşunat), locuri de muncă, producerea materiilor prime şi
finite prin industrii (metalurgică, energetică), precum şi asigurarea condiţiilor de bază pentru
turism, recreere.
 Funcţia industrială – este o zona funcţională în cadrul perimetrului construibil al
oraşului, în care se amplasează industria, depozitele şi alte obiective economice, instalaţii,
construcţii anexe, dotări speciale şi alte amenajări. Sunt împărţite în funcţie de: întinderea
teritoriului, gradul de nocivitate, distanţă minimă admise între această zona şi celelalte zone
funcţionale.
 Funcţia comercială- practic, nu se poate concepe existenţa unui oraş fără a exercită
funcţii comerciale.Există oraşe care s-au născut din necesităţile comerciale, apărând că
târguri, unde ţăranii provenind din arii geografice cu agriculturi complementare făceau
schimb de produse.
 Funcţia estetică-recreativă influenţează pozitiv starea de sănătate fizică şi psihică a
oamenilor; creează cadrul adecvat practicării sportului, turismului.
 Funcţia ecologică – spaţiile verzi imprimă mediului o deosebită valoare decorativă,
apreciată prin satisfacţia ce o realizează omul faţă de vegetaţie. Spaţiile verzi intraurbane
influenţează puternic şi pozitiv microclimatul urban specific, prin oxigenarea şi purificarea
aerului, reducerea valorilor amplitudinilor termice ale aerului şi creşterea umidităţii relative a
acesteia. De asemenea, funcţia ecologică are rolul de a valorifica potenţialul biologic şi estetic
al vegetaţiei, a resurselor de sol şi subsol.

1.5. Relațiile dintre activitățile umane și mediu


Creşterea numărului de locuitori, implicit a zonelor de locuire a determinat şi o nevoie
mai mare a resurselor de consum. Există o serie de surse majore de deteriorare a mediului
că urmare al activităţii omului. Aceste cât de deteriorare nu acţionează separat în timp
şi spaţiu, ci de cele mai multe ori agresiunea se exercită simultan asupra diferitelor
componente ale mediului. Poluarea în oraşul Târgovişte este cauzată de agricultură,
transporturi şi mai ales de industrie.

Principalele substanţe poluante:

9
Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide,
care îi modifică compoziţia.
Gazul carbonic (CO2) , numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din
ciclul carbonului. Este inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză. CO 2, sub formă de
vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe
undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reâncălzire a aerului, efectul
de seră. Pe Venus, într-o atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470° C.
Bioxidul de carbon întâlnit în atmosferă în proporţie de 0,03% nu produce
tulburări manifestate decât în situaţiile în care este împiedicată trecerea gazului din
sângele venos în alveola pulmonară şi eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt
fenomenele toxice apar în momentul în care presiunea parţială a CO 2 din aer creşte atât
de mult încât împiedică eliminarea acestui catabolit. Iniţial apare o creştere a CO 2 din
sânge (hipercapnie) mai puţin datorită pătrunderii lui din aerul exterior, cât datorită
autointoxicării organismului. Pe măsură ce creşte concentraţia în aerul
atmosferic, intervine şi solubilizarea lui în plasma sanguină datorită presiunii parţiale
crescute; la autointoxicare se asociază intoxicaţia exogenă. Primele tulburări apar în
jurul concentraţiei de 3% manifestată prin tulburări respiratorii (accelerarea
respiraţiei), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii şi circulatorii însoţite
de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.
Praful, cenuşa şi fumul au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor
care există în atmosferă. Praful provine din diviziunea materiei fine în particule aproape
coloidale de 10-100 nm. Fumul este un amestec de particule solide şi coloidale cu
picături lichide. Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în
general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau
gazoşi. O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria
materialelor de construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi,
argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţii se detaşează, sub aspectul
impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de
bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasă amestecată cu magme
sau cu argile.
Sunt cunoscute şi aplicate două procedee de fabricare:

10
 procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori
speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la
temperaturi înalte;
 procedeul umed, în care materiile prime se amestecă cu apă, apoi în stare umedă
se macină în mori speciale, după care, partea rezultată este trecută la rândul ei în
cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat.
Temperaturile din cuptoare determină mai întâi fărâmiţarea materialului, cu
formare de clincher iar apoi, prin măcinare, se obţin particule foarte fine, care
constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantităţi mari de
praf, în toate verigile lanţului tehnologic: uscătoare, mori de materii prime, cuptoare,
procese intermediare. Din uscătoare se elimină în atmosferă aproximativ 10% din
cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în cuptoarele rotative,
10%, iar în procesele intermediare, între 2 şi 4%. În total se pierde între 20 şi 25% din
materia primă prelucrată la procedeul uscat şi 10-45% la procedeul umed. Praful
rezultat din industria cimentului este împrăştiat până la distanţa de peste 3 km faţă de
sursă, concentraţia acestuia în apropierea surselor, variind între 500 şi 2 000 t/km2/an.

Fumul constituie partea invizibilă a substanţelor ce se elimină prin coşurile


întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet
arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane etc.) şi alte impurităţi înglobate şi eliberate cu
ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea
neagră indică o ardere incompletă, datorită lipsei de aer, precum şi prezenţei în
cantitate mare a cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată,
cenuşie sau brună, după cum cărbunele conţine fier, aluminiu sau mangan. Particulele
de fum au dimensiuni submicronice (<0,075m).

Cenuşa rezultă în exclusivitate din combustibili solizi. Proporţia sa variază între


5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu ardere mai completă) şi 40-50% la cărbunii
inferiori (lignit, turbă, etc.). Cenuşa se compune din:

 compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui ( compuşii de Si, Al, Fe,
Ca, Mg şi/sau S);
 impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se afla înglobat
zăcământul.

11
Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată prin procedee
mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer
format în camera de ardere. În marile centrale termoelectrice, la trecerea prin coş,
cenuşa este captată aproape în totalitate.

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în
ce mai mare printre poluanţii devastatori. Toate materiile primare energetice folosite
pentru combustie conţin carbon sub formă de combinaţii chimice, care se oxidează,
transformându-se în gaz carbonic (CO 2) sau în oxid de carbon (CO) dacă combustia este
incompletă.

Monoxidul de carbon se formează în mod natural în metabolismul


microorganismelor şi în cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se
răspândeşte în atmosferă sau se formează în stratosferă sub efectul razelor UV.

CO este produs în lanţ de decompoziţie troposferică a metanului prin


intermediul radicalului OH.

O cantitate echivalentă de CO se formează prin acţiunea omului în momentul


combustiei carbonului şi hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule,
combustia nefiind completă decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantităţi sunt fixate
în sol şi sunt degradate de microorganisme. Cantităţile reziduale se ridică în straturile
mai înalte ale atmosferei.

CO este un gaz toxic pentru oameni şi animale. El pătrunde în organism prin


plămâni şi blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei
(HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai important decât cel al oxigenului.
Nivelul de otrăvire depinde de saturaţia sanguină, de cantitatea de CO din aer şi
volumul respirat.

Dioxidul de sulf (SO2), produs în principal de arderea cărbunelui dar prezent şi


în emisiile motoarelor diesel, se combină cu apa din atmosfera şi provoacă ploile acide
care distrug vegetaţia şi clădirile.

Azotul; compuşii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de


azot (NO2) este unul din cei mai periculoşi poluanţi.

12
Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu ardere internă, în
special a automobilelor. NO2 se formează la temperatura ridicata din ţevile de
eşapament. Cantităţi importante de NO2 dau naştere şi la arderea cărbunilor.

În afară de faptul că NO2 este toxic ca atare la anumite concentraţii, el contribuie


nemijlocit la formarea smogului - fotochimic, un produs complex alcătuit din diverşi
compuşi chimici şi având ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau
lichide din atmosferă).

Sub influenţa razelor solare mai ales ultraviolete (UV) între aceşti compuşi se
produc reacţii secundare şi terţiare din care iau naştere alte substanţe, ca ozon, PAN,
acroleina, formaldehida, peroxiacetilnitraţi, etc. Dintre acestea PAN şi ozonul au efecte
toxice deosebit de puternice.

Bioxidul de azot sub acţiunea razelor UV reacţionează şi dă oxid de azot şi oxigen


atomic. O parte din acesta se combină cu oxidul de azot regenerând NO 2, proces ce duce
la menţinerea NO2 în atmosferă. Altă parte a oxigenului atomic se combină cu O 2 şi dă
ozonul, foarte reactiv şi puternic oxidant. Ozonul reacţionează cu resturile de
hidrocarburi care apoi se combină cu PAN. PAN are puternice efecte toxice asupra
plantelor, chiar la concentraţii mici producând necroze ale ţesuturilor frunzelor, inhibă
fotosinteza.

Particulele în suspensie (funingine) conţin în principal dioxid de sulf si oxizi de


azot care pot pătrunde iîn profunzimea plămânilor.

Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele


noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spaţiu al Terrei, prielnic vieţii.
Acum, bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se întrevede
epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa
sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii să fie
pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri energice de protecţie a
planetei.

Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate,
că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot
avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate
renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării economice. Calea pentru realizarea

13
acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este exploatarea acestuia în
aşa fel încât să se poată regenera şi conserva în permanenţă.

Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani,


din necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au
impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de
îmbolnăvire a planetei : subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide,
poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea
adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea omului
pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă:
protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean,
naţional şi mai ales internaţional.

Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând


pădurile pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă
şi în aer cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în
mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea
situaţie, fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care
l-a produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului
înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii
care compun mediul.

Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc


corelate cu legile naturii. Organizaţii nonguvernamentale au luat fiinţă la nivel local,
naţional şi internaţional pentru combaterea poluării din lumea întreagă.

CAPITOLUL II

CATEGORII SI EXEMPLE DE DISFUNCȚIONALITĂȚI

2.1. Disfunctionalități ale relației cu cadrul natural

14
Majoritatea elementelor cadrului natural nu prezintă disfuncţionalităţi în sine, ca şi
elemente structurale, adică constitutive ale spaţiului geografic, datorită faptului că ele sunt
rezultatul evolutiei unor factori naturali, a căror acţiunea negativă nu poate fi îndepărtată de
către acţiunea umană (relief, caracteristicile climatului, potenţialul natural al solului şi
subsolului, litologia şi morfotectonica, reţeaua hidrografică, resursele de apă, vegetaţia,
fauna).
Datorită solurilor argiloase se creează pânze acvifere de terasă la adâncimi destul de
reduse creând probleme de infiltrare în subsolurile construcţiilor a apelor de înfiltraţie.
Impactul traficului generează dezechilibre legate de stresul mecanic (tasare, alunecări,
prăbuşiri). La acesta se mai adaugă valurile de căldură asociate cu deficitul de precipitaţii ce
accentuează fenomenul de uscăciune şi chiar seceta. De asemena, sursele subterane pentru
alimentarea cu apă a oraşului se află în vecinătatea acestuia, la 15 - 20 km.
În jurul Dealului Mănăstirii are locul efectul de distrugere a vegetaţiei, în
special a pădurii şi plantaţiilor de pin aflate pe versantul dinspre nord-nord-vestul
mănăstirii, din cauza defrişărilor şi păşunatului, ceea ce duce la dispariţia habitatelor
din zona şi generează alunecări de teren.
Impactul asupra sănătăţii umane derivă în primul rând din expunerea la un cumul de
poluanţi. Capacitatea iritantă a pulberilor în suspensie (poluant specific pentru municipiul
Târgovişte) creşte atunci când există în aer şi alţi poluanţi iritanţi respiratori cum ar fi SO 2 şi
NO2 , datorită efectului sinergic. Prezenţa pulberilor în suspensie, în special a celor cu
dimensiuni micronice şi submicronice poate afecta aparatul respirator cu precădere la copii,
prin generarea pneumoniilor , bronşitelor , astmului sau emfizemului, pot irita ochii
(conjunctivită) şi pielea. Acestor riscuri li se adaugă cel al contaminărilor pe cale aeriană, dat
fiind potenţialul patogen al emisiilor de germeni antrenaţi din depozitele de deşeuri şi dejecţii.
Din considerentele expuse, impactul asupra sănătăţii populaţiei este mare în zonele
expuse poluării. Impactul asupra mediului este considerabil şi derivă din riscul expunerii
vegetaţiei la noxe, al contaminării solului cu depuneri acide şi cu conţinut de metale grele.
Emisiile acide, combinate cu umiditatea atmosferică, manifestă un crescut potenţial
reactivitate chimică , manifestat prin creşterea gradului de coroziune a mediului construit.
Efectele principale asupra calităţii vieţii sunt legate de: scăderea valorilor estetice ale
peisajului, disconfortul generat de mirosuri, creşterea costurilor aferente serviciilor medicale
şi întreţinerii locuinţelor, riscurile fiind considerabile.
Municipiul Targoviste este un oras industrial in plina faza de dezvoltare.Se pare ca
informarea realizata de catre Agentia pentru Protectia Mediului incepe incet dar sigur sa dea

15
rezultate si oamenii incep sa fie preocupati din ce in ce mai mult de mediul in care traiesc si
acorda o importanta primordiala sanatatii lor si a mediului.
De asemenea marile unitati economice se arata receptive la schimbarile de continut
prin care trebuie sa treaca pentru a asigura binele cetatenilor si nu peste mult timp speram ca
vom concura cu marile unitati din Uniunea Europeana,asta dupa trecerea perioadei de “criza”
si asimilarea notiunilor cu caracter primordial.

Dealul Mănăstirii

2.2. Disfuncționalități la nivelul funcțiilor


 Amplasarea unor benzinării în apropierea zonelor cu funcție de locuire sau comerciale

16
Rompetrol în centrul orașului (zone vecine: supermarketul XXl, zonă de locuit)

 Amplasarea unor zone cu funcții industriale în vecinătatea terenurilor agricole sau a


zonelor de locuire

Otelinox

17
Fabrica Cromsteel Platforma industrială

Mechel
Fabrica de materiale de construcții Gopo UPE
Balastiera Someco Bază de producție depozitare

Aceste zone industriale amplasate în interiorul orașului au un impact negativ asupra


factorilor de mediu aer, sol, pânze freatice, dar și asupra calității vieții deoarece multe dintre
acestea produc, pe lângă emisiile degajate și mult zgomot.
Se pot produce accidente ce au urmări grave asupra locuitorilor (în 2009, 2010 și 2012
câțiva muncitori de la fabrica Mechel au suferit arsuri grave din cauza mai multor defecțiuni),
exploziile putând împrăștia substanțele nocive în aer pe o rază largă.
Putem aminti de asemenea, incediul de la fabrica de vopseluri Sivi Crom.

18
 Amplasarea zonelor cu funcție de salubritate în proximitatea zonelor de locuire

Eco-Sal

În România, momentan, cimintirele sunt văzute mai degrabă ca o disfuncţionalitate,


decât ca pe un spaţiu verde sau o zonă de recreere, datoria mentalităţii şi faptului că aceste
locuri ne induc o stare de reticenţă.
Disfuncţionalităţile prezente mai sus reduc calitatea vieţii locuitorilor din oraşul
Târgovişte, precum şi calitatea factorilor de mediu.
Concentraţia de pulberi în suspensie în aerul ambiental depăşesc limitele admisibile
datorită industriei metalurgice şi traficului rutier. Noxele gazoase, SO2 şi NO2 ating de
asemenea valori alarmante.

19
În unele zone ale oraşului există numai alimentare cu apă, fără reţea de preluare a
apelor uzate, iar staţiile de epurare au un randament scăzut.
Platformele industriale pot genera poluare prin depunerea pe sol a diferitelor
substanţe evacuate în aer de sursele de emisie, depozitarea necorespunzătoare a unor
materii prime şi deşeuri şi pătrunderea lor în sol prin antrenarea precipitaţiilor şi
înfiltraţiei.

2.3. Managemetul mediului


Reţeaua judeţeană a calităţii aerului este formată din două staţii automate de
monitorizare a calităţii, una situându-se în Târgovişte ce monitorizează în timp real parametrii
meteo (temperatura, viteză vântului, direcţia vântului, intensitatea radiaţiei solare, cantitatea
de precipitaţii şi presiunea atmosferică), poluanţii gazosi (oxizi de azot, dioxid de sulf,
monoxid de carbon şi ozon troposferic) şi pulberile în suspensie (fractia PM10). Există 2
puncte de recoltare şi de prelevare manuală a datelor.
Primăria oraşului nu dispune de un plan de acţiune pentru mediu sau de un
management al mediului şi nu sunt amplasate nici staţii pentru poluare.

20
2.4. Perspective

Odată cu degradarea tot mai accentuată a mediului s-a ajuns la concluzia că protecţia
mediului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii sunt axe prioritare ce ar trebui urmate.

Primăria oraşului Târgovişte îşi îndeamnă cetăţenii să contribuie cu sugestii pentru


acţiuni sau obiective ce ar putea îmbunătăţii un plan de dezvoltare strategică.

Există câteva programare ce prevăd ecologizarea cartierelor municipiului Târgovişte,


reabilitarea depozitării controlate a deşeurilor, precum şi modernizarea şi extinderea staţiilor
de epurare.

Măsuri de prevenire şi combatere a poluării atmosferice

Colapsul global al mediului înconjurător este inevitabil. Statele dezvoltate ar


trebui să lucreze alături de statele în curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul că
economiile acestor tari nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare.
Politicienii din zilele noastre ar trebui să se gândească mai degrabă la susţinerea
programelor de reducere a poluării decât la o extindere cât mai mare a industrializării.
Strategiile de conservare a mediului ar trebui sa fie acceptate pe scară mondială, şi
oamenii ar trebui să înceapă să se gândească la reducerea considerabilă a consumului
energetic fără a se sacrifica însă confortul.

Cu alte cuvinte, având la dispoziţie tehnologia actuală, distrugerea globala a


mediului înconjurător ar putea fi stopată.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce
reduc, colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei sa intre în atmosferă. Din
punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului
energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este
strategia preferată. Influenţând oamenii sa folosească transportul în comun în locul
autovehiculelor personale ajută de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban.

Potenţiali poluanţi pot exista în materialele ce intră în procese chimice sau în


procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină).

21
Metode de controlare a poluării atmosferice includ şi îndepărtarea materialelor
poluante direct din produsul brut, înainte ca acesta să fie folosit, sau imediat după ce s-a
format, dar şi alterarea proceselor chimice ce duc l-a obţinerea produsului finit, astfel
încât produşii poluanţi să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Reducerea
emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiţi de către automobile este posibilă şi
prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea
gazelor provenite de la rezervor, carburator şi motor, dar şi prin descompunerea
gazelor în elemente puţin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluanţii industriali
pot fi la rândul lor captaţi în filtre, precipitatori electrostatici.

22
CAPITOLUL III

POLUAREA ATMOSFEREI IN MUNICIPIUL TARGOVISTE

Agenţia pentru Protecţia Mediului Dâmboviţa dispune de o reţea proprie de


supraveghere a calitaţii aerului, formată din puncte de observaţie şi prelevare probe, dispuse
în zone reprezentative din punct de vedere al poluării: Târgovişte (9 puncte de recoltare -
pulberi sedimentabile, pulberi în suspensie şi noxe gazoase), Doiceşti (3 puncte de recoltare
- pulberi sedimentabile, pulberi în suspensie şi noxe gazoase) şi Fieni (3 puncte de recoltare
- pulberi sedimentabile). În aceste zone sunt caracteristice emisiile de pulberi.

Dotarea actuală cu echipamente a APM Dâmboviţa nu permite supravegherea


emisiilor în conformitate cu Ordinul nr. 592 al MAPM/2002, cu excepţia indicatorului PM
10, în staţia Micro XII pct.1 din Târgovişte. Restul determinărilor de noxe se realizează în
continuare conform cu metodele de analiză menţionate de STAS 12574/1987.

Poluanţii gazoşi: oxizi de azot (NO2), oxizi de sulf (SO2), amoniac (NH3), aldehida

formică (CH2O), hidrogen sulfurat (H2S) – au fost supravegheaţi prin măsurători în puncte

fixe (determinari de 24 ore).

Zona Târgovişte

În cursul lunii ianuarie 2017, concentraţia medie lunară a indicatorului pulberi


sedimentabile (PS, 6 puncte de recoltare) a fost de 10,28 g/mp/lună, faţă de 6,05
g/mp/lună, în luna decembrie 2018, neînregistrându-se nicio depăpăşire a CMA (17
g/mp/lună) .

La indicatorul pulberi totale în suspensie (TSP, 34 măsurători), s-au înregistrat


depăşiri faţă de concentraţia maximă admisă (CMA) pe 24 ore (0,150 mg/mc) şi depăşiri ale
pragurilor de alertă (PA) (0,105 mg/mc) după cum urmează:

23
Punct de prelevare Frecv. Frecv. Val. max. Val. min. Media val.
depăşire depăşire
concentraţie concentr. înregistrate
CMA % PA % i (mg/mc) (mg/mc) (mg/mc)

Sediu APM (Calea 0 17,65 0,129 0,045 0,085


Ialomiţei nr.1)

Micro XII-pct2 (str. 41,17 58,82 0,224 0,045 0,122


M.cel Bătrân nr. 33)

Global Târgovişte 20,59 38,23 0,224 0,045 0,104

Comparativ cu luna precedentă, se constată menţinerea ponderii depăşirilor


concentraţiei maxim admise cu pulberi totale în suspensie în zona Micro XII-pct.2, media
valorilor înregistrate global Tărgovişte fiind de 0,104 mg/mc în luna ianuarie 2018, faţă de
0,118 mg/mc în luna decembrie 2017.

La indicatorul pulberi în suspensie – fracţia PM10 – s-au înregistrat 13 depăşiri

ale CMA (50 μg/mc), pe 24 ore din 17 măsurători efectuate:

Frecv. de Val. max. a Val. min. a Media val.

Punct de prelevare depăşire a concentraţiei. inregistrate


concentraţie

CMA % i (μg/mc) (μg/mc)

Micro XII pct.1

(Str. Constructorilor nr. 76,47 104,8 15,07 76,4

21)

În cazul poluanţilor gazoşi nu s-au înregistrat depăşiri ale CMA şi ale pragurilor de
alertă pentru indicatorii dioxid de azot - NO2 , dioxid de sulf - SO2, amoniac - NH3, pe 24

ore. La indicatorul aldehida formică - CH2O, s-a înregistrat 3 depăşiri ale pragului de alertă

(17 măsurători, frecvenţa depăşirii PA fiind de 17,65%. )

Indicator U.M Timp de Prag CM Media Maxima

24
prelevare de A valorilor înregistrată
Alertă înregistrate (mg/mc)
(mg/mc)

NO2 mg/mc 24 h 0,07 0,1 0.0308 0.0484

SO2 mg/mc 24 h 0,175 0,25 0.006 0.0117

NH3 mg/mc 24 h 0,07 0,1 0.0131 0.0289

CH2O mg/mc 24 h 0,0084 0,012 0,0068 0,0106

3.1. Principalele surse de poluare

În municipiul Târgovişte, sursele majore de poluare atmosferică (cu impact


semnificativ în arealul adiacent activităţii acestora) sunt cele amplasate în zona platformei
industriale având, în principal, activităţi în domeniile metalurgiei, unităţile cu profil
metalurgic ,confecţiilor metalice, transportului auto , staţiile de distribuţie carburanţi ,
materialelor de construcţii, staţiile de betoane,traficul rutier,respective industria,fie ea:
metalurgica, chimica, constructoare de masini si echipamente, industria alimentara,
producatoare de energie electrica si termica, extractia de titei si gaz natural.

Majoritatea surselor de poluare amintite se afla pe raza municipiului Târgoviste, iar


altele, situate în zonele învecinate (industria extractiei de petrol si gaze naturale – Sucursala
PETROM Târgoviste sau industria energetica – Uzina Electrica Doicesti) pot avea impact
asupra mediului din zona Târgoviste, prin poluarea la distanta.

3.2. Târgoviște - oras industrial


Municipiul Târgoviste este un oras industrial. Productia industriala realizata în anul
2018 în municipiul Târgoviste a înregistrat fata de anul precedent o crestere de 9,4%. Pe

25
sectoare, productia industriala a înregistrat cresteri numai pentru ramura extractiva si
prelucratoare, în timp ce productia industriala la energie electrica si termica, gaze si apa a
înregistrat o scadere de 15,6%.
Pe ansamblu, activitatea economica în municipiul Târgoviste poate fi ilustrata prin
câteva unitati economice importante la nivel national care asigura dezvoltarea în continuare a
industriei orasului astfel:
- "Combinatul de oteluri speciale" este cel mai mare producator din România de
oteluri speciale pentru rulmenti si scule si pentru industria electrotehnica.
- "Otel Inox S.A.", realizeaza table si laminate din otel inoxidabil.
- "Romlux S.A." este cel mai mare producator de surse de iluminat si accesorii din
România.
- "Victoria S.A." ocupa un loc primordial în industria româneasca de lacuri si vopsele.
- "Saro S.A." fabrica strunguri de diferite tipuri, fiind singurul producator din
tara de strunguri automate, precum si alte masini unelte speciale pentru industria
surselor de lumina.
- "Upet S.A." fondat în anul 1872 a dobândit experienta în ultimii 40 de ani în
studiul, proiectarea si fabricarea de utilaj petrolier si de robinete de uz industrial.

A. COMBINATUL DE OTELURI SPECIALE TARGOVISTE

Societatea s-a infiintat in anul 1970 sub denumirea initiala de Uzina de Oteluri
Aliate Targoviste. In 1975, Uzina de Oteluri Aliate Tirgoviste isi schimba denumirea in
Combinatul de Oteluri Speciale, in baza H.C.M. nr. 300/01.04.1975, sub acest nume fiind
cunoscuta pina astazi.

Actiuni propuse:

 030201 - Modernizarea instalaţiilor de epurare a gazelor arse de la cuptoarele de 10


tone şi de la instalaţia LF 12 tone din OE 1;

26
 030202 – Modernizarea instalaţiilor de ardere la cuptoarele de încălzire şi tratamente
termice (LDS, LPMU, LPM, FBB);
 030203 – Modernizarea instalaţiei de epurare a gazelor la cuptorul numărul 7 şi la
instalaţia LF 2 de la OE 2;
 030204 – Completarea instalaţiei de captare a gazelor de la cuptorul EBT, cu hotă de
absorbţie;
 030205 - Implementarea celei mai bune tehnici disponibile la instalaţiile şi activităţile
aflate sub incidenţa IPPC;
 030211 – Reparaţii electrofiltre la blocul electrogen numărul 8 ;
 030212 - Construcţie grup energetic 150 MW conform cu BAT disponibile / 2010;
 030223 - Implementarea sistemelor de monitorizare în flux a emisiilor de pulberi în
atmosferă la sursele TM şi EBT ;
 030224 – Monitorizarea emisiilor de gaze la cuptoarele electrice EBT (70 tone), EAF
(100 tone şi 2 cuptoare a câte10 tone);
 030225 – Monitorizarea emisiilor de pulberi la cuptoarele electrice EAF (100 tone şi
2 cuptoare a câte 10 tone);
 030226 - Implementarea managementului de mediu;
 Este in curs de asimilare marca B50A789A otel ferito-martensitic aliat cu cupru,
otel de mare performanta produs de putine firme din lume.
B. OTEL INOX TARGOVISTE

Scurt istoric

Societatea a luat fiinta la data de 1 iunie 1974 in urma unei licitatii


internationale pentru furnizarea tehnologiilor si echipamentelor, castigata de firmele

27
japoneze NISSHIN STEEL CO Ltd. pentru fabricarea de table si benzi inoxidabile
laminate la rece si DAIDO STEEL Co pentru fabricarea profilelor mici si sarmei
laminate la cald.

Cele doua capacitati de productie au fost puse in functiune in anii 1979 si


respectiv 1980.

AMSUNG s-a dedicat


reconstructiei OTELINOX, incat
aceasta sa ocupe in viitorul apropiat un
rol important in economia
romaneasca, precum si in cadrul grupului
SAMSUNG. S-a realizat un vast program de investitii ce a vizat atat modernizari si
automatizari cat si investitii noi.
In anul 2002 a fost finalizata o investie de amploare (18,0 mil. USD) prin
crearea unei noi sectii de productie – PRECIZIA. OTELINOX a devenit astfel
producator de benzi subtiri si ultrasubtiri din oteluri inoxidabile.
OTELINOX a continuat sa-si extinda gama de fabricatie, astfel ca, la finalul
anului 2006 s-a finalizat o alta investitie importanta – sectia de tevi sudate din otel
inoxidabil.
In prezent capacitatea de productie pentru table si benzi din oteluri inoxidabile
este de 60.000 to/an, capacitatea pentru profile mici si sarma este de 100.000 to/an.
Politica OTEL INOX  privind managementul mediului:
Se doreste:
- Minimizarea impactului negativ asupra factorilor de mediu: apa, aer si sol;
- Prevenirea poluarii la surse, asigurându-se reducerea de costuri, cresterea eficientei
in exploatare, mentinerea de locuri de munca sanatoase pentru salariati;
- Depozitarea si gestionarea deseurilor in mod eficient si responsabil;

28
- Conformarea cu legislatia si cu reglementarile  de mediu aplicabile.
C. ROMLUX TARGOVISTE

Romlux Targoviste este cel mai mare producator de surse de iluminat si accesorii
pentru acestea din Romania, cu vanzari de peste 180 miliarde lei in anul 2000.
Romlux are o experienta de 30 de ani in domeniul furnizarii solutiilor pentru
iluminat casnic si industrial si este liderul pietei românesti de lampi cu incandescenta.
Societatea este in permanentã preocupata de imbunatatirea activitatii sale,
diversificarea gamei de produse si realizarea de investitii in domeniul noilor tehnologii
Compania prin programele sale de dezvoltare are in vedere crearea unor
produse cu un impact cat mai mic asupra mediului ambiant, utilizand procese de
productie nepoluante.
Activitatea echipelor de cercetare-dezvoltare ale Romlux a fost focalizata pe
proiectarea unor produse si procese de productie ecologice
Rationalizarea si reducerea consumului de energie, reducerea greutatii
produselor, eliminarea din continutul produselor si din procesele de productie a
substantelor nocive pentru mediu, reciclarea materialelor din componenta produselor si
a ambalajelor sunt principalele elemente avute in vedere de specialistii Romlux în
proiectarea si regandirea produselor si fluxurilor productive.nalizarea si reducerea
consumului de energie, reducerea greutatii p Romlux s-a impus ca unul dintre cei
mai importanti furnizori de servicii de proiectare, implementare si modernizare sisteme
de iluminat in cele mai variate domenii, raspunzand cerintelor unui iluminat modern si
adecvat trebuintelor populatiei si agentilor economici.
   Romlux are o experienta de peste 25 ani, executand operatii de zincare pentru piese
precum: suruburi, piulite, balamale, fitinguri, piese din tabla ambutisata si alte piese care se
preteaza la zincarea in tamburi printr-o instalatie moderna complet automatizata .

29
Romlux asigura vopsirea in camp electrostatic de piese metalice si piese care contin
parti din material plastic rezistent la temperaturi (ex. relon), folosind o instalatie moderna
automatizata.

CONCLUZII

Din punct de vedere al protectiei mediului, municipiul Târgoviste se încadreaza în


categoria zonelor cu nivel de poluare mediu.
Calitatea aerului în zona Târgoviste, considerata zona critica sub aspectul poluarii cu
pulberi în suspensie (surse majore: metalurgia si traficul rutier) a cunoscut o ameliorare
continua în ultimii ani datorita diminuarii emisiilor rezultate din activitatile industriale ca
urmare a masurilor impuse agentilor economici: îmbunatatirea monitorizarii emisiilor, planuri

30
de conformare viabile, importante lucrari de investitii pe linie de protectie a mediului, dar si
datorita regresului din industriei.
PUNCTE FORTE
- noxele gazoase, SO 2 si NO2 sunt în cantitati reduse în aerul ambiental al municipiului, sub
limitele prevazute de standardele românesti si de cele prevazute în directivele UE;
PUNCTE SLABE
- concentratia de pulberi în suspensie în aerul ambiental depasesc limitele admisibile datorita
industriei metalurgice si traficului rutier;
- în ultimul deceniu se constata cresterea semnificativa a parcului auto, multe dintre
autovehicule neîndeplinind criteriile de calitate impuse de directivele europene (EURO 2 si
3).
AMENINTARI
- poluarea industriala si urbana, cauzata de traficul rutier si de instalatiile de încalzire, alaturi de
alti factori, cum ar fi: insuficienta spatiilor verzi, mai ales în cartierele marginase si a spatiilor
de joaca pentru copii, lipsa platformelor corespunzatoare pentru depozitarea gunoiului
menajer, zgomotul produs în vecinatatea zonelor de locuit, prin însumare pot genera stari de
disconfort locuitorilor municipiului sau pot favoriza cresterea sensibilitatii populatiei la
diferite boli, în special ale aparatului respirator.
În ceea ce priveste platforma de deseuri urbane a municipiului Târgoviste, care este
amplasata în localitatea Aninoasa (DN 71), pe malul râului Ialomita, este neamenajata, nu este
prevazuta cu sisteme de protectie a mediului, reprezentând un pericol. Totodata, reziduurile
reprezinta vectori importanti în raspândirea bolilor infectioase, datorita agentilor patogeni
continuti în ele.
Datorita evacuarii si depozitarii de multe ori necorespunzatoare, deseurile menajere
degradeaza estetica urbana, provocând disconfort pentru populatie. Cantitatea de deseuri
orasenesti depozitata anual fiind de cca 98.000 mc.
Pentru remedierea acestei situatii, s-a elaborat proiectul "Reabilitarea Colectarii,
Transportului, Tratarii si Depozitarii Controlate a Deseurilor Solide în Judetul Dâmbovita",
proiect ce este finantat prin programul ISPA începând cu anul 2004. Prin acest proiect se
propune modernizarea sistemului de precolectare, colectare, transport, tratare si depozitare
ecologica a deseurilor urbane în depozite ecologice.
OBIECTIVE SPECIFICE SI ACTIUNI PROPUSE:
a.) Pe termen mediu si lung se doreste:

31
1. Reducerea/eliminarea emisiilor rezultate din industrie (în special de la S.C.
COST S.A.) prin modernizarea instalatiilor de filtrare existente si asigurarea de instalatii de
captare – transport – epurare – evacuare la cos a gazelor, pentru toate sursele de emisii
atmosferice;
2. Reducerea impactului asupra mediului, în special asupra factorului de mediu
aer, a activitatii de productie si distributie a energiei termice (reducerea emisiilor de gaze cu
efect de sera, CO2, CH4, NO2) prin implementarea proiectului de cogenerare municipala,
prin reabilitarea unor centrale termice si modernizarea retelelor termice;
3. Reducerea poluarii aerului prin sistematizarea/optimizarea transportului în
municipiul Târgoviste, având în vedere echilibrarea mobilitatii pe toate traseele, introducerea
mijloacelor de circulatie nepoluante (corespunzator normelor EURO III), modernizarea
parcului de transport urban, realizarea unui transport în comun civilizat si fara impact, gasirea
de metode alternative de transport;
4. Program de informare si constientizare publica referitor la impactul asupra
mediului, inclusiv prin afisarea electronica a nivelului de poluare în zona centrala a
municipiului;
5. Îmbunatatirea sistemului de monitorizare integrata a factorului de mediu aer:
dotarea cu aparatura performanta a laboratorului de mediu al I.P.M. Târgoviste – analizoare
pentru emisii/imisii, instalatii pentru pulberi în suspensii cu fractii mici, gaz cromatograf,
spectrofotometru cu absorbtie atomica;
6. Obligativitatea autocontrolului la sursele de poluare a aerului permanent.
b.) Pe termen scurt se doreste :
Mentinerea importantei activitatii industriale productive-competitive în economia
judetului prin dezvoltarea industriilor existente
BIBLIOGRAFIE

1. „Protejarea aerului atmosferic” – Ursu P., Editura Tehnică, 1978;

2. „Ecologia şi protecţia mediului” – Nicolae Galdeni, Editura Economică, 2002;

3. „S.O.S! Natura în pericol !” – Stelian Ţurlea, Editura Politic㸠1997;

4. www.green-report.ro

5. www.ecomagazin.ro

32
6. www.anpm.ro - Agenţia Naţionala pentru Protecţia Mediului

7. www.cceg.ro - Centrul de Consultanţă Ecologică,

8. www.comune.ro – Consultanţă în protecţia mediului

ANEXE

33
34
35

S-ar putea să vă placă și