DRAVEN

Chiar și pe când era doar un orfan pe străzile din Basilich, Draven era încăpățânat și plin de el, stârnind
conflicte aprinse cu alți copii ai străzii mai mari decât el și cu tâlhari din lumea interlopă. Deși avea
încredere deplină în propriile abilități – chiar prea multă încredere, ar spune unii – probabil că n-ar fi
supraviețuit în copilărie dacă fratele lui, Darius, n-ar fi terminat luptele pe care le-ncepea.

Când orașul a căzut sub ocupația cetelor de război ale Noxusului, cei doi frați au atras atenția unui
căpitan numit Cyrus după ce, în nesăbuința sa, Draven a încercat să-l asasineze. Impresionat de spiritul și
apetitul lor pentru luptă, Cyrus le-a permis să se alăture armatei noxiene.

Ani întregi, cei doi au luptat sub steagul cetei de război a lui Cyrus, dar, deși Darius a adoptat cu ușurință
acest stil de viață, Draven a devenit din ce în ce mai blazat. Nimeni nu se îndoia de talentul lui în luptă,
dar, pentru el, viața de zi cu zi a unui soldat oferea prea puține recompense pentru efortul depus... și
mult prea puțină glorie personală.

În mod inevitabil, Darius a ajuns să conducă propria lui ceată de război, iar Draven i s-a alăturat. Dar
dacă îndrăznise să creadă că viața îi va fi mai ușoară sau că astfel va putea să obțină mai multă faimă,
soarta avea să-i demonstreze contrariul.

Unii spun că Draven ar fi ales să nu mai lupte sub comanda lui Darius. Alții, că ar fi fost forțat să ia
această decizie. Oricare ar fi fost adevărul, Draven era cu siguranță căutat pentru talentul său de
luptător și duelist, iar la scurt timp după, a fost atras în diverse cete de război în timpul ocupației Ioniei.
În cele din urmă, a căpătat un contract respectabil în arenele de luptă.

Timp de secole întregi, gladiatorii din arene jucaseră un rol esențial în Noxus – acela de a-i pedepsi pe
infractori și de a soluționa disputele dintre casele nobile – iar Draven era hotărât să obțină bogăția,
adorația și faima pe care simțea că le merită. Cu toate astea, din cauza războaielor lungi și desfășurate
pe mai multe fronturi, spectacolul din arene începuse să-și piardă farmecul pentru cetățeni. Cu cât
atenția publicului a scăzut, cu atât Draven s-a cufundat și mai mult într-o viață de beții și pariuri.

În momentul în care fostul general Jericho Swain l-a descoperit, era complet falit și învins.

Swain avea un plan pentru a redobândi gloria pierdută a Noxusului, iar Draven avea să îl ajute să-l pună
în aplicare. Sau poate că Swain l-a angajat doar ca să se asigure că Darius îl va susține după punerea în
aplicare a planului. Indiferent de motiv, Draven a jucat un rol esențial în planul lui Swain – acela de a-l
înlătura de la putere pe însuși Marele General Boram Darkwill.

După victorie, alături de Swain și în ovațiile publicului noxian, Draven a zâmbit pentru prima oară după
luni întregi.

Dar datoria îl chema. În zilele și săptămânile de după această lovitură de stat fără precedent, multe
dintre casele nobile de elită au refuzat să accepte numirea lui Swain, așa că membrii lor au fost
condamnați să moară în arenă.

Chiar înainte de o luptă, un condamnat a reușit să scape de paznici. Acționând ca de obicei, din pur
instinct, Draven a sărit din loja sa și-a aruncat două securi către fugar, punându-l la pământ într-o clipită.
După o secundă de uimire completă, publicul s-a dezlănțuit. Draven și-a recuperat securile și a început
să le învârtă în aer spre deliciul noilor săi fani, savurând fiecare moment de aplauze.

Astfel, Draven a devenit mărețul torționar; doar el putea să transforme o luptă banală într-un spectacol
extraordinar, care să atragă un public din ce în ce mai numeros.

La scurt timp după, un agent întreprinzător (și foarte mic de statură) care se săturase să-i găzduiască, să-
i hrănească și să-i antreneze pe gladiatori doar ca să-i vadă murind în fața unui public din ce în ce mai
mic, a venit la Draven cu o idee nouă. Ce-ar fi dacă ar combina drama luptelor clasice din arenă cu
înclinația naturală a lui Draven spre spectacol?

Curând, gladiatorii n-au mai intrat în arenă doar pentru luptă, ci și pentru a încânta publicul; fiecare avea
propria lui poveste atent lucrată, propriul stil de luptă și propria personalitate excentrică. Deseori,
luptele erau sângeroase – la urma urmei, se desfășurau tot în Noxus, dar acum, mult mai puține se
terminau cu o moarte. Rivalitățile, insultele și uneltirile dintre cei mai cunoscuți gladiatori s-au
transformat în legende care s-au răspândit pe tot teritoriul imperiului, dar niciun gladiator nu era mai
faimos ca Draven.

Pentru un timp, Draven a trăit pe picior mare, participând la un lanț nesfârșit de petreceri și banchete
alături de cei mai bogați și mai influenți cetățeni din noul Noxus. În cele din urmă, s-a împăcat chiar și cu
Darius și a participat ocazional la campaniile cetelor de război, de-a lungul cărora a învins în duel mai
mulți campioni și generali inamici.
Acum însă, Draven simte iar că nu-și găsește locul. Deși are tot ce și-ar putea dori și imagina, visează la
ziua în care întreaga lume îi va ști numele.