BRAUM

Deși încă din copilărie Braum era mult mai voinic decât alți tineri freljordieni, mama lui l-a învățat să nu-
și folosească niciodată statura pentru a-i intimida sau necăji pe ceilalți. Femeia venea dintr-o familie de
păstori și credea cu tărie că adevăratul curaj însemna să-ți folosești puterea nu ca să domini, ci ca să-i
ocrotești pe cei care au nevoie.

Când Braum era doar un băiețaș, uriașii de gheață au decimat un trib vecin. Și deși membrii săi se
înfruptaseră pe nedrept din turmele tribului lui Braum mult timp, mama sa n-a ezitat să se aventureze în
tundră, ducându-le blănuri, mâncare și leacuri. La început, Braum n-a înțeles de ce le-a sărit în ajutor,
dar după ce acțiunile ei au salvat o mulțime de vieți, cele două triburi s-au aliat pe viață. Atunci a înțeles
Braum ce voia să spună mama lui atunci când îi povestea că toți oamenii Freljordului fac parte din
aceeași familie, iar în acea zi, a jurat să unească și să aducă laolaltă întreaga familie.

Pe măsură ce Braum a crescut, a devenit limpede faptul că era un Vlăstar al Gheții, deși chiar și printre
aceștia, puterea și capacitatea sa de a rezista erau extraordinare. A devenit repede un erou al locului,
salvând copiii care cădeau în râpele înghețate și călătorii care erau prinși în viscole și protejând familiile
de bestii feroce. Oriunde apărea, lumea știa că va primi un ajutor de nădejde. A devenit astfel un simbol
al speranței, cunoscut peste tot pentru firea lui voioasă și râsetul puternic și făcându-și prieteni oriunde
mergea.

În cele din urmă, Braum și-a dat seama că era nevoie de el și în teritoriile de dincolo de văile și tundra în
care-și trăise viața. Cu lacrimi în ochi, Braum și-a luat adio de la mama lui și a pornit la drum prin
Freljord.

De-a lungul anilor, s-au născut nenumărate povești despre vitejia și bunătatea lui Braum. Deși
majoritatea conțin un sâmbure de adevăr, unele sunt de-a dreptul trase de păr – cum ar fi legenda în
care a retezat cu mâinile goale o pădure întreagă într-o singură noapte sau povestea în care a mutat
singur o fermă în timpul unei erupții vulcanice.

O istorisire ceva mai recentă povestește despre cum și-a dobândit Braum scutul uriaș. Se spune că scutul
era de fapt ușa fermecată a unei vistierii străvechi, din miezul unui munte. Braum a auzit țipete venind
dinăuntru, dar n-a putut sparge ușa. În loc să renunțe, a lovit muntele cu pumnul până a spart piatra și-a
pătruns în peșteră, salvând un băiețel trol care fusese prins înăuntru. Apoi a scos poarta din țâțâni, iar
de-atunci, o poartă mereu ca scut.
La fel ca multe alte legende, și aceasta l-a făcut pe Braum să râdă copios. Cu toate astea, în loc să le
contrazică, le acceptă cu brațele deschise. La urma urmei, de ce-ai lăsa adevărul să stea în calea
poveștilor care-i inspiră pe alții să fie mai buni și mai generoși?

Numai el știe cum și-a găsit scutul, dar după ce l-a găsit, a plecat spre Rakelstake, pământul sacru unde o
mulțime de triburi se adunaseră pentru a o asculta pe războinica-mamă a avarosanilor, Ashe, despre
care se spunea că ar fi reîncarnarea Avarosei. Acolo l-a întâlnit pe Tryndamere, un barbar care voia cu
ardoare să-și demonstreze puterea împotriva tuturor celor suficient de curajoși ca să îl înfrunte.

Observându-l, Braum și-a dat seama că Tryndamere devenea din ce în ce mai dezlănțuit. În timpul unui
duel, devenise atât de furios încât părea sigur că-și va ucide adversarul, deși acesta capitulase. În acel
moment, Braum a hotărât că lucrurile merseseră prea departe și l-a apărat cu scutul pe luptătorul învins,
plantându-se în fața lui Tryndamere și sfidându-l. Barbarul a lovit cu putere, agitându-se și zbătându-se.
Când furia i s-a stins, Braum l-a luat cu vorba bună și l-a câștigat de partea lui, iar în scurt timp, au
devenit prieteni la cataramă. Unii spun chiar că Braum i-a făcut cunoștință lui Tryndamere cu Ashe. Mai
târziu, barbarul s-a căsătorit cu ea, devenind unicul ei Însângerat.

Braum nu consideră că face parte din niciun trib anume; pentru el, toți freljordienii îi sunt frați și surori.
Însă avarosanii l-au primit cu bucurie în rândurile lor, iar pe Ashe o vede drept cea care poate pune
capăt luptelor dintre triburile freljordiene. După cum le spune și copiilor, visul lui e ca Freljordul să
ajungă într-o bună zi o mare familie unită, ca să se poată retrage undeva unde poate crește animăluțe
poro.

Deși Braum nu consideră că are inamici, de când și-a luat în primire scutul s-a mai răfuit din când în când
cu Santinelele Ghețurilor. Cu toate astea, nu înțelege de ce-i poartă pică și nici de ce par așa de
interesate de noua lui achiziție...