Sunteți pe pagina 1din 3

MAFTEI ANDREEA-ELENA

SIPAE 1

OBŢINEREA ULEIULUI VOLATIL DIN ANASON REALIZAT PRIN

DISTILAREA CU ABURI

1.Introducere
Uleiurile volatile sunt amestecuri de substanţe de natură terpenoida, cu miros şi
gust caracteristic. In trecut erau numite uleiuri eterice, uleiuri esenţiale sau esente
aromatice. Extracţia industrială a uleiurilor volatile din diverse plante aromatice se
executa dupa metode diferite in functie de însuşirile caracteristice ale acestora. Fiecare
metoda este importanta şi isi are locul in procesul de producere al uleiurilor esenţiale [1].

Uleiurile esențiale sunt obținute din material vegetal, inclusiv flori, rădăcini, coajă,
frunze, semințe, fructele, lemnul și plantele întregi. Aplicațiile uleiurilor esențiale sunt variate
și nu includ utilizarea lor numai în gătit pentru a spori beneficiile gustului și sănatatea
alimentelor, dar și aplicarea lor în fabricarea de parfumuri și cosmetice. Uleiurile esențiale au
aspect lucios, insolubile in apă, solubile în alcool și solvenți organici. [2].

Pimpinella anisum este numele acceptat pentru speciile din familia Apiaceae,
cunoscută în mod obișnuit sub numele de anason. Aceasta este una dintre cele mai vechi
specii folosite de oameni pentru a obține uleiul de anason. A fost cultivată din timpuri
străvechi, inițial în Egipt și mai târziu în Grecia, Roma și Orientul Mijlociu. Uleiul volatil de
anason se extrage, de obicei, din fructele coapte uscate prin distilarea apei, dar poate, de
asemenea să fie obținut prin extracție cu fluid supercritic. Acesta este în principal constituit
din anetol, o substanță aromatică care apare ca și compus majoritar al uleiului, 80% din ulei.
Alte substanțe, cum ar fi metil chavicol, himacalen, linalol și α-terpineol, sunt, de asemenea,
găsite ca constituenți importanți ai acestui ulei [2].
Anasonul și uleiul esențial de anason sunt materii brute, importante din industria
alimentară care au aplicații într-o gamă largă de domenii. Anasonul poate fi folosit ca agent
de aromatizare, antioxidant și conservant în multe produse, cum ar fi bomboane, dulciuri și
băuturi. Mai mult, poate fi utilizat în timpul recoltării, ambalării și în practicile agriculturii
integrative de combatere a dăunătorilor[3].

2. Metode generale de obtinere


Principalele metode de obtinere a uleiurilor volatile sunt [1]:
 Distilare cu vapori de apa.
 Extracţia uleiurilor volatile cu solventi organici.
 Extracţia cu grasimi animale: enfleurage si macerare
 Extracţa cu gaze lichefiate (CO2 supercritic)
 Extracţia prin presare.
 Adsorbţia pe un material adsorbant.
MAFTEI ANDREEA-ELENA
SIPAE 1

3. Distilarea cu vapori de apa


Este metoda folosită in mod curent la extractia uleiurilor volatile din majoritatea
plantelor aromatice; este frecvent utilizată pentru extracţia la scara industriala, dar are si
utilizare pe scara larga la nivel de laborator[1].
Desi este un proces foarte eficient, aplicarea căldurii, aciditatea apei sau urmele de
metale grele din proba sau aparat pot provoca saponificări, izomerizari, sau alte reacţii
nedorite care pot afecta echilibrul dintre miros si gust al uleiului volatil original [1].
Distilarea cu vapori de apă se realizează într-o instalaţie ca în Figura 1. Înainte de a
introduce vaporii de apă, balonul se încălzeşte până aproape de fierbere, iar în timpul
distilării, cu ajutorul unui bec de gaz, se întreţine temperatura din balon. În acest fel se
evită ca volumul lichidului din balon să crească prea mult prin condensare. Acest lucru se
realizează de asemenea prin conectarea unei pâlnii de separare între generatorul de vapori
şi balonul în care are loc antrenarea[4].

Figura 1. Instalaţie pentru distilare cu vapori

4. Importnata parametrilor si obtinerea uleiului volatile din anason


În cazul distilării cu abur, este important să se acorde atenție deosebită sursei de
căldură. Temperatura sistemului trebuie să se mențină într-un interval strict, dacă este prea
mică, uleiurile esențiale nu vor putea fi distilate, iar dacă este prea mare, există riscul de
deteriorare a uleiurilor esențiale sau de colectare a unor compuși nearomatici nedoriți [5].
În mod similar, presiunea trebuie să fie și ea controlată cu strictețe. Presiunea necesară variază
de la o plantă la alta. Creșterea presiunii sistemului de distilare poate reduce semnificativ
timpul de distilare. Pe lângă presiune și temperatură, timpul de distilare este, de asemenea, un
aspect important. Fiecare plantă este unică, putând necesita de la câteva ore la câteva zile
pentru o distilare completă[5].
Distilarea cu abur este realizată într-un distilator care utilizează apa pentru a extrage
uleiul esențial din fructele ajunse la maturitate ale anasonului. Apa este încălzită, producând
aburi. Aburii se ridică și traversează camera în care se află anasonul. Forțându-și trecerea prin
planta, aburii sparg glandele mici care conțin uleiul esențial. Deoarece uleiurile esențiale
conțin numai compuși aromatici suficient de volatili, uleiul esențial este transportat cu
ușurință de aburi în tubul de condensare. Odată ajuns acolo, condensează trecând în stare
lichidă și se acumulează în rezervorul de colectare. La scoaterea din rezervor, vom avea un
amestec de ulei esențial (80-90% anetol) și apă. Deoarece uleiurile esențiale nu sunt solubile
în apă, amestecul se va separa în mod natural în două straturi: un strat de ulei volatil pur
deasupra și un strat de apă dedesubt. Stratul apos poartă denumirea de hidrosol și este deseori
comercializat sub formă de apă florală[6].
MAFTEI ANDREEA-ELENA
SIPAE 1

BIBLIOGRAFIE
1. Gabriela P., Oana G., Mirela D., Procesare avansată a plantelor medicinale,
INDCSB,2011.
2. ***https://biblioteca.regielive.ro/referate/chimie-generala/ulei-esential-de-anason-
384486.html
3. Raal A., Essential oil composition of Pimpinella anisum L. fruits from various
European countries, 2008.
4. ***https://teclu.chem.uaic.ro/mangalagiu/files/2013/03/antrvapori.pdf
5. ***https://www.doterra.com/RO/ro_RO/essential-oil-production-distillation-steam-
distillation
6. ***https://www.kigam.ro/module/bcblog/post/5-1-extractia-uleiurilor.h