Rationalism vs.

Empirism

Raționalismul  este curentul filosofic care sustine că adevărul trebuie să fie determinat în virtutea

forței rațiunii ,rațiunea fiind sursa întregii cunoașteri umane.
Acesta sustie ca ne nastem cu capacitatea de a recunoaste adevarul lucrurilor in momentul in care
le intalnim prin intermediul proceselor cognitive rationale, iar ca obesrvarea nu este suficienta
pentru a cunoaste anumite lucruri, lucruri care pot fi cunoscute numai prin aplicarea ratiunii.
Inca de la inceput tebuie facuta o distinctie si anume distinctia dintre a priori analitic și sintetic
analitic, în care analiza a priori implică procese rationale care funcționează pe concepte pe care
le posedăm deja - adesea se “văd” lucruri precum matematica, logica și utilizarea limbajului
competent pentru a fi analitic în acest sens - în timp ce a priori sintetice sunt judecăți a priori care
amplifică sau adaugă un conținut factual nou la cunoștința noastră.

Toate cunoștințele trebuie să fie dobândite prin logică, deoarece dovezile empirice pot fi
înșelătoare. Ochii noștri ne înșeală, dar mintea noastră este sub controlul nostru. Acesta a fost
argumentul făcut de Rene Descartes în meditația sa, când a scris " Gândesc, deci exist". În
cinceptia sa, existența nu poate fi determinată prin date empirice, deoarece ar putea fi o iluzie.
Din punct de vedere empiric, nu ești altceva decât o colecție de atomi comasati în molecule, care
fac parte din sistme din ce in ce mai mari, celule, organe lucru care este intalnit si in
Monadologia lui Leibniz. Cunoașterea care vine dintr-un punct de vedere pur rațional ar fi
credința în Dumnezeu. Nu există dovezi empirice care să dovedească existența lui Dumnezeu,
ceea ce înseamnă că cunoașterea este câștigată a priori ca parte a existenței umane.

Im cadrul raționalismului exista teri mari teze principale:

1 Intuitia/ Deductia unele propoziții sunt cunoscute numai prin intuiție; iar altele sunt
cunoscute prin a fi deduse din propoziții intuitive Intuitia este o formă de înțelegere
rațională. Înțelegerea intelectuală a unei propoziții, noi doar "vedem" că este adevărată în
așa fel încât să formeze o credință adevărată și justificată în ea. Deducția este un proces
 în care sunt deduse concluzii din premisele intuitive prin argumente valabile, în care
concluzia trebuie să fie adevărată dacă premisele sunt adevărate. Intuiim, de exemplu, că
numărul trei este prim și că este mai mare de doi. Apoi deducem din această cunoaștere
faptul că există un număr prim mai mare de doi. Intuiția și deducerea ne oferă astfel
cunoștințe a priori, adică cunoștințe dobândite independent de experiența simțurilor.1

2 Cunoașterea innascuta nu se învățata nici prin experiența simțului, nici prin intuiție și
deducție. Este doar o parte a naturii noastre. Experiențele pot declanșa un proces prin care
această cunoaștere este adusa la conștiință, dar experiențele nu oferă cunoștința însăși.
Conform unor raționaliști, am câștigat cunoștințele într-o existență anterioară. După alții,
Dumnezeu ne-a oferit la creație2.

3 Conceptul innascut, potrivit acestei tezei, unele dintre concepte nu sunt obținute din
experiență. Ele sunt parte a naturii noastre raționale, astfel încât, în timp ce experiențele
sensibile pot declanșa un proces prin care sunt aduse la cunoștință, experiența nu oferă
conceptele sau determină informațiile pe care le conțin3

Empirismul respinge cele trei teze rationaliste ( deductionista ; cunoasterea innascuta; conceptul
innascut). Avem cunoștințe în orice domeniu, aceste cunoștințe sunt a posteriori, dependente de
simțuri, experiența senzoriala este singura noastră sursă de idei .Încercarea de a ne gândi la
lucruri pe care nu le-am experimentat niciodată. De exemplu, încercarea de a crea o creatură fără
a recurge la tăierea și lipirea părților corpului de la diferite animale: un unicorn, o himeră etc.

Empiristii și raționaliștii sunt de acord că avem mecanisme mentale. Rationaliștii cred că

mecanismele sunt specializate și duc în mod inevitabil la credințe adevărate; Empiristii consideră
că mecanismele cognitive cum ar fi, abilitatea de a învăța. Capacitatea ta de a învăța este doar
prin influența lucrurilor externe care afectează lucrurile interioare, aceste mecanisme au un scop
general dar pot duce adesea la credințe false. Spre expempu existenta lui Dumenezeu ca
explicatie pentru majoritatea fenomenelor pe care stiinta nu le a explicat empiric sau
imposibilitatea existentei vidului, in evul mediu, care a fost descoperit si dovedit ca fiind posibil
pana la urma, contrar credintelor rationaliste.

Diferența se reduce la aceasta: raționalistul crede că unele lucruri pot fi cunoscute doar prin
rațiune, fără dovezi empirice, iar empiristul crede că, de fapt, trebuie să se angajeze în cel puțin
1
Peter Markie, "Rationalism vs. Empiricism", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2017 Edition), Edward
N. Zalta (ed.)
2
Ibidem
3
Ibidem
un fel de observație empirică pentru a cunoaște acele lucruri, negand faptul că avem cunoștințe a
priori. Crede că mințile noastre sunt doar o aproximare a adevărului. Prin urmare, dacă vrem să
cunoaștem adevărul absolut, trebuie să colectăm date empirice pentru a ne adapta și a perfecționa
modelul nostru de realitate. Doar prin teste riguroase și culegerea de date putem determina
adevărul absolut. Argumentul lor este că ignoranța conduce la crearea de concepte precum
Dumnezeu și odată ce cunoștințele empirice sunt obținute pentru a explica un anumit proces,
atunci Dumnezeu nu mai este necesar. Un exemplu în acest sens ar fi orice progres în domeniul
științei până în prezent.

Cele doua curente, scoli de gandire nu par sa ajunga la un consens, Kant se luptă cu aceleași
probleme pe care le-am menționat iar în “Critica sa a rațiunii pure” , stabilește un cadru
epistemologic care împrumută de la ambele curente creand Idealismul transcedental , acesta
sustine ca taote cunoștințele provin din experiență, dar anumite adevăruri, dincolo de ceea ce este
adevărat prin definiție, nu necesită demonstrarea unor dovezi empirice.

Iar eu cred este singurul sistem de credință care are rezultate demonstrabile este stiința care este
o combinație a celor două.

Bibliografie
https://plato.stanford.edu/entries/rationalism-empiricism/

Monadologia- Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz

Critica ratiunii pure- Kant

Meditatii metafizice- Descartes