Sunteți pe pagina 1din 161

|N CURÅND

|N CURÅND

|N CURÅND

Grupul editorial ALCRIS


lanseaz` o nou` colec]ie de carte

„MARI ROMANE DE DRAGOSTE“

ALCRIS lanseaz` o nou` colec]ie de carte:


„ M A R I R O M A N E D E D R A G O S T E “ – mai multe \ntâmpl`ri,
r`sturn`ri de situa]ii, decep]ii, bucurii [i mult` dragoste pe
parcursul a 320 de pagini – la un pre] foarte accesibil
sutelor de mii de cititori.
Titlu original (eng.): Karen

gianninajollys

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale


DERN, PEGGY
Karen / Peggy Dern
Traduc`tor: Elena Mitu
Bucure[ti: Alcris, 2006.
ISBN 10 973-7870-66-2
13 978-973-7870-66-7
I. Micu, Aurelian (Editor)
II. Dr`ghici, Ioan (Lector)

821.111. 31=135.1

Colec]ia „ EL [i EA “
gianninajollys

PEGGY DERN

Karen

ALCRIS
Romance
gianninajollys

V` recomand`m din accea[i colec]ie: „ EL [i EA“

601. Vis texan – Susan Smith

Domnule Hamilton, am auzit c` exploata]i din nou aceast` ferm` [i c` face]i


angaj`ri. Spunând acestea, Jamie Dunn lu` pozi]ia specific` a cowboyului
care se odihne[te, cu picioarele u[or \ndep`rtate, cu umerii \nainte [i cu
degetele \n chingile centurii. Tat`l ei o \nv`]ase de când era de-o [chioap` s`
aib` grij` de animale [i s` se urce pe cal, iar Jamie nu se vedea f`când altceva.
{tia totu[i c` trebuie s` lupte pentru a se impune \n lumea fermierilor...

602. Surprizele unei c`s`torii din interes – Renèe Shann

"Ori c`s`torie, ori altceva nimic", \i spusese Kimberley Adams lui Slade
Darville, neacceptând nici un compromis. A[adar, se c`s`torir`. |ns` Slade nu
[tia c`, pentru Kimberley, nu era doar o chestiune de moralitate [i s` nu se
m`rite din dragoste, ci pentru c` \n testamentul l`sat de tat`l ei, mo[tenirea
casei la care ea ]inea enorm era condi]ionat` de c`s`torie.

603. Limpede precum cristalul – Meredith Roselli

Este lucru hot`rât: Sara \[i schimb` via]a! S-a s`turat s` fie un "tân`r cadru
dinamic". {i pentru \nceput, \i va face o vizit` b`trânului unchi excentric,
Lowell Kincaid. Dar acesta nu este acas`. Cabana este r`v`[it`. Ca un bun
agent secret, evident a l`sat mesaje... Atât de bine codate, \ncât Sara nu
\n]elege nimic. Aur, un lup, Vietnam, un m`r din cristal... Exist` doar o
solu]ie: s` se \ndrepte spre vecinul [i prietenul lui Lowell, Adrian Saville.
Dar are oare Sara dreptate s`-i acorde \ncredere?
gianninajollys

Capitolul 1

Era dup`-amiaza târzie a unei zile foarte fierbin]i. Cu toate c` era


mijlocul lunii noiembrie, \n Florida climatul era mai degrab`
apropiat de cel din luna iulie al emisferei nordice.
Drumul se \ntindea de-a lungul de[ertului, larg, bine pavat,
neclintit \n c`ldura \n`bu[itoare a soarelui care se apropia \ncet de
apus. Pensiunea Granada era o oaz` \n aceast` c`ldur`. |nconjurat`
\n partea din spate de livezi de portocali, era \mprejmuit` de un zid
de [ase picioare \n`l]ime, acoperit de verdea]`: ieder` [i vi]` de vie
s`lbatic`. Cele dou`sprezece c`su]e, construite \ntr-un pseudo-stil
spaniol, erau a[ezate \n jurul unui mic parc, \n mijlocul c`ruia o
fântân` artezian` \mpr`[tia pic`turi fine de ap`, r`corind aerul
\ncins. Copaci \nal]i, din soiuri rare sau exotice [i palmieri cu frunze
mari umbreau re[edin]a. Gr`dini de flori, pline cu mu[cate [i
begonii \nmiresmau aerul, din latura exterioar` a parcului, iar
fiecare c`su]` dispunea de o "gr`din`" proprie, cu plante pline de
flori multicolore.
6 PEGGY DERN

Livezile de portocali care se z`reau \n spatele zidului aduceau \n


plus o not` de prospe]ime [i de miresme.
Karen Justin, \mbr`cat` cu elegan]` \ntr-un costum de culoare
roz pal, ridic` privirea [i zâmbi când u[a cafenelei se deschise, l`sând
s` intre un b`rbat \nalt, ro[cat, \mbr`cat \ntr-o uniform` imaculat` [i
care \i zâmbea larg. Ochii lui verzi str`luceau de admira]ie, \n timp
ce o privea lung, din vârful cocului elegant, din bucle [aten-aurii,
pân` la degetele de la picioare.
– Exact a[a cum \mi aminteam, zâmbi el, cu o not` de satisfac]ie
\n voce.
– Chiar a[a? \l ironiz` Karen, ochii ei cenu[ii tr`dând
amuzamentul. {i a trecut atât de mult de când nu ne-am v`zut…
Când a fost? Azi-diminea]`?
– Ore [i ore [i ore, d`du Bill Ramsey cu demnitate din cap.
Orice or` departe de tine, comoara mea, este un secol.
– Sunt emo]ionat`, ridic` ea din umeri cu nep`sare.
– Ar trebui s` fii. Nu p`strez pentru oricine cele mai bune
discursuri ale mele.
– Ah, acesta a fost un discurs bun? se mir` ea, ridicând
sprâncenele \ntreb`tor.
Pref`cându-se jignit, Bill protest`:
– Ei bine, foarte multe dintre prietenele mele ar crede c` da.
– Oh, nu, [tiu sigur c` po]i mai mult decât atât, zâmbi tân`ra.
Te-am auzit.
Bill se sprijini de tejghea [i o studie cu v`dit` satisfac]ie.
– E[ti dr`gu]`, o inform` el. Dr`gu]` ca o ureche de insect`.
Karen \ncepu s` râd`.
KAREN 7

– Domnule, v` pot ajuta cu ceva?


– De fapt, cred c` da. Po]i s` fii so]ia mea.
Tân`ra râse mai tare.
– Da, ce zi minunat` o s` fie aceea!
– Nu-i a[a? fu el de acord. Ce p`rere ai? S` fie mâine, se poate?
Pentru c` azi trebuie s` m` duc la munc`.
– Nu, nu e bine mâine, se pref`cu tân`ra c` se gânde[te profund.
Dar dac` amân`m pentru… s` zicem un an sau doi?
Bill d`du din cap gânditor.
– Poate c` a[a e mai bine, hot`r\ el. O s` am timp s`-mi calc [i
costumul cel`lalt [i s`-mi recuperez a doua c`ma[` de la sp`l`torie.
O s`-mi notez data \n agend`, s` nu uit cumva.
– Sigur, a[a s` faci. Vrei o cafea? Un ceai cu ghea]`? Sau ce-ai
prefera? Oricum, e prea devreme pentru cin`.
– Iar eu intru de serviciu \n exact dou`zeci de minute, oft` el.
S` fie o cafea. Unde e dr`gu]a ta mam`?
– Oh, Molly a fost \n tura de diminea]` aici, r`spunse Karen, când
se \ntoarse cu ibricul de cafea [i-i turn` \n cea[c`. Pentru
dup`-amiaz`, am trimis-o la plaj`.
Bill se a[ez` la tejghea, \[i puse fri[c` \n cafea [i amestec`,
studiind-o pe tân`ra din fa]a lui cu seriozitate.
– N-ai mai primit nici o veste de la b`ie]ii de sus? \ntreb` el cu
voce sc`zut`.
Karen cl`tin` din cap, cu o privire \ngrijorat`.
– Nu, iar acum \ncepe [i sezonul– noaptea trecut` am avut opt
turi[ti care erau \n trecere. Sincer` s` fiu, Bill, sunt \ngrijorat`,
recunoscu ea.
8 PEGGY DERN

B`rbatul se \ncrunt` la cafeaua din fa]a lui, de parc` ar fi uitat de


ce o comandase.
– {tiu, r`spunse el. E mare p`cat c` tat`l t`u a fost nevoit s` le
vând` afacerea. Locul `sta era via]a lui.
Tân`ra aprob` cu triste]e.
– Era tot ce aveam, spuse ea. Dar a fost un sezon foarte dificil,
Bill. Nimeni nu venea \n Florida \n acel an. Ori vindea sindicatului [i
p`stra o parte din afacere pentru restul vie]ii, ori era nevoit s`
renun]e la ea pentru totdeauna. Iar \n acei ultimi ani, \nainte de a
muri, tata a fost atât de fericit ocupându-se cu \ngrijirea florilor [i
copacilor lui favori]i. Nu i-a venit niciodat` ideea c` sindicatul nu ne
va l`sa \n continuare pe mine [i pe Molly s` ne ocup`m de afacere.
Doamne, Bill, am crescut aici! Pensiunea Granada e singura cas` pe
care o cunosc. Cred c` o s` mor dac` o s` ne-o ia [i o s` pun` pe
altcineva s` se ocupe.
Bill se \ntinse [i-i lu` mâna cu un gest lini[titor, iar ea zâmbi
nesigur.
– |mi pare r`u, n-am vrut s` m` v`ic`resc. De fapt, sunt foarte
\ngrijorat` pentru Molly, \[i ceru ea scuze.
– Desigur, d`du el din cap. Tu te vei m`rita [i te vei muta \n noua
ta cas`, imediat ce voi strânge destui bani s` depun prima rat`
pentru o rulot`! Dar \n ceea ce o prive[te pe Molly…
Karen \l privi, amuzat` \n ciuda problemelor ei.
– Nesiguran]a, suspansul sunt cele care m` afecteaz` cel mai
tare, explic` ea dup` o clip` de t`cere. Când compania a trimis un
reprezentat pentru audit, \n prim`var`, era atât de secretos, de t`cut
[i grijuliu, f`r` s` dea nici o indica]ie dac` e de p`rere c` am f`cut
KAREN 9

treab` bun` \n ultimul an sau nu. Credeam c` da [i \nc` mai cred.


Cele mai multe dintre c`su]e au fost \nchiriate pentru un sezon
\ntreg [i n-am avut loc decât pentru câ]iva turi[ti ocazionali.
Iar Molly [i cu mine am muncit ca ni[te nebune s` p`str`m
cheltuielile la o cot` cât mai joas`.
– {tiu, iar acest lucru nu-mi place deloc, se \ncrunt` Bill.
Amândou` v` ocupa]i de cafenea, servi]i la mese când n-ave]i destui
chelneri, supraveghea]i femeile de serviciu [i uneori chiar v` ocupa]i
de c`su]e, când e prea mult de lucru.
– Nu ne deranjeaz`. La urma urmei, aceasta este casa noastr`,
observ` ea.
– Desigur, nu contest acest lucru. Dar, dac` tot munci]i atât de
mult, ave]i dreptul s` [ti]i dac` ve]i continua sau ve]i fi concediate.
Karen suspin` la auzul cuvântului, iar el o privi imediat,
\ngrijorat.
– Scuze, a sunat destul de brutal, \ncepu el.
Karen \i zâmbi lini[titor, dar cuta dintre sprâncene i se adânci.
– Nu este vorba despre acest lucru. E doar c` Molly [i cu mine
trebuie s` ne obi[nuim cu ideea c`, \n orice clip`, o limuzin` imens`,
str`lucitoare, va aluneca printre por]ile deschise [i un individ solid,
cu o serviet`, va cobor\ din ea [i ne va spune: "C`ra]i-v`, voi dou`–
am venit s` preiau controlul."
Bill \ncepu s` râd`.
– |mi place portretul pe care-l faci mai marilor sindicatului,
spuse el. Dar \]i mai aduci aminte cum a venit cel care a f`cut
evaluarea? |ntr-un Ford vechi de trei ani, p`rând la fel de
neimpozant ca ma[ina lui [i fiind slab [i firav.
10 PEGGY DERN

– Nu conteaz`, nu era decât evaluatorul companiei. Dar b`rbatul


care va veni aici s` preia afacerea va trebui s` arate ca o persoan`
important`.
B`rbatul d`du din cap gânditor.
– Probabil c` ai dreptate, fu el de acord, apoi ad`ug`. Ai primit
vreun indiciu de la birou c` sunt nemul]umi]i de munca voastr`?
– Nu, n-a fost nici un fel de indiciu, recunoscu tân`ra. Numai un
singur lucru m` nelini[te[te. Trimitem rapoartele, iar ceea ce
primim \napoi este un anun] tip`rit c` le-au primit. Atâta tot.
– Cine [tie, poate c` v` face]i probleme degeaba…
– Chiar a[a crezi, Bill?
– Ei, bine, s` \ncerc`m s` privim lucrurile \n alt fel, \ncerc` el
s-o lini[teasc`. Sezonul s-a deschis oficial pe data de \ntâi a lunii.
Nu crezi c`, dac` ar fi hot`rât s` trimit` un nou director, ar fi vrut s`
se instaleze \nainte de deschiderea sezonului?
Karen r`mase o vreme pe gânduri cânt`rind cuvintele lui,
ner`bd`toare s` accepte aceast` explica]ie, dar tem`toare s` nu
spere prea mult.
– Presupun c` ai dreptate, r`spunse ea \n cele din urm`.
Numai c` vârful de sezon este din decembrie pân` \n martie [i mai e
destul timp pentru un nou director s` se instaleze \nainte.
Bill nu r`spunse nimic. Brusc, tân`ra \i zâmbi, arunc` o privire la
ceas [i spuse cu o voce pref`cut sever`:
– Acum, domnule, ar fi cazul s` v` mi[ca]i mai repede, altfel so]ia
lui Terry o s` v` ia scalpul. A planificat s` fie condus` de Terry la
Lakeland, pentru ni[te cump`r`turi, iar el o s` a[tepte o persoan`
care s`-l \nlocuiasc` la pomp`.
KAREN 11

– O s`-mi fie recunosc`tor toat` via]a lui, dac` nu apar, râse Bill.
Astfel o s` aib` o scuz` de fier ca s` nu se duc` la cump`r`turi cu ea.
Dar presupun c` [eful nu va fi prea fericit. La urma urmei, nu orice
sta]ie de benzin` de pe autostrad` se poate l`uda c` nu are doar un
om care s` opereze pompa de benzin`, ci [i un expert mecanic!
– Unul dintre lucrurile pe care le-am admirat mereu la tine, Bill,
este modestia ta fermec`toare! râse Karen.
– Oh, nu m` laud, r`spunse el cu mândrie, sunt doar realist.
Oricum, r`sun` ni[te zgomote ciudate de sub capota celor mai
multe dintre ma[inile care ajung la benzin`rie. Este mare lucru
pentru [oferi s` fie cineva \n stare s` le spun` de unde provin.
B`rbatul zâmbi larg [i se ridic`, b`tând-o u[or pe um`r.
– Acum, fii te rog fat` cuminte [i nu-]i mai face probleme, iar eu
\]i promit c` te scot la dans \n prima sear` liber`, promise el.
– Oh, mul]umesc, domnule, murmur` Karen, p`rând cople[it`.
O s` a[tept cu ner`bdare s` se \ntâmple aceast` minune!
Bill râse, se aplec` peste tejghea, s`rutând-o repede pe obraz [i
disp`ru.
Ochii cenu[ii ai lui Karen se m`rir` de uimire, iar tân`ra r`mase
o vreme urm`rindu-l \ndreptându-se spre ma[in` [i conducând
jum`tate de mil` de-a lungul autostr`zii spre noua [i impun`toarea
benzin`rie, \n care \ndeplinea func]ia de asistent manager [i de
mecanic [ef.

***
12 PEGGY DERN

Câteva zile mai târziu, Sara Lee Grayson [i Joanna Stuart ajunser`
[i se cazar` \n c`su]a num`rul nou`.
Karen le primi cu polite]e [i curtoazie, str`duindu-se s` nu
priveasc` prea insistent femeia care r`m`sese \n ma[in`, \n timp ce
\nso]itoarea ei, femeia \nalt` [i sub]ire care condusese ma[ina,
\ndeplinea formalit`]ile de cazare. Femeia din ma[in` era scund` [i
\ndesat`, cu p`rul grizonant ondulat permanent \ntr-un stil
demodat. Dar ma[ina era lung`, str`lucitoare [i p`rea ultimul
model. Probabil, \[i spuse tân`ra \n timp ce nota detaliile necesare
pentru cazare, femeia din ma[in` era guvernanta acestei tinere femei
\nalte [i sub]iri, care o privea cu ochi reci [i aten]i.
Pe registrul de \nscriere, Karen citi: "Domni[oara Sara Lee
Grayson [i domni[oara Joanna Stuart". Brusc, femeia \nalt` se
\ntoarse spre ea [i o \ntreb` pe un ton t`ios:
– Ai citit vreuna dintre c`r]ile Sarei Lee Grayson?
– |mi pare r`u, nu, recunoscu tân`ra.
Femeia \nalt` \i \ntinse mâna [i o strânse cu fermitate.
– Felicit`rile mele, murmur` ea. Ai ratat unele dintre cele mai
plictisitoare… \ncepu ea, apoi se opri [i cl`tin` din cap cu triste]e.
Uite c` \ncep din nou. E un obicei de-al meu, s` mu[c mâna care m`
hr`ne[te. Dar, orice ai face, n-o l`sa pe Sara s` afle c` nu i-ai citit
c`r]ile. O s` fac` un atac de apoplexie.
Karen arunc` o privire spre ma[ina \n care femeia st`tea l`sat` pe
spate, cu ochii \nchi[i, mi[când \ncet buzele de parc` ar fi fost
\ntr-un vis extatic.
– |n ma[in` este domni[oara Grayson? \ntreb` ea.
KAREN 13

– Da, ea este, de unde rezult` c` eu sunt Joanna Stuart, r`spunse


femeia \nalt`. Sunt secretara ei, \nso]itoare de suflet, juc`toarea de
fotbal favorit` sau orice ai vrea s` spui. Sara scrie ceea ce sunt, din
punctul meu de vedere, cele mai proaste romane istorice concepute
vreodat`. Dar ea crede c` sunt minunate, draga de ea, [i sub toat`
aceast` afectare se ascunde o inim` bun`. Sunt foarte legat` de ea [i
ne cunoa[tem deja de opt ani.
Sunetul claxonului ma[inii o f`cu s` tresar` [i privi repede afar`.
– Hei, se pare c` e cazul s` m` gr`besc, spuse Joanna [i ie[i
repede, urmat` de Karen care avea cheia de la c`su]a num`rul nou`.
– Ei, Joanna, ]i-a luat o ve[nicie s` ne \nregistrezi, coment`
femeia din ma[in`, care ar`ta foarte ciudat.
Se opri o clip`, observând-o pe Karen din cap pân`-n picioare,
apoi continu`:
– R`mânem aici \n seara asta?
– Sigur, Sara, doar dac` te mul]ume[te, r`spunse Joanna.
Sara Lee privi \n jurul ei, observând frunzi[ul exotic, fântâna
artezian`, palmierii \nal]i [i gr`dinile cu flori str`lucitoare. Brusc,
d`du din cap, iar \n spatele ochelarilor cu rame p`trate privirea ei se
\nsufle]i.
– E un loc creator, Joanna, observ` ea pe un ton conspirativ.
Sunt sigur` c`-mi va face pl`cere s` lucrez aici. Trebuie s` r`mânem
pân` \mi termin cartea.
– M` bucur foarte mult, domni[oar` Grayson, interveni Karen
zâmbind. Este o mare onoare pentru Pensiunea Granada s` aib` o
scriitoare celebr` \n vizit`.
Sara Lee se \ndrept` \n scaun, umflându-[i pieptul.
14 PEGGY DERN

– Joanna, i-ai spus c` sunt scriitoare?


|n vocea ei r`suna o indignare pref`cut`.
– Bine\n]eles, Sara. }i-a recunoscut numele \n registru [i m-a
\ntrebat: "Oh, este vorba despre celebra Sara Lee Grayson,
scriitoarea?" r`spunse Joanna cu gravitate, privind-o pe Karen \n fa]`,
ca [i cum ar fi provocat-o s` nege. De fapt, Sara Lee, voiam s` m`
asigur c` ne va fi repartizat` o c`su]` lini[tit` [i retras`, \n care s` po]i
lucra \n voie.
Sara Lee hot`r\ s` arate mul]umit`. Cu un gest \mp`ciuitor, atinse
bra]ul Joannei, apoi \i zâmbi lui Karen cu c`ldur`.
– Draga mea copil`, \n]eleg foarte bine pozi]ia Joannei, spuse ea,
pe un ton foarte de sus. Dar nu vreau s` se fac` nici un fel de agita]ie
\n leg`tur` cu sosirea mea aici. Nu vreau ziari[ti, nici publicitate…
nimic de acest gen. M-am s`turat de interviuri de pres` [i de
autografe.
– Desigur, domni[oar` Grayson, r`spunse Karen cu polite]e.
Sara Lee o privi p`trunz`tor.
– Nu vei anun]a presa local` c` sunt aici? insist` ea.
– Dac` nu dori]i, nu, desigur.
Karen se \ntreb` dac`, pentru o clip`, \n ochii mici dar
p`trunz`tori ai femeii nu se citi o urm` de dezam`gire.
– Desigur, sunt con[tient` c` sosirea mea aici ar \nsemna pentru
acest loc pu]in` publicitate \n ziarele locale, dar noi, arti[tii creatori,
trebuie s` fim foarte gelo[i cu timpul [i cu intimitatea noastr`,
continu` s` insiste scriitoarea.
– Este \n regul`, domni[oar` Grayson, o asigur` Karen.
Acum, poate vre]i s` vede]i c`su]a.
KAREN 15

– A[ vrea s` v`d mai multe, pentru ca s-o pot alege pe cea mai
potrivit` pentru munca mea, o asigur` femeia cu fermitate.
– Ei bine, [ase dintre c`su]e au fost deja \nchiriate pentru restul
sezonului, explic` tân`ra. Dar mai sunt dou` sau trei dintre care
pute]i alege. V` rog s` m` urma]i.
Le zâmbi amândurora [i le conduse pe aleea circular`, cu c`su]e
pe fiecare parte. Ma[ina nou` [i str`lucitoare o urma \ncet. Se opri
\n fa]a ultimei c`su]e de pe dreapta [i deschise u[a, p`[ind \ntr-o
parte, \n timp ce Joanna parca ma[ina [i cobora.
Mai jos de cl`dire, zidul care \nconjura pensiunea era acoperit de
ieder`. |n spatele lui se \ntindeau, pân` la linia orizontului, rânduri
de portocali. Lâng` unul dintre pere]ii c`su]ei cre[tea o iasomie
noptatic`, ar`tând destul de s`rac` [i prea pu]in impresionant`.
Dar la l`sarea nop]ii o s`-[i elibereze mireasma cople[itoare, iar
florile mici, de culoarea smântânii, o s` str`luceasc` de o frumuse]e
ireal` \n lumina lunii.
Sara Lee ridic` \ncet capul [i trase cu nesa] \n piept aerul
parfumat de florile de portocal. Brusc, zâmbi cu c`ldur` \nspre
Karen [i Joanna, deschise portiera ma[inii [i cobor\ repede.
– Oh, e perfect! exclam` ea cu veselie. Oh, draga mea Joanna,
aici pot lucra… pot lucra cu adev`rat!
– E minunat, Sara Lee. Las-o pe domni[oara… \ncepu Joanna,
apoi se \ntoarse nesigur` spre gazda lor.
– Sunt Karen Justin, zâmbi aceasta.
– |ncântat` de cuno[tin]`, Karen, r`spunse femeia la zâmbet,
apoi se \ntoarse spre scriitoare. Las-o pe Karen s`-]i arate c`su]a [i
apoi, dac` \]i place…
16 PEGGY DERN

– Oh, sunt sigur` c`-mi va pl`cea, ciripi Sara Lee, cu o voce vesel`
[i \ncântat`. Ar fi imposibil s` nu-mi plac` o c`su]` a[ezat` \ntr-un loc
atât de minunat. Joanna, draga mea, [tii foarte bine c` nu m`
intereseaz` confortul personal, când sunt \nconjurat` de atâta
frumuse]e.
– {tiu, Sara Lee, r`spunse secretara ei, pe un ton lini[tit. Dar e
bine s` fim practice. Dac` nu te sim]i foarte confortabil [i \n deplin`
armonie, [tii foarte bine ce greu \]i este s` creezi.
– Da, draga mea, poate c` ai dreptate, zâmbi scriitoarea.
|n timp ce-o urma pe Karen \n interiorul c`su]ei, femeia povestea
bine dispus`:
– Joanna este o fiin]` minunat`, atât de \n]eleg`toare! Pur [i
simplu, nu [tiu ce m-a[ face f`r` ea.
Karen murmur` o remarc` politicoas`, urm`rind cum femeia face
o inspec]ie am`nun]it` [i atent` a salonului \nc`p`tor, a
dormitorului cu dou` paturi [i dulapuri asortate, a b`ii care
str`lucea de cur`]enie [i a terasei pe care se afla frigiderul, o m`su]`
[i dou` scaune.
Scriitoarea se \ncrunt` gânditoare, \ntorcându-se de pe teras`.
– E convenabil, recunoscu ea. Desigur c` nu voi face o rezervare
pentru \ntreg sezonul pân` când nu sunt sigur` dac` pot lucra aici.
– Desigur c` nu, domni[oar` Grayson, r`spunse Karen. Nici nu
ne a[teptam la acest lucru. Pute]i r`mâne peste noapte, dac` dori]i,
sau chiar o s`pt`mân`. Sezonul abia a \nceput.
Sara Lee \i arunc` o privire suspicioas`.
– Sper c` nu \ncerci s` m` gr`be[ti s` m` hot`r`sc? se \ncrunt`
ea.
KAREN 17

– Deloc, domni[oar` Grayson, r`spunse Karen. Dar de obicei


c`su]ele se ocup` \n totalitate, cu rezerv`ri pentru \ntregul sezonul.
Aceasta se \ntâmpl` pân` la jum`tatea lunii decembrie. Va trebui ca
pân` atunci s` [tim dac` dori]i s` mai r`mâne]i sau nu, ca s` [tim
cum s` trat`m cererile de rezervare.
Joanna intr`, aducând dou` valize grele, iar Karen se \ntoarse
imediat spre ea.
– Oh, nu trebuie s` face]i acest lucru, protest` ea. O s`-l trimit pe
unul dintre b`ie]ii de la cafenea s` v` ajute cu bagajele.
– Doar \n cazul \n care hot`râm s` r`mânem, o \ntrerupse Sara
cu fermitate. Pân` nu ne hot`râm, bagajele r`mân \n ma[in`.
Karen aprob` cu un semn din cap, zâmbi [i spuse:
– Cum dori]i.
Imediat, le l`s` pe cele dou` femei s` se sf`tuiasc`.
|n clipa \n care trecu pe lâng` c`su]a num`rul cinci, o voce vesel`
o strig`, iar doamna Hopeton ap`ru \n cadrul u[ii, \mbr`cat` \ntr-un
costum \ngrijit \n culori pastelate [i cu p`rul alb coafat proasp`t.
– Karen, draga mea, strig` ea \ncântat`, e minunat s` te v`d din
nou. E[ti mai frumoas` ca niciodat`.
– Tot atât de dr`gu]`? râse Karen. {tiu \ntotdeauna c` vom avea
un sezon bun dac` sosi]i dumneavoastr` [i domnul Hopeton. Ar`ta]i
minunat.
Femeia zâmbi, ochii ei alba[tri str`lucir` \n spatele ochelarilor cu
ram` sub]ire.
– Nu numai c` e[ti foarte frumoas`, dar e[ti [i o mincinoas`
des`vâr[it`, o acuz` ea cu veselie. Ar`t ca [i cum a[ fi coborât
dintr-un serial de desene animate, iar tu [tii foarte bine acest lucru.
18 PEGGY DERN

Ar trebui s` fie o lege \mpotriva femeilor de vârsta [i greutatea mea,


care s` le interzic` s` poarte culori pastelate. Dar, la urma urmei, am
o inim` tân`r`, chiar dac` la exterior ar`t ca o paia]`. Intr`, te rog,
s` bem un ceai \mpreun`.
– Mi-ar face mare pl`cere, doamn` Hopeton, dar trebuie s` fiu la
recep]ie pentru eventualele \nregistr`ri, r`spunse Karen. Alt`dat`,
cu mare pl`cere.
– Oricând ai timp, draga mea! Tata [i cu mine o s` te vedem la
cin`, zâmbi femeia.
Tân`ra \[i continu` drumul, gândindu-se cât de bine ar fi dac`
to]i oaspe]ii pensiunii ar sem`na cu familia Hopeton.
Chiar \nainte s` ajung` \n fa]a biroului, p`[i repede lâng` alee,
l`sând loc pentru o ma[in` lung` [i cu alur` sportiv`, care tocmai
intra. |n spatele volanului st`tea domnul Hopeton, masiv, cu o
chelie impresionant` [i cu fa]a ro[ie de la expunerea din prima zi la
soarele Floridei.
B`rbatul opri ma[ina, zâmbindu-i \ncântat lui Karen \n timp ce se
\ntoarse spre interiorul ma[inii [i ridic` un [irag de pe[ti proasp`t
prin[i, ar`tându-i-l plin de mândrie.
– Ce noroc minunat am avut azi! exclam` el. Mai ales c` era [i
prima zi. Acesta este un semn bun [i \nseamn` c` voi avea o vacan]`
foarte pl`cut`. M` gândeam c` ai vrea s`-i duci la buc`t`rie.
Sunt foarte proaspe]i, cred c` familiile lor nici n-au avut timp s`-[i
dea seama c` lipsesc.
Karen râse, acceptând pe[tele.
– E minunat, domnule Hopeton, \i mul]umi ea cu un zâmbet cald. S`-l
rog pe buc`tar s` preg`teasc` o mâncare anume pentru cina din seara asta?
KAREN 19

B`rbatul se scutur`, cu o grimas`.


– Nici s` nu \ndr`zne[ti! protest` el. Mama [i cu mine nu
mânc`m niciodat` pe[te. Nu pot suporta nici m`car s`-l v`d pe un
platou. |mi place doar s` prind pe[tele. Uite ce i-am adus mamei.
Domnul Hopeton ridic` un buchet de gladiole multicolore,
proaspete [i luminoase, cu florile ca ni[te fluturi uria[i.
– Sunt uluitor de frumoase, domnule Hopeton, spuse tân`ra.
Am rugat-o pe menajer` s` pun` vaza aceea mare \n c`su]a
dumneavoastr`. {tiam c` o ve]i vrea imediat ce veni]i. |ntotdeauna e
nevoie de ea.
B`rbatul zâmbi \ncântat, cu bucuria unui copil.
– Locuim \ntr-un apartament \n Chicago, explic` el, de[i Karen
[tia acest lucru din prima zi \n care ajunseser` \n Pensiunea
Granada. Singura posibilitate pe care o avem s` punem picioarele pe
p`mânt adev`rat, e când facem o plimbare \n parc. Singurele flori pe
care le avem, sunt cele pe care le cump`r`m de la flor`rie. Sunt mai
bune decât nimic, desigur, dar nici m`car nu se apropie de cele pe
care po]i s` le culegi direct de pe câmp. Pe acestea le-am ales [i
le-am t`iat cu mâna mea! Nu sunt ni[te frumuse]i?
– Ba da, \ntr-adev`r! \l asigur` Karen cu sinceritate. {tiu c`
domnul Hudson, proprietarul câmpurilor, e foarte \ncântat s` v`
vad`. Cred c` sunte]i cel mai bun [i mai fidel client al lui!
Domnul Hopeton o mai privi o dat` fericit, apoi \[i continu`
drumul. Intrând \n birou, Karen \[i spuse c` familiile ca aceasta sunt
cele care fac din sezonul de iarn` de la Pensiunea Granada o
perioad` foarte pl`cut`.
Capitolul 2

Abia Sara Lee [i Johanna avuser` timp s` decid` c` vor s` r`mân`


pentru restul sezonului, \nainte ca toate c`su]ele s` fie \nchiriate, cu
excep]ia uneia.
|ntr-o dup`-amiaz` târzie, un Rolls-Royce mare, de mod` veche,
opri \n fa]a biroului [i Karen ie[i s`-i \ntâmpine pe noii sosi]i.
O blond` dr`gu]`, care avea \n jur de dou`zeci de ani, st`tea \n
spatele volanului cu o expresie obosit`. |n spate, stând ]epene, erau
dou` femei \n jur de [aizeci de ani, care privir` \n jur cu ne\ncredere.
– Bun` ziua, le \ntâmpin` ea. V` pot fi de folos?
– Ne pute]i oferi cazare pentru noapte? \ntreb` una dintre cele
dou` femei, \mbr`cat` \n negru.
– Mai avem o c`su]` neocupat`, r`spunse Karen. E pentru dou`
persoane, dar are o canapea \n salon foarte confortabil`.
– Nu ave]i camere separate pentru servitori? \ntreb` femeia.
Tân`ra arunc` o privire rapid` spre fata dr`gu]` de la volan.
KAREN 21

Avea p`rul liber, de culoare care amintea de mierea de salcâm [i


ochi alba[tri, foarte mari.
– Avem dou` camere pentru o persoan` la cap`tul aleii, r`spunse
Karen femeii sub]iri, care o privea cu o grimas` de nepl`cere.
– |n acest caz, arat`-ne c`su]a, te rog, o repezi femeia.
– Desigur, r`spunse tân`ra cu polite]e, pornind pe alee urmat`
\ncet de ma[in`.
Merse spre spre c`su]a din fa]a celei ocupate de Sara Lee [i
Johanna. Când ma[ina opri lâng` ea, deschise u[a [i p`[i \ntr-o
parte, l`sându-le pe cele dou` femei \nalte [i slabe s` treac` pe lâng`
ea, \n timp ce fata r`m`sese lini[tit` la volan.
C`su]a era aerisit`, cu un salon \nc`p`tor, un dormitor mare de
dou` persoane \n care, pe lâng` paturi, se g`sea un birou [i un dulap
cu sertare.
– Ei, ce p`rere ai, Emily? \ntreb` b`trâna \n negru.
– Arat` destul de confortabil [i de curat, r`spunse femeia \n maro.
Urm`, a[a cum Karen \[i imaginase deja la vederea celor dou`
femei, o discu]ie \ncins` despre chirie. Dar tân`ra era deja obi[nuit`
cu astfel de clien]i [i, cu o polite]e ferm`, refuz` orice "ofert`
special`".
– E un pre] scandalos, desigur, d`du din cap cu nemul]umire
Emily. Dar trebuie s` te obi[nuie[ti \n cele din urm` s` fii jefuit \n
Florida, dac` e[ti destul de nebun s` vii aici \n iarn`. O s` o lu`m,
desigur, deoarece avem nevoie de un loc unde s` dormim.
Adu bagajul \n`untru, Margery.
– Da, domni[oar` Emily, r`spunse fata de la volanul ma[inii [i
cobor\ cu greutate.
22 PEGGY DERN

– O s`-l chem pe unul dintre b`ie]ii de la cafenea s` dea o mân`


de ajutor… \ncepu Karen.
– Ce? {i s` mai adaugi o mul]ime de bac[i[uri la nota de plat` [i
a[a piperat` pe care suntem nevoite s-o pl`tim? se r`sti domni[oara
Emily. |n nici un caz. S` aduc` bagajele este m`car un lucru pe care
e \n stare s`-l fac`. Margery dore[te s` se fac` util`, iar noi dorim
acela[i lucru.
Tân`ra d`du din cap, f`r` s` aib` prea mult` \ncredere \n propria
st`pânire de sine ca s` nu r`spund` pe m`sur`, apoi se \ntoarse \n birou.
Arunc` o privire \n registrul de la recep]ie care fusese completat
de noile vizitatoare.
"Domni[oara Emily Poindexter, domni[oara Anne Poindexter [i
menajera" st`tea scris negru pe alb, cu o caligrafie de mod` veche.
{i menajera, \[i spuse Karen cu am`r`ciune. Nici m`car nu i-au scris
numele!
Era ocupat` cu aranjarea actelor \n birou, când o z`ri pe tân`ra
blond` \n fa]a recep]iei, privind neajutorat` \n toate p`r]ile.
– Oh, bun`! zâmbi Karen cu c`ldur`, \nconjurând tejgheaua [i
apropiindu-se de ea. Cu ce pot s` te ajut, Margery? Ah, nu te
deranjeaz` dac` \]i spun Margery? Eu sunt Karen.
Un mic zâmbet se citi \n ochii alba[tri ai tinerei, la vederea
primirii c`lduroare. Apoi zâmbetul disp`ru [i o privi din nou cu
\ngrijorare.
– Karen, trebuie s` recunosc un lucru, d`du ea din cap cu team`.
Domni[oara Emily [i domni[oara Anne mi-au spus c` trebuie s` te
anun] [i c` nu pot s`-l strecor \n`untru [i afar` din camer` f`r` s`
descoperi c` este acolo.
KAREN 23

Nedumerit`, Karen ascult` \n continuare.


– E vorba despre Christmas Knight, continu` Margery, aproape
\n pragul lacrimilor. Cu "K".
Mai nedumerit` ca niciodat`, Karen repet`:
– Christmas… cu "K"?
– Nu, de fapt "K" e \n "knight"– Christmas Knight, se bâlbâi
Margery, privind-o cu team`. E un motan. Motanul meu.
Interlocutoarea ei \ncepu s` râd`.
– A[adar, ai un motan, r`spunse ea zâmbind. Foarte bine, bravo
]ie.
Surpriza pl`cut` se citi pe figura tinerei blonde, iar ochii alba[tri
\ncepur` s` str`luceasc`.
– Nu te deranjeaz`? \ntreb` ea, incapabil` s` cread` c` totul era
\n regul`.
– S` m` deranjeze c` ai un motan? Desigur c` nu!
– Oh, Karen! exclam` ea, cu lacrimi \n ochi, dac` ai [ti… E tot ce
am pe lume care-mi apar]ine cu adev`rat. L-am g`sit pe treptele unei
biserici, \n timpul unei furtuni de z`pad` \n urm` cu patru ani.
Era \n ajunul Cr`ciunului. M-a cucerit cu totul \n clipa \n care l-am
g`sit ghemuit \ntr-un col], mieunând. Nu puteam s` plec [i s`-l las
acolo, nu-i a[a?
– Desigur c` nu. Nu te-a[ mai fi pl`cut dac` ai fi f`cut-o, o asigur`
Karen cu c`ldur`.
Ochii tinerei str`luceau de \ncântare.
– Am avut multe probleme cu domni[oara Emily [i cu
domni[oara Anne, continu` Margery. Nu iubesc pisicile. Nu le-am
spus despre el pân` când nu l-am sp`lat [i l-am hr`nit [i a \nceput
24 PEGGY DERN

din nou s` toarc`. Voiau s` m` fac` s` renun] la el. Numai c` le-am


spus c`, dac` vor s`-l alung, o s` plec [i eu. {i [tiu foarte bine c`,
dac` eu plecam, erau nevoite s` fac` rost de o menajer` [i s` o
pl`teasc`. Oricum, chiar atunci Chrissie a prins primul lui [oarece.
Era atât de mândru, \ncât l-a adus \n salon s`-l arate tuturor.
Karen o privea cu ochi mari, f`r` s`-i vin` s` cread`.
– Margery, \mi spui cumva lucrul de necrezut c` aceste dou`
femei nu-]i pl`tesc un salariu? protest` ea, [ocat`.
Obrajii tinerei se colorar`, iar ea plec` privirea cu umilin]`.
– Oh, am camera mea, am mâncare [i haine. {i m` las` s`-l
p`strez pe Chrissie. Aceasta este prima oar` când m-au adus \n
Florida cu ele. De obicei, eu [i cu Chrissie r`mânem acas`. Când au
hot`rât s` m` duc` la [coala de [oferi, ca s` pot lua un permis de
conducere [i s` le aduc aici cu ma[ina, am spus c` nu vin decât dac`
m` las` s`-l iau pe Chrissie. {i, Karen, a fost \ngrozitor. A trebuit
s`-l ascund \n fiecare loc unde ne-am oprit. Acum, pentru c`
domni[oara Emily [i domni[oara Anne au hot`rât s` r`mânem aici
tot sezonul, mi-au spus c` trebuie s` vin s` te anun].
– Oh, au hot`rât s` petreac` sezonul aici?
Karen nu era foarte fericit` s` afle acest lucru.
O str`lucire nea[teptat` de mali]iozitate ap`ru \n privirea albastr`
a tinerei.
– Oh, sunt \ncântate de pre]ul pe care-l vor pl`ti, chiar dac` mai
degrab` ar muri decât s` recunoasc`, m`rturisi ea. De obicei se duc
undeva pe coasta de est, unde pl`tesc ni[te pre]uri enorme.
Apoi, aerul s`rat nu este bun pentru sinusurile domni[oarei Anne.
KAREN 25

– Sunt surprins` s` descop`r c` exist` ceva care cuteaz` s` nu i


se potriveasc`, observ` Karen cu r`utate, iar Margery râse \ncântat`.
– Trebuie s` m` duc s`-i dau lui Chrissie ceva de mâncare. Karen,
mul]umesc pentru c` m-ai l`sat s`-l p`strez.
– N-o s` te primesc s` r`mâi aici, decât dac` [i el r`mâne cu tine,
\i f`cu tân`ra un semn prietenesc cu ochiul. A[teapt` un pic, vreau
s` merg cu tine. Sunt ner`bd`toare s`-l cunosc pe "Christmas
Knight"… cu "K".
Se duse pân` la buc`t`rie [i se \ntoarse câteva minute mai târziu,
purtând o farfurie acoperit` cu un [erve]el. Cele dou` tinere se
\ndreptar` \mpreun` spre camerele de o singur` persoan` de la
cap`tul aleei.
Când trecur` pe lâng` c`su]a repartizat` surorilor Poindexter,
domni[oara Emily ap`ru pe teras` [i arunc` o privire sever` \nspre
farfuria acoperit` din mâna lui Karen.
– Room-service pentru menajera noastr`? observ` ea cu o voce
nepl`cut`. Nu este nevoie. Margery va mânca \mpreun` cu noi, \n
salon.
– Aceasta este pentru pisica lui Margery, domni[oar` Poindexter.
– F`r` \ndoial`, costul ei va ap`rea pe nota noastr` de plat`.
– Oh, nu, domni[oar` Poindexter, este vorba de o trata]ie din
partea casei, r`spunse Karen, str`duindu-se s`-[i p`streze sub
control vocea [i temperamentul.
– Ha! f`cu femeia ne\ncrez`toare, din tonul ei reie[ind c` nu
crede. Po]i s` fii sigur` c` ne vom studia nota de plat` cu aten]ie.
– Sunt sigur` c` o ve]i face, domni[oar` Poindexter.
– {i, dac` va fi trecut` o por]ie de mâncare pentru pisici…
26 PEGGY DERN

– N-o s` fie.
Karen o urm` pe Margery \n camer` [i \nchise cu fermitate u[a
dup` ea.
Camera era mic`, curat`, cu un pat \ngust de o singur` persoan`,
un dulap, un [ifonier [i o sal` de baie. |ncol`cit la un picior al
patului, un motan imens de culoare galben` se ridic` la auzul u[ii [i
r`mase \n a[teptare, coada lui stufoas` \ncepând s` se agite la
vederea lui Margery.
Tân`ra \l lu` \n bra]e [i \l leg`n` cu afec]iune, apoi ridic` o
pereche de ochi str`lucitori spre Karen.
– Nu e minunat? \ntreb` ea.
– E magnific! r`spunse Karen cu sinceritate, zâmbind la vederea
bucuriei ei copil`roase. A sosit cina, Chrissie. M`nânc` bine, b`iete;
aici e[ti \n ]ara pe[telui. Dac` \]i place pe[tele, ai mare noroc!
Puse farfuria pe podea, iar Margery l`s` motanul jos. Acesta
mirosi buc`]ile de creve]i [i de pe[te, apoi ridic` privirea spre
st`pâna lui, de parc` i-ar fi venit greu s` cread` c` asemenea noroc
poate da peste el. Apoi \ncepu s` m`nânce, f`r` prea mult` elegan]`,
dar plin de entuziasm.
Cele dou` femei \[i zâmbir` pe deasupra capului lui plecat, iar
Margery observ` cu o voce tremur`toare:
– E cea mai bun` mas` pe care a avut-o vreodat`!
– Ei bine, e foarte mult` mâncare \n plus pe aici, o asigur` Karen.
O s` am grij` ca, dup` fiecare mas`, chelnerii s` p`streze ceva pentru
el. O s`-l facem atât de gras [i vioi, \ncât o s` alerge toate veveri]ele
din zon`.
KAREN 27

– N-a fost niciodat` afar` din cas`, spuse tân`ra agitat`. Te-ar
deranja dac` o s`-l scot din când \n când la plimbare? O s`-l ]in \n
les`.
– Hei, copil prostu], n-o s` faci una ca asta! protest` Karen.
O pisic` \n les`? Prostii– las`-l s` zburde, \n afar` de cazul \n care nu
]i-e team` c` va fi lovit de o ma[in`.
– Oh, sunt sigur` c` nu, promise Margery cu ner`bdare. O s`-l las
doar dup`-amiaza, când voi putea s`-l supraveghez.
Am dup`-amiezile libere, când domni[oara Emily [i domni[oara
Anne \[i fac siesta. Oh, Karen, o s`-i plac` atât de mult! Atâta iarb`
moale [i copaci \nal]i \n care s` se ca]`re…
– Te rog s` taci, Margery, \nainte s` \ncep s` plâng, o \ntrerupse
tân`ra femeie. Tu [i Chrissie trebuie s` v` sim]i]i \n totalitate acas`,
ai \n]eles?
– Da, Karen, mul]umesc foarte mult.
Ochii tinerei str`luceau printr-o perdea de lacrimi, dar zâmbetul
ei era fericit.

***

Când Karen intr` \n cafenea ceva mai târziu, Molly era \n spatele
tejghelei. |n parcarea din aproprierea intr`rii erau câteva ma[ini, iar
pasagerii lor erau a[eza]i pe scaune \n cafenea. Cei trei chelneri, cu
hainele imaculate [i fe]ele bronzate [i pl`cute la vedere, \i serveau.
Molly, foarte atr`g`toare \n rochia u[oar`, de culoare roz, \i
zâmbi fiicei ei:
28 PEGGY DERN

– Bun`. Putem afi[a deja anun]ul "Nu mai avem locuri libere"?
\ntreb` ea.
– Nu \nc`, \i r`spunse Karen. Mai este o camer` de o singur`
persoan`. C`su]ele sunt toate ocupate. Ar trebui \ns` s` vezi pe cine
am instalat la num`rul opt. Necazuri, \mi e team`– sunt dou`
gemene!
– Oh, doamne! se plânse mama ei, \n clipa când primi descrierea
foarte colorat` a celor dou` femei [i a menajerei lor. Chiar par
aduc`toare de necazuri.
Pe figura ei se citi deodat` alarma [i \ntreb` imediat, cu voce
sc`zut`:
– Karen, crezi c`…
Fiica ei d`du din cap.
– |mi e team` c` a[a e, r`spunse ea. Par imaginea perfect` a
spionilor pe care sindicatul i-ar trimite s` ne testeze r`bdarea [i
priceperea \n tratamentul clien]ilor dificili. Ah, uite-le!
Cele dou` domni[oare Poindexter, \mbr`cate \n haine lungi,
probabil \mbr`c`mintea adecvat` pentru sear`, din punctul lor de
vedere, intrar` \n cafenea urmate de Margery.
Femeile o privir` pe Karen, care avea meniurile preg`tite, iar
Emily spuse:
– Nu te obosi s` ne conduci la o mas`, pân` când nu inspect`m
buc`t`ria.
Tân`ra femeie reu[i s` zâmbeasc` politicos, dar cu buzele
strânse, apoi opri un chelner care trecea \n grab` pe lâng` ele.
– Jim, aceste doamne ar dori s` inspecteze buc`t`ria, spuse ea
lini[tit`.
KAREN 29

– Buc`t`ria e foarte plin`, domni[oar` Karen, iar buc`tarul [ef nu


e foarte fericit, protest` Jim nelini[tit.
– Ha! f`cu o grimas` Emily, de parc` b`nuielile ei ar fi fost
confirmate.
– Buc`tarul [ef trebuie s` se ab]in`, Jim. Spune-i c` l-am rugat
s-o fac`, insist` tân`ra femeie.
– Bine, domni[oar` Karen, fu de acord Jim. Doamnelor, vre]i s`
m` urma]i?
– Margery, tu a[tep]i aici, se r`sti domni[oara Anne, iar menajera
se opri lâng` tejghea.
– Margery, ea este mama mea, spuse Karen, apoi se \ntoarse spre
Molly. Ea e Margery. Are motanul acela superb despre care \]i
povesteam.
– |mi pare bine, Margery. A[ vrea s`-l cunosc [i eu pe "Christmas
Knight", pare s` fie un motan grozav, spuse Molly cu atâta c`ldur`,
\ncât Margery se relax` [i zâmbi, \n timp ce Karen se gr`bea s`
\ntâmpine un alt grup de vizitatori.
Era ora de vârf a serii [i to]i oaspe]ii pensiunii erau de fa]`.
|n acea clip` ap`ru Bill Ramsey, \nso]it de un tân`r \nalt, mai
degrab` slab, care p`rea s` aib` \n jur de treizeci de ani. Cu p`r de
culoarea nisipului [i cu ochi cenu[ii, avea pe figura prelung` o
expresie de mânie sau de enervare, sau poate o combina]ie a
acestora.
Bill era destul de grav când Karen le ie[i \n \ntâmpinare, dar \n
ochi \i lucea o lumini]` de amuzament.
– Karen, draga mea, acesta este domnul Blayden, \l prezent` Bill
pe noul venit, care o privi pe tân`ra femeie cu r`ceal`. A avut un
30 PEGGY DERN

oarecare accident de ma[in` [i are nevoie de un loc unde s` stea


pân` când va primi piesele necesare pentru repara]ii. Ai unde s`-l
prime[ti?
– Bun` seara, domnule Blayden, zâmbi Karen. |mi pare r`u s`
aflu c` a]i avut un accident. Din nefericire, nu mai avem liber` decât
o camer` de o singur` persoan`.
– Sunt singur, a[adar nu am nevoie de mai mult de o singur`
camer`. Pot s-o v`d?
– Desigur, r`spunse tân`ra cu polite]e, l`sând meniurile pe care
le ]inea \n bra]e pe tejghea [i \ndreptându-se spre u[`.
– Domnule Blayden, o s` a[tept pân` când v` hot`râ]i dac` vre]i
s` r`mâne]i aici, \ncepu Bill cu polite]e.
– Dac` vreau? Am cumva de ales? Nu mai exist` nici un alt motel
sau hotel prin preajm`. {i n-am de gând s` fac zece mile pân` la cel
mai apropiat [i s` las oamenii t`i s`-[i vâre nasul \n ma[ina mea!
Po]i s` te \ntorci la benzin`rie. O s` r`mân, chiar dac` n-au s`-mi
ofere decât o prelat` \ntins` sub un copac.
– Pare o idee minunat` [i sunt sigur` c` aici pute]i g`si tot ce v`
dori]i, ridic` din umeri Bill, f`cându-i cu ochiul lui Karen, apoi,
urcându-se \n ma[in`, demar` gr`bit.
B`rbatul o urm` pe Karen f`r` s` spun` nici un cuvânt. Ajunser`
la camera disponibil`, ea descuie [i el arunc` o privire circular`,
dând apoi din cap.
– E \n ordine, spuse el scurt. Cred c` angajatul benzin`riei mi-a
l`sat bagajul la recep]ie. A[ dori s` iau cina, v` rog.
– Desigur, r`spunse Karen cu polite]e.
|n timp ce se \ntorceau pe alee, tân`ra f`cu o remarc` de curtoazie:
KAREN 31

– Sper c` problema ma[inii dumnevoastr` nu este foarte grav`.


– N-ar fi, dac` incompeten]ii de la acea benzin`rie ar fi de-ajuns
de inteligen]i \ncât s` aib` \n stoc piese pentru orice ma[in`, nu doar
pentru Ford sau Chevrolet, r`spunse el.
– Dar am \n]eles de la Bill c` au \n stoc piese pentru practic orice
ma[in`, protest` ea.
– Nu pentru cele str`ine, o repezi el.
– Ah, ave]i o ma[in` str`in`?
– Da, un Jaguar.
– |n]eleg.
Dup` cin`, Blayden se \nregistr` [i Karen \i d`du cheia de la
camer`. Dup` plecarea lui, observ` c` b`rbatul se identificase ca
Stanley Blayden din New York. Se \ntrist`. La New York se afla sediul
central al sindicatului care se ocupa de motelurile din toat` ]ara.
Din punctul ei de vedere, era firesc s` trimit` pe cineva de la sediul
central care s` verifice cum stau lucrurile la pensiunea Granada.
Când Bill se \ntoarse la zece [i jum`tate pentru a-[i lua cina, a[a
cum f`cea de fiecare dat`, \nainte de a se duce la culcare \n
apartamentul lui din spatele benzin`riei, Karen era \n spatele
tejghelei. Luminile \n cafenea erau stinse, dar pân` la miezul nop]ii
se serveau \nc` b`uturi [i comenzi scurte.
– Ei, l-ai pus pe |n`l]imea Sa \n siguran]` \n p`tu]? o \ntreb` el pe
un ton ironic, \n timp ce-[i primea cafeaua.
– Bill, crezi cumva… \ncepu ea s` \ntrebe cu nelini[te, \n timp
ce-i punea \n fa]` farfuria cu mâncare.
Bill, ad`ugând lapte \n cafea, o privi cu aten]ie.
32 PEGGY DERN

– Draga mea, oft` el, ca [i cum ar fi fost foarte obosit, dac` o s`


te chinui singur` de fiecare dat` când un nou oaspete se cazeaz`, la
gândul c` a venit s`-]i ia serviciul [i casa, o s` ajungi o b`trânic`
\nainte s` \mpline[ti m`car treizeci de ani.
Dar Karen refuz` s` se lase amuzat`.
– Da, dar ar putea fi… insist` ea.
– Presupun c` da, numai c`, \ntr-un fel, nu-mi pot imagina c`
acest sindicat, care are mii de milioane investite \n moteluri [i
hoteluri din toat` ]ara, ar fi atât de ascuns [i de grijuliu cu instalarea
unui nou manager. Cred c`, dac` ar fi hot`râ]i s-o fac`, ai primi o
telegram` \n care e[ti anun]at` de sosirea domnului X pe o anume
dat` [i la o anume or` [i \n care e[ti rugat` s` predai conducerea
locului [i s` dispari.
Karen d`du din cap.
– {i eu cred c` ar fi mai degrab` a[a, spuse ea. Desigur, Molly [i
cu mine ne-am gândit c` ar fi posibil ca domni[oarele Poindexter…
B`rbatul o privi curios.
– Domni[oarele Poindexter? Nu le cunosc, ridic` el din umeri.
Cine sunt [i ce fac?
Tân`ra \i povesti despre sosirea [i instalarea celor dou` femei, iar
el ascult` cu aten]ie, \ncruntându-se u[or când afl` modul \n care
aceste femei o tratau pe Margery.
– Hei, dar ele nu [tiu nimic despre un individ pe nume Abe
Lincoln– sau m` \n[el eu când \mi imaginez c` el a eliberat sclavii?
protest` el la sfâr[itul povestirii.
KAREN 33

– A[a se pare… Bill, Margery este o dr`gu]`– e frumoas` ca un


tablou– sau cel pu]in ar fi dac` ar avea ni[te haine decente [i un pic
de machiaj. Iar motanul ei e superb.
– Hm, numai c` aici s-ar putea s` fie o problem`, observ`
b`rbatul. Nu exist` o regul` [i anume c` nu este voie cu animale de
companie \n pensiunea Granada?
– Ba da, recunoscu tân`ra femeie cu nemul]umire. Dar, \n
general, este vorba despre câini…
– Pentru c` sunt pu]ini cei care c`l`toresc \mpreun` cu pisicile,
a[a c` nu s-a crezut necesar s` se fac` o regul` [i \mpotriva lor.
– Dar, Bill, dac` ai fi v`zut-o pe biata fat`! Mi-a spus c` motanul
este singurul lucru din lume care-i apar]ine cu adev`rat.
Domni[oarele Poindexter au f`cut-o s` vin` [i s`-mi spun` despre el.
E o adev`rat` frumuse]e.
Bill \i zâmbi cu tandre]e.
– |ngera[ule, [tii foarte bine c` nu pe mine trebuie s` m`
convingi, observ` el. M` bucur c` aceast` fat` are o surs` de confort,
dac` scorpiile o trateaz` a[a r`u cum spui. Dar prezen]a unei pisici
\n pensiune ar putea crea necazuri, \n cazul \n care vreunul dintre
turi[ti are leg`tur` cu sindicatul.
– Singurele persoane care ar putea fi spionii sunt domni[oarele
Poindexter, acest b`rbat pe nume Blayden, familia Cameron de la
num`rul doi [i familia Mahlen, de la num`rul patru.
Bill primi o bucat` de pl`cint` cu mere, acoperit` cu un strat gros
de fri[c`, \[i umplu din nou cea[ca de cafea [i ridic` privirea spre ea.
– Nu crezi c` tu [i Molly v` face]i probleme degeaba [i c`
sindicatul poate fi perfect satisf`cut de felul \n care conduce]i
34 PEGGY DERN

pensiunea? Poate c` nici nu le trece prin cap s` schimbe conducerea,


suger` el.
Karen oft` adânc.
– Ce bine ar fi dac` a[ putea s` cred acest lucru! declar` ea.
Capitolul 3

|n ziua urm`toare, cu pu]in \naintea amiezii, Karen era \n camera


\n care se p`stra lenjeria, la cap`tul aleii, dincolo de camerele de o
singur` persoan`, verificând lenjeriile pe care femeile de serviciu
urma s` le duc` \n camere, când cea mai b`trân` dintre acestea, care
era [i [efa lor, intr` \n camer`.
– Domni[oar` Karen, cele dou` doamne \n vârst` de la num`rul
opt nu ne las` s` intr`m \n camere s` facem cur`]enie, raport` ea, cu
o expresie sup`rat`. Spun c` se va ocupa de acest lucru propria lor
menajer`.
– Ah, da? A[a spun? Sadie, roag`-le pe fete s` \nceap` din col]ul
opus. Când o s` ajung` la num`rul opt, le voi fi preg`tit deja terenul,
r`spunse tân`ra.
Femeia de serviciu zâmbi mul]umit`.
Când Karen atinse soneria de la intrarea c`su]ei num`rul opt, u[a
se deschise imediat, iar \n cadrul ei ap`ru domni[oara Emily, care o
privea cu r`ceal`.
36 PEGGY DERN

– Da, ce e? \ntreb` ea, f`r` nici o urm` de polite]e.


– Domni[oar` Poindexter, v-a[ ruga pe dumneavoastr` [i pe sora
dumneavoastr` s` merge]i \n salonul de primire pân` când femeile
de serviciu o s`-[i fac` treaba, \ncepu tân`ra femeie.
– Margery va face cur`]enie.
– |mi este team` c` acest lucru va deranja rutina zilnic`, protest`
Karen, p`strând un ton politicos. Au de \ndeplinit anumite
opera]iuni necesare.
– {i noi avem propria noastr` menajer`.
– Dar de ce ar face Margery treburile pentru care ne pl`ti]i deja?
Expresia femeii suferi o mic` schimbare.
– Pl`tim pentru cur`]enie zilnic`?
– Desigur, domni[oar` Poindexter.
– |n acest caz, pute]i s` ne face]i o reducere a facturii.
– Din nefericire, nu poate fi vorba despre acest lucru, pre]urile
noastre includ acest serviciu, insist` Karen cu fermitate. Acum, n-ar
fi mai bine dac` i-a]i cunoa[te pe ceilal]i oaspe]i care sunt deja \n
salon? B`rba]ii au plecat la pescuit, iar câteva doamne au ales s`
mearg` la cump`r`turi sau la cinematograf. Dar mai sunt oaspe]i
care joac` bridge, se uit` la televizor sau fac plaj`. C`su]a va fi gata
preg`tit` imediat dup` masa de prânz.
|n spatele femeii o z`ri pe Margery, care se agita nelini[tit`. Karen
\i zâmbi larg, cu prietenie, dar tân`ra nu \ndr`zni s`-i r`spund`.
Domni[oara Emily ezit` o clip`, apoi se \ntoarse spre sora ei.
– Foarte bine, Anne, din moment ce oricum pl`tim, m`car s` ne
bucur`m cum putem mai bine, ridic` ea din umeri, cu un zâmbet
nepl`cut. Margery, dac` tot nu faci nimic, ai putea s` speli ma[ina.
KAREN 37

Cu domni[oara Anne urmând-o de aproape, domni[oara Emily


porni pe alee, cu un mers foarte ]eap`n. Karen le urm`ri cu privirea,
num`r` \n gând pân` la zece, apoi se \ntoarse spre Margery.
– Nu \n]eleg cum po]i s` le r`spunzi cu atâta hot`râre, spuse
tân`ra. Pe mine m` sperie de moarte.
– Dar, Margery, n-ar trebui s` le permi]i! Dumnezeule, copil`,
unde ]i-e respectul de sine?
Margery se \mbujor`, l`sând ochii \n p`mânt.
– Cred c` n-am avut niciodat` prea mult, m`rturisi ea cu
umilin]`. De fapt, mama mea le-a fost menajer`. A murit când aveam
doisprezece ani. {i ei \i era fric` de ele– pentru c` m` avea pe mine
[i-i era team` c`, dac` o concediaz`, nu poate fi sigur` c` va fi primit`
de alt` familie \mpreun` cu un copil. Dup` moartea ei, n-aveam
unde s` m` duc, a[a c` domni[oarele Emily [i Anne mi-au spus c`
pot r`mâne s`-mi termin [coala, dar c` trebuie s` muncesc pentru
cazare [i mas`.
– Cât` generozitate din partea lor, observ` Karen cu ironie, dar
tân`ra consider` afirma]ia adev`rat`.
– Nu e a[a? \ntreb` ea. Desigur, la \nceput nu eram de prea mare
folos. Dar, dup` ce am terminat [coala, am muncit din greu s` le
r`spl`tesc pentru ceea ce au cheltuit cu mine.
– Da, aproape au s`r`cit, bietele de ele… Ei, trebuie s` m` \ntorc
la lucru.
– {i eu, d`du din cap Margery. Ma[ina e mare [i-mi ia foarte mult
timp când trebuie s-o sp`l [i s-o lustruiesc.
Cele dou` tinere ie[ir` din c`su]`, \ndreptându-se spre ma[ina
parcat` lâng` alee. Karen \ntreb` zâmbind:
38 PEGGY DERN

– Cum se simte Chrissie?


Figura lui Margery se lumin`.
– A, se simte minunat! I-a pl`cut foarte mult cina de asear`!
– {i cum \i place afar`, \n natur`?
– A, \nc` nu l-am l`sat afar`.
– Pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu?
– P`i, domni[oara Emily mi-a spus c` s-ar putea s` deranjeze
p`s`rile, recunoscu tân`ra cu un aer vinovat. Cred c` are dreptate.
– Vai, ce prostie! protest` Karen. Cred c` nici nu [tie ce este o
pas`re! Hai s`-l scoatem afar` [i s` vedem cum \i place la pensiunea
Granada.
– Oh, sunt sigur` c`-i va pl`cea foarte mult. E cel mai frumos loc
din lume– [tiu sigur c` a[a este, zâmbi Margery cu convingere.
Alerg` apoi spre camera ei [i se \ntoarse purtând motanul \n bra]e.
– S`-i pun lesa?
– |n nici un caz! Bine, poate doar \n cazul \n care nu crezi c` va
\ncerca s` fug`.
– N-a fugit niciodat` de mine, r`spunse Margery [i puse un
genunchi pe p`mânt, l`sând jos pisica.
Chrissie se ridic` \n picioare, ridicând o lab` [i punând-o din nou
pe iarb`, de parc` nu i-ar fi venit s` cread` c` e adev`rat`. F`cu un
pas cu mare grij`, apoi \nc` unul, mirosi iarba [i brusc se rostogoli
\n ea, torcând cu \ncântare.
Giumbu[lucurile lui erau atât de amuzante [i de gra]ioase, \ncât
cele dou` tinere r`maser` o vreme cu ochii la el. De aceea, nu fur`
con[tiente de prezen]a domnului Blayden, pân` când acesta nu
\ntreb` cu o voce [ocat`:
KAREN 39

– Este cumva o pisic`?


Karen se ridic` \n picioare, \n timp ce Margery r`mase \n
apropiere de Chrissie cu un aer protector, aruncând o privire
speriat` spre noul venit.
– Desigur c` este o pisic`, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se
s`-[i ascund` iritarea din voce. Nu-i o frumuse]e?
– Ur`sc pisicile, declar` Stan cu r`ceal`.
– |mi pare r`u s` aud acest lucru, domnule Blayden.
– Credeam c` exist` o regul` \mpotriva animalelor de companie.
– Ei bine, nu accept`m câinii. De obicei urm`resc veveri]ele [i
stric` rondurile de flori, s`pând.
– Iar pisicile m`nânc` p`s`ri.
– P`s`rile au aripi, domnule Blayden. Dac` nu pot s` zboare de
o pisic`, \nseamn` c` trebuie s` se men]in` un oarecare echilibru \n
natur`.
– Aceast` declara]ie este absurd` [i cred c` [tii foarte bine.
Regula care se aplic` animalelor de companie trebuie s` se aplice [i
pisicilor.
– Ave]i cumva câine, domnule Blayden? \ntreb` Karen cu grij`.
– |n nici un caz! Sper c` am mai mult` minte decât s` c`l`toresc
\nso]it de animale! se r`sti b`rbatul.
Arunc` apoi o privire r`uvoitoare spre Chrissie.
– E un motan tare cuminte, se bâlbâi Margery.
– Domnule Blayden, ea este domni[oara Evans.
– |ncântat, rosti el printre din]i. M` \ntreb cum a]i avut ideea s`
târâ]i un motan dup` dumneavoastr`?
– Dar n-am cu cine s`-l las…
40 PEGGY DERN

Stan se \ntoarse pe c`lcâie [i se \ndep`rt` \nspre cafenea, iar


Margery ridic` o privire \nsp`imântat` spre Karen.
– Doamne, e cumva nebun? \ntreb` ea cu voce slab`.
– Nu te mai gândi, draga mea, \ncerc` s-o lini[teasc` tân`ra
femeie. Nu va sta aici decât vreo câteva zile, pân` când \i va fi
reparat` ma[ina. Mama [i cu mine conducem pensiunea Granada,
iar pentru noi Chrissie este un oaspete binevenit!
|i zâmbi cu c`ldur` [i se \ntoarse s` plece, când pe alee \n fa]a lor
ap`ru Sara Lee, cu o ]igar` \n col]ul buzelor, privindu-le cu interes.
– Ce animal superb! exclam` ea la vederea lui Chrissie. E al t`u?
Figura copil`reasc` a lui Margery se lumin` de \ncântare.
– Da. E frumos, nu-i a[a? se bucur` ea, apoi o \ntreb` pe noua
venit`. V` plac pisicile?
– Le ador, spuse Sara Lee, apoi se a[ez` pe iarb`, \ntinzând o
mân` spre motan. Au capacit`]i paranormale, [tiai?
Karen se opri [i se \ntoarse, privindu-le amuzat`.
– Paranormale? repet` Margery, uimit`.
– Oh, da. Ele aud [i v`d foarte multe lucruri pe care oamenii nu
le pot percepe. De foarte multe ori le invidiez.
Chrissie mirosise degetele Sarei Lee [i, recunoscând un prieten,
o l`sase s`-l mângâie. Karen, v`zând \ncântarea din privirea fetei, se
\ntoarse la lucru.

***
KAREN 41

Cu destul de mult timp \naintea sfâr[itului primei s`pt`mâni de


stat, cele dou` domni[oare Poindexter semnar` contractul de
\nchiriere pentru \ntreg sezonul [i, cu v`dit` nepl`cere c` sunt
nevoite s` renun]e la o sum` atât de mare, \i d`dur` lui Karen cecul
cu plata pe toat` perioada.
– Sper c` ve]i avea o [edere cât mai pl`cut` la pensiunea
Granada, domni[oar` Emily, spuse tân`ra femeie dup` semnarea
contractului [i \nmânarea chitan]ei pentru plat`.
– Dac` n-am avea nepl`cerea de a pl`ti pentru patru luni \n
avans, probabil c` ne-am sim]i mult mai bine, declar` femeia,
\ntorcându-i apoi spatele [i \ndreptându-se spre domni[oara Anne,
pentru jocul de c`r]i s`pt`mânal.
Odat` cu trecerea timpului, spre bucuria lui Karen, o oarecare
prietenie \ncepuse s` se \nfiripe \ntre domnul Blayden [i Margery.
B`rbatul p`rea s`-[i fi dep`[it aversiunea pentru pisici, cu toate c`
motanul \nc` nu-l acceptase, ci st`tea \ncordat, privindu-l cu ochii lui
aurii [i \ndep`rtându-se de fiecare dat` când Stan \ncerca s`-l ating`.
|ntr-o diminea]` \n care Karen se \ntorcea de la magazia de
lenjerie, Joanna i se al`tur`, aruncând o privire spre Margery [i Stan
care discutau despre Rolls, consumul lui de benzin` [i alte
am`nunte tehnice.
– Pare \nceputul unei frumoase prietenii, spuse Joanna.
– A[a mi se pare [i mie, fu de acord Karen. |mi pare r`u s` [tiu
c`, \n clipa \n care ma[ina lui va fi reparat`, va pleca. Margery are
mare nevoie de un prieten.
– Recunosc, a[a este…
42 PEGGY DERN

Dar numai o persoan` ca tine ar fi f`cut un astfel de aranjament


pentru a-i alina singur`tatea, d`du \nso]itoarea ei din cap.
– N-am nici cea mai mic` idee despre ce vorbe[ti.
– Nu, fiind tu, nu m` \ndoiesc de acest lucru, coment` Joanna cu
ironie. S` introduci un vis`tor ca acesta exact genului de fat` care-l
poate cuceri [i lega de ea…
– Joanna, spui numai prostii, râse Karen. De unde pân` unde e
Stan Blayden un vis`tor?
– De ce nu? Nu are mai mult de treizeci de ani, pare s`n`tos la
minte [i la trup, arat` bine [i probabil are [i o mul]ime de bani– sau
cel pu]in a avut, când a cump`rat bestia aceea de Jaguar. Mie mi se
pare un vis`tor.
– Foarte bine, dar eu am alt` imagine despre un vis`tor.
– Arat` cumva ca Bill Ramsey? mai degrab` afirm` decât \ntreb`
femeia.
Karen se \mbujor`.
– A[ fi curioas` s` v`d ce-ar r`spunde Bill la aceast` declara]ie!
spuse ea. Bill e prietenul meu, cel mai bun prieten– dar nu cred c`
este un vis`tor.
Joanna o privi o clip` cu aten]ie, apoi oft`.
– Eh, ce bine e s` fii tân`r [i s` ai o mul]ime de posibilit`]i
matrimoniale! Presupun c` voi ave]i ceva planuri \n aceast` direc]ie,
nu?
– Poate \ntr-o zi, când fratele lui termin` stagiatura [i nu mai are
nevoie de sprijinul lui financiar, ezit` tân`ra femeie.
– Oh, murmur` Joanna, de data aceasta pe un ton grav. Despre
asta este vorba? Crede-m`, [tiu foarte bine cum stau lucrurile, din
KAREN 43

proprie experien]`. Una dintre surorile mele, pe care am


\ntre]inut-o \n timpul studiilor pentru a deveni \nv`]`toare, a fugit [i
s-a m`ritat, renun]ând la ideea de a preda– dar nu pân` când eu am
ratat orice [ans` de a m` mai c`s`tori vreodat`.
O b`tu pe Karen pe um`r cu prietenie, apoi se \ndrept` spre
c`su]a \n care era cazat`, \n timp ce tân`ra femeie, gândindu-se la
ceea ce auzise, continu` s` se \ndrepte spre cafenea.
Spre surpriza ei, Bill o a[tepta acolo.
– Bun`, Raz` de soare! exclam` el cu obi[nuita bun` dispozi]ie,
privind-o cu c`ldur`. Am dup`-amiaza liber`. Ce p`rere ai dac`
evad`m spre plaj` [i facem [i o baie?
– Mm, sun` bine, Bill. S-o \ntreb pe Molly dac` se poate descurca
o vreme f`r` mine…
– M-am ocupat deja de aceast` problem`, declar` el cu fermitate.
Spune c` s-ar bucura s` scape de tine pentru o vreme.
Karen râse [i, \nainte s` poat` r`spunde, Stan intr` \n cafenea, se
a[ez` pe un taburet [i ceru o cafea.
– Ma[ina ta e gata, Blayden, spuse Bill. Am venit s`-]i spun c` po]i
s-o iei oricând vrei. {tiu c` erai ner`bd`tor s` pleci.
Karen se str`dui s`-[i p`streze figura calm` [i lini[tit`.
Biata Margery, \[i spuse ea \n gând. O s`-[i piard` prietenul nou
g`sit. Dar Stan ezita, amestecând gânditor \n cafea.
– M` bucur s` aflu c` ma[ina e gata, Ramsey, r`spunse el. Dar nu
[tiu dac` sunt chiar atât de gr`bit s` plec. |mi place aici, cu toate c`
va fi mult mai bine de acum, dac` pot s`-mi folosesc ma[ina. De fapt,
dac` este \n ordine pentru tine [i pentru mama ta, Karen, mi-a[ dori
s` mai r`mân. A[ dori s` \nchiriez camera pentru acest sezon.
44 PEGGY DERN

– O s` ne bucur`m s` te avem ca oaspete, domnule Blayden,


spuse Karen cu polite]e.
– Mul]umesc, este frumos din partea ta, zâmbi u[or Stan, p`rând
u[urat. Apropo, ce se poate face aici pentru divertisment?
Impulsiv, \nainte s`-[i dea seama ce spune, Bill declar`:
– P`i, eu [i cu prietena mea aici de fa]` o s` mergem la plaj`.
Dac` \]i g`se[ti o fat` dr`gu]` cu care s` mergi, e[ti binevenit.
– Ce idee bun`! Crezi c` lui Margery i-ar pl`cea s` mearg`?
o \ntreb` Stan pe Karen.
– Sunt sigur` c` i-ar face mare pl`cere, r`spunse ea repede.
– |n acest caz, fug s-o \ntreb. E o fat` minunat`, nu-i a[a?
F`r` s` mai a[tepte r`spuns, b`rbatul plec` repede.
Bill o privi lung pe Karen:
– Nu \n]eleg, cl`tin` el din cap. Sunt pe punctul s` am o
dup`-amiaz` minunat` cu tine, când \mi deschid gura asta mare [i
deodat`, \n loc de doi, suntem patru. De ce nu pot s` \nv`] s`-mi ]in
\n les` inima asta prea bun`?
– Tocmai pentru c` este o inim` prea bun`, râse Karen. Oh, Bill,
m` bucur foarte tare c` Margery se va sim]i bine. O s-o adori.
– |n nici un caz, protest` el. Te ador pe tine.
R`mase o clip` nemi[cat, f`r` s` cread` c` tocmai f`cuse o
asemenea declara]ie. Karen \ncepu s` râd` [i-i puse o mân` pe bra],
lini[titor:
– Nu-]i face probleme, Bill. N-o s` te iau \n serios.
Mâna lui \i prinse degetele [i se aplec` spre ea, privind-o cu
tandre]e.
– Curând, draga mea, curând! [opti el.
KAREN 45

– Da, [tiu, r`spunse ea, \ntâlnindu-i privirea.


Stan [i Margery intrar` \n grab`, tân`ra p`rând \mbujorat` [i
agitat`.
– Oh, Karen, domni[oara Emily spune c` pot s` merg! Nu e
minunat?
Era str`lucitoare [i se bucura ca un copil.
– Da, e grozav, draga mea, fu de acord tân`ra femeie.
Lu` o geant` mare de plaj` \n care puse un prosop mare,
costumul de baie, lo]iune de plaj` [i toate cele necesare, apoi se
\ntoarse spre Margery:
– Unde este costumul t`u de baie, Margery?
– N-am costum de baie, Karen, recunoscu ea \ntristat`.
– Nici o problem`, exist` pe plaj` un loc de unde se poate
\nchiria.
Margery ezit`, apoi privi \n p`mânt.
– Mai bine nu merg, [opti ea cu triste]e. N-am bani s` \nchiriez
costum de baie.
Stan o privi cu r`ceal`, \ncruntându-se, iar ea ridic` privirea spre
el, implorator:
– Oricum, probabil c` vei prefera s` nu merg, continu` ea.
Pentru c`, dac` nu ]i-ai dat deja seama, nu sunt nepoata
domni[oarelor Poindexter, sunt menajera lor.
Bill [i Stan privir` cu uimire figura ro[ie [i \ncurcat`, iar Karen \[i
]inu respira]ia.
Stan r`spunse repede:
– Nu fi o gâsculi]`!
Tân`ra ridic` privirea spre el:
46 PEGGY DERN

– Nu te deranjeaz`?
– {i de ce m-ar deranja, pentru numele lui Dumnezeu? protest`
el. |n ceea ce prive[te banii, nici s` nu te gânde[ti. E[ti invitata mea
[i nu las niciodat` invitatele s` poarte bani la ele. |mi coboar`
respectul de sine.
Stan o conduse spre ma[ina lui Bill, \n timp ce acesta o privea pe
Karen, cu o expresie ciudat`:
– A[adar, aceasta este Margery! murmur` el.
– E o dulcea]`.
– Un pic prea docil` [i blând` pentru gustul meu, coment` el.
Mie \mi plac fetele mai hot`râte [i cu personalitate, ca tine.
– Eu n-am fost crescut` ca Margery, o ap`r` Karen.
– Draga mea, trebuie s` fii recunosc`toare pentru acest lucru.
– Oh, chiar sunt! \l asigur` ea cu c`ldur`, apoi ad`ug`. Bill, te rog
s` fii dr`gu] cu ea.
B`rbatul o privi cu pref`cut` asprime.
– Resping orice insinuare c` nu sunt \ntotdeauna dr`gu] cu
oamenii, declar` el, apoi o conduse spre ma[in`.
Capitolul 4

|n mai pu]in de o or` ajunser` la plaj`, iar cele dou` femei se


duser` \n cabine s` se schimbe \n costumele de baie. Ochii lui
Margery str`luceau când dezbr`c` rochia f`r` form` pe care o purta
[i \[i ajust` bretelele costumului de baie alb pe care-l alesese.
Karen o privi cu uimire, uluit` s` vad` transformarea. Margery
era sub]ire [i delicat`, dar formele ei fuseser` ascunse de hainele
nepotrivite pe care le purta \ntotdeauna. Se \ntreb` ce vor spune cei
doi b`rba]i la vederea frumuse]ii ei inocente, aproape de copil.
Margery, v`zând expresia tinerei ei prietene, \ntreb` nelini[tit`:
– Nu e prea scurt sau prea strâmt?
– E perfect, o asigur` Karen, [i indecent de atr`g`tor.
Tân`ra f`cu ochii mari.
– Indecent… se bâlbâi ea.
– Oh, dac` pot s`-l citez pe Stan: "Nu fi o gâsculi]`!", protest`
prietena ei, tr`gând-o dup` ea. A[teapt` s` vezi celelalte costume de
pe plaj`. Acesta pe care-l por]i este foarte modest... Dar, dac` \ncerci
48 PEGGY DERN

s` te acoperi cu prosopul, s` [tii c` te bat. Acum, s` mergem [i s` ne


distr`m! Nu avem foarte mult timp la dispozi]ie. Pensiunea Granada
ne va striga \n cel mult o or` [i jum`tate.
Când cele dou` femei ie[ir` din caban`, b`rba]ii \i a[teptau, iar
amândoi r`maser` uimi]i, admirând frumuse]ea inocent` a lui
Margery. Soarele str`lucea \n p`rul ei blond [i costumul alb, simplu,
scotea \n eviden]` rotunjimile ei ademenitoare.
Stan p`rea destul de n`ucit \n clipa \n care \i \ntinse mâna [i o
conduse spre ap`. Bill \i privi \ndep`rtându-se, cu o expresie
amuzat`.
– Karen, draga mea, ai f`cut o minune aducându-i pe ace[tia doi
\mpreun`, [opti el.
Tân`ra femeie \l privi nedumerit`.
– Eu i-am adus \mpreun`? A cui a fost ideea s`-l invit`m pe Stan
cu noi?
– {i a cui a fost ideea c` Margery va fi partenera potrivit` pentru
el? {i aveai atâta dreptate! El este o persoan` sofisticat`– sau cel
pu]in a[a crede– iar Margery este imaginea perfect` a inocentei care
cere ajutor de la cavalerul pe un cal alb. Dac` stau s` m` gândesc, lui
Stan i s-ar potrivi de minune un arm`sar alb.
Karen râse.
– M` \ntreb ce p`rere ar avea despre asta. Mai ales despre partea
cu arm`sarul alb.
– Oh, cred c` \n secret ar fi \ncântat, zâmbi larg Bill. Dar n-am venit
aici s` facem o baie? De ce st`m degeaba, pierzând timpul cu discu]ii?
O trase spre el, iar cei doi, mân` \n mân`, alergar` \n
\ntâmpinarea valurilor.
KAREN 49

Când to]i patru se \ntâlnir` pe plaj` ceva mai târziu, Margery


str`lucea de fericire, \n timp ce \ngenunchea epuizat` pe plaj`.
|[i eliber` p`rul lung [i str`lucitor din cascheta de baie, apoi \l
arunc` pe spate dintr-o singur` mi[care, ridicând privirea spre Stan.
– Oh, exclam` ea, e cea mai fericit` zi din via]a mea! N-am [tiu c`
te po]i sim]i atât de bine!
B`rbatul o privea ne\ncrez`tor.
– Doar un astfel de lucru te face atât de fericit`? \ntreb` el curios.
Margery râse.
– Oh, este doar \n parte vederea oceanului, experien]a de a \nota
\n el. Dar cea mai mare importan]` o are faptul de a avea prieteni.
Se uit` la cei trei din fa]a ei, apoi plec` privirea, \mbujorându-se.
– N-am mai avut vreodat` prieteni, m`rturisi ea, cu acea umilin]`
pe care Karen o g`sea imposibil de suportat.
– Dar unde ai tr`it– \ntr-o pe[ter` \n s`lb`ticie? E[ti o femeie
pustnic? o tachin` Stan cu curiozitate.
– Oh, nu, r`spunse ea cu gravitate. La [coal` n-am avut niciodat`
prieteni, pentru c` trebuia s` m` gr`besc acas` imediat dup`
terminarea orelor. {i n-am putut invita niciodat` pe cineva acas` [i,
desigur, n-am putut s` m` duc \n vizit`.
To]i trei o priveau cu curiozitate, iar ea se fâstâci, ca [i cum ar fi
spus prea mult.
– {tiu c` sun` ca dintr-un serial de televiziune, ridic` tân`ra din
umeri. |mi pare r`u, de fapt n-a fost chiar atât de r`u. E doar c`… ei
bine, mi se pare minunat s` v` cunosc, \ncheie ea cu jen`.
– Foarte bine, \ncepând de azi lucrurile se vor schimba, declar` Stan cu
fermitate. Sunt sigur c` sunt multe lucruri frumoase de v`zut \n preajm`.
50 PEGGY DERN

– Desigur, fu de acord Bill. Cinematografe \n aer liber, dansuri \n


fiecare weekend, picnicuri– o adev`rat` nebunie!
– Din aceast` clip`, vom participa la toate, promise Stan.
– Ah, dar \mi este team` c` nu mi se va permite, \ncepu Margery,
apoi \ntreb` brusc. Cât e ceasul?
Stan se \ntoarse pe o parte [i, luând ceasul de pe marginea
prosopului, spuse:
– Oh, e devreme– patru [i un sfert. Avem timp pentru \nc` o
lec]ie de \not.
Strig`tul scurt de nemul]umire al lui Margery care se ridic`
repede \n picioare \l \ntrerupse.
– Oh, trebuie s` fiu \napoi la cinci, exclam` ea, apoi porni \n fug`
spre cabana de schimb.
Ceilal]i privir` uimi]i dup` ea.
– Hei, ce se \ntâmpl`? se \ncrunt` Bill. O bat dac` st` mai mult?
– Nu fizic, r`spunse Karen nemul]umit`, ridicându-se ca s-o
urmeze pe prietena ei. Cel pu]in nu cred c` o fac, de[i cred c` sunt
\n stare de a[a ceva. Ne vedem \n ma[in`.
Stan [i Bill se ridicar` [i ei, \ndreptându-se spre cabina de
schimb. Stan p`rea nemul]umit.
– Nu cred c` \n]eleg, spuse el. Foarte bine, este menajera lor, dar
\n toate casele pe care le cunosc, menajerele au ore libere \n fiecare
zi, precum [i seara.
– {i primesc un salariu, nu-i a[a? ad`ug` Bill cu ironie.
Cel`lalt b`rbat \l privea \ncremenit.
– Vrei s`-mi spui c` nu-i pl`tesc un salariu?
Bill d`du din cap.
KAREN 51

– A[a mi-a spus Karen, d`du el din cap. Desigur, \i ofer` cazare [i
mas`, precum [i hainele acelea \ngrozitoare pe care le poart`. {i o
las` s` p`streze motanul.
Stan \njur` \ncet \n [oapt`.
Cele dou` femei erau deja \n ma[in`, când ei li se al`turar`.
Margery st`tea \ntr-un col], cu mâinile strânse \n poal`, speriat` [i
palid`.
– Bill, trebuie s` ne gr`bim, \l rug` ea \n clipa \n care se a[ez` la
volan.
B`rbatul se \ntoarse spre ea.
– Margery, drumul este de patruzeci de mile, iar traficul e foarte
aglomerat \n aceast` dup`-amiaz`. E imposibil s` ajungem pân` la
cinci, a[a c` te rog s` te relaxezi. Vom ajunge cât de repede posibil.
Obrajii fetei erau ro[ii, iar ochii i se umpluser` de lacrimi.
– |mi pare r`u c` v-am stricat dup`-amiaza, se scuz` ea. N-ar fi
trebuit s` vin.
– Prostii! o \ntrerupse Stan \n clipa \n care Bill porni ma[ina [i
conduse spre autostrad`. Ce s` spun, ne-ai stricat dup`-amiaza!
Nici n-ar fi fost atât de pl`cut` f`r` tine. {i le provoc pe cele dou`
vr`jitoare s` te ating` m`car cu un deget– altfel decât din afec]iune!
Margery \ncepu s` râd` amar la auzul acestor cuvinte.
– Afec]iune! f`cu ea o grimas` la auzul cuvântului, dar apoi
ad`ug`. Dar sunt bune cu mine, desigur. Am tot ce-[i poate dori o
tân`ra decent`.
– Taci! spuse Stan cu asprime, iar ea ridic` spre el ochii mari,
uimi]i. Nu faci decât s` repe]i cuvintele cu care te-au b`tut la cap o
via]` \ntreag` [i pe care ai ajuns s` le crezi. Copil prostu] ce e[ti,
52 PEGGY DERN

nu-]i dai seama c` nu trebuie s` le supor]i toate toanele? Ai putea s`


le p`r`se[ti, s`-]i g`se[ti undeva de lucru unde s` ]i se dea un salariu
[i s` po]i fi liber`!
Pentru o clip`, tân`ra \[i permise s` viseze. Apoi oft` [i cl`tin` din
cap.
– N-a[ putea face a[a ceva, declar` ea cu regret. N-am nici un fel
de preg`tire. Nici m`car nu sunt o menajer` bun`. Nimeni nu [i-ar
dori o menajer` nepreg`tit`.
– Oh, taci din gur`, o repezi Stan.
Bill conduse cât de repede \ndr`zni, dar era destul de bine dup`
cinci când fa]ada impun`toare a pensiunii Granada fu \n fa]a lor.
Când ma[ina intr` pe por]i, Margery se gr`bi s` prind` mânerul
portierei, \nnebunit`, dar Bill o opri:
– Ai r`bdare, Margie. O s` te duc pân` la c`su]`.
– Oh, nu, Bill! Te rog s` m` la[i aici, \l implor` ea.
– Margie, merg cu tine, spuse Karen.
– Oh, nu! E mai bine dac` m` duc singur`, nu vor fi atât de
sup`rate.
Tân`ra cobor\ [i alerg` pe alee, \nainte ca vreunul dintre ei s-o
poat` opri.
Stan cobor\ din ma[in` [i, de[i Karen \ntinse mâna s`-l opreasc`,
se \ndep`rt` cu pa[i mari. Bill, privindu-l cum se gr`be[te dup`
Margery, râse [i coment`:
– Uite un cavaler \n armur` str`lucitoare, care n-are nevoie de
arm`sarul alb.
– Oh, Bill, dar ar putea s` \nr`ut`]easc` situa]ia lui Margery.
– Chiar crezi c` e posibil? ridic` el din umeri.
KAREN 53

***

U[a de la c`su]a num`rul opt era deschis` [i, chiar \nainte ca Stan
s` ajung` la trepte, auzi sunetul unui plâns \nfundat [i voci violente
[i mânioase. Când urc` sc`rile, vocile \ncetar` [i domni[oata Emily,
o figur` \nalt` [i mânioas`, se ivi \n cadrul u[ii.
– Da, tinere, ce vrei? \ntreb` ea.
– Ceva ce probabil v` este necunoscut, domni[oar` Poindexter:
dreptate, bun`tate [i mil`.
Vocea lui Stan r`sun` c` o lovitur` de bici.
– Cum \ndr`zne[ti? se r`sti domni[oara Emily, \n culmea furiei.
Dup` ce ai luat-o la plimbare pe menajera noastr` [i ai ]inut-o o
ve[nicie, mai ai cutezan]a s` vii [i s` vorb[ti a[a?
– Am plecat de aici la unu [i jum`tate, observ` el cu fermitate.
Acum este cinci [i jum`tate. Chiar un prizonier la \nchisoare are
dreptul la ceva mai mult timp pentru exerci]ii [i relaxare.
– Margery este menajera noastr`.
– Margery este sclava dumneavoastr` nepl`tit`, drag`
domni[oar` Poindexter, ceea ce poate fi considerat` o ilegalitate.
Pedeapsa pentru aceasta este \nchisoarea– sau nu [tia]i?
– Nu voi sta \n cadrul u[ii ca s` fiu insultat`, spumeg` ea.
– |n acest caz, voi intra.
– Nu vei face asta.
54 PEGGY DERN

– Margery nu trebuie s` suporte a[a ceva, observ` Stan cu


r`ceal`. Poate s` plece oricând.
– {i unde s` plece, m` rog? N-are pe nimeni pe lume [i nu [tie s`
fac` nimic.
– {tiu o mul]ime de persoane care ar dori s` aib` ocazia s`-i dea
o slujb` [i un salariu decent.
– Nu este nevoie de a[a ceva, interveni domni[oara Anne, p`[ind
din spatele surorii ei [i privindu-l cu ochi mânio[i, dar \n care se
citea o urm` de nelini[te. Margery este ca [i fiica noastr`. E firesc s`
fim \ngrijorate pentru ea.
– Sunt sigur!
– Pute]i fi sigur c` aceast` scen` nu se va repeta, domnule
Blayden, spuse din nou domni[oara Emily, p`[ind \n fa]a surorii ei.
Margery nu va mai ie[i niciodat` cu dumneavoastr`. Pân` la plecarea
noastr`, va r`mâne \n cas`.
– Oh, dar eu cred c` va ie[i, domni[oar` Poindexter, spuse Stan
cu r`ceal`. Cred c` va merge cu mine la film, la dans [i oriunde va fi
ceva interesant de v`zut sau de f`cut.
– Asta e o prostie, \l repezi domni[oara Emily. N-are haine
decente pentru a[a ceva.
– Este vina dumneavoastr`, nu a ei.
– Are destule haine care se potrivesc pozi]iei de menajer`, dar nu
pentru ie[it nu [tiu pe unde, unde s` intre [i \n necazuri.
– Ah, crede]i c` poate intra \ntr-un necaz mai mare decât cel \n
care este deja, oferit de dumneavoastr` [i de fermec`toarea
dumneavoastr` sor`? o ironiz` b`rbatul.
KAREN 55

– Am avut grij` de ea de când era un copil. Iar mai \nainte, am


avut grij` de mama ei.
– {i le-a]i muncit pân` \n pragul nop]ii, ca pe ni[te sclave.
– Domnule Balyden, g`sesc c` manierele dumneavoastr` sunt
foarte nepl`cute.
– |mi pare r`u, dar pân` când nu ve]i \ncepe s`-i oferi]i lui
Margery o via]` decent`, cred c` ve]i g`si c` sunt din ce \n ce mai
nepl`cut, afirm` Stan cu fermitate. La \nceput eram hot`rât s` plec
de aici \n clipa \n care \mi recuperez ma[ina. Dar acum m-am
r`zgândit. O s` stau pân` la sfâr[itul sezonului, ca [i dumneavoastr`.
O s` supraveghez cu grij` situa]ia lui Margery [i, dac` nu \ncepe]i
s-o trata]i mai bine…
Domni[oara Emily era palid` de furie.
– Pot s` \ntreb ce vei face dac` nu o trat`m mai bine, cum \]i
place s` spui, tinere?
Stan r`mase o vreme pe gânduri.
– P`i pot face dou` lucruri, spuse el. Pot s` m` duc \n ora[ [i s`
descop`r angajatul guvernamental care se ocup` cu protec]ia
muncii. Trebuie s` se asigure c` to]i angaja]ii sunt trata]i corect, iar
munca lui e s` descopere [i s`-i sanc]ioneze pe cei care nu o fac.
Sau pot s` o iau pe Margery de aici [i s`-i g`sesc ceva de lucru la unul
dintre prietenii mei.
Domni[oara Emily era nepl`cut surprins`.
– {i pot \ntreba ce \n]elegi prin a o trata corect? se str`dui ea s`
par` impasibil`.
– S`-i pl`ti]i un salariu…
– Dar \i oferim cazare [i mas`…
56 PEGGY DERN

– S`-i cump`ra]i ni[te haine decente…


– Asta e culmea! exclam` ea \n culmea furiei.
– {i s`-i da]i timp liber pentru acele activit`]i care le fac pl`cere
tinerilor, termin` Stan, de parc` nici n-ar fi auzit-o.
F`r` s`-i dea timp s` r`spund`, se \ntoarse [i se \ndrept` cu pa[i
mari spre camera lui, intr` [i izbi u[a cu putere.
Când, o or` [i ceva mai târziu, cele dou` surori Poindexter
intrar` \n sala de mese, \[i ]ineau spatele drept, iar obrajii le erau
ro[ii. Se \ndreptar` spre masa lor, f`r` s` se uite \n dreapta sau \n
stânga, iar Karen, dup` ce le salut` cu polite]e, le puse \n fa]` un
meniu.
Domni[oara Emily ridic` o privire acuzatoare spre ea:
– Presupun c` ]ie trebuie s`-]i mul]umesc pentru scena
scandaloas` pe care am avut-o mai devreme cu \ngrozitorul domn
Blayden.
– Nu [tiu nimic despre o scen` cu domnul Balyden, r`spunse
Karen cu calm, con[tient` de privirile atente ale celorlal]i oaspe]i.
– Ne-ai f`cut o scen` teribil` c` \ncurc`m rutina zilnic` a femeilor
de serviciu, \i aminti femeia, dar ]i se pare firesc s` ni se \ncurce
rutina noastr` cu propria menajer`.
– Domni[oar` Poindexter, femeile noastre de serviciu au liber
toat` ziua, dup` ce au terminat cur`]enia de diminea]`, explic`
tân`ra lini[tit`. De aceea, am considerat c` Margery este liber` s`
fac` orice dore[te, \n momentul \n care nu este nevoie de ea.
– Foarte bine, acest lucru nu se va mai \ntâmpla, se r`sti
domni[oara Emily.
– Da? r`sun` vocea politicoas` a lui Karen.
KAREN 57

– Nu! O s` plec`m din pensiunea Granada \n aceast` diminea]`.


– |mi pare r`u.
– O s`-]i par` [i mai r`u, când o s`-]i cerem banii \napoi.
Zâmbetul lui Karen era rece.
– Domni[oar` Poindexter, \mi este team` c` n-a]i citit cu aten]ie
contractul de \nchiriere, spuse ea cu blânde]e. Nu se returneaz`
banii la rezilierea contractului sezonier. Nu ne putem permite s` se
rezilieze astfel de contracte a[a de u[or.
– Vrei s` spui c` suntem nevoite s` r`mânem? se \ncrunt` femeia
ne\ncrez`toare.
– Oh, nu, domni[oar` Emily, sunte]i libere s` pleca]i oricând
dori]i, o asigur` Karen. Dar nu v` pot returna banii. Vede]i,
pensiunea este proprietatea unui sindicat hotelier din New York,
ceea ce \nseamn` c` \n toate unit`]ile hoteliere exist` aceea[i regul`
[i anume c` toate contractele sezoniere trebuie pl`tite \n avans.
Dac` am permite oric`rui oaspete sezonier s`-[i cear` banii \napoi [i
s` plece când dore[te… pute]i s` v` da]i seama c` am ajunge \ntr-o
situa]ie nepl`cut`.
– |n]eleg, observ` femeia cu un zâmbet nepl`cut. A[adar, nu e[ti
proprietara pensiunii?
– Nu, r`spunse Karen, sim]ind un fior de nelini[te
strecurându-se de-a lungul spatelui.
– Pot s` \ntreb cine este proprietarul? Care este numele acestui
sindicat?
– |mi pare r`u, nu v` pot oferi aceast` informa]ie, sosi r`spunsul
scurt al tinerei.
Zâmbetul femeii era de o r`utate evident`.
58 PEGGY DERN

– Sunt sigur` c` nu este chiar atât de greu de aflat, observ` ea.


Trimite-ne, te rog, un chelner care s` ia comanda.
– Desigur, domni[oar` Emily, r`spunse Karen, f`când semn unui
chelner [i plecând s` \ntâmpine un grup de turi[ti care se opriser`
s` ia masa la pensiune.
Stan sosi o jum`tate de or` mai târziu, arunc` o privire spre masa
la care cele dou` femei luau masa [i o \ntreb` pe Karen, care \l
conduse la masa lui:
– Unde este Margery?
– Nu [tiu, Stan. Probabil a fost trimis` la culcare f`r` s` m`nânce,
ca pedeaps` pentru
c` a \ndr`znit s` râd`.
Karen \[i \nghi]i celelalte cuvinte amare pe care le gândea, v`zând
furia din ochii b`rbatului care se ridic` repede, \mpingând scaunul.
– Preg`te[te o tav` cu mâncare, ordon` el.
Tân`ra se aplec` spre el, ca [i cum i-ar fi recomandat o anume
mâncare.
– Te rog, Stan, nu face lucrurile mai nepl`cute decât sunt deja,
murmur` ea. O s`-i trimit o tav` cu mâncare [i o s` m` duc s-o v`d
imediat ce se mai lini[te[te situa]ia. Dar cele dou` domni[oare
Poindexter sunt gata de r`zboi! Nu se pot r`zbuna pe tine sau pe
mine, dar \i pot face via]a foarte nepl`cut`.
Nemul]umit, Stan se a[ez` la loc, dar ochii lui plini de ur`
\ntâlnir` o clip` privirea mânioas` a domni[oarei Emily.
gianninajolys

Capitolul 5

Când ora de vârf trecu f`r` nici un incident nepl`cut, iar Molly [i
chelnerii erau \n stare s` se ocupe de toate f`r` ajutorul ei, Karen se
duse la buc`t`rie, preg`ti o tav` cu mâncare [i o acoperi cu un
[erve]el.
Porni repede pe alee, la umbra palmierilor \nal]i.
{tia c` domni[oarele Poindexter erau \n salon, stând de vorb` cu
restul oaspe]ilor, dar b`taia ei \n u[` fu u[oar`. Auzi un r`spuns slab
[i \mpinse u[a.
Margery era \ntins` pe pat, cu fa]a \n jos, iar Chrissie era \ncol`cit
lâng` ea, ca [i cum ar fi \ncercat s`-i ofere confort \n sup`rarea ei.
Tân`ra ridic` privirea, z`rind-o pe Karen.
– Oh, Karen, se plânse ea ca un copil, mâine diminea]` plec`m.
Karen a[ez` tava cu mâncare lâng` ea [i zâmbi.
– O, nu, nu ve]i pleca, spuse ea cu pref`cut` bucurie. Spal`-te pe
fa]` [i vino s` m`nânci. {i tu, Chrissie– de[i, pentru c` n-ai plâns, tu
n-ai de ce s` te speli pe fa]`, decât dup` mas`.
60 PEGGY DERN

Motanul auriu s`ri din pat [i se apropie de farfuria de plastic pe


care se aflau resturi de pe[te [i de creve]i.
Margery se ridic` [i o privi pe tân`ra femeie din fa]a ei.
– Dar domni[oara Emily a spus c` plec`m… foarte devreme, se
bâlbâi ea.
Karen d`du din cap.
– {tiu. Dar, când a aflat c` nu pot s`-i restitui banii, [i-a schimbat
punctul de vedere.
Tân`ra o privi cu ochii larg deschi[i.
– Ai refuzat s`-i dai banii \napoi? \ntreb` ea cu ne\ncredere.
– Margery, chiar dac` a[ fi vrut, nu pot s`-i dau banii \napoi. E o
chestiunele legal`– una dintre regulile de fier ale sindicatului care
de]ine proprietatea. Trebuie s` fie aceast` regul`, dac` nu, n-ar avea
nici un sens s` se \nchirieze pe un \ntreg sezon. Am fi \n acest fel o
pensiune pentru turi[tii care sunt \n trecere [i care aleg s` stea o
s`pt`mân`, dou`, cât vor. Pentru c` n-am [ti niciodat` cât au de gând
s` stea, n-am putea s` facem rezerv`ri [i am r`mâne pe perioade
\ntregi liberi. Oricum, aici sezonul este destul de scurt; \n acest fel
este necesar s` ob]inem cel mai bun profit \n aceast` perioad`.
Tân`ra \ncepuse s` m`nânce cu poft`.
– Credeam c` tu [i doamna Molly sunte]i proprietarele
pensiunii.
– Tata a construit-o [i am fost proprietarii ei pân` la perioada de
depresiune economic`. Atunci, el a fost de acord s` o vând` unei
firme mari. Aceasta a fost salvarea pensiunii, iar el a fost angajat ca
manager. Dar, la moartea lui, firma proprietar` ne-a sf`tuit pe Molly
[i pe mine s` ne ocup`m \n continuare de ea, "pân` la noi
KAREN 61

instruc]iuni".
Karen se opri o clip`, stând pe gânduri, apoi se \ntoarse spre
Margery, privind-o cu aten]ie:
– Margery, domni[oarele Poindexter sunt bogate?
– Cred c` da.
Tân`ra femeie se ridic`.
– Bine, poft` bun`, draga mea. Stan voia s`-]i aduc` el tava cu
mâncare, dar m-am gândit c` e mai bine s` vin eu.
– Oh, nu! Domni[oara Emily mi-a spus c` nu mai am voie s`-i mai
vorbesc vreodat` lui Stan.
Karen o privi uimit`.
– {i ai de gând s` le permi]i a[a ceva? \ntreb` ea.
– Nu [tiu, cl`tin` tân`ra din cap \ntristat`, apoi o privi cu
disperare. Karen, mi-e team` de ele, m`rturisi ea.
– Margery, uite care este problema, \i spuse Karen, cu o not` de
mânie \n voce. Stan [i cu mine chiar te-am ap`rat ast`zi, dar trebuie
s` ai [i tu pu]in` mândrie. Nu te putem salva din aceast` situa]ie, f`r`
ca tu s` cooperezi.
Fata o privi nelini[tit`.
– S` m` salveze? repet` ea. Vrei s` spui c` Stan vrea s`…
– Dar de ce crezi c` a avut acea scen` cu domni[oara Emily
dup`-amiaz`? Trebuie s` fi fost de fa]`, eu n-am fost. Domni[oara
Emily mi-a spus c` a fost "o scen` scandaloas`".
Fa]a p`tat` de lacrimi a lui Margery fu luminat` de un zâmbet.
– A fost o scen` foarte frumoas`, [opti ea, cople[it` de amintirea
lui Stan care o ap`rase.
Karen zâmbi u[or.
62 PEGGY DERN

– Ei, bine, am auzit \ntotdeauna c` "frumuse]ea este \n ochiul


privitorului", iar domni[oara Emily n-a v`zut nimic frumos \n aceast`
scen`, spuse ea cu ironie. Dar e[ti datoare [i lui Stan [i mie s` ne
aju]i s` lupt`m pentru tine.
Tân`ra r`mase o clip` t`cut`, apoi ridic` b`rbia cu mândrie [i
spuse r`spicat:
– O s` v` ajut, Karen.
– A[a mai merge, Margery! o apl`ud` prietena ei, apoi se \ntoarse
spre u[`. Trebuie s` m` \ntorc \n salon. Ne vedem mâine diminea]`.
Ie[i din c`su]` [i, dup` ce \nchise u[a, se sprijini câteva secunde
de ea \ncercând s`-[i recapete calmul, apoi se \ndrept` spre salon.
Stan \i ie[i \n \ntâmpinare [i, dup` ce-[i arunc` ]igara, o \ntreb`
nelini[tit:
– Se simte bine?
– Destul de bine, \ncerc` ea s`-l calmeze. Acum ia cina \mpreun`
cu Chrissie, p`rând foarte mul]umi]i amândoi. |n plus, mi-a promis
c` se va ap`ra [i va lupta pentru mândria ei.
– Hm, ar fi [i timpul, fu de acord b`rbatul. Nu pot \n]elege cum
a putut s` ajung` \n aceast` situa]ie.
Karen \l studie o clip`, observând ner`bdarea [i exasperarea de
pe figura lui.
– Nu, presupun c` nu po]i \n]elege, Stan, recunoscu ea cu
gravitate. Bill spunea [i el c` e prea ascult`toare ca s` fie interesant`.
– N-am spus a[a ceva, protest` b`rbatul. Ar putea s` fie o
persoan` \ncânt`toare. Dar e atât de speriat` [i de c`lcat` \n picioare
tot timpul, \ncât jum`tate din timp am tendin]a s-o scutur violent, s`
se trezeasc`.
KAREN 63

– Iar restul timpului? \ntreb` tân`ra femeie cu un zâmbet amuzat.


– Oh, restul timpului sunt prea ocupat s`-mi doresc s` le sucesc
gâtul vr`jitoarelor. A[a \ncât nu cred c` am timp s`-mi fie cu adev`rat
mil` de ea. Nu-mi plac oamenii de care trebuie s`-]i fie mil`– mai
ales când n-au nici un motiv.
– Margery ]i-a vorbit despre ea? }i-a spus de ce \i este team` de
domni[oarele Poindexter?
– Nu foarte mult– doar c` mama ei a lucrat pentru ele ca
menajer` [i, dup` moartea ei, au primit-o s` stea ca menajer`
nepl`tit`. Cât` generozitate din partea lor!
– Mda. Trebuie s` m` \ntorc la munc`, Stan. Ne vedem
diminea]`, la micul dejun.
– Vreau s`-mi \ncerc ma[ina, dup` repara]ii. Nu vrei s` m`
\nso]e[ti? propuse b`rbatul.
– Din nefericire, nu, Stan. Molly e foarte ocupat` [i trebuie s-o
ajut. Poate alt`dat`. {i, orice ai face, nu o invita pe Margery, nu \n
aceast` sear`. Nu cred c` mai poate suporta alte situa]ii tensionate.
Ceva mai târziu, auzi scrâ[netul ro]ilor Jaguarului lui Stan.
Când intr` \n birou, unde mama ei preg`tea raportul zilnic, Molly
ridic` privirea, \[i d`du jos ochelarii [i-i zâmbi cu afec]iune.
– Draga mea, ar`]i de parc` po]i pe umeri toate necazurile lumii,
o \ntâmpin` ea.
– |mi e team` c` ne-am vârât \ntr-o \ncurc`tur`, m`rturisi tân`ra
femeie.
Zâmbetul nu disp`ru de pe buzele lui Molly, care \ntinse mâinile
spre fiica ei. Karen se apropie [i se l`s` \n genunchi lâng` mama ei,
care o cuprinse \n bra]e cu dragoste.
64 PEGGY DERN

– Ei, draga mea, nu te l`sa doborât`, [opti Molly la urechea fiicei


ei. La urma urmei, n-ar fi prima oar` când intr`m \ntr-o \ncurc`tur`
[i am sc`pat mereu cu fa]a curat`. Despre ce este vorba?
Tân`ra femeie povesti pe scurt ce se \ntâmplase, insistând pe
\ncântarea de pe figura domni[oarei Emily la auzul faptului c` nu
sunt proprietarele pensiunii. La auzul acestui lucru, figura lui Molly
se \ntunec` abia vizibil. Când Karen termin`, mama ei r`mase o
vreme pe gânduri.
– Ei, cel pu]in acum [tim c` domni[oarele Poindexter nu
lucreaz` pentru sindicat, spuse ea \n cele din urm`, reu[ind s`
zâmbeasc`.
– Nu \nc`, morm`i fiica ei.
Molly ridic` privirile, \ntreb`tor.
– Oh, crezi c` vor \ncerca s` cumpere pensiunea? |n nici un caz,
draga mea. {tim foarte bine amândou` c` valoreaz` cel pu]in un
sfert de milion de dolari. Nu cred c` sunt \n stare s` renun]e la o
sum` atât de mare de bani doar pentru a se r`zbuna pe tine sau pe
Stan. {i oricum, nu cred c` sindicatul ar fi dispus s` vând`. La urma
urmei, aducem un profit bunicel.
– Cred c` ai dreptate, d`du din cap Karen, convins` de
ra]ionamentul mamei sale. Bill spune c` am devenit paranoic` din
cauza nesiguran]ei. Spune c`, \n cazul \n care se \ntâmpl` ce e mai
r`u [i suntem date afar` de aici, o s` m` ia de so]ie [i o s` mergem
s` locuim la el!
Ochii cenu[ii ai lui Molly str`lucir` de amuzament [i de tandre]e.
– Ce dr`gu] din partea lui, s` fie \n stare de un astfel de sacrificiu,
doar de dragul nostru!
KAREN 65

Karen râse, \mbujorat`.


– Oh, da, e un b`rbat caritabil– mereu gata s` fac` un sacrificiu
pentru v`duva singuratic` [i odrasla ei!
Molly o strânse din nou \n bra]e, apoi o privi cu gravitate.
– Draga mea, cred c` vreau ca \ntr-o zi s` fii so]ia lui Bill,
recunoscu ea cu voce blând`.
– {i eu, d`du din cap Karen, ascunzându-[i fa]a la pieptul mamei
ei. {i el vrea acela[i lucru. Dar mai trebuie s` a[tept`m pân` când
Marsh \[i g`se[te un serviciu.
Femeia \n vârst` d`du \ncet din cap.
– Dureaz` foarte mult pentru un medic s`-[i g`seasc` de lucru,
spuse ea \ntr-un târziu.
– {tiu, [opti Karen cu voce r`gu[it`, dar reu[ind s` zâmbeasc`.
Dar suntem tineri. Putem s` a[tept`m. Tu [i tata a]i a[teptat– \]i
aduci aminte?
– |mi aduc, murmur` mama ei.
– A meritat a[teptarea?
Molly o privi cu dragoste.
– Tu ce crezi?
– Cred c` sunt cea mai fericit` fat` din lume, s` v` am pe tine [i
pe tata p`rin]i [i pe Bill prieten, declar` tân`ra cu fermitate,
ridicându-se. Nu [tiu de ce ne speriem, nu e singurul motel din
lume.
|n ciuda hot`rârii ei, vocea \i tremura [i avea lacrimi \n ochi.

***
66 PEGGY DERN

La scurt` vreme dup` micul dejun, Rollsul cu cele dou`


domni[oare Poindexter stând foarte drepte [i cu o Margery mic` \n
spatele volanului, ie[i pe por]ile pensiunii Granada.
Stan, care lua micul dejun la bar, le urm`ri cu o privire ciudat`.
– Acum unde crezi c` se mai duc cele dou` vr`jitoare, f`r` s`-[i
ia [i m`turile? o \ntreb` el pe Karen pe un ton moroc`nos.
– E o diminea]` foarte frumoas`, r`spunse aceasta, str`duindu-se
s` zâmbeasc`. Poate au ie[it la o plimbare…
– S` iroseasc` benzina? Crede-m`, monstrul acela antic \nghite
cinci galoane de benzin`, f`r` s` mearg` mai mult de cinci mile– ]i
se pare o plimbare pl`cut` de diminea]`? cl`tin` el din cap. Au pus
ceva la cale.
– Da, cred c` ai dreptate, dar nu [tiu despre ce poate fi vorba,
recunoscu Karen, apoi arunc` o privire \n jur. |mi e team` c` vor s`
cumpere pensiunea– sunt foarte sup`rate pe mine. De altfel, nici pe
tine nu te iubesc prea tare.
– S` cumpere pensiunea? \ntreb` el uimit. Nu prea cred…
Tân`ra femeie \i explic` pe scurt scena care avusese loc seara
trecut`. Dup` ce termin`, zâmbi amar.
– Pentru o vreme, imediat dup` ce ai sosit, am crezut c` poate tu
e[ti trimisul sindicatului, m`rturisi ea.
Stan o privi cu nemul]umire.
– Eu, Karen? Oh, cred c` glume[ti! protest` el. Sunt sigur c` nu
ar`t ca un spion!
– Tocmai despre asta e vorba. Molly [i cu mine suntem sigure c`,
dac` proprietarii vor s` verifice cum ne descurc`m, o s` trimit` pe
cineva care \n nici un caz nu arat` ca un spion.
KAREN 67

B`rbatul era \nc` nemul]umit.


– La urma urmei, se ap`r` Karen, ai ajuns aici \n ni[te
circumstan]e destul de neobi[nuite.
– Am ajuns aici pentru c` ma[ina mea a fost \mpins` \ntr-un [ant
de un camion imens cu citrice, iar piesele pentru repara]ia ei a
trebuit comandate la New York, protest` el ofensat.
– P`reai foarte gr`bit s` pleci, dar când ma[ina a fost reparat`, ai
ales s` r`mâi, \[i continu` tân`ra demonstra]ia.
– Dar \mi place aici, r`spunse el.
– Da, dup` ce ai \ntâlnit-o pe Margery, \i aminti Karen.
– |ntr-adev`r, am \ntâlnit-o pe Margery. Iar, dac` o fat` a avut
vreodat` nevoie de ap`rare– ei, bine, doar nu puteam s` plec [i s-o
las \n ghearele ciorilor acelora, nu-i a[a? declar` el cu hot`râre.
Dar tot nu v`d de ce te-ar face s` crezi c` sunt potrivit pentru rolul
de spion!
– |mi pare r`u c` te-am judecat gre[it, Stan, \[i ceru tân`ra femeie
scuze.
– Ei bine, presupun c` pot \n]elege, fu el de acord \n cele din
urm`. Cei mai mul]i dintre vizitatori au mai venit aici, a[a c` nu
r`mâneau decât noii veni]i. Dar tot nu \n]eleg de ce crede]i c`
sindicatul ar avea nevoie de asemenea subterfugii, dac` ar vrea s`
verifice situa]ia de aici.
Karen se \mbujor`.
– Bill spune c` am devenit paranoic`, recunoscu ea. Pentru
p`rin]ii mei, construirea pensiunii a \nsemnat ani buni din via]`.
E singura cas` pe care am cunoscut-o vreodat`. Când m-am n`scut
eu, erau doar dou` c`su]e. Au crescut cu timpul, odat` cu mine.
68 PEGGY DERN

Iar tata a adus toate aceste flori [i restul de verdea]`. A construit


fântâna cu mâinile lui. Oh, Stan, iubesc fiecare piatr` [i fiecare plant`
de pe acest teren!
Tân`ra femeie oft` adânc, \ncercând s`-[i recapete controlul.
– |mi pare r`u c` te-am deranjat cu necazurile mele, reu[i \n cele
din urm` s` spun`.
– {i crezi c` acele dou` vr`jitoare vor s` cumpere pensiunea doar
ca s`-]i fac` r`u [i s` aib` pl`cerea s` te dea afar`? \ntreb` el, cuprins
de mânie.
– Nu cred c` am motive, m`rturisi ea. Poate c` Bill are dreptate
[i m` port ca o paranoic`.
Karen \ntinse o mân` [i-l b`tu pe Stan pe bra], \n semn de
mul]umire pentru \n]elegere.
– Da, pare exact genul de lucru care le-ar face s` jubileze ca ni[te
iele, spuse b`rbatul gânditor. Dar e nevoie de o mul]ime de bani, iar
din câte am v`zut, ]in la bani ca la ochii din cap.
– Pensiunea Granada ar fi o investi]ie foarte bun`, r`spunse ea.
Are un profit considerabil \n fiecare an.
– Atâta timp cât tu [i Molly ave]i grij` de ea. Dar nu cred c`
lucrurile ar sta la fel sub conducerea lor, cele dou`… se str`dui el
s` evite s` mai pronun]e alte cuvinte urâte. Cred c` ai ghicit deja c`
nu sunt prea legat de cele dou` femei.
– Dar cine ar putea fi? se \ntreb` Karen.
Zâmbir` privindu-se cu \n]elegere, iar Bill, care venise pentru
cafeaua de diminea]`, se opri \n cadrul u[ii privindu-i cu r`ceal`,
apoi se \ndrept` spre Stan.
– Tinere, fata cu care flirtezi este prietena mea, declar` el cu duritate.
KAREN 69

Stan ridic` privirea spre el.


– Du-te s` te r`core[ti [i pune-]i capul sub robinetul de ap` rece,
suger` el.
– O s`-l pun pe al t`u, dac` trebuie r`corit.
– Hei, b`ie]i, glumi Karen, uimit` s` descopere c` Bill nu p`rea
s` glumeasc` deloc. Bill, care este problema?
B`rbatul se a[ez` pe un scaun [i o privi cu r`ceal`, \n timp ce
Stan urm`rea scena amuzat.
– Am venit aici pentru obi[nuita vizit` de diminea]` [i te-am g`sit
]inându-te de mâini cu acest… \ncepu el.
– Calmeaz`-te, amice, interveni Stan. Karen [i cu mine vorbeam
despre domni[oarele Poindexter [i subiecte la fel de pl`cute.
– Da? ridic` sprâncenele ne\ncrez`tor Bill.
– Da, chiar a[a, continu` Stan f`r` s`-i ia \n seam` ironia.
Chiar \n aceast` clip`, Karen e sigur` c` vr`jitoarele vor s` cumpere
pensiunea Granada, doar ca s` aib` pl`cerea s` le arunce pe ea [i pe
mama ei \n strad`.
– Oh, Karen, iubito, nu \ncepe din nou! protest` Bill, apoi se
\ntoarse spre cel`lalt b`rbat. Nu mai departe de ieri, era destul de
sigur` c` tu e[ti personajul negativ \n povestea asta.
– Da, asta era ieri, spuse Stan. De ieri s-au \ntâmplat o mul]ime
de alte lucruri.
B`rbatul se ridic`, \i zâmbi lui Karen [i spuse cu c`ldur`:
– Nu-l l`sa s` te deranjeze, Karen. Trimite-mi semnale de fum [i
o s` fug \n ajutorul t`u.
– Pe arm`sarul t`u cel alb? \ntreb` Bill cu r`utate.
Stan se \ntoarse [i-l privi curios.
70 PEGGY DERN

– Gluma asta nu o \n]eleg, recunoscu el.


– Oh, Karen sus]ine c` e[ti un cavaler \n armur` str`lucitoare,
c`lare pe un arm`sar alb, c`l`rind cu viteza luminii s` salvezi
domni[oarele \n pericol.
– Bill, n-am spus eu… \ncepu Karen, dar b`rba]ii o ignorar`.
– {i e ceva r`u \n asta? \ntreb` Stan cu r`ceal`.
– Depinde de domni[oara pe care vrei s-o salvezi, r`spunse Bill.
Zâmbetul lui Stan era destul de slab, de[i ochii \i str`luceau.
– Pe cea care se afl` \n cel mai mare pericol, nu crezi?
– |n acest caz, fugi [i caut-o pe Margery.
– Tocmai asta vorbeam cu Karen, \l inform` Stan. Margery tocmai
le-a condus pe cele dou` vr`jitoare undeva [i nu avem idee unde.
– N-ai decât s` te duci la col]ul str`zii [i s` le a[tep]i.
Bill era cu siguran]` r`ut`cios, iar Karen interveni cu hot`râre.
– Bill, te por]i \ngrozitor! se r`sti ea. Ne datorezi scuze [i mie [i
lui Stan.
B`rbatul o privi lung, apoi \l privi pe Stan, care era vizibil amuzat
[i se ridic`. Figura lui era \ntunecat`.
– Chiar a[a? |n acest caz, scuze amândurora, spuse el scurt, apoi
se gr`bi spre ie[ire.
– Bill! strig` Karen dup` el. Vino \napoi imediat! Nu ]i-ai luat
cafeaua.
El se \ntoarse [i o privi din nou, cu aceea[i lips` de expresie.
– Mul]umesc, dar nu cred c` vreau \n aceast` diminea]`,
r`spunse el, ie[ind din cafenea [i \ndreptându-se spre ma[ina
parcat` \n apropiere.
Cu ochi mari, tân`ra \l urm`ri urcând \n ma[in` [i demarând \n tromb`.
KAREN 71

– Karen, \mi pare foarte r`u, \ncepu Stan.


– De ce s`-]i par` r`u? Nu e vina ta.
– Nu [tiam c` va lua o glum` atât de \n serios. {tiu c` e nebun
dup` tine, dar s` se \nfurie \n asemenea hal… cl`tin` el din cap, cu
o privire nelini[tit`. Dac` s` fii \ndr`gostit pân` peste cap de o
femeie \nseamn` s` ajungi s` te por]i a[a, \nseamn` c` sunt norocos
c` am sc`pat.
Karen \l \ntreb` cu voce calm`:
– E[ti sigur c` ai sc`pat?
El o privi speriat.
– La ce te referi?
– P`i, exist` Margery, \i aminti ea.
Stan izbucni \n râs.
– Eu \ndr`gostit de Margery? Karen, e[ti nebun`, protest` el.
|mi pare r`u de ea, da! Dar s` fiu \ndr`gostit? Nu m` face s` râd.
E ultima fat` din lume de care m-a[ putea \ndr`gosti!
– |n acest caz, e mai bine s-o la[i \n pace, \l rug` ea.
B`rbatul o privi uimit, de parc` n-ar fi auzit bine.
– S-o las \n pace? repet` el. Dar o deranjez?
– N-a cunoscut pe nimeni ca tine, Stan. E[ti foarte atractiv, iar ea
este \ngrozitor de vulnerabil`. N-o l`sa s` se \ndr`gosteasc` de tine,
decât dac` o po]i iubi la rândul t`u, \ncheie tân`ra, [tiind c` se
amestec` \n ceva \n care n-ar trebui, dar f`r` s` se poat` ab]ine.
– Doamne, Karen! N-am f`cut decât s` m` port civilizat cu o biat`
fat`, protest` el cu aprindere.
– {tiu, Stan, dar e foarte u[or pentru ea s` \n]eleag` gre[it [i s`
fie foarte r`nit`.
72 PEGGY DERN

B`rbatul p`rea foarte jenat, iar Karen \l privi cu \ngrijorare.


– N-am avut nici cea mai mic` idee… ezit` el.
– {tiu, Stan. Iart`-m` c` ]i-am spus.
– N-am de ce s` te iert, spuse el repede. Mul]umesc. O s` am
grij`. Ne vedem mai târziu.
Ie[i gr`bit din cafenea, iar ea \l urm`ri cu privirea \n timp ce se
\ndrepta spre camera lui.
Rollsul intr` \ncet \n parcare aproape de ora prânzului.
Cele dou` domni[oare Poidexter [i Margery, care p`rea \mbujorat`
[i avea o privire str`lucitoare, intrar` \n sala de mese printre
primele.
Când aruncar` o privire spre Karen, care st`tea \n
spatele tejghelei, zâmbetele lor erau ca acele ale unei
familii de pisici care tocmai a avut la cin` o familie de
canari. Dispozi]ia lui Karen nu putea s` se pr`bu[easc` mai
jos, pentru c` deja avea impresia c` i se afl` \n papuci. Dar
ora mesei de prânz era foarte aglomerat`, iar timpul pen-
tru a se \ngrijora lipsea cu des`vâr[ire. Spera c` Bill va veni
s` ia masa, dar acesta nu ap`ru. Când sala de mese
\ncepuse s` se goleasc`, se \ntoarse spre tân`ra din spatele
tejghelei.
– Jennie, o s` lipsesc aproape o or`, spuse ea repede. Te po]i
descurca singur`? Sau vrei s` o chem pe Molly s` te ajute?
Jennie arunc` o privire \n sal`, apoi r`spunse:
– Po]i s` fugi, Karen, pot s` m` descurc singur`.
Tân`ra se opri la cafenea [i lu` un termos cu cafea proasp`t`,
apoi se \ndrept` spre ma[in`.
KAREN 73

Când ajunse la benzin`rie, Bill nu se vedea nic`ieri. Terry Carter,


unul dintre ajutoare, ap`ru \n u[` [i \l \ntâmpin` cu un zâmbet, dar
nu apuc` s` \ntrebe unde este Bill, pentru c` b`rbatul \i zâmbi
spunându-i repede:
– |i pune diagnosticul unui Chevvy bolnav, Karen. {tii unde s`-l g`se[ti.
– Mul]umesc, Terry, r`spunse Karen.
Purtând termosul cu cafea, ocoli cl`direa [i ajunse \ntr-o parcare
interioar` \n care o ma[in` era parcat`, \nconjurat` de toate p`r]ile
ei componente. |n mijlocul a ceea ce p`rea un adev`rat haos
metalic, \l g`si pe Bill, jum`tate sub ma[in`.
Pentru o clip` se opri, privindu-l cu tandre]e.
El se ridic` \n cele din urm`, se \ntoarse [i-[i [terse mâinile
murdare. Când ridic` privirea [i o z`ri, \ncremeni.
– Oh, bun` ziua. V` pot ajuta cu ceva? \ntreb` el cu o voce rece,
ca [i cum ar fi fost un str`in.
Karen continu` s` zâmbeasc`.
– Da, po]i s` m` s`ru]i.
El se \ndrept`, iar ochii \ncepur` s`-i str`luceasc`, dar nu f`cu
nici o mi[care spre ea.
– |mi este team` c` n-am timp de jocuri, declar` el.
– Bill! se r`sti ea, privindu-l iubitor. Bill, dragule, cum poate un
b`rbat atât de minunat ca tine s` fie atât de idiot?
– P`i… presupun c` trebuie destul de mult antrenament.
Crede-m`, nu e u[or.
– }i-am adus cafea, spuse ea, ridicând termosul.
– Mul]umesc. Uite, asta \n]eleg eu prin servicii adev`rate.
74 PEGGY DERN

– Bill, chiar e[ti un idiot, dar te iubesc atât de mult, \ncât cred c`
nu-mi pas`. Toat` gelozia asta…
– Cine spune c` sunt gelos?
– Dac` nu e[ti, de ce ai plecat de lâng` mine ca o furtun`, doar
pentru c` vorbeam cu Stan?
– Dar trebuia s`-l ]ii de mân`?
Ea \l privi cu ochi mari.
– Bill, nu-l ]ineam de mân`.
– Ba da, te-am v`zut.
– Bill, m` iube[ti?
B`rbatul o privi lung, \ntunecându-se.
– Dac` tot vorbim despre idio]i, ce fel de \ntrebare este asta? se
r`sti el.
– Stai jos [i ascult`-m`, \l rug` ea, tr`gându-l spre un bananier
sub care era o banc`.
Dup` ce se a[ezar` fa]` \n fa]`, \i povesti despre problemele [i
\ntreb`rile ei legate de cele dou` femei.
|n timp ce asculta, figura lui Bill se lumin`, iar la sfâr[itul
povestirii, d`du din cap.
– M` ier]i? o rug` el.
– S` te iert? repet` ea zâmbind. Trebuie s` m` rogi vreodat` s` te
iert pentru ceva?
Bill o studie o clip`, apoi zâmbi \ncurcat, privind spre hainele
murdare [i spre mâinile acoperite de ulei.
– Hm, a trebuit s` apari tocmai când sunt prea murdar ca s` te
pot atinge, morm`i el nemul]umit.
– Oh, cui \i pas`? râse Karen.
KAREN 75

Cu o batist`, [terse petele de ulei de pe fa]a lui.


Apoi, abandonând aceast` munc` inutil` [i care dura prea mult, râse
\nveselit`, \i prinse fa]a \n mâini [i-l s`rut` cu pasiune. Uitând orice
altceva decât prezen]a ei atât de aproape, b`rbatul o cuprinse \n
bra]e, strângând-o la piept. Pentru câteva clipe, lumea se opri \n loc,
\n acel moment minunat \n care inimile lor b`tur` la unison.
Capitolul 6

Când ajunse \n spatele c`su]ei num`rul unu, \n care locuia


\mpreun` cu mama ei, Karen o g`si pe Margery care o a[tepta.
– Am ceva s`-]i ar`t [i foarte multe s`-]i spun, spuse tân`ra cu
\ncântare. Ai un minut liber?
– De ce nu? E abia patru, iar Jennie [i Molly cred c` mai pot avea
grij` de toate \nc` un pic, r`spunse Karen, iar cele dou` tinere se
gr`bir` spre camera lui Margery.
C`su]a num`rul opt era t`cut`, iar tân`ra [opti când ajunser` \n
dreptul ei.
– Acum dorm… Au somn foarte u[or.
– Foarte bine pentru ele, f`cu o grimas` prietena ei.
Ajunser` la camera lui Margery, care \nchise u[a cu grij` \n urma
lor.
Uimit`, Karen privi hainele \mpr`[tiate pe pat [i la cele care se
vedeau din dulapul larg deschis.
– Oh, Doamne, murmur` ea, impresionat`.
KAREN 77

– Nu sunt frumoase, Karen? exclam` Margery, mângâind rochiile


\ntinse pe pat, lâng` lenjeria nou`, ciorapii de m`tase [i sandalele
albe. Nu [tiu de ce domni[oara Emily a hot`rât brusc s`-mi cumpere
haine. A spus c` vor amândou` s` fiu "\mbr`cat` decent". Dar nu
prea cred c` acesta e motivul. Tu ce crezi?
Karen atinse hainele [i descoperi c` erau din materiale ieftine.
Toate obiectele de \mbr`c`minte r`spândite prin camer` nu costau
mai mult de dou`zeci [i cinci, treizeci de dolari, dar str`lucirea din
ochii tinerei ar`ta c` erau cele mai frumoase haine pe care le avusese
vreodat`.
– Ei, s` fim dr`gu]e, spuse ea \n cele din urm`. Poate c` au
hot`rât c` modul \n care te \mbr`cau nu le f`cea cinste.
– Oh, Karen, n-au mai fost niciodat` atât de dr`gu]e cu mine,
[opti fata, cu ochi mari. M` sperie un pic.
– Doamne, Margery, protest` Karen, dac` sunt rele cu tine, te
sperie, dac` sunt dr`gu]e, la fel. Draga mea, nu po]i tr`i toat` via]a
\ntr-o \nchisoare de team`.
Tân`ra d`du din cap gânditoare.
– {tiu, recunoscu ea. La fel spune [i Stan. Oh, Karen, Stan este
un b`rbat minunat, nu-i a[a?
Karen deveni atent`.
– Da, este \ntr-adev`r un tân`r pe cinste, ridic` ea din umeri.
Din nefericire, este foarte speriat la gândul c` s-ar putea \ndr`gosti
vreodat`. E unul dintre acei b`rba]i care crede, cum scria Kipling:
"Cel care c`l`tore[te singur, ajunge mai departe."
Tân`ra o privea uimit`, f`r` s` spun` nimic.
– Doar nu crezi c` Stan este… adic` ar putea fi… se bâlbâi ea.
78 PEGGY DERN

– Margery, draga mea, nu cred c` trebuie s`-]i faci prea multe


speran]e \n ceea ce-l prive[te pe Stan, \ncepu Karen cu blânde]e.
Margery se \mbujor` [i plec` privirea, ru[inat`.
– Oh, pentru numele lui Dumnezeu, Karen, n-a[ \ndr`zni
niciodat`, protest` ea. Numai c` n-am mai avut vreodat` un prieten.
A fost foarte dr`gu] cu mine, iar eu sunt recunosc`toare, atâta tot.
– Foarte bine, spuse Karen, acceptând minciuna \nduio[`toare [i
dorind din toat` inima s-o cread`. Nu trebuie decât s` te por]i
prietene[te cu el [i s` fii atent`.
Ochii alba[tri ai tinerei deveniser` aproape \nchi[i la culoare.
|n expresia ei [i \n \n`l]area capului se z`ri o urm` de mândrie.
– Dac` m` avertizezi s` nu m` \ndr`gostesc de el, nu trebuie s`
te obose[ti, Karen. |mi dau foarte bine seama c` nu s-ar putea
\ndr`gosti vreodat` de un nimeni ca mine. Sunt sigur` c` are o
mul]ime de cuno[tin]e dr`gu]e, bogate [i atr`g`toare– \n cazul \n
care pl`nuie[te s` se \ndr`gosteasc` vreodat`.
Karen r`spunse repede:
– Draga mea, nimeni nu planific` s` se \ndr`gosteasc`. E ca o
lovitur` de fulger. Acum e[ti lini[tit, cu inima netulburat` [i liber` ca
pas`rea cerului, v`zându-]i de treaba ta f`r` s` deranjezi pe nimeni
[i deodat`, bum! E[ti \ndr`gostit` pân` peste cap. A[a se \ntâmpl`,
nu e nevoie de nici un plan, crede-m`.
Prietena ei p`rea neatent`, privind \n gol, cu ochi mari [i fa]a
palid`.
– Da, murmur` ea ca pentru sine, a[a se \ntâmpl`.
Karen o privi [ocat`, iar Margery se \ntoarse repede, dându-[i
seama c` rostise cuvintele cu voce tare.
KAREN 79

– A[a trebuie s` se fi \ntâmplat cu tine [i cu Bill, spuse ea repede,


str`duindu-se s`-[i recapete veselia. {i, \ntr-o zi, dac` sunt
norocoas`, o s` mi se \ntâmple [i mie.
– Desigur, draga mea, d`du din cap Karen, admirând curajul
fetei de a \ncerca s` ascund` clipa de neaten]ie.
– Ce crezi c` ar trebui s` port \n seara asta la cin`? \ntreb` Margery,
pref`cându-se absorbit` de aceast` problem`. Rochia alb cu albastru?
Nu-i dr`gu]`? Sau poate jacheta de m`tase… sau rochia galben`?
Mâna ei atinse cu blânde]e materialul lucios [i auriu, cu micile lui
flori albastre [i albe.
– E prima rochie de m`tase pe care o am, zâmbi ea. Poate ar fi
mai bine s-o p`strez pentru o ocazie special`.
– Mai bine a[a, coment` Karen. O s`-i convingem pe Bill [i pe
Stan s` ne duc` sâmb`t` la dans. O s`-i cucere[ti pe to]i cu rochia
asta! Cea cu alb [i albastru este potrivit` pentru cin`. Acum trebuie
s` fug, draga mea. Am lipsit toat` dup`-amiaza [i nu vreau s`
descopere nimeni c` e mai u[or f`r` mine!
Margery o \nso]i la u[` [i-i spuse cu o voce blând`.
– Karen, \]i mul]umesc foarte mult.
– Pentru ce?
– Pentru c` nu m-ai l`sat s` m` fac prea tare de râs, r`spunse ea,
f`cându-i loc ca s` poat` ie[i.
Câteva zile mai târziu, o ma[in` verde cu alb parc` lâng` cafenea
[i un tân`r \nalt, \n jur de dou`zeci [i cinci de ani, intr` \n birou.
Karen \i ie[i \n \ntâmpinare.
– Bun`, spuse el cu veselie, ochii lui negri zâmbind spre ea.
Le caut pe domni[oarele Poindexter. Cred c` sunt cazate aici, nu-i a[a?
80 PEGGY DERN

Pentru o clip`, tân`ra femeie r`mase privind la el, dar când \i


v`zu privirea nedumerit` se str`dui s`-[i recapete calmul.
– Da, sunt aici. S` v` conduc la c`su]a domniilor lor?
– Da, mul]umesc, d`du b`rbatul din cap.
|n timp ce mergeau pe alee, acesta privi \n jur cu pl`cere.
– E un loc foarte frumos. Nu cred c` am mai v`zut ceva atât de
agreabil prin zon`.
– Ne place s` consider`m pensiunea Granada ca un loc special,
spuse Karen. Tat`l meu a f`cut planurile [i, \n mare parte, a
construit-o singur.
– A f`cut un lucru foarte bun, d`du el din cap, apoi se opri brusc.
Ia te uit`! [opti el.
Karen urm` direc]ia privirii lui, descoperind-o pe Margery,
\mbr`cat` \ntr-una dintre rochiile cele noi, stând pe iarb` [i
jucându-se cu Chrissie.
Ca [i cum ar fi sim]it privirile a]intite asupra ei, Margery ridic`
ochii [i-i z`ri, apoi se ridic` repede \n picioare cu o mi[care
gra]ioas`. Obrajii i se aprinser` la vederea admira]iei din privirea
b`rbatului.
– Oh, bun`! spuse ea.
– Margery, acest tân`r vrea s` le vad` pe domni[oarele Emily [i
Anne, \ncepu Karen, dar \nainte s` termine ce avea de spus,
domni[oara Emily ap`ru \n cadrul u[ii.
– A, foarte bine, Gregory, exclam` ea cu entuziasm primitor.
M` bucur c` ai putut s` vii.
– Sunt \ncântat s` m` aflu aici, domni[oar` Emily, r`spunse
tân`rul, luându-[i cu greu privirea de la Margery. Ar`ta]i splendid.
KAREN 81

Nici nu m` mir`, pentru c` a]i g`sit un loc minunat unde s` v`


petrece]i vacan]a.
– Nu-i a[a? zâmbi ea \ncântat`. Anne [i cu mine ne-am \ndr`gostit
cu adev`rat de pensiunea Granada– un loc \ntr-adev`r fermec`tor.
Cu o expresie \nghe]at`, femeia se \ntoarse spre Karen.
– Karen, el este domnul Gregory Jason, spuse ea scurt. O s` stea
cu noi o s`pt`mân` sau dou`.
– |mi pare r`u, domni[oar` Emily, dar nu avem nici un loc liber.
– Oh, nici o problem`, o \ndep`rt` femeia. O s` stea \n camera
lui Margery, iar ea se va muta cu noi.
Margery p`rea speriat`, dar când domni[oara Emily o fulger` cu
privirea, plec` ochii resemnat`.
Gregory spuse repede:
– Oh, nu, nu vreau s-o deranjez pe Margery.
– Prostii, \l \ntrerupse domni[oara Emily. Margery va fi \ncântat`,
nu-i a[a?
– Desigur, domni[oar` Emily, voi face bagajul chiar acum, fu de
acord tân`ra, \ntorcându-se spre camera ei.
– Las`-m` s` te ajut, spuse Gregory repede.
– |n nici un caz, Gregory, \l opri femeia. Margery poate s` se
descurce [i singur`. Oricum, Anne [i cu mine suntem ner`bd`toare
s` afl`m ce ve[ti ai pentru noi. Intr`, te rog.
B`rbatul arunc` o privire rug`toare spre Margey, apoi o urm` pe
domni[oara Emily \n interior.
Margery se \ndrept` spre camera ei, iar Karen o urm`.
– Margery, \mi pare r`u c` nu mai avem nici o camer` liber`, \[i
ceru ea scuze.
82 PEGGY DERN

Tân`ra se \ntoarse spre ea.


– N-ar fi contat nici dac` ai fi avut o duzin`, Karen, r`spunse ea
posomorât`. Trebuie s`-i pl`teasc` \n aceast` perioad` cazarea [i
oricum pl`tesc pentru camera mea. Sunt norocoas` c` nu ]i-au cerut
s`-mi preg`te[ti un hamac \ntr-unul dintre copaci.
Lua din dulap [i a[eza pe pat hainele cele noi, iar Karen o
urm`rea, \ngrijorat`.
– Cine este acest b`rbat, Margery? \ntreb` ea nelini[tit`.
– Nu l-am mai v`zut niciodat`. Dar ieri au trimis telegrame [i au
vorbit la telefon. Cred c` este fie din partea firmei de avoca]i, fie din
partea celei de investitori.
Margery se \ntoarse repede spre prietena ei, frângându-[i
mâinile.
– Karen, sunt hot`râte s` cumpere pensiunea Granada, dac` pot
strânge suficien]i bani lichizi, explod` ea. {tiu c` nu e frumos s` le
\n[el \ncrederea, dar ai fost bun` cu mine [i cred c` ai dreptul s` [tii
ce vor s` fac`.
Karen se aproprie de ea [i o lu` \n bra]e, \ncercând s-o
lini[teasc`.
– Nu-]i face probleme pentru c` le-ai divulgat secretul, draga
mea. {tiam c` asta au de gând. Domni[oara Emily a fost elocvent`.
Margery o privi \nfrico[at`.
– Dar pot s` fac` acest lucru, Karen?
– Nu [tiu, Margie. Cred c` da, dac` pre]ul nu va fi destul de
mare… Proprietarii sunt oameni de afaceri [i sunt sigur` c` nu vor
ezita s` accepte o ofert` care le aduce profit, recunoscu tân`ra
femeie.
KAREN 83

– Karen, dar e casa ta!


– Nu cred c` acesta este un motiv pentru domni[oarele
Poindexter. N-ar ezita nici o frac]iune de secund`, cl`tin` tân`ra
femeie din cap cu am`r`ciune. La urma urmei, le-am \nfuriat destul
de tare. N-au primit foarte bine nici amenin]area lui Stan c` le va
denun]a [i cred c` sunt responsabil` \n parte [i pentru acest lucru.
Margery \ncepu s` plâng` \n hohote.
– Oh, Karen, e numai vina mea! Dac` n-a[ fi mers la plaj` cu voi!
– Dac` n-ai fi mers, n-ai fi avut aceste haine dr`gu]e, \i aminti
prietena ei, \ncercând s` o consoleze.
– Astea? \ntreb` ea cu dispre], aruncându-le de pe pat cu o
mi[care a mâinii. Mai bine n-a[ avea toat` via]a o rochie dr`gu]`,
decât s` v` fac probleme ]ie, lui Molly [i lui Stan.
– Ei, nu-]i face probleme, draga mea, o lini[ti Karen. Era ceva
care urma s` se \ntâmple, mai devreme sau mai târziu, a[a c` nu e
cazul s` ne facem probleme. Poate nu vor reu[i s` adune to]i banii.
– Oh, dac` vor cu adev`rat, pot s` adune foarte mul]i bani, [tiu
foarte bine, continu` Margery s` plâng`.
Karen o b`tu pe um`r.
– Draga mea, \nceteaz` [i adun`-te, \i ordon` ea cu fermitate.
Dac` nu, acest tân`r va crede c` plângi pentru c` nu vrei s` pleci din
camer`. Se va sim]i foarte prost din acest motiv.
– A[ vrea s` pot s`-l fac s` se simt` la fel de prost cum m` simt
eu, r`spunse tân`ra printre din]i.
Karen râse, o s`rut` pe obraz [i ie[i.
84 PEGGY DERN

***

Cele dou` domni[oare Poindexter ap`rur` \n sala de mese la ora


cinei \mpreun` cu Margery [i cu Gregory. Tân`ra purta rochia de
m`tase galben`; era clar c` domni[oarele consideraser` c` rochia alb
cu albastru nu era potrivit` pentru ocazia festiv` a sosirii lui Gregory.
Margery ar`ta ca o copil` lipsit` de ap`rare, dar foarte
atr`g`toare.
– Ce loc frumos este acesta, domni[oar` Justin, spuse Gregory cu
admira]ie.
– Mul]umesc, domnule Jason. Sper c` [ederea dumneavoastr` va
fi una pl`cut`, r`spunse Karen cu polite]e, f`când semn unui chelner
s` le preia comanda.
– Oh, sunt sigur c` va fi foarte pl`cut`, r`spunse b`rbatul.
– O s` ne ocup`m de acest aspect, nu-i a[a, Margery? \ntreb`
domni[oara Emily cu dulcea]`.
– Desigur, domni[oar` Emily, se bâlbâi Margery, coborând
privirea spre meniul din fa]a ei, la trecerea lui Stan.
Acesta se \ndrept` spre masa lui, iar Karen lu` un meniu [i i-l
oferi. Tân`ra femeie v`zu imediat privirea uimit` pe care b`rbatul o
\ndrept` spre masa la care Margery st`tea \mpreun` cu cele dou`
femei [i cu un tân`r necunoscut.
– E un turist? \ntreb` el.
KAREN 85

– Nu, st` temporar \n camera lui Margery, r`spunse Karen. Ea se


va muta \mpreun` cu domni[oarele.
Stan murmur` ceva, v`dit nemul]umit.
– Ei, m`car nu vor fi z`brele la ferestre, coment` el, chiar dac`
aceasta va fi singura deosebire \ntre c`su]a num`rul opt [i o
\nchisoare.
– Gregory pare un tân`r decent, observ` tân`ra femeie.
– Da, e bine. Sunt cu adev`rat fericit s` aflu acest lucru, morm`i
Stan, apoi privi meniul din fa]a lui. Nu ave]i cumva ni[te arsenic la
buc`t`rie?
– Din nefericire, lipse[te din meniul din aceast` sear`, cl`tin` ea
din cap. {i e politica firmei s` nu permitem s` ni se omoare clien]ii.
– A, nu, nu voiam s` comand pentru cele dou` vr`jitoare,
protest` Stan. M` gândeam mai degrab` la mine.
– |n acest caz, e bine c` nu mai avem, deoarece a[ fi tentat` s`
m` al`tur ]ie \n \nghi]irea po]iunii eliberatoare.
– Da? ridic` el sprâncenele \ntreb`tor. Tân`rul este cumva o
arm` a vr`jitoarelor \mpotriva ta?
– E un reprezentant fie din partea avoca]ilor, fie a investitorilor lor,
Margery nu era sigur`. |n orice caz, reprezint` "necaz" cu "N" mare.
– {tiu c` mi-a displ`cut la prima vedere, dar nu eram sigur` din
ce motiv, spuse Stan cu o expresie gânditoare. Acum [tiu.
Karen \i zâmbi cu afec]iune.
– Mul]umesc, e[ti un adev`rat prieten, declar` ea, apoi se
\ndrept` spre un cuplu de nou-veni]i.
Mai târziu, Gregory [i Margery str`b`tur` sala de mese [i ajunser`
la tejghea, unde se afla acum Karen.
86 PEGGY DERN

– Ne ducem la film, anun]` Margery. N-a]i putea veni [i tu cu Bill?


Ne-ar face pl`cere.
Tân`ra femeie cl`tin` din cap [i v`zu u[urarea din privirea lui
Gregory. B`rbatul o privea cu mare admira]ie pe Margery,
\mbujorat` [i atr`g`toare \n noua rochie.
– Mul]umesc, Margie, dar nu putem, r`spunse Karen. Bill st`
pân` târziu \n aceast` sear`. Eu tocmai am trimis-o pe Molly la
culcare, deci trebuie s` r`mân pân` la ora \nchiderii. Poate cu alt`
ocazie.
– Desigur, oricând, d`du din cap Gregory, zâmbind. Nu [tii
cumva ce filme ruleaz` \n ora[?
Karen \i zâmbi.
– Depinde la care ora[ te referi, r`spunse ea. Suntem aproape la
jum`tatea distan]ei dintre dou` ora[e: unul e la dou`zeci [i una de
mile \n direc]ia nord, cel`lalt, la dou`zeci [i dou` spre sud. Oricum,
dac` ai nevoie de informa]ii, le g`se[ti aici, \ncheie ea, ar`tând afi[ul
cu filmele de la fiecare cinematograf, aflat \n stânga tejghelei.
– E singurul motel pe o distan]` de aproape patruzeci de mile?
se interes` b`rbatul cu curiozitate.
– Da, r`spunse Karen. Sunt câteva hoteluri \n aproprierea
ora[elor, dar proprietarii acestei pensiuni au cump`rat o mare parte
din terenurile din jur, a[a c` nu exist` o concuren]` prea acerb`.
Gregory privi din nou \n jur, iar Karen se \ntrist`, con[tient` de
gândurile lui. O pensiune la fel de frumoas` ca aceasta, cu un
restaurant excelent, f`r` competitori serio[i ar fi \ntr-adev`r o investi]ie
foarte bun`. Ca [i cum ar fi fost con[tient de privirea ei, b`rbatul se
\ntoarse spre ea [i, sub privirea neclintit` [i rece, se \mbujor`.
KAREN 87

– Margery, ce film vrei s` vedem? \ntreb` el repede. Sau le-ai


v`zut pe amândou`?
– Oh, exclam` tân`ra, n-am mai v`zut un film de ani \ntregi!
|n afar` de cele de la televizior, desigur.
– Nu-mi vine s` cred, cl`tin` el din cap. |n acest caz, s` mergem,
o s` ai ocazia s` vezi ceva mai recent decât din ultimii dou`zeci de
ani.
Gregory strecur` bra]ul tinerei \nso]itoare sub al lui [i se \ntoarse
spre ie[ire, cu o ultim` privire \ncurcat` spre Karen.
– |mi pare r`u c` nu pute]i veni [i voi, spuse el.
Tân`ra râse.
– Sunt sigur` de acest lucru, \l ironiz` ea, dar ad`ug` cu voce
cald`. Mul]umesc totu[i pentru invita]ie.
El zâmbi [i, dup` ce Margery \i aruncase o privire imploratoare,
cuplul se \ndrept` spre u[`, \ntâlnindu-l pe Stan, care ie[ea [i el.
– Oh, Stan! exclam` tân`ra cu voce cald`, vreau s` ]i-l prezint pe
domnul Jason. Greg, el este domnul Blayden, un prieten.
– Bun` ziua, spuse Gregory cu voce ezitant`.
– Bun`, morm`i Stan, trecând repede pe lâng` ei [i
\ndreptându-se spre Karen.
– Se duc la film, coment` tân`ra femeie, cu toate c` el p`rea s`
nu fie con[tient de prezen]a ei.
– Mda, ce dr`gu]! r`spunse el cu o voce ursuz`.
– Margery arat` foarte bine \n rochia ei cea nou`, nu crezi?
– Are o rochie nou`? N-am observat.
– Ar fi trebuit s` observi, \i aminti ea. E prima rochie pe care o
are de când a ie[it din scutece– iar acest lucru se datoreaz` b`t`liei
88 PEGGY DERN

tale cu paznicii de \nchisoare care s-au l`sat convinse [i i-au


cump`rat haine noi. E foarte \ncântat` c` are ceva nou de \mbr`cat
[i-]i este extrem de recunosc`toare pentru c` ai f`cut posibil acest
lucru.
Jennie se apropie zâmbind [i puse o cea[c` de cafea \n fa]a lui
Stan. Acesta ridic` privirea spre figura ei atr`g`toare [i \ntreb` brusc:
– Jennie, vrei s` mergi la film cu mine?
Tân`ra femeie \ncepu s` râd`.
– Oh, v` mul]umesc, domnule Blayden. Mor de curiozitate s` fac
o plimbare cu ma[ina dumneavoastr` grozav`, dar \mi e team` c`
so]ul meu n-ar fi foarte \ncântat.
– E[ti c`s`torit`? \ntreb` el speriat, deoarece nu p`rea s` aib` mai
mult de optsprezece sau nou`sprezece ani.
– Foarte c`s`torit`– [i am [i o feti]` de [ase luni, r`spunse tân`ra
femeie cu fermitate [i se \ntoarse la buc`t`rie.
Karen se aplec` spre Stan, care puse cu grij` zah`r [i fri[c` \n
cafea, de[i de obicei o prefera neagr`.
– Nu exist` nici o lege care s` \mpiedice un b`rbat s` se duc`
singur la film, spuse ea cu blânde]e. Pot s`-]i spun unde se duc.
Stan tres`ri, ca [i cum l-ar fi \n]epat cu un ac.
– Ai \nnebunit? se r`sti el. Ce m` intereseaz` pe mine unde se
duce– sau cu cine?
– {tiu c` nu te intereseaz`, r`spunse ea bine dispus`, numai
c`-mi pari cam plictisit, iar pensiunea Granada dore[te mereu s`-]i
p`streze oaspe]ii mul]umi]i.
– Ei bine, nu sunt plictisit, declar` el cu r`ceal`. Sunt extrem de
amuzat [i de antrenat. Cred c` o s` m` duc s` citesc o carte.
KAREN 89

B`rbatul ie[i trântind u[a, urm`rit de privirea amuzat` [i


oarecum preocupat` a lui Karen.
Bill ap`ru pu]in peste zece pentru gustarea lui de sear`, iar
tân`ra femeie i se al`tur` la mas`.
– Bun`! o \ntâmpin` el cu obi[nuitul zâmbet cald. Ce mai face
fata mea preferat`?
– Nu prea bine, a fost o zi grea, r`spunse Karen.
– Spune-i lui tati despre ce e vorba, glumi el, dar când v`zu
\ngrijorarea de pe figura ei deveni grav [i o \ntreb` repede.
Draga mea, ce s-a \ntâmplat?
Ea \i povesti despre sosirea lui Greg [i despre ceea ce se
\ntâmplase. Bill ascult` cu aten]ie, \ncruntat [i uitând s` m`nânce.
– Sun` destul de r`u, recunoscu el \n cele din urm`.
– Domni[oarele Poindexter sunt de-a dreptul radioase! S-au
purtat de minune cu turi[tii din c`su]e. Au r`mas la televizor [i
chiar au p`strat lini[tea \n timpul programului. Au plecat,
desigur, când domnul Hopeton a anun]at cu fermitate c` are de
gând s` urm`reasc` westernul favorit [i cu to]ii p`reau de
acord.
– Foarte bine, felicit`ri domnului Hopeton. E un tip grozav,
declar` Bill, r`mânând o vreme pe gânduri. Ce fel de persoan` este
acest Jason? Un b`trân scor]os, presupun. Pare singurul gen care li
s-ar potrivi.
– Tocmai aici intervine ciud`]enia. E tân`r, atractiv [i… ei bine,
a luat-o pe Margery la film, \ncheie ea, ca [i cum alte explica]ii n-ar
mai fi fost necesare.
Bill o privi uimit.
90 PEGGY DERN

– Stan Blayden cred c` a adorat scena asta, glumi el.


Karen ezit` o vreme, apoi recunoscu:
– |mi e team` c` iar`[i m-am amestecat.
– Domni[oar` "Repar`-tot", ce-ai mai f`cut? cl`tin` el din cap,
privind-o cu afec]iune.
– |n primul rând, [tiam c` Margery era pe punctul s` se
\ndr`gosteasc` de el, iar el recunoscut c` nu e genul interesat de
c`s`torie. Nu voiam s` stau [i s-o v`d suferind. E atât de
vulnerabil`!
B`rbatul d`du din cap aprobator.
– A[adar, ea a g`sit acum un nou tovar`[ de joac`, iar el a pierdut
o prieten`, coment` el. Cum a suportat Stan aceast` poveste?
– Mi-a cerut s`-i asortez salata cu o por]ie de arsenic, r`spunse
ea.
– Hm, s` reac]ioneze atât de dur atât de devreme? Cred c` b`iatul
a p`]it-o r`u.
– A spus c` e sup`rat pentru c` disputa lui cu domni[oarele
Poindexter e motivul dorin]ei lor de a cump`ra pensiunea. Nu c` ar
fi sup`rat din cauza lui Margery.
– Nu cred c` e atât de preocupat de soarta ta [i a lui Molly, spuse
Bill cu fermitate. E sup`rat pentru c` acest tân`r a ie[it cu Margery.
Foarte bine, \i va prinde bine s` afle cum este s` fii gelos, ca s` nu
mai \ncerce s`-i fac` pe al]ii.
Karen \i prinse mâna, care o strânse cu c`ldur`.
– S` nu mai fii gelos niciodat`, Bill, \l rug` ea. E o pierdere de
timp. Pentru mine, nu exist` nici un alt b`rbat \n afara ta. {i nici nu
poate fi. Te rog, aminte[te-]i mereu acest lucru.
KAREN 91

– Promit, [opti el cu voce r`gu[it`, apoi ridic` mâna ei spre buze


[i o s`rut`, f`r` s`-i pese de privirile celorlal]i. Acesta este doar un
mic avans, pân` când vom r`mâne singuri [i voi putea s` te s`rut cu
adev`rat.
– O s` ]in minte, zâmbi ea.
Capitolul 7

A doua zi, Karen ie[i din depozitul de lenjerie dup` ce verificase


stocul de materiale [i d`duse ultimele indica]ii femeilor de serviciu.
Se opri o clip` pe sc`ri, iar sunetul vocilor de pe peluza din fa]a
c`su]ei num`rul opt ajunse pân` la ea.
Vocea lui Margery, nelini[tit`, era cople[it` de cea sub]ire, de
copil, a Sarei Lee.
– Oh, da, spunea Sara Lee, pisicile sunt animale ciudate [i
fascinante. Chrissie, aici de fa]`, probabil a fost o persoan`
important` \n vreuna din \ncarn`rile lui anterioare.
– |ncarn`rile lui anterioare? \ntreb` tân`ra uimit`, iar Karen se
apropie, dornic` s` aud` mai bine.
Sara Lee, \mbr`cat` \ntr-un costum \nflorat de var`, cu nelipsita
]igar` \n col]ul gurii, \l privea fascinat` pe Chrissie.
Margery, a[ezat` pe iarb`, o privea cu un aer \ngrijorat. Chrissie,
de parc` ar fi fost con[tient c` este subiectul conversa]iei, era
ghemuit pe iarb` [i o privea pe Sara Lee cu ochii lui aurii.
KAREN 93

– Desigur, draga mea, spuse femeia, continuând s` fixeze


motanul cu o privire aproape hipnotic`. Via]a este etern`, nu ia
niciodat` sfâr[it. Nu exist` moarte; pur [i simplu p`[im dintr-o
existen]` \n alta. Una mai bun`, dac` am fost cumin]i, una mai pu]in
bun`, dac` nu. |n acest fel, ni se acord` [ansa s` isp`[im p`catele pe
care le-am f`cut \n acest plan al existen]ei. De fiecare dat` când ne
na[tem, prelu`m sufletul pe care l-am avut \n acest plan. Sunt sigur`
c` dragul t`u Chrissie este un suflet foarte b`trân.
Margery \ntoarse capul [i-l studie pe Chrissie ca [i cum nu l-ar
mai fi v`zut vreodat`. Dar ochii motanului erau \n continuare fixa]i
pe Sara Lee, care-l studia cu intensitate.
– Cred c` \ntr-una din vie]ile trecute a fost un animal s`lbatic, din
jungl`, d`du din cap femeia gânditoare. Poate c` \ntr-una din vie]ile
viitoare va fi o pas`re– continua \n`l]are spiritual` a migr`rii
sufletelor. Desigur, nu prea cred c` se va na[te vreodat` ca om. Ar fi
un pic prea mult s` sper`m pentru un animal.
Ochii alba[tri ai tinerei se \ntunecar`.
– Nu v`d de ce nu? Chrissie e la fel de bun ca o mul]ime de
oameni [i mai bun decât unii dintre ei! exclam` ea.
Sara Lee zâmbi cu blânde]e.
– Oh, dar sufletele animalelor sunt transportate \n corpurile
altor animale, nu \n trupuri de oameni, explic` ea cu r`bdare. Poate
c` a fost una dintre pisicile sacre ale egiptenilor, sau poate unul
dintre leii care au atacat cre[tinii \n timpul lui Nero.
Margery se uita cu uimire la Chrissie.
– Poate c` \[i isp`[ea p`catele, când l-ai g`sit mort de foame pe
treptele bisericii, continu` femeia cu voce vis`toare.
94 PEGGY DERN

Karen fu deodat` con[tient` de prezen]a lui Stan lâng` ea.


Când ridic` privirea [i v`zu furia din ochii lui, \i puse o mân`
lini[titoare pe bra] [i-l trase ceva mai departe, pentru a nu fi auzi]i.
– Doamne, femeia aceasta e nebun`? \ntreb` el indignat. N-am
mai auzit a[a o tâmpenie \n via]a mea.
|n spatele lor se deschise o u[` [i Joanna ap`ru, \n pantaloni
scur]i [i tricou, zâmbind amuzat`.
– Te-am auzit, \i spuse ea lui Stan [i mi-am imaginat c` Sara Lee
a \nceput s` bat` din nou câmpii pe subiectul ei favorit: fenomenele
paranormale.
– Tocmai \i spune lui Margery c` motanul ei, Chrissie, a fost unul
dintre leii care i-au mâncat pe cre[tini \n timpul lui Nero, explic`
r`bd`toare Karen.
Joanna \l privi pe Stan [i râse.
– Presupun c` nu crezi \n transmigrarea sufletelor [i restul
pove[tilor asem`n`toare?
– Dar crede cineva– care e \n totalitatea facult`]ilor mintale?
se r`sti el.
– Nu [tiu prea bine, spuse Joanna, prinzându-l de bra] [i
conducându-l spre alee. Am avut câteva conversa]ii ciudate la serile
de discu]ii organizate de Sara Lee. Am auzit ni[te lucruri, exprimate
cu cea mai mare convingere [i sinceritate, \ncât am \nceput s` m`
\ntreb.
– Dar sunt sigur c` nu le-ai crezut, insist` Stan.
– Nu, n-am nici o leg`tur` cu fenomenele paranormale, m`rturisi
ea \nveselit`.
– Dar pre]ioasa dumitale Sara Lee pare s` le cread`, o ironiz` el.
KAREN 95

– Oh, nu! Nu le crede, r`spunse Joanna.


Stan se opri pe alee [i o privi.
– A[adar, nu \ncearc` decât s-o sperie pe Margery?
– Desigur c` nu. Nu crede c` exist` fenomene paranormale; e
sigur` de acest lucru, spuse femeia cu voce grav`, chiar dac` ochii \i
str`luceau. La un moment dat a avut probleme cu una dintre
povestirile pe care le scria. Ca epoc`, se petrecea \n timpul scrierilor
lui Sir Walter Scott. Eroul principal era un tân`r cavaler obscur, de
care nu prea se auzise. Materialul era foarte pu]in, ceea ce o deranja
mult. Am \ncercat s-o conving s` abandoneze cartea [i s` scrie
despre altceva, dar pân` atunci se \ndr`gostise de tân`rul cavaler [i
era hot`rât` c` va scrie despre el, astfel \ncât lumea s`-l poat`
admira, a[a cum merita. |ntr-o diminea]` a venit la micul dejun cu o
expresie radioas`. Sir Walter Scott venise s-o ajute s` scrie cartea, iar
pentru c` el [tia foarte multe despre tân`rul respectiv, \i va furniza
informa]iile pe care nu le putuse descoperi \n alt` parte. Iar cartea a
continuat splendid pân` la sfâr[it. De fapt, s-a [i vândut excelent.
Stan [i Karen o priveau cu ne\ncredere, iar ea le \ntâlni privirile
cu un zâmbet inocent.
– Cu alt` ocazie, scria o carte despre egipteni, iar H. Rider
Haggard a venit s-o ajute, continu` ea.
– Nu cred! Inventezi toate acestea! o acuz` Stan.
– Deloc, neg` ea cu seriozitate. {tiu c` pentru noi pare o
nebunie, dar pentru ea e foarte simplu. Se poate adresa la nevoie
speciali[tilor \ntr-un anume subiect, chiar dac` au tr`it \n urm` cu
sute de ani, [i s` primeasc` toat` informa]ia de care are nevoie
pentru cartea la care lucreaz`. De aceea. nu trebuie s` r`mânem la
gianninajollys
96 PEGGY DERN

Londra sau New York, unde sunt muzee [i biblioteci \n care ar trebui s`-[i
fac` documentarea. Poate intra \n contact cu un expert \n orice moment.
– E cel mai nebunesc lucru de care am auzit vreodat`, protest`
Stan, iar Karen se \nfior`, chiar dac` soarele str`lucea cu putere.
– Nu-i a[a? fu de acord Joanna. Când am \nceput s` lucrez pentru
ea, m` \nsp`imânta. Se purta cu foarte mare naturale]e [i vorbea
foarte lini[tit` despre "contactele" ei. Uneori, la micul dejun, venea
[i-mi spunea: "Oh, acum [tiu ce \nseamn` acele hieroglife. Domnul
Haggard a venit azi-noapte [i mi-a spus. A avut [i el ceva probleme
cu ele [i era foarte amuzat c` nu reu[im s` le traducem".
Femeia \i privi pe amândoi, apoi ridic` din umeri cu un gest de
neajutorare.
– Nici eu nu \n]eleg, d`du ea din cap, dar a[a stau lucrurile!
Când nici unul dintre ei nu spuse nimic, \i privi pe rând.
– {i chiar dac` v` imagina]i c` este nebun` sau nu, n-are nici o
importan]`, spuse ea cu r`ceal`. E o femeie dr`gu]`, ]in foarte mult
la ea. C`r]ile ei se vând bine, e popular` [i fericit`– a[a c` n-avem
nici un drept s-o judec`m.
– Nimeni nu \ncearc` s-o judece, r`spunse Stan. Poate fi oricât de
ciudat` dore[te, atâta vreme cât nu \ncearc` s-o sperie sau s-o supere
pe Margery.
Joanna \l privi cu ochi mari.
– De când este Margie responsabilitatea ta? \ntreb` ea cu voce
blând`.
Karen v`zu tres`rirea lui [i felul \n care se \ncord`. Apoi, f`r` s`
r`spund`, se \ndep`rt` cu pa[i mari. Câteva secunde mai târziu,
zgomotul motorului Jaguarului lui ajunse pân` la ele.
KAREN 97

Joanna se \ntoarse [i o privi pe Karen.


– A[adar, lucrurile stau a[a, coment` ea. E nebun dup` Margie,
dar e \nsp`imântat c`-l va prinde \n plas`. Foarte bine, sper c` o s-o
fac`. B`iatul acesta n-are nevoie decât de o c`snicie fericit`– [i sunt
sigur` c` Margie e persoana care i-o poate oferi.
– Poate c` da, ezit` Karen, apoi ad`ug` repede. Trebuie s` m`
\ntorc la lucru. Ne vedem mai târziu.

***

Zilele se scurser` cu greu, iar tensiunea care o cuprinsese pe


Karen crescu o dat` cu trecerea lor. Pe m`sur` ce trecea timpul, cele
dou` domni[oare Poindexter p`reau din ce \n ce mai mul]umite.
Era evident c` erau \ncântate de modul \n care mergeau lucrurile.
Pentru Karen, aceasta nu era o veste bun`.
Greg \[i petrecea dimine]ile cu cele dou` b`trâne, uneori plecau
\mpreun` \n ma[ina lui, \ntorcându-se seara.
Pentru c` pensiunea era ocupat` \n totalitate, iar traficul cre[tea
cu fiecare zi, rezultând un num`r foarte mare de turi[ti la mese,
Karen [i Molly erau prea ocupate s`-[i mai fac` probleme privind
planurile domni[oarelor Poindexter. Dar uneori, treaz` \n pat, prea
obosit` fizic s` poat` adormi, Karen \[i amintea cu \ngrijorare de
planurile acestora, iar diminea]a o prindea mai obosit` decât fusese
seara, când se dusese la culcare.
98 PEGGY DERN

Bill o urm`rea cu \ngrijorare, nemul]umit c` nu poate face nimic


s-o ajute. |n urm`toarea zi liber`, b`rbatul veni la pensiune s-o invite
pe Karen s` petreac` dup`-amiaza la plaj`. Nu [tia prea bine cum se
\ntâmplase, dar când ma[ina se \ndrepta spre plaj`, pe bancheta din
spate st`teau Margery [i Greg, \ntâlnirea planificat` \n doi devenind
din nou \n patru.
Când ma[ina p`r`si parcarea, Stan \i urm`ri cu privirea din
cafenea, iar figura lui era atât de \ntunecat` \ncât Jennie, care \i
aduse cafeaua, \i spuse:
– Domnule Blayden, e o zi atât de frumoas`! De ce nu v` duce]i
la o plimbare? Poate pute]i \ncerca s` merge]i la pescuit.
B`rbatul ridic` privirea mohorât`.
– Jennie, ur`sc pescuitul… [i ce rost are s` te duci la plaj` singur?
– Oh, doamne, protest` ea nemul]umit`, dac` a[ avea o ma[in`
frumoas` ca a dumneavoastr` [i atâta timp la dispozi]ie, \n nici un
caz nu a[ sta s` m` uit cu priviri ucig`toare \ntr-o cea[c` de cafea.
Stan o privi, uimit de vehemen]a ei.
– Voi, oamenii boga]i, m` \mboln`vi]i, continu` tân`ra femeie.
Ave]i mun]i de bani, dar nimic nu v` amuz` cu adev`rat. |ntre timp,
eu [i Tim muncim ca ni[te sclavi s` ne pl`tim toate datoriile, dar nu
reu[im niciodat`. Sim]im tot timpul amenin]area fiscului [i teama c`
se va cre[te chiria, iar eu trebuie s` muncesc aici, \n loc s` stau acas`
cu minunata mea feti]`. Dac` singurul lucru de f`cut ar fi s` m`
distrez, po]i s` fii sigur c` a[ face-o, f`r` nici o problem`!
Trânti zaharni]a pe mas` \n fa]a lui [i-l privi urât.
– Uite ceva ce voiam s` spun de o mul]ime de vreme, \ncheie ea.
A[a c` po]i s` m` reclami dac` vrei s` fiu concediat`.
KAREN 99

Nu-mi pas`! Ai lumea la picioare [i stai aici [i te plictise[ti!


Oh, m` sco]i din min]i!
Stan era prea speriat de aceast` izbucnire ca s` spun` ceva, \n
afar` s` se uite uimit la ea. Când femeia se \ntoarse s` plece, \[i
reveni [i strig` dup` ea:
– Jennie, vino \napoi!
Tân`ra femeie ezit`, apoi se \ntoarse [i se opri \n fa]a lui,
privindu-l sfid`tor.
– Uite ce este, Jennie, n-am nici cea mai mic` idee ce a provocat
aceast` izbucnire.
– Nu? \ntreb` ea, \nc` furioas`. Sunt atât de s`tul` de voi, s` v`
v`d stând [i autocomp`timindu-v`…
– Nu-s de acord cu a[a ceva!
– Nu m` intereseaz`! se r`sti ea. Oricum o s` m` reclami [i voi fi
concediat`, a[a c` m`car pot s` spun ce cred. Stai aici [i-]i plângi de
mil` pentru c` un alt b`rbat o crede pe Margie un \nger, ceea ce [i
este. Dar nu ridici nici un deget s-o cucere[ti. {i nu-mi spune c` nu
te intereseaz`, pentru c` am v`zut cum te ui]i la ea.
– Adic`, vrei s` spui… c` eu, se bâlbâi el indignat.
– {i nu e adev`rat? Te roade s` vezi c` toat` lumea a \n]eles ce
sim]i pentru ea, \n timp ce stai aici ca o statuie [i-l la[i pe un altul s`
plece cu ea. Puteai s-o ai foarte u[or, \nainte de apari]ia tipului nou,
Jason. Dar acum nu mai [tiu. E foarte dr`gu], iar domni[oarele
acelea b`trâne au o p`rere bun` despre el. Dup` cum se [tie, Margie
face tot ce spun ele. Dac` o s`-i cear` s`-l ia de so], probabil o va
face.
– E[ti o fat` uimitoare, Jennie, spuse Stan gânditor.
100 PEGGY DERN

– Da, sigur, sunt fantastic`! \l ironiz` ea. Nu g`se[ti \n fiecare zi


o fat` \n stare s`-[i piard` slujba pentru c` are curajul s`-]i spun` ce
fraier e[ti!
– Tot spui c` o s` te reclam [i c` o s`-]i pierzi slujba, interveni el.
De ce a[ face una ca asta?
– Nu cred c` e foarte amuzant ca una dintre angajatele hotelului
s`-]i spun` lucruri nepl`cute despre propria persoan`, spuse ea cu
\nc`p`]ânare.
Stan o studie o clip`, iar când un cuplu parc` \n apropriere [i
intr` \n cafenea, continu` s-o priveasc` \n clipa \n care le ie[i \n
\ntâmpinare.
Oare, \n cele din urm`, fusese atât de transparent \n ceea ce-o
privea pe Margery?
Dup` ce-i servise pe ceilal]i doi, tân`ra femeie se \ntoarse la el [i,
privindu-l cu ochi reci [i neprieteno[i, dar [i nelini[ti]i, \ntreb`:
– Mai dori]i ceva, domnule Blayden?
Stan o privi \ncruntându-se.
– Mul]umesc, am avut destul, spuse el cu voce moroc`noas`.
Jennie ezit`, apoi \l \ntreb` direct:
– Mai lucrez aici?
Stan o privi nedumerit.
– Cred c` da… De ce m` \ntrebi pe mine?
– N-o s` ceri s` fiu concediat`?
– Copil prostu], de ce a[ face a[a ceva?
– P`i, am fost foarte nepoliticoas`.
– Aici ai dreptate.
– {i nu-mi voi cere scuze.
KAREN 101

– }i-a cerut cineva s`-]i ceri scuze?


– Nu, dar oricum n-a[ face-o. Era adev`rat.
Spre uimirea ei, Stan \ncepu s` râd`.
– Acum, dup` ce le-ai spus, te po]i lini[ti, o asigur` el. Poate c`
sunt lucruri care trebuiau spuse, dar pentru binele t`u, m` bucur c`
mi le-ai spus mie, nu unuia dintre ceilal]i oaspe]i.
– Ca de exemplu celor dou` vr`jitoare?
– Da, de exemplu lor.
– Oh, nici nu m` gândesc s` le spun lor. Nu c` mi-ar fi fric`– o
chelneri]` bun` are mereu de lucru \n zilele noastre. |mi place aici
pentru c` so]ul meu lucreaz` \n apropiere. Dar este un sezon ocupat
[i ne putem g`si oricând de lucru \n alt` parte. Nu-mi e team` c` voi
fi concediat`. Dar cele dou` b`trâne nu sunt plictisite, pentru c`
sunt prea ocupate s`-[i aib` grij` de bani [i s` lupte s` nu fie \n[elate
cu un cent.
– A[adar, sunt doar eu cel care te enerveaz`, declar` el.
– De fapt, m` enerveaz` s` v`d c` stai degeaba [i la[i s`-]i scape
o fat` grozav` ca Margery doar pentru c`-]i e prea lene s` te mi[ti,
recunoscu ea. Ai fost foarte dr`gu], l`sându-m` s`-]i spun toate
acestea. Acum m` simt mult mai bine– mul]umesc mult.
Tân`ra \i zâmbi cu prietenie, apoi disp`ru \n direc]ia buc`t`riei.
Stan r`mase o vreme nemi[cat, apoi se ridic` [i ie[i, \ndreptându-se
spre camera lui.
Când ajunse la cap`tul aleii, z`ri un ghem portocaliu de blan` pe
sc`rile care duceau la fosta camer` a lui Margery. Pentru o vreme,
Stan r`mase nemi[cat, privind pisica. Chrissie \l urm`rea [i el cu
aten]ie, alertat [i nelini[tit, gata s` alerge spre copacul din apropiere
102 PEGGY DERN

la prima mi[care amenin]`toare. B`rbatul st`tea nemi[cat, cu


mâinile \n buzunare. Nu-i pl`ceau pisicile, nu-i pl`cuser` niciodat`.
Dar aceast` pisic` era o pisic` special`: era a lui Margery. Aceasta era
o diferen]` enorm`, \[i aminti el.
– Bun`, amice, murmur` el \n cele din urm`.
Chrissie se \ncord`, gata s` sar`, dar nu f`cu nici o mi[care.
Ochii lui galbeni \i fixau pe Stan.
B`rbatul tres`ri la auzul unei voci din spate:
– Nu mai nec`ji motanul lui Margery.
|ntorcându-se, o descoperi pe Joanna, \mbr`cat` de ora[, cu
câteva plicuri \ntr-o mân` [i \n cealalt` cu un obiect cenu[iu, pe
care-l oferi pisicii.
– E nebun dup` creve]i, \i spuse ea peste um`r, când Chrissie
accept` cadoul cu o \ncântare evident`. Dac` vrei s` te \mprietene[ti
cu el, d`-i creve]i.
– O s` ]in minte, zâmbi Stan. E un motan formidabil, nu-i a[a?
Nu pare s` se \mprieteneasc` prea repede…
Ochii ei str`lucir`.
– Oh, [tie c` nu-]i plac pisicile [i este foarte sensibil, spuse ea cu
ironie. Pisicile au o personalitate ciudat`.
– |ncep s` cred [i eu, d`du el din cap. Dar nu \n]eleg de ce crede
c` nu-l plac. N-am fost niciodat` ostil..
– Te sf`tuiesc s` nu \ncerci… Are ni[te gheare criminale [i [tie
s` le foloseasc`, \l asigur` Joanna.
Stan privi plicurile din mâna ei [i, spre propria surprindere,
\ntreb`:
– Pot s` le pun eu la po[t`? M` duc \n ora[.
KAREN 103

– Mul]umesc, dar trebuie s` fac [i câteva cump`r`turi, de care nu


sunt prea sigur`. M` gândeam c` poate m` duc [i la un film, dac` tot
ies.
Joanna \l privi pe b`rbatul din fa]a ei cu curiozitate.
– Te sim]i singur? \ntreb` ea cu voce blând`. Nu trebuie s`-]i fie
ru[ine, continu` ea, f`r` s` a[tepte r`spunsul, [i eu m` simt singur`.
Destul de des. Dar am \nv`]at s` m` adaptez. Trebuie s-o faci, când
e[ti o banal` fat` b`trân`.
– E ridicol. Nu e[ti banal`.
– Nu?
– Desigur c` nu, e[ti destul de atr`g`toare [i foarte distins`.
– Iar tu e[ti un mincinos \ncânt`tor, dar accept flatarea cu
recuno[tin]` ve[nic`. Dac` vrei, putem s` mergem \mpreun` \n ora[
[i poate [i la film– dac` nu te deranjeaz` s` fii v`zut cu o fat` b`trân`
ca mine, chiar dac` atr`g`toare [i distins`.
Joanna \l ironiza, dar privirea ei era deschis` [i prietenoas`.
– Consider un privilegiu s` fiu v`zut cu tine, Joanna, [i sunt
onorat de invita]ia ta. Lu`m ma[ina mea? \ntreb` el, zâmbindu-i cu
c`ldur`.
– Chiar te rog. N-am fost niciodat` \ntr-un Jaguar [i cred c` e o
experien]` pe cinste, fu ea de acord, apoi \i d`du bra]ul,
\ndreptându-se \mpreun` spre parcare.
|n ora[, g`sir` un loc de parcare aproape de po[t`, iar ea cobor\,
zâmbindu-i.
– Ne vedem aici peste o or`. E bine? \ntreb` ea, apoi \ncepu s`
râd`. M` simt atât de tân`r` [i de copil`roas`. Nu m-am mai sim]it
a[a de… de mult timp. E[ti un tân`r pe cinste, Stan.
104 PEGGY DERN

|nainte ca b`rbatul s` poat` r`spunde, ea era deja pe trotuar [i se


\ndrepta spre cl`direa po[tei, p`[ind cu gra]ia unei feline.
Când Joanna se \ntoarse, el era \nc` \n ma[in`, privind mul]imea
cu un zâmbet amuzat, pe care ea \l remarc` imediat.
– Ar`]i de parc` te-ai fi amuzat cât timp am lipsit, \l acuz` ea,
aruncând câteva pachete \n ma[in`. Ce facem acum? Mergem la film?
E un western, [tii? Mul]i b`rba]i ador` acest gen de film, iar eu pot
s` m` prefac mul]umit`, dac` te face s` te sim]i bine.
– Nu, nu m` face, r`spunse el cu fermitate, deschizându-i u[a.
E o zi prea frumoas` ca s` ne \nghesuim \ntr-o sal` de cinematograf
[i s` ni se sparg` urechile cu salve de tun sau ceva asem`n`tor.
Ce p`rere ai de o plimbare mai lung`?
– Sun` bine, zâmbi ea \ncântat`, apoi se a[ez` lâng` el, cu
palmele \ncle[tate \n poal`. Am vorbit tot drumul spre ora[, acum
este rândul t`u. Trebuie s`-mi spui tot despre tine. {i nu \ncepe
spunând cu modestie: "Oh, nu e prea mult de povestit". Trebuie s`
fie, iar eu vreau s` aud.
Stan râse.
– Regula num`rul unu \n Cartea Cuceririlor: pune-l pe b`rbat s`
vorbeasc` despre el [i ascult`-l cu ochi mari [i murmurând politicos:
"Ce fascinant! Spune-mi mai multe!".
Joanna chicoti.
– Pare o regul` bun`. P`cat c` n-am \nv`]at-o \n tinere]e!
Cine [tie ce s-ar fi \ntâmplat? Dar te rog. Te-ai n`scut…
– De asta sunt sigur, d`du el din cap cu gravitate. Treizeci [i unu
de ani \n urm`, \ntr-un mic or`[el din apropiere de New York.
Singurul fiu al unor p`rin]i s`raci, dar cinsti]i.
KAREN 105

– Desigur, fu ea de acord. Cum ar putea s` \nceap` altfel o


poveste clasic` american`?
– Te rog s` nu m` \ntrerupi, spuse el cu convingere. Am crescut,
am mers la [coal`, apoi la facultate [i… iat`-m`!
– Iar Jaguarul? \i f`cu ea un semn cu ochiul.
– Oh, Jaguarul, ezit` el. L-am câ[tigat la loterie, declar` el
triumf`tor.
Joanna \l privi calm`.
– Cu alte cuvinte, nu e treaba mea [i ar trebui s`-mi ]in gura,
concluzion` ea.
– Ah, nu, Joanna, se scuz` el dându-[i seama c` o jignise.
Nu \ncercam decât s` fiu amuzant… dar n-am prea reu[it, din câte
se pare. Povestea vie]ii mele nu e foarte palpitant` [i nu voiam s` te
plictisesc. Dup` facultate am f`cut armata, f`r` prea multe peripe]ii,
deoarece n-am ajuns mai departe de o munc` de birou la Pentagon.
Apoi am intrat \n publicitate, pentru c` un prieten mi-a oferit o
slujb`. Apoi a urmat televiziunea– cea mai nepl`cut` experien]`.
Nu [tii dac` ai sau nu o slujb`, pân` la m`sur`torile de audien]`.
Dac` erau \nalte, erai b`iatul de aur, cu o slujb` sigur`… pân` la
apari]ia urm`toarei m`sur`tori. Dac` erau sc`zute, erai privit ca un
monstru de pe alt` planet`, iar toat` lumea, \ncepând de la
directorul canalului pân` la femeia de serviciu te privea urât. Apoi
un unchi de care n-auzisem niciodat` a murit \n Alaska… Am
descoperit c`, pentru c` eram singura rud`, am mo[tenit toat`
averea lui. Dup` ce-am pl`tit toate datoriile, am r`mas cu vreo sut`
de mii de dolari. A[a c` am p`r`sit slujba din publicitate, d`t`toare
de ulcer [i de dureri de cap. Nu m` duceam nic`ieri anume, pur [i
106 PEGGY DERN

simplu voiam s` scap pentru o vreme. Astfel, am ajuns la pensiunea


Granada. E un loc frumos, lini[tit [i nu v`d nici un motiv pentru care
m-a[ gr`bi. Nu mai vreau s` m` gr`besc.
Joanna \l privi curioas`.
– {i nu te-ai gândit niciodat` la c`s`torie? \ntreb` ea.
– Deloc! |n timpul facult`]ii a trebuit s` muncesc, la fel [i mai
târziu, \n armat`. Cât am lucrat \n publicitate, cu atât mai mult nu
aveam timp de nimic.
– E p`cat, observ` ea.
Stan o privi uimit.
– P`cat? repet` el.
– Cred c` ai fi fost un so] [i un tat` minunat, dac` ai fi \nceput la
timp, spuse ea \ncet. Dar, dup` treizeci de ani, e mai greu s` te adaptezi.
La aceast` vârst` ajungi s` fii preten]ios [i s` ]ii la propriile rutine. Dac`
te c`s`tore[ti cu o femeie mai tân`r`, ea trebuie s` se adapteze. Dac` e
de aceea[i vârst` sau mai \n vârst`, tu trebuie s` te adaptezi.
– Hm, nu e o imagine prea pl`cut` pentru dou` persoane de
vârst` mijlocie, a[a ca noi… coment` el, \ncruntându-se.
– Oh, oricum, coment` ea, evadând din starea de spirit
contemplativ`, din moment ce nici unul dintre noi nu este interesat,
problema e pur teoretic`, nu-i a[a? |ntâmpl`tor, vreau s` declar c`
nu \ncerc s` te cuceresc.
– Dar cine a spus a[a ceva?
– Nu [tiu. B`rba]ii au ni[te idei mai ciudate, mai ales dac` a
trebuit s` lupte toat` via]a cu femei care \ncearc` s`-i prind`.
– Da, a trebuit s` m` ap`r cu o bât`, declar` el cu seriozitate, dar
cu ochii str`lucind.
KAREN 107

– Sunt sigur`, d`du ea din cap cu convingere. Eu am primit o


propunere când aveam nou`sprezece ani.
– De la un b`rbat care nu te interesa?
– De la un b`rbat pe care-l adoram, spuse ea cu gravitate, iar
vocea \i tremur` imperceptibil. Dar era mama, erau surorile mai
mici– iar el avea responsabilit`]ile lui. {tiam c` n-are nici un rost.
Stan [opti cu voce blând`:
– Joanna, \mi pare foarte r`u.
– Mul]umesc, r`spunse ea scurt, apoi respir` adânc, aruncând o
privire spre ceas. Ar fi mai bine s` ne \ntoarcem acas`. Sara Lee se va
\ntoarce \ncet la realitate [i, dac` nu sunt acolo s` o ]in de mân`, se
sup`r`. Vrea s` fiu mereu lâng` ea dup` \ncheierea zilei de lucru, ca
s`-mi spun` ce lucruri minunate a mai scris.
Capitolul 8

Câteva zile mai târziu, când Molly [i Karen erau acas`,


odihnindu-se dup` nebunia de la prânz, Bill parc` \n fa]a cafenelei
[i cobor\ din ma[in`, urmat de un tân`r \nalt, care sem`na destul de
bine cu el.
Bill vâr\ capul pe u[`, iar Jennie \i strig`:
– E acas`, Bill, ia patruzeci de minute pauz`.
B`rbatul \i zâmbi.
– O s` pun cap`t acestui r`sf`], spuse el cu fermitate, apoi se
\ndrept` spre u[a de la c`su]a num`rul unu.
Tân`rul \nalt \l \nso]i, \ncântat de exuberan]a lui. Bill b`tu la u[`,
strigând:
– Opre[te-]i câinii, doamn`. Vin cu gânduri pa[nice, de curtare.
Molly deschise u[a, râzând:
– Bill, nebunule, intr`!
Peste um`r, \i strig` fiicei ei:
– Leag` dul`ii, draga mea. Acel b`rbat este aici.
KAREN 109

– D`-l afar`, nu vrem b`rba]i aici, r`spunse Karen cu voce


somnoroas`, dar \nveselit`.
– Sus din pat, lene[o! Am ve[ti pe care sunt sigur c` vrei s` le
auzi, strig` Bill, apoi se \ntoarse spre tân`rul cu care venise [i spuse
cu c`ldur`. Molly, e cineva pe care voiam s`-]i prezint de ceva vreme:
fratele meu, Marsh. Marsh, ea este doamna care sper s`-mi fie soacr`
\nainte a mai \mb`trâni.
Molly \i zâmbi tân`rului.
– M` bucur s` te cunosc \n sfâr[it, Marsh. Bill vorbe[te mereu
despre tine.
– {i mie mi-a f`cut capul calendar povestind despre
dumneavoastr`, doamn` Justin [i despre fiica dumneavoastr` cea
fabulos de frumoas`, r`spunse Marsh.
Din u[a dormitorulul, Karen \ntreb` cu voce dulce:
– M-a chemat cineva?
Ochii ei \ntâlnir` figura radioas` a lui Bill, care alerg` spre ea, o
prinse \n bra]e [i o s`rut` ap`sat.
– Bill! exclam` ea jenat`, \mbujorându-se.
– Draga mea, vrei s` fii so]ia mea? \ntreb` el.
Karen \l privi cu ochi mari, apoi se \ntoarse spre Molly [i Marsh.
– Desigur, nebunul meu scump, am avut \ntotdeauna inten]ia
asta.
– Acum? insist` el. Chiar \n aceast` clip`?
– Oh, Bill, ce se \ntâmpl`?
– Karen, iubito, ]i-l prezint pe Marsh, fratele meu! Mai corect
spus, doctorul Marshall P. Ramsey, spuse el \ncântat.
– Marsh, m` bucur s` te cunosc \n sfâr[it, zâmbi Karen.
110 PEGGY DERN

– Mul]umesc, Karen, nici nu [tii ce \ncântat sunt s` te cunosc,


declar` b`rbatul cu sinceritate. Am a[teptat cu ner`bdare acest
moment de când Bill a \nceput s`-mi vorbeasc` despre tine.
Molly \i privi pe to]i, apoi spuse cu ospitalitate:
– De ce nu st`m jos?
– Nu prea cred, r`spunse Bill cu gravitate, cu ochii str`lucind.
Dac` ai sugera s` zbur`m, a[ fi de acord imediat. Dar s` st`m jos?
M` \ndoiesc…
Marsh râse [i-l \mpinse pe canapea [i, dup` ce-i ]inu scaunul lui
Molly, se a[ez` [i el.
– Karen, dac` po]i s`-l faci pe fratele meu s` tac` o secund`, o s`
explic despre ce este vorba, spuse el.
Mâna lui Bill o prinsese pe cea a lui Karen, iar b`rbatul zâmbea
cu atâta c`ldur`, \ncât ea era sigur` c` nu-i va mai fi vreodat` frig.
– E destul de simplu, \ncepu Marsh.
– Simplu? E un adev`rat miracol, asta este!
Fratele lui \l privi \n]eleg`tor.
– {i prietena mea crede acela[i lucru, spuse el lini[tit.
Uimit, Bill repet`:
– Prietena ta?
– De ce nu? E asistent` la spital, \n ultimul an de practic` [i va
termina \nainte s` ne mut`m la Dorsetville, r`spunse Marsh.
{tii, Karen, m-am sim]it foarte prost [tiind c` tu [i Bill vre]i s` v`
c`s`tori]i, dar nu pute]i, pentru c` el m` ajuta s`-mi termin
facultatea [i reziden]iatul. A[a c` m-am str`duit s` g`sesc o solu]ie s`
nu-l mai \mpov`rez [i s` poat` fi liber s` se c`s`toreasc`. Pân` la
urm`, am g`sit o solu]ie perfect`.
KAREN 111

– Continu`, te rog, \l implor` tân`ra, ner`bd`toare.


– Exist` foarte multe or`[ele care au nevoie de medici, dar este
foarte greu s` g`seasc`, deoarece majoritatea tinerilor vor s` se
stabileasc` \ntr-un ora[ mare, cu mult` clientel`. La urma urmei,
nu-i po]i condamna. Dup` to]i anii de munc`, e dreptul t`u s` te
a[ezi cât mai bine. La un moment dat, am aflat despre un or`[el care
este atât de dornic s` g`seasc` un medic, \ncât au construit un spital,
o cas` cu un birou al`turi, complet utilat [i au garantat un venit de
dou` sute de dolari pe lun`, dac` se stabile[te acolo. Am fost s` v`d
ora[ul respectiv [i am \ntâlnit mult` lume. Mi-au pl`cut, iar eu le-am
pl`cut. |n cele din urm`, totul a fost aranjat. |n trei s`pt`mâni, m`
voi stabili acolo. Iar Gail, prietena mea, o s` vin` cu mine. Cei din
ora[ erau cople[i]i de \ncântare când au aflat c` vor primi nu doar
un medic, dornic s` semneze un contract pe cel pu]in cinci ani, dar
[i o asistent` calificat`! Nu e o solu]ie perfect`?
Karen spuse repede:
– Numai dac` e[ti sigur c` tu [i Gail dori]i acest lucru cu
adev`rat. Nu trebuie s` faci acest lucru doar de dragul meu [i al lui
Bill. Dac` ai prefera s` te stabile[ti \ntr-un ora[ mare…
– Vezi? Ce ]i-am spus? \ntreb` Bill cu mândrie. Nu e cea mai
grozav` din lume?
Marsh \i zâmbi lui Karen cu c`ldur`.
– Nu [tiu cum s` o calific, Bill, chiar dac` tu e[ti destul de special
pentru mine, recunoscu el.
– Marsh, voiam s` spun c` nu trebuie s`-]i sacrifici cariera doar
ca noi s` ne putem c`s`tori mai repede decât am planificat, spuse
Karen. {tiu cât de mult ai \nv`]at [i cât ai muncit. Dac` vrei s` te
112 PEGGY DERN

specializezi sau s` alegi un ora[ mare, nu trebuie s` ne la[i s` st`m


\n calea ta. Putem s` a[tept`m, Marsh– am prefera mai degrab` acest
lucru, decât s` renun]i la ceva ce-]i dore[ti.
– Mul]umesc, Karen, d`du din cap Marsh, privind-o cu afec]iune.
E foarte frumos din partea ta, dar te rog c` m` crezi c` suntem
\ncânta]i de aceast` [ans`, eu [i Gail. Nu vreau s` m` crezi \ngâmfat,
dar orice doctor care merit` acest titlu \[i dore[te s` ajung` acolo
unde este nevoie de el. De altfel, de aceea am ales medicina.
Gail crede ca [i mine c` singura ocazie care ne trebuie este aceea de
a fi de ajutor– [i \n Dorsetville chiar este mare nevoie de un medic.
Sunt oameni de treab`, vom avea o cas` [i nu un apartament
\nghesuit [i vom avea prieteni [i vecini… ceea ce nu prea ai \ntr-un
ora[ mare.
Tân`ra \l asculta cu aten]ie, privindu-l \n ochi.
– Gail vine dintr-un ora[ mare? \ntreb` ea.
Marsh d`du din cap aprobator.
– N`scut` [i crescut` \n Atlanta.
– {i crezi c` va fi fericit` \ntr-un or`[el ca Dorsetville? se \ngrijor`
Karen.
B`rbatul râse.
– Am luat-o acolo, \nainte de semnarea contractului. Tot ora[ul
a venit s` ne primeasc`. A fost un adev`rat banchet, s-au ]inut
discursuri [i to]i erau atât de prieteno[i, \ncât aproape au f`cut-o s`
plâng`. Iar ea nu plânge prea u[or. Apoi, s-a \ndr`gostit de cas`.
Oh, vom fi ferici]i acolo, sunt sigur. Nu e pu]in lucru s` po]i s` fii de
ajutor celor care au \ntr-adev`r nevoie.
Karen respir` adânc [i se \ntoarse spre Bill:
KAREN 113

– Bill, pare \ntr-adev`r minunat!


– Po]i s` fii sigur` de asta, o asigur` el. Acum, trebuie s` ne
c`s`torim. Nu cred \n logodnele \ndelungate. Ce p`rere ai de mâine
dup`-amiaz`? Azi sunt de serviciu.
– Oh, Bill, nu putem face asta, protest` Karen.
Ultragiat, b`rbatul o \ntreb`:
– De ce nu, dac` pot s` \ntreb?
– Va trebui s` a[tept`m s` vedem ce se \ntâmpl` cu pensiunea.
Marsh \i privi pe rând, nedumerit.
– Ce anume se va \ntâmpla pensiunii? \ntreb` el.
– Dou` vr`jitoare vor s-o cumpere [i s` le arunce pe Karen [i pe
Molly afar`, recunoscu Bill cu nepl`cere.
– Asta nu e bine, d`du din cap fratele lui. Karen, [tiu cât de mult
\nseamn` aceast` pensiune pentru tine [i pentru mama ta. Bill mi-a
spus. Nu se poate face nimic pentru a le \mpiedica?
Tân`ra cl`tin` din cap.
– |mi e team` c` nu, r`spunse ea, apoi povesti pe scurt tot ce se
\ntâmplase [i de ce erau atât de hot`râte femeile s` cumpere localul.
– Poate c` proprietarii nu sunt dispu[i s` vând`, suger` Marsh.
– Sunt oameni de afaceri. Dac` or s` aib` suficient profit, o s` vând`.
– {i crezi c`, dac` aceste femei cump`r` localul, o s` fie de acord
s` te lase pe tine [i pe doamna Justin s`-l conduce]i \n continuare?
– Având o p`rere minunat` despre mine? râse amar Karen.
Singurul lucru pe care-l vor dori, de \ndat` c`-[i pun ghearele pe el,
va fi s` m` vad` plecând pentru totdeauna.
Vocea ei tremur`, iar Bill o \nconjur` cu bra]ul s`rutând-o pe p`r,
apoi privi la Molly [i la Marsh.
– A[adar, aceasta este situa]ia, amice, ridic` el din umeri. O s` le
ofer cu pl`cere tot ce-mi pot permite, cas` [i mas`. Dar pensiunea
\nseamn` mult pentru ele. Presupun c` va trebui s` vedem ce se
\ntâmpl`.
Marsh se \ncrunt`.
– Da, cred c` ai dreptate, fu el de acord \n cele din urm`. {i eu,
care m` [i vedeam: cel mai mândru cavaler de onoare care va sta
lâng` voi \n timp ce preotul spune ce are de spus.
Karen se ridic` [i-[i [terse lacrimile de pe obraji, apoi declar` cu
fermitate:
– A[a va fi, Marsh. Contez pe tine s`-l aju]i pe Bill s` nu-[i piard`
curajul [i s` m` p`r`seasc` \n fa]a altarului.
– A[ vrea s-o v`d [i pe asta! f`cu Bill o grimas`.
Era atâta dragoste \n privirea pe care Bill i-o arunc` lui Karen, ca
[i \n r`spunsul ei, \ncât Marsh plec` ochii. Dup` o clip`, \ntreb` cu
voce ezitant`:
– Cât crede]i c` le va lua femeilor s` se hot`rasc`?
– Ah, s-au hot`rât \n clipa \n care au aflat c` eu [i Molly nu
suntem proprietarele localului, r`spunse Karen nemul]umit`.
Avocatul lor este deja aici [i sunt extrem de ocupate. B`rbatul a venit
aici de o s`pt`mân` [i ]in \ntrevederi toat` diminea]a, apoi pleac` \n
ora[ s` trimit` telegrame [i s` dea telefoane. Presupun c` se
str`duiesc s` adune banii, continu` ea aproape \n pragul lacrimilor,
dar se ab]inu [i zâmbi, ridicând bra]ele \ntr-un gest de invins.
Acum a[tept securea s` cad`.
– Am crezut tot timpul c` doar banii pe care Bill trebuia s` mi-i trimit`
v` ]in departe unul de altul, se \nfurie Marsh, dar acum a mai ap`rut [i asta!
KAREN 115

– Desigur, interveni Bill, nu se [tie dac` sindicatul va vinde.


La urma urmei, profitul e destul de mare!
– Dar, dac` pot avea un profit [i mai mare din vânzarea lui, eu
cred c` o vor face, cl`tin` din cap Karen.
– Crezi c` au destui bani s` cumpere acest loc? Mi se pare c`
trebuie s` fie foarte mult, observ` Marsh.
– Margery crede c` nu e nici o problem` pentru ele [i c` l-ar
considera o investi]ie excelent`. Desigur, pl`cerea de a m` pedepsi
pentru c` am avut \ndr`zneala s` le r`spund e doar un bonus, spuse
Karen, cl`tinând din cap. Oare de ce nu pot s`-mi ]in gura? Vorbesc
mereu f`r` s` m` gândesc!
– Draga mea, Stan Blayden a \nceput, tu doar ai ad`ugat pic`tura
care a umplut paharul, \ncerc` s-o consoleze Bill. Dac` Stan nu le-ar
fi \nfuriat, poate c` nu ]i-ar fi dat nici o aten]ie. Trebuie s` fie
obi[nuite s` nu fie pl`cute.
Karen respir` adânc [i se ridic`, zâmbind spre Marsh.
– Ce ne-a apucat? spuse ea repede. Marsh a c`l`torit atât de mult
ca s` ne spun` despre planurile lui minunate, iar noi, \n loc s` ne
bucur`m \mpreun` cu el, \l \mpov`r`m cu problemele noastre. Nu e
cinstit, Marsh. Te rog s` ne ier]i.
– Hei, nu fi copil, Karen, o cert` Marsh. Planurile mele erau
foarte importante [i pentru c` v` permiteau s` v` c`s`tori]i mai
repede decât v` a[tepta]i.
– Ar trebui s` facem o petrecere pentru tine [i Gail, declar`
tân`ra cu fermitate.
– Mul]umesc, Karen, dar trebuie s` m` \ntorc la spital. N-am avut
timp decât s` zbor pân` aici s`-i spun lui Bill vestea [i s`-i v`d figura
116 PEGGY DERN

la auzul ei. Era ceva ce nu voiam s`-i spun la telefon sau \ntr-o
scrisoare.
– E foarte frumos din partea ta, Marsh. O s` te \ntorci la nunt`?
\ntreb` Karen zâmbindu-i lui Bill, care o cuprinsese \n bra]e.
– Nu vom rata acest eveniment pentru nimic \n lume, eu [i Gail,
promise b`rbatul. Apoi va trebui s` veni]i la nunta noastr`. Aproape c`
n-ar fi legal f`r` voi. {i dumneavoastr` trebuie s` veni]i, doamn` Justin.
– Ce dr`gu] e[ti! zâmbi Molly. Oricum, era imposibil s` fii altfel,
fiind fratele lui Bill. E unul dintre favori]ii mei.
– Po]i s` vezi deja, Marsh, c` nu voi avea nici o problem` cu
soacra, \i f`cu Bill un semn cu ochiul fratelui lui, cuprinzând-o pe
Molly cu un bra].
– Norocosule! se v`it` Marsh. Mama lui Gail a murit când era o
copil`, a[a c` suntem ni[te orfani singuratici.
– Poate era]i, coment` Molly cu fermitate, dar din aceast` clip`
sunte]i adopta]i. Voi fi [i soacra ta [i a lui Gail, pe lâng` a lui Bill.
B`rbatul p`rea \ncântat, iar noua lui soacr` \l s`rut`, b`tându-l pe
um`r cu afec]iune.
Marsh privi spre ea, apoi spre fratele lui.
– Cât de norocos po]i s` fii? coment` el zâmbind.

***

Margery st`tea ghemuit` \n cel mai \ndep`rtat col] al salonului,


departe de grupurile vesele [i g`l`gioase care a[teptau sosirea orei
KAREN 117

cinei. Dar, \n clipa \n care intr` \n camer`, ochii lui Stan se fixar`
asupra ei, ca [i cum camera ar fi fost goal`, iar el se \ndrept` cu pas
sigur spre ea.
– Bun`. Unde \]i este paznicul? \ntreb` el.
Margery ridic` privirea nefericit` spre el, apoi privi \n alt` parte.
– Dac` vrei s` spui Greg… \ncepu ea cu voce r`gu[it`.
– Desigur c` la el m` refer. Pot s` m` a[ez?
– Sigur c` da.
– Promit c`, \n clipa \n care apare o s` fug imediat, ca un iepure
speriat de l`tratul unui copoi, glumi el.
– Pleac` mâine diminea]`, ridic` ea din umeri, ignorând
declara]ia lui.
– Ah, de aceea ar`]i atât de sup`rat`, \n]elese el, f`când un efort
s`-[i ascund` dezam`girea.
Tân`ra \l privi nedumerit`.
– De ce m-ar deranja c` \ns`rcinarea lui Greg a luat sfâr[it?
\ntreb` ea.
Stan se \ncord`.
– A luat sfâr[it?
– Nu cred c` domni[oara Emily e foarte mul]umit` de modul \n
care s-a achitat de \ndatorire, m`rturisi ea. Desigur c` mi-a spus s`
ies, dar era foarte sup`rat`. Iar domni[oara Anne i-a spus c` e un
\ncurc`-lume [i c` va cere s` fie concediat.
– Mi se pare modul \n care opereaz` ele. Probabil c` acum a venit
vremea s`-i pl`teasc` salariul, iar aceasta este o solu]ie.
Margery spuse repede:
– Nu cred. Cred c` nu le-a pl`cut cum s-a descurcat.
118 PEGGY DERN

– Ai idee dac` afacerea s-a \ncheiat? \ntreb` el lini[tit.


– Oh, sunt sigur` c` da. Domni[oara Emily ob]ine \ntotdeauna
ce-[i dore[te. Nu las` pe nimeni [i nimic s`-i stea \n cale.
Dup` o perioad` de t`cere, Stan se auzi spunând ceva ce nu
credea c` va spune vreodat`, care \l sperie la fel de mult ca pe
Margery:
– Mi-ai lipsit \n aceste dou` s`pt`mâni.
Ea \l privi cu ochi mari, nedumeri]i.
– Cum a[a? \ntreb` ea. Am fost aici.
– La fel [i acest Jason, se \ncrunt` el. Pentru c` p`rea s` fi intrat
\n gra]iile paznicelor tale, iar eu nu, am ales s` stau deoparte.
Tân`ra era nedumerit` [i \ntr-un fel jenat`, iar Stan deveni
con[tient de acest lucru. Se ridic` repede.
– Ne mai vedem pe aici, Margery, \ncepu el s` spun`.
Ea \ntinse o mân` spre el, \ntr-un gest rug`tor.
– Stan, nu pleca… Asta dac` nu trebuie s` te duci undeva.
{tiu c` nu sunt o companie prea pl`cut`. Sunt atât de \ngrijorat`!
Stan se a[ez`, aplecându-se spre ea.
– |ngrijorat`, Margie? \ntreb` el cu voce blând`. Pot s` te ajut cu ceva?
– Presupun c` n-ar trebui s` vorbesc despre acest lucru. Nu vreau
s` fiu o bârfitoare.
– N-ai cum s` fii bârfitoare, Margery, o asigur` el.
Ea \l privi rug`tor.
– Stan, \mi este atât de team` c` au cump`rat pensiunea
Granada! Dac` au f`cut-o, ce se va \ntâmpla cu Karen [i cu Molly?
[opti ea cuprins` de o team` atât de vizibil`, \ncât Stan \i prinse
mâinile \ntr-un gest lini[titor.
KAREN 119

– Karen se va m`rita cu Bill [i va tr`i fericit` pân` la adânci


b`trâne]i, spuse el cu fermitate.
– Dar ]ine atât de mult la pensiune!
– }ine mai mult la el, draga mea.
Nici unul dintre ei nu o z`ri pe domni[oara Emily, \nalt` [i rigid`,
\nfrico[`toare cu expresia ei mohorât` [i plin` de furie,
\ndreptându-se spre ei.
Grupurile care discutau devenir` t`cute, \n clipa \n care ajunse
lâng` cei doi. Vocea ei era furioas` când explod`:
– A[adar, aici erai, Margery! Ar fi trebuit s` [tiu c` te vei strecura
pe undeva cu aceast` creatur`! Du-te [i preg`te[te-te pentru cin`!
Ar`]i foarte ne\ngrijit`.
Tân`ra \[i smulse mâna de sub cea a lui Stan [i fugi din salon,
foarte ro[ie la fa]`.
Domni[oara Emily \ntoarse privirea furioas` spre Stan, care se
str`duia s`-[i p`streze calmul.
– |n ceea ce te prive[te, tinere, credeam c` ai mai mult respect
de sine [i mândrie, \ncât s` nu te strecori prin col]uri flirtând cu
menajerele!
– Eu sunt surprins s` descop`r c` ave]i destul` mândrie [i
respect de sine s` v` purta]i ca o doamn` \n public, [uier` el printre
din]i.
Femeia trase aer \n piept cu furie.
– A, tu…se bâlbâi ea, ar`tând ca [i cum ar fi vrut s`-l strâng` de gât.
– Mai bine nu spune]i nimic, pentru c` va trebui s` v` r`spund [i
prefer s` nu [ochez o femeie \n vârst`, o \ntrerupse el, ridicându-se
[i ie[ind din camer`.
120 PEGGY DERN

Domni[oara Emily deveni \n cele din urm` con[tient` de cei din


camer`, care o priveau [oca]i [i cu r`ceal`. Ochii ei trecur` \n revist`
figurile acuzatoare, dar nimeni nu spuse nici un cuvânt. |n cele din
urm`, se \ntoarse pe c`lcâie [i ie[i, \nfuriat` [i amenin]`toare.
Pentru o clip`, \n salon domni t`cerea, apoi turi[tii se privir` unii
pe al]ii. T`cerea fu spart` de doamna Hopeton, care se ridic` [i
zâmbi celor din jur.
– E p`cat c` astfel de persoane au ajuns \ntr-un loc atât de pl`cut,
spuse ea. Tata [i cu mine venim aici de ani buni, dar n-am mai
\ntâlnit pe cineva atât de dificil. E p`cat, nu-i a[a? Pensiunea Granada
este un loc fermec`tor, iar acest lucru este regretabil.
Restul invita]ilor murmurar` aprobator, pentru c` toat` lumea o
pl`cea. Ea zâmbi [i p`r`si salonul. |n drum spre c`su]a \n care locuia,
o \ntâlni pe Karen.
– Karen, ai câteva minute? A[ vrea s`-]i vorbesc, spuse doamna
Hopeton.
– Desigur, doamn` Hopeton.
Femeia o conduse spre c`su]a \n care era cazat`, iar Karen o
urm` \n`untru, sim]indu-se ca un copil neascult`tor chemat la
directoarea [colii.
– Ia loc, te rog, o invit` doamna Hopeton. Din câte [tii, eu [i tata
iubim pensiunea. Venim deja de câ]iva ani…
– {tiu, doamn` Hopeton, iar Molly [i cu mine a[tept`m \n fiecare
an sosirea dumnevoastr`. Sezonul nu \ncepe oficial decât \n clipa \n
care a]i ajuns.
– Mul]umesc, Karen, e foarte dr`gu] din partea ta. Dar \mi este
team` c` am o plângere.
KAREN 121

– Da? |mi pare r`u.


– Karen, de ce \n numele cerului le-a]i l`sat pe cele dou` b`trâne
\ngrozitoare s` stea aici? explod` doamna Hopeton.
Karen f`cu o grimas`.
– Am crezut c` sunt \n trecere. Apoi au hot`rât s` stea, iar mie
mi-a fost mil` de Margery. Presupun c` au f`cut din nou ceva
nepl`cut, nu-i a[a?
– Domni[oara Emily, \ntr-adev`r. Draga mea, \mi e team` c` va
trebui s` le dai banii \napoi [i s` le ceri s` plece, pentru binele
tuturor.
– |mi este team` c` eu [i Molly va trebui s` plec`m, cl`tin` tân`ra
din cap. Vede]i, cele dou` domni[oare Poindexter cump`r`
pensiunea Granada.
Doamna Hopeton ar`t` de parc` fusese lovit`.
– Cum adic`? \ntreb` ea ne\ncrez`toare.
– Vor s` cumpere pensiunea, repet` Karen. De aceea este
Gregory Jason aici. E trimis de avoca]ii lor, cu scopul de a preg`ti
actele pentru afacere. Probabil c` este deja \ncheiat`. Molly [i cu
mine a[tept`m \n orice clip` s` fim anun]ate c` locul [i-a schimbat
proprietarii. Sunt sigur` c` primul act al noilor proprietari va fi s` ne
concedieze pe mine [i pe Molly.
Doamna Hopeton asculta cu uimire.
– Dar e incredibil, protest` ea. De ce ar vrea s` cumpere
pensiunea?
– Pentru c` le-am \nfruntat, spuse Karen, str`duindu-se s`-[i
re]in` lacrimile.
– Vrei s` spui c` te-ai certat cu ele? insist` femeia.
122 PEGGY DERN

Zâmbetul lui Karen era mai degrab` o grimas` dureroas`.


– Nu neap`rat, recunoscu ea. Dar domni[oara Emily a fost
deranjat` de atitudinea mea [i totul a degenerat. Era deja sup`rat`
pe Stan Blayden care-i spusese ni[te adev`ruri nepl`cute, iar ceea ce
am spus eu probabil a umplut paharul. |n cele din urm`, au cerut
trimiterea lui Greg [i de atunci au fost foarte ocupate [i foarte
triumf`toare. Sunt sigur` c` vor prelua totul peste o zi, dou`.
Se str`dui s`-[i \nghit` lacrimile, apoi se ridic`, reu[ind s`
zâmbeasc`.
– Dac` m` scuza]i acum, doamn` Hopeton, trebuie s` m` duc
s-o ajut pe Molly, spuse ea, ie[ind aproape \n fug`.
Capitolul 9

Greg privi spre Margery, a[ezat` lâng` el \n ma[in`, apoi spuse cu


voce r`gu[it`:
– Margie, nu-mi place s` plec [i s` te las.
Ea \l privi [i zâmbi u[or.
– Oh, voi fi bine, Greg. Sunt \ngrijorat` pentru Molly [i pentru
Karen, [opti ea. Pensiunea este atât de frumoas` [i este casa lor.
N-am avut niciodat` o cas`, dar \mi imaginez cum se simt.
B`rbatul d`du din cap, \ncordându-se.
– Acesta este unul dintre motivele pentru care domni[oara Emily
era atât de sup`rat`. A spus c` nici m`car n-am \ncercat s` descop`r
numele firmei care a cump`rat-o de la sindicat, \n urm` cu doi ani.
Margery \l privi cu uimire.
– Sindicatul nu mai este proprietarul pensiunii? \ntreb` ea.
– Desigur. Nu [tiai?
– Nu, mie nu mi se spune nimic– sau nu mi se d` nici o [ans` s`
aflu, declar` ea indignat`, apoi se \ndrept`. |n acest caz, dac`
124 PEGGY DERN

sindicatul nu mai este proprietar, poate c` domni[oarele nu-l vor


putea cump`ra.
Gregory cl`tin` din cap, nemul]umit c` e nevoit s` distrug` [i
aceast` urm` de speran]`.
– Nu se vor opri pân` când nu vor reu[i, observ` el. Domni[oara
Emily reac]ioneaz` \n fa]a opozi]iei cu \nc`p`]ânarea unui m`gar.
Mi-a[ fi dorit ca sindicatul s` nu recunoasc` schimbarea
proprietarului, ci s` stabileasc` un pre] excesiv de mare.
Dar avocatul a r`spuns doar c` localul nu le mai apar]ine [i c` firma
cump`r`toare a insistat c` este o investi]ie [i c` nu vor s` fie
deranja]i de cump`r`tori poten]iali. A[adar, numele firmei nu va fi
men]ionat când ace[tia vor cere informa]ii sindicatului.
– |n acest caz, e foarte bine…
Greg nu era de acord.
– Oh, sunt atât de multe c`i de a afla o informa]ie, indiferent de cât
de secreto[i vor fi avoca]ii sindicatului, spuse el. Iar domni[oara Emily
a angajat o firm` de investiga]ii, recomandat` de avoca]ii ei. Chiar dac`
o va costa to]i banii pe care-i are, e hot`rât` s` cumpere pensiunea.
O s` fie extrem de costisitor, dar o ur`[te cu adev`rat pe Karen.
Margery \[i [terse o lacrim`, iar Greg \ntinse un bra] spre ea,
cuprinzând-o [i tr`gând-o aproape.
– Margie, draga mea, dac` a[ fi sigur c` mai am o slujb` când m`
\ntorc la New York, ]i-a[ cere s` fii so]ia mea, [opti el.
Speriat`, tân`ra se \ndrept` [i se \ndep`rt` de el.
– Mul]umesc, Greg, r`spunse ea. E foarte dr`gu] din partea ta.
– Nu te preface ne[tiutoare! Dr`gu], la naiba! Margie, cred c` [tii
c` sunt \ndr`gostit de tine, protest` el.
KAREN 125

– N-am [tiut, sincer nu, se bâlbâi ea. Oh, Greg, \mi pare foarte
r`u.
Greg \[i retrase bra]ul, punând mâna pe volan. Ma[ina ]â[ni
\nainte ca un cal s`lbatic.
– Ceea ce \nseamn`, desigur, c` tu nu sim]i acela[i lucru, spuse
el cu fermitate.
– |mi pare r`u, Greg. |mi placi foarte mult, dar cred c` nu [tiu
mare lucru despre dragoste.
B`rbatul opri ma[ina la marginea drumului, apoi se \ntoarse spre
ea [i o lu` \n bra]e. Ridicându-i b`rbia spre el, se aplec` [i-i lu` \n
st`pânire buzele \ntr-un s`rut pasionat, dar totu[i blând.
Pentru o clip`, sub atingerea lui, ea r`mase nemi[cat`, apoi f`cu
o mi[care de retragere. El o eliber` imediat. R`mase cu mâinile pe
volan, strângându-l cu putere, \n timp ce Margery se retrase cât de
mult era posibil, privindu-l cu ochi mari.
P`rur` s` treac` secole, pân` când Greg fu din nou \n stare s`
vorbeasc`.
– Nu? \ntreb` el.
R`suflarea lui Margery era \nc` t`iat`, dar reu[i s` r`spund`:
– Nu.
Greg porni din nou ma[ina [i, \n timp ce mergeau pe autostrad`,
ea a[tept` cu team` s`-l aud` vorbind.
– A[adar, acum [tii cum este s` fii \ndr`gostit– sau cel pu]in cum
ar fi, dac` ai sim]i ceea ce simt eu, spuse el \n cele din urm`, cu voce
r`gu[it`.
– |mi pare r`u, murmur` ea.
126 PEGGY DERN

– Oh, la naiba! se r`sti el. Pentru numele lui Dumnezeu, nu te


mai plânge. "|mi pare r`u". N-ai de ce s`-]i par` r`u. Eu te iubesc, tu
nu m` iube[ti [i asta este tot. Cutez s` spun c` voi trece peste asta.
– Sunt sigur` c` o vei face, spuse ea repede.
– Mul]umesc. Crede-m`, m` voi str`dui.
– Nu cred c` va trebui s` munce[ti prea tare, declar` ea cu
senin`tate. De fapt, nu m` iube[ti, ci mai degrab` \]i este mil` de
mine.
– A[a crezi?
– Desigur, \l asigur` ea. Numai c` nu mi-am dat niciodat` seama
c` sunt privit` cu mil`. {tiam c` sunt oameni care f`ceau acte de
caritate \n cazul meu, desigur. Domni[oarele Emily [i Anne nu m-au
l`sat niciodat` s` uit acest lucru.
– Sunt sigur!
– Karen spune c` le-am l`sat s`-mi \nfrâng` spiritul. Presupun c`
are dreptate, [opti ea, apoi r`mase pe gânduri. Oamenii al c`ror
spirit a fost \nfrânt, \l mai repar` vreodat`? \ntreb` ea \ntr-un sfâr[it.
Greg o privi câteva secunde cu uimire.
– Vrei s` spui c` te str`duie[ti s` cape]i destul spirit, \ncât s` po]i
s` le scuipi pe vr`jitoare \n ochi? \ntreb` el.
– Nu cred c` vreau s` merg atât de departe, dar mi-ar pl`cea s`
le pot r`spunde [i s` nu mai permit s` fiu tratat` de sus [i
comandat`.
– Foarte bine, o astfel de dorin]` este \nceputul vindec`rii unui
spirit \nfrânt, zâmbi Greg. Vei avea nevoie de curaj [i de timp.
Uite cine vorbe[te! se autoironiz` el.
Margery era nedumerit`.
KAREN 127

– Nu \n]eleg, Greg.
– Ei bine, la birou la noi nimeni nu le suport` pe cele dou`
domni[oare Poindexter, explic` el. Când apar \n vizit`, cu to]ii \[i
amintesc de tot felul de \ntâlniri urgente [i fug \ncotro v`d cu ochii.
Dar, de fiecare dat`, reu[esc s` prind` pe cineva mai \n vârst`, care
nu poate alerga la fel de repede. |ntotdeauna când pleac` \n vacan]`,
tot biroul r`sufl` u[urat. A[adar, \n clipa \n care au dat telefon [i au
cerut s` fie trimis cineva aici, a fost o adev`rat` discu]ie despre cine
va fi nefericitul. |n cele din urm`, s-au ales trei dintre noi, care
puteau s` se ocupe de aceast` problem`. {efii no[tri nu vor s` le
piard` de cliente, iar noi trei eram u[or de \nlocuit. Pân` la urm`, am
jucat pocher, iar \nvinsul trebuia s` vin` aici.
B`rbatul zâmbi amar, apoi oft`.
– Sunt un juc`tor de pocher \ngrozitor, recunoscu el.
– Cu toate acestea, m` bucur c` ai venit, Greg, zâmbi ea.
El o privi cu aten]ie, apoi parc` \n fa]a restaurantului \n care
urmau s` ia cina. Privirea lui era grav`.
– Chiar te bucuri, Margie? \ntreb` el \n cele din urm`. Eu nu sunt
sigur c` m` bucur. Domni[oara Emily crede c` am scrântit-o
inten]ionat [i poate cere demisia mea… Iar dac` n-a[ fi venit, nu
m-a[ fi f`cut de ru[ine din cauza ta, pentru c` nu te-a[ fi cunoscut.
– Oh, Greg, [opti ea.
B`rbatul cobor\ din ma[in`, refuzând s-o asculte, apoi \i d`du
mâna s-o ajute.
– Dac` mai spui o singur` dat` c` \]i pare r`u, o s` te lovesc \n
plin` strad`. Acum, s` mergem la mas`.
Margery \l urm` \n t`cere, apoi zâmbi slab când se a[ezar` la mas`.
128 PEGGY DERN

Dup` ce chelnerul plec`, el o privi lung [i apoi oft`.


– Cred c` o s` mi te scot din minte la un moment dat, spuse el
mohorât, apoi ad`ug` brusc. Presupun c` este Stanley Blayden.
Tân`ra \l privi uimit`, \mbujorându-se.
– Stan Blayden? repet` ea, de parc` auzea numele pentru prima
oar`.
– Cel de care e[ti \ndr`gostit`, complet` el.
Confuz`, ea se bâlbâi cu greu:
– Ce prostie! De ce a[ fi \ndr`gostit` de el?
– Sincer s` fiu, nu v`d de ce n-ai fi. Personal, nu cred c` este
tocmai visul de iubire al unei tinere, dar de unde s` [tiu eu?
E[ti \ndr`gostit` de el, nu-i a[a?
– Desigur c` nu.
El d`du din cap [i oft`.
– A[a este, cum \mi imaginam. Dac` n-ar fi fost a[a, ai fi râs [i ai
fi f`cut o glum`. Dar nu, m` prive[ti cu ochi mari [i negi cu foarte
mare hot`râre. Presupun c` ar fi trebuit s` m` a[tept la a[a ceva.
La urma urmei, \l cuno[ti de mai mult` vreme. Poate c`, dac` a[ fi
fost mai devreme aici… sau poate c` nu.
Margery se sim]ea jenat`, dar era [i curioas`. Greg r`mase o clip`
pe gânduri.
– Mi-ai spus c` nu [tii foarte multe despre dragoste, \i aminti el.
– Nu [tiu. Cum a[ putea? N-am cunoscut nici un b`rbat, \n afar`
de tine [i de Stan, m`rturisi ea.
– Când te-am s`rutat, spuse el, n-ai avut nici o reac]ie. A fost ca
[i cum mi-a[ fi s`rutat sora. Cum te-ai sim]it când te-a s`rutat?
Ea \[i ]inu respira]ia, uimit`.
KAREN 129

– Nu m-a s`rutat niciodat`! protest` ea.


– Nu? ridic` el mirat sprâncenele. V-a]i \ntâlnit, nu?
– Am petrecut o dup`-amiaz` pe plaj`.
– {i n-a cerut un s`rut de noapte bun`?
– Doamne, nu! Domni[oara Emily ne a[tepta [i era atât de
furioas`, \ncât s-au certat. A fost prima dat` când i-a trecut prin cap
ideea s` cumpere pensiunea.
Greg d`du din cap gânditor.
– Trebuie s` spun c` nu e genul \ntreprinz`tor, coment` el.
– Karen crede– \n fine, se pare c` nu e genul care se
\ndr`goste[te, spuse ea \n cele din urm`.
B`rbatul \ncepu s` râd`.
– Draga mea, crede-m`! Orice b`rbat care este "genul care nu se
\ndr`goste[te" \[i g`se[te \n cele din urm` na[ul. Din felul \n care se
uit` la tine…
Nu continu`, r`mânând pe gânduri.
– Nu [tii prea multe despre Blayden?
– Nu…
– Nici m`car nu [tii dac` nu e cumva c`s`torit?
Din privirea ei, b`rbatul \n]elese c` aceasta fusese o lovitur`
puternic`.
– Probabil asta e, d`du el din cap. E c`s`torit, a[a c` nu face
mi[c`ri compromi]`toare cu tinere neexperimentate.
– Dar, dac` este c`s`torit, unde este so]ia lui?
El zâmbi atot[tiutor.
– Poate c` sunt separa]i [i vor s` divor]eze. Dac` va reu[i, poate
va \ncerca s` te cucereasc`.
130 PEGGY DERN

Margery, tulburat`, d`du peste paharul cu ap`. |n timp ce


chelnerul \ncerca s` [tearg` apa [i aduse un alt pahar, Greg r`mase
t`cut. Mai târziu, \ncepu s` spun` pove[ti amuzate despre prietenii
lui din New York, iar ea putu, \n sfâr[it, s` se relaxeze.

***

Era aproape miezul nop]ii, când Greg o aduse acas`. R`maser` o


clip` pe sc`ri. |n spatele lor, c`su]a num`rul opt era t`cut`. Un vânt
u[or r`corea aerul.
– A fost o sear` pl`cut`, Greg, [opti ea, grijulie s` nu deranjeze
pe nimeni [i mai ales pe cele dou` b`trâne.
– Da, ce s` spun, f`cu el o grimas`. Dar, cel pu]in, acum [tiu
unde m` aflu \n rela]ia aceasta. Presupun c` trebuie s` fiu
recunosc`tor.
Apoi, \n \ntunecimea nop]ii, se aplec` spre ea [i o s`rut`, plecând
apoi repede. Margery nu apuc` decât s` ridice mâna spre buze.
Se strecur` \n c`su]`, atent` s` nu fac` nici un zgomot, apoi \n pat.
P`rea s` fi trecut doar câteva secunde, când fu trezit` brusc.
Se ridic` \n pat acoperindu-se speriat`, v`zând-o pe domni[oara
Emily aplecat` asupra ei.
– Ce s-a \ntâmplat? Ce este \n neregul`? \ntreb` tân`ra.
– Nimic, r`spunse femeia, iritat`. O s` plec`m azi, \n func]ie de
cât de repede po]i s` preg`te[ti ma[ina.
KAREN 131

– Plec`m? \ntreb` Margery, nedumerit`. Dar credeam c` vre]i s`


cump`ra]i pensiunea.
Mânia era vizibil` pe figura femeii.
– S` cump`r`m pensiunea? De unde ]i-a venit o idee atât de
absurd`? N-am primi-o nici dac` ni s-ar face cadou, r`spunse ea
\nfuriat`.
U[urat`, Margery exclam`, f`r` s` se gândeasc`:
– Oh, Karen o s` fie atât de mul]umit`!
– A[adar, prostul acela de Jason a vorbit, nu? O s` am grij` s` fie
concediat. Ridic`-te mai repede [i \mbrac`-te. Vreau s` plec`m cât
mai devreme.
Ascult`toare, tân`ra se d`du jos din pat, apoi se \ntinse spre halat
[i papuci.
– Unde mergem? |napoi la New York?
– |n nici un caz! Sunt destule locuri \n Florida unde putem s` ne
\ncheiem vacan]a. Anne a propus Fort Meyers, declar` domni[oara
Emily. O s` mergem pân` unde g`sim locuri libere [i unde nu se cer
bani \n avans pentru \ntreg sezonul.
Margery o privi speriat`.
– Karen a dat banii \napoi? \ntreb` ea.
– Nu e treaba ta, se r`sti domni[oara Emily. Acum, mi[c`-te mai
repede.
Tân`ra alerg` spre du[, apoi se \mbr`c` repede. Când ajunse \n
camer`, cele dou` femei tocmai ie[eau pentru micul dejun.
– Tu stai aici s` faci bagajul. O s`-]i aducem noi micul dejun, \i
spuser` scurt.
– S` nu uita]i ceva pentru Chrissie, le rug` ea.
132 PEGGY DERN

– Poate s` m`nânce din por]ia ta, spuse domni[oara Emily. {i nu


m-am hot`rât \nc` dac` o s`-l lu`m sau nu cu noi. M-am cam s`turat
de motanul `sta.
U[a se trânti dup` ele, iar Margery auzi sunetul pa[ilor
\ndep`rtându-se. Se a[ez` pe un scaun, cu capul \n mâini. Se ridic`
\n cele din urm`, \[i [terse lacrimile [i, cu o figur` trist` [i palid`,
\ncepu s` fac` bagajele. Tocmai tr`gea de o valiz` imens`, \ncercând
s` o urce \n portbagaj, când auzi o voce \n spatele ei:
– Las`-m` s` te ajut.
Speriat`, d`du drumul valizei, iar Stan, \ndoindu-se din cauza
greut`]ii nea[teptate, o urc` \n portbagaj. Apoi se \ntoarse spre ea,
privind-o \ncruntat.
– Acum ce s-a mai \ntâmplat? \ntreb` el. L-am v`zut pe Jason
plecând, a[a \ncât presupun c` vr`jitoarele sunt mul]umite.
– N-au cump`rat pensiunea, Stan… Vom pleca imediat ce toate
bagajele sunt gata, spuse ea, cu ochii plini de lacrimi care \ncepur`
s`-i curg` \ncet pe obraji.
– Pleca]i? N-au cump`rat pensiunea? Margery, ce tot spui?
Margery ridic` privirea spre el [i, spre propria uimire, \ntreb` brusc:
– Stan, e[ti c`s`torit?
Nu fu capabil` s`-i sus]in` privirea, la fel de uimit` ca a ei.
Tân`ra se \ntoarse spre c`su]`, scuzându-se peste um`r:
– |mi pare r`u. N-am dreptul s` \ntreb a[a ceva. Nu e treaba mea.
Stan o ajunse din urm`, o prinse de bra] [i o oblig` s` se a[eze
pe unul dintre scaunele din spatele c`su]ei.
– Nu, trebuie s` \n]eleg despre ce e vorba, spuse el t`ios.
Ca s`-]i r`spund la \ntrebare: nu sunt c`s`torit, n-am fost niciodat`
KAREN 133

[i n-am avut inten]ia s` fiu. Acum, \mi spui despre ce este vorba?
De ce pleac` vr`jitoarele?
– Au spus c` s-au plictisit de pensiunea Granada, explic` ea, c`
poate le va pl`cea mai mult Fort Meyers [i c` vom conduce pân` la
un local unde nu se cere \nchiriere sezonier`. {i au spus c` nu pot
s`-l iau pe Chrissie.
|nainte ca el s` r`spund`, ea continu`:
– Dar desigur c` pot. Nu pot pleca f`r` el, iar ele nu pot pleca
f`r` mine. Numai c`-i place foarte mult aici. M` \ntreb dac` n-ar vrea
cumva Karen s`-l p`streze…
Stan se a[ez` lâng` ea [i-i [terse ochii cu o batist`.
– {i Greg Jason?
Nedumerit`, ea \l \ntreb`:
– Ce e cu Greg Jason?
– O s` te m`ri]i cu el?
Ea \l privi cu ochi mari.
– Doamne, nu! reu[i s` \ngâne \n cele din urm`, surprins` s`
vad` u[urarea de pe figura lui.
– Când te-am v`zut s`rutându-l noaptea trecut`… \ncepu el,
apoi r`spunse murmurului ei. Da, v-am v`zut. Eram afar`, fumam
\nainte de culcare, când v-am v`zut. N-am auzit ce v-a]i spus, dar am
v`zut c` v-a]i s`rutat.
– Dar \[i lua r`mas-bun, pentru c` probabil nu-l voi mai revedea
niciodat`! exclam` ea.
El d`du din cap.
– S` nu crezi c`-mi pare r`u din aceast` cauz`, spuse el cu
fermitate. Ce spuneai despre cump`rarea pensiunii?
134 PEGGY DERN

– Nu [tiu prea bine nici eu, recunoscu ea. Cred c` a fost ceva \n
neregul`. Erau foarte sup`rate pe Greg [i au promis c`-l vor
concedia.
Stan ridic` din umeri.
– Dac` firma care-l are drept angajat are un pic de bun-sim], o
s`-i dea o m`rire de salariu. O s` merite s` vezi figurile vr`jitoarelor.
M` \ntreb dac` vizita pe care le-au f`cut-o domnul [i doamna
Hopeton are vreo leg`tur` cu decizia de a pleca.
Margery \ntreb` curioas`:
– Chiar au venit \n vizit`? Doamna Hopeton era foarte sup`rat`
când domni[oara Emily a f`cut acea scen` \n salon.
– {tiu, fu de acord Stan. Dar nu prea \mi vine s`-i v`d pe cei doi
so]i, atât de dr`gu]i, amenin]ându-le cu ceva [i dându-le dou`zeci [i
patru de ore s` plece. Tu po]i?
– Nici eu. Dar e ciudat c` s-au hot`rât s` plece atât de repede,
dup` ce au pl`tit \nchirierea pentru un \ntreg sezon.
B`rbatul o privi cu afec]iune.
– S` nu ne facem probleme pentru aceste lucruri, Margie.
S` mergem s` lu`m micul dejun, poate c` lucrurile vor ar`ta mai
pu]in confuz, propuse el, ridicându-se [i dându-i mâna.
Margery se ridic` \n picioare, cu o privire alarmat`.
– Oh, nu pot, Stan. Domni[oara Emily a spus c`-mi aduce ceva
de mâncare. Trebuie s` termin de \mpachetat, pentru c` vor s`
plec`m devreme.
Stan o prinse de mân` [i o re]inu cu fermitate.
– Mergi cu mine \n sala de mese pentru micul dejun, apoi o s`
st`m de vorb`, \i spuse el.
KAREN 135

Când tân`ra \[i ascunse fa]a ud` de lacrimi \n mâini, el o prinse


de umeri [i o \ntoarse \n direc]ia camerei lui, [optindu-i:
– Fugi s` te speli pe fa]`, dar gr`be[te-te. Mi-e foame! Poate g`sim
[i ni[te creve]i pentru Chrissie.
Ea ezit` o clip`, apoi o lu` la fug` spre camera lui. |nainte de a
se \ntoarce, domni[oara Emily [i domni[oara Anne ap`rur` pe alee,
prima purtând o tav` acoperit` cu un [erve]el. Aproape \i d`du
drumul când \l v`zu pe Stan. |l \ntreb` furioas`:
– Tinere, ce cau]i aici?
– O a[tept pe Margie. O s` mergem \mpreun` la micul dejun,
explic` el cu o voce calm`.
– |n nici un caz. I-am adus micul dejun.
Cu seriozitate, Stan ridic` [erve]elul [i v`zu o cea[c` mic` de
cafea [i dou` felii de pâine pr`jit`.
– Margie este \n cre[tere [i are nevoie de un mic dejun mai
substan]ial, spuse el. Mai bine le p`stra]i, poate ron]`i]i ceva. Cred
c` vom \ntârzia.
– Margery nu va merge nic`ieri cu tine, se r`sti femeia.
Are treab`. Vom pleca imediat ce termin` de f`cut bagajele.
– Margery merge cu mine la micul dejun.
– Tinere, nu-]i voi tolera insolen]a [i amestecul \n treburile noastre.
Stan o privi curios. |n spatele lui, Margery ap`ruse \n cadrul u[ii
[i r`m`sese nemi[cat` la vederea celor dou` femei.
– Margery! N-ai terminat de f`cut bagajul, observ` domni[oara
Emily cu r`ceal`, iar micul dejun ]i se r`ce[te.
Stan \i zâmbi cu tandre]e tinerei de lâng` el, apoi o \nconjur` cu
bra]ul [i, ignorându-le pe cele dou` femei, spuse cu blânde]e:
gianninajollys

136 PEGGY DERN

– S` mergem, draga mea. Sunt mort de foame.


L`sându-le pe cele dou` surori s` se uite uluite dup` el, o trase
pe Margery spre sala de mese.
Margery arunc` o privire spre cele dou` domni[oare Poindexter,
apoi se strânse mai aproape \n bra]ele lui.
– Sunt furioase, [opti ea.
– Nu-i a[a? zâmbi el.
– Or s` se r`zbune pe mine, cl`tin` ea din cap cu team`.
Stan se opri, \i \ntoarse fa]a spre el [i spuse calm:
– Draga mea, ascult`-m`. Nimeni, repet: nimeni nu te va mai
trata vreodat` incorect, verbal sau \n orice alt fel, \ncepând de azi.
Nu permit ca so]ia mea s` fie nec`jit` de nimeni altcineva decât de
mine.
Margery \l privi lung, \ncercând s`-[i dea seama dac` vorbe[te
serios sau glume[te.
– So]ia ta? repet` ea uimit`.
– Desigur, r`spunse el. O s` te m`ri]i cu mine, nu-i a[a?
Figura ei frumoas` \ncepu s` str`luceasc`, iar ochii i se umplur`
de lacrimi.
– Oh, Stan, [opti ea, cu o expresie ne\ncrez`toare, de parc` era
prea frumos s` fie adev`rat, a[ fi \ncântat`– dac` e[ti sigur c` vrei s`
ne c`s`torim.
|n mijlocul aleii, f`r` s`-i pese dac` vor fi v`zu]i de cineva, el o
trase \n bra]e.
– N-am fost niciodat` mai sigur de ceva \n toat` via]a mea, [opti
el cu voce r`gu[it` [i plin` de dragoste.
Ea r`spunse cu un murmur aproape imperceptibil:
KAREN 137

– N-am crezut niciodat` c` se va \ntâmpla ceva atât de minunat:


s` m` iube[ti.
– Cum a[ fi putut s` n-o fac? r`spunse Stan la urechea ei,
atingând-o cu buzele. Cum ar putea orice b`rbat s` se ab]in`?
gianninajollys

Capitolul 10

Erau la o mas` de dou` persoane, atât de absorbi]i unul de


cel`lalt, \ncât nu erau con[tien]i de prezen]a celorlal]i \n jurul lor.
Karen \i privi o vreme, apoi se apropie de masa lor [i le zâmbi.
– Margery, \mi pare r`u c` pleci \n aceast` diminea]`, \ncepu ea.
Stan ridic` privirea, râzând [i p`rând atât de copil \n bucuria lui,
\ncât tân`ra femeie t`cu.
– O, nu pleac` nic`ieri, declar` el cu \ncântare, decât cu mine.
O s` fie so]ia mea! Felicit`-m`, Karen. Cât de norocos poate fi un
b`rbat?
Margery ridic` [i ea privirea, la fel de radioas` ca b`rbatul din fa]a
ei.
– Oh, Karen, nu e minunat? M` iube[te! exclam` ea.
Karen le zâmbi cu c`ldur`.
– M` bucur atât de mult pentru voi! Desigur c` te felicit, Stan, nu
puteai fi mai norocos de atât.
KAREN 139

– Oh, nu, Karen, eu sunt cea norocoas`, protest` Margery.


Gânde[te-te numai: când am venit aici, nu aveam nimic al meu cu
adev`rat, \n afara lui Chrissie, iar acum…
Mâna lui Stan \i acoperi degetele tremur`toare.
– Eu n-am avut nimic, nici m`car un Chrissie, dar acum… repet`
el ca un ecou cuvintele iubitei lui, apoi ridic` privirea spre Karen [i
trase \nc` un scaun la mas`. Stai jos, Karen [i ia micul dejun cu noi.
Tân`ra se a[ez`, amuzat`.
– Am luat deja micul dejun, dar o s` beau o cafea cu voi, \n timp
ce-mi povesti]i despre cum s-a \ntâmplat acest lucru minunat.
– E mult de povestit, zâmbi Stan ca un copil fericit. E o poveste
lung`. Am crezut c` s-a \ndr`gostit de tipul acela Jason, dar mi-a spus
c` nu… [i cele dou` vr`jitoare au \nceput s` fac` bagajele…
– Cu asta m-au l`sat masc`, recunoscu Karen. De ce \[i f`ceau
bagajele? Eram foarte sigur` c` Greg era pe punctul s` \ncheie
afacerea [i s` le ofere pensiunea. Apoi domni[oara Emily a venit
s`-mi spun` c` vor pleca, m-am oferit s`-i restitui banii [i ea m-a
refuzat. Pur [i simplu, nu pot \n]elege.
– Cerule, nici eu! exclam` Margery. E foarte ciudat.
– E pu]in spus, d`du [i Stan din cap. Trebuie s` fie ceva foarte
bizar la mijloc, dac` ele au refuzat bani. Oare despre ce s` fie vorba?
– Poate c` o s` aflu când o s` le conduc la Fort Meyers, suger`
Margery, nelini[tit`.
– Draga mea, nu le conduci nic`ieri, declar` Stan cu fermitate.
– Oh, dar Stan, nu pot s` conduc` [i nu vor p`r`si ma[ina.
Trebuie s` le conduc. Dar o s` m` \ntorc, promise ea.
140 PEGGY DERN

– O s` g`sim pe cineva care s` le conduc`, dar aceast` persoan`


nu va fi logodnica mea, po]i s` pariezi! spuse Stan, apoi o privi pe
Karen. Crezi c` Bill va g`si pe cineva \n stare s` conduc` monstrul
acela de ma[in`?
Tân`ra femeie zâmbi.
– Sunt sigur c` se va str`dui, mai ales când va afla cum stau
lucrurile.
Stan se \ntoarse spre Margery:
– Termin` de mâncat, apoi o s` mergem s`-l vedem pe Bill [i
s`-l rug`m s` ne ajute.
– Am terminat, declar` Margery, ridicându-se repede.
– Ne vedem curând, Karen, spuse Stan, conducând-o pe Margery
spre ie[ire.
Câteva clipe mai târziu domni[oara Emily intr` \n sala de mese,
cu p`l`ria [i m`nu[ile, gata de plecare.
– Unde sunt? o \ntreb` ea pe Karen, care se afla acum la tejghea.
– V` referi]i la Stan [i la Margery? \ntreb` Karen politicos.
– Desigur c` m` refer la Margery. Sper cu toat` sinceritatea c`
nu-l voi mai z`ri vreodat` pe acel tân`r, se \ncrunt` femeia. Anne [i
cu mine suntem gata, iar Margery a avut cu siguran]` timp pentru
micul dejun. Unde este?
Tonul ei era acuzator, ca [i cum Karen ar fi ascuns-o.
– A plecat cu Stan la benzin`ria lui Bill ca s` g`seasc` o persoan`
care s` v` conduc`, r`spunse Karen.
– Cineva care s` ne conduc`? o \ntrerupse femeia, ultragiat`.
Margery o s` conduc`, desigur, a[a cum a f`cut mereu.
– Mi-e team` c` nu, domni[oar` Emily. Margery se va c`s`tori cu Stan.
KAREN 141

– Poftim? Nu permit a[a ceva!


– Iar Stan nu va permite s` v` conduc` ea, a[a c` a plecat s` v`
g`seasc` un [ofer, continu` Karen cu voce calm`.
Femeia o privi \nfuriat`.
– Tu e[ti de vin` pentru toate acestea, Karen Justin. Tu ai pus-o
s` fac` asta. Era o fat` dr`gu]`, lini[tit`, docil`– \nainte de a veni aici.
– Speriat` de moarte de dumneavoastr` [i de sora dumnevoastr`
[i f`r` un prieten pe lume, \n afar` de pisica ei. Iar acum se va
c`s`tori cu un b`rbat care o ador`, va fi a cuiva care o iube[te [i este
bun cu ea. Mi-ar pl`cea s` m` consider responsabil` pentru ceea ce
i s-a \ntâmplat, dar adev`ratul binef`c`tor este Stan.
Domni[oara Emily o privi cu ur`.
– Am avut grij` de ea o via]` \ntreag`, iar acum ne r`spl`te[te a[a?
Aceasta e recuno[tin]a ei, s` ne lase blocate \ntr-un loc \ngrozitor!
spuse ea \n cele din urm`, de parc` vorbele i-ar fi ie[it din gur`
\mpotriva voin]ei ei.
– Domni[oar` Emily, \mi pare r`u c` n-a]i avut o [edere pl`cut`,
declar` Karen. Dac` este doar din cauz` c` n-a]i putut cump`ra
pensiunea…
– Cine spune c` voiam s` cump`r`m aceast` nenorocire? se r`sti
femeia. Am crezut c` va fi o investi]ie, dar \n clipa \n care Jason a
terminat investiga]ia, am realizat c` ar fi \nsemnat de fapt s` turn`m
bani \ntr-o gaur` de [oareci! N-am fi luat-o la nici un pre]!
Se \ntoarse s` plece, apoi ad`ug` peste um`r:
– Spune-i lui Margery c` o a[tept`m.
– O s`-i spun, domni[oar` Emily, imediat ce se \ntoarce.
– Ar fi bine s` fie curând. R`bdarea mea este aproape epuizat`.
142 PEGGY DERN

Ie[i trântind u[a, iar Jennie, care fusese martor` la aceast` scen`,
zâmbi amuzat`.
– Scotea fum pe n`ri b`trâna, nu-i a[a? Am auzit ce ai spus despre
Margery [i Stan. Chiar se c`s`toresc?
Karen \i r`spunse la zâmbet.
– M-au asigurat c` este cât se poate de adev`rat. Nu e minunat?
– Ba da, sunt sigur` c` e o minune! spuse tân`ra femeie
chicotind. Acum m` bucur c` l-am s`punit ziua trecut`.
|[i d`du deodat` seama ce spusese [i se \nro[i, privind-o pe
Karen ru[inat`.
– Ce vrei s` spui? o \ntreb` aceasta, cu o privire t`ioas`.
Cum adic` l-ai s`punit? Unde, de ce [i cum?
Jennie era ro[ie ca focul [i evita privirea lui Karen.
– Oh, eu [i gura mea cea mare, se v`it` ea. Ei bine, st`tea la
tejghea, plângându-[i de mil` pentru c` Margery ie[ise la o \ntâlnire
cu Greg. Iar eu, i-am spus câteva… nimic mai mult. La urma urmei,
ce drept are s` se plimbe de colo-colo sim]indu-se nefericit, pentru
c` n-are destul creier s`-[i dea seama c` e \ndr`gostit de o fat` [i c`
trebuie s` se duc` dup` ea?
Karen r`mase o clip` gânditoare, iar Jennie v`zu cu u[urare
lumini]a amuzat` din privirea ei.
– Karen, nu e[ti sup`rat` pe mine pentru c` m-am amestecat?
\ntreb` ea.
Tân`ra femeie izbucni \n râs.
– I-am spus [i eu ni[te lucruri asem`n`toare, recunoscu ea.
– Oh, Karen, nu! exclam` Jennie.
KAREN 143

– Ba da, i-am spus c`, dac` nu e \ntr-adev`r \ndr`gostit de


Margery, n-are nici un drept s` \i acorde aten]ii care o vor face s` se
\ndr`gosteasc` de el. {i c` n-are nici un drept s` o r`neasc`.
Cele dou` femei se privir` cu uimire, iar Jennie exclam`:
– Ce mi[care \n]eleapt` ai f`cut! Nimic \n lume nu-l treze[te pe
un b`rbat mai repede, decât un avertisment s` stea departe de o
femeie. Sunt ni[te \nc`p`]âna]i, plini de idei contradictorii. E bine c`
femeile sunt mai iste]e decât ei, dac` nu, ]ara asta ar duce-o tare
prost!
Karen râse, \nveselit`.
– Dar ca s` fie \ntre noi, Jennie, se pare c` i-am deschis ochii.
{i cred c` trebuie s` fim mândre de acest lucru, nu? Se potrivesc atât
de bine unul cu altul!
– La fel ca eu cu so]ul meu, [i ca tu cu Bill, f`cu Jennie un semn
cu ochiul, iar cele dou` femei se privir` \ncântate.
Era aproape ora prânzului, când Stan [i Margery se \ntoarser`.
Pe bancheta din spate st`tea un b`rbat \ntre dou` vârste.
Stan opri ma[ina \n fa]a c`su]ei num`rul opt. Domni[oarele
Emily [i Anne, \mbr`cate [i preg`tite, ap`rur` \n cadrul u[ii. Prima
dintre ele p`rea furioas`, dar Stan o ignor`, ie[ind din ma[in`.
Str`inul \l urm`, \ndreptându-se spre Rolls, f`r` s` le priveasc` pe
cele dou` femei.
– Hei, asta e \ntr-adev`r o ma[in`, fluier` el \ncântat, mângâind
aripa. Ce frumuse]e! Uitasem cât le f`ceau de frumoase.
Se \ntoarse spre domni[oara Emily, care se uita la el furioas`, dar
\ntr-un fel atins` de admira]ia lui evident` la vederea ma[inii.
– Se pare c` a]i avut mare grij` de ea, doamn`, spuse el.
144 PEGGY DERN

– Domni[oar`, \l corect` ea scurt. {tii ceva despre Rolls-Royce?


B`rbatul zâmbi cu nostalgie.
– Am ajutat la construirea lor, \n timp ce aceast` frumuse]e
tocmai ie[ea pe pia]`, domni[oar`. {tiu ce fel de piese o compun.
Pot s` o fac s` toarc`, la fel ca o pisic`. Nu mai fac astfel de ma[ini–
nici m`car la uzina Rolls!
Stan interveni:
– Domni[oar` Poindexter, el este Charles Anderson, expert
mecanic [i un foarte bun [ofer. O s` v` conduc` unde dori]i, imediat
ce sunte]i gata.
– M` bucur s` v` cunosc, domni[oar`, spuse b`rbatul, apoi se
\ntoarse s` admire din nou ma[ina.
Domni[oara Emily arunc` o privire mânioas` spre Margery, care
se apropie mai mult de Stan. Acesta o \nconjur` cu un bra]
protector.
– Te a[tep]i cumva s` plec`m de aici cu un str`in despre care nu
[tim nimic? \ncepu femeia pe un ton aspru.
– Oh, am referin]e, doamn`– adic` domni[oar`, spuse Charles,
\ntinzându-i un plic voluminos. O s` v` duc la Fort Meyers sau
oriunde altundeva, f`r` s` v` iau un ban, doar pentru bucuria de a
mai conduce o asemenea minun`]ie.
Femeia \l privi cu uimire, apoi scoase câteva dintre scrisorile din
plic. Ochii ei se m`rir` la vederea primei scrisori, apoi se \ntoarse
spre Charles:
– Chiar ai fost [oferul unui duce? \ntreb` ea.
B`rbatul \[i permise un mic zâmbet.
KAREN 145

– Oh, da, domni[oar`– dar nu sunt mândru din fire [i nu vreau


s` m` laud, explic` el, \ntorcându-se spre ma[in`.
Domni[oara Emily \l privi cu uimire, se mai uit` o dat` peste
scrisori, apoi le puse \n plic [i r`mase o vreme pe gânduri.
– N-am de unde s` [tiu c` aceste scrisori sunt autentice, observ`
ea.
Charles o privi, \ncruntându-se imperceptibil.
– Domni[oar` Poindexter, uite despre ce este vorba, spuse el.
N-am venit s` v` cer o slujb`. N-am nevoie, am mo[tenit ceva bani
de la |n`l]imea sa, a[a c` duc o via]` foarte confortabil` cu acei
bani [i propriile economii. Dar domnul Blayden, aici de fa]`, a
venit s` m` vad`, spunându-mi c` e trimis de domnul Ramsey [i c`
este un Rolls care trebuie condus la Fort Meyers. Am fost de acord
s` vin s` v`d ma[ina [i pe cele dou` doamne. Dac` vre]i s` v`
conduc, a[ fi bucuros s` m` aflu din nou la volanul acestei
frumuse]i. Dac` nu, asta este, o s`-l rog pe domnul Blayden s` m`
duc` \napoi acas`.
– Ai cumva o uniform` de [ofer? \ntreb` femeia, f`r` s` par` prea
atent` la ce spunea el.
– Desigur. Am fost [ofer pentru familiile importante de aici,
\nainte s` m` retrag. Am o uniform`, dar este acas`, r`spunse
Charles.
Domni[oara Emily d`du din cap.
– O s` trecem pe acolo [i o s` o iei, Charles, spuse ea repede.
Sora mea [i cu mine suntem ner`bd`toare s` pornim.
Charles ridic` sprâncenele \ntreb`tor.
– |n acest caz, sunte]i de acord s` v` conduc? \ntreb` el.
146 PEGGY DERN

– Se pare c` nu avem de ales, spuse ea. O s` ne conduci la Fort


Meyers [i, dac` suntem satisf`cute, o s` te angaj`m pentru \ntreg
sezonul. S` mergem, Anne.
Charles ]inu portiera deschis` la un unghi corespunz`tor, atinse
cu polite]e cotul domni[oarei Emily \n timp ce urca \n ma[in`, apoi
\ndeplini acelea[i servicii [i pentru domni[oara Anne. Când trecu pe
lâng` Stan [i Margery le f`cu un semn cu ochiul, apoi urc` pe
scaunul [oferului.
Stan [i Margery se retraser`, iar ma[ina ie[i din parcare [i se
\ndrept` spre alee.

***

Doamna Hopeton se opri lâng` tejghea, \n clipa \n care ie[ea cu


so]ul ei din sala de mese, dup` masa de prânz.
– Molly, tata [i cu mine vrem s` d`m o petrecere pentru tine [i
Bill, \n aceast` dup`-amiaz`, spuse ea cu \ncântare. Dar pentru c` am
observat c`, de[i domni[oarele Poindexter au plecat, Margery a
r`mas, m` \ntrebam dac` biata fat` nu are probleme.
Karen zâmbi.
– Peste câteva zile o s` fie so]ia lui Stan Blayden.
Femeia p`rea \ncântat`.
– Ce dr`gu]! exclam` ea. Margery e lini[tit` [i pl`cut`, iar domnul
Blayden e un tân`r de treab`! Trebuie s`-i aduci la petrecere,
neap`rat.
KAREN 147

– E foarte frumos din partea dumneavoastr`, domn` Hopeton,


dar nu cred c` Bill va putea ajunge, cl`tin` tân`ra femeie din cap.
Doamna Hopeton zâmbi larg.
– Oh, tata a trecut azi-diminea]` pe la benzin`rie [i a vorbit cu
[eful lui Bill. Acesta a spus c` poate s` aib` \ntreaga dup`-amiaz`
liber`, r`spunse ea. La ora patru, la noi \n c`su]`: tu, Bill, Molly,
Margery [i domnul Blayden.
– V` mul]umesc foarte mult, o s` fim acolo, promise Karen.
Femeia d`du din cap mul]umit` [i se \ndep`rt`.
Karen fu ocupat` pân` aproape de timpul stabilit, [i abia \n clipa
\n care se \mbr`case [i ie[ea cu Molly pe u[`, ap`ru [i Bill.
– Despre ce este vorba? \ntreb` el, dar imediat aten]ia \i fu atras`
de frumuse]ea logodnicei lui, \n rochia de m`tase u[oar`.
Oh, Doamne, dar frumoas` e[ti!
Tân`ra zâmbi [i-[i strecur` mâna \n mâna lui, \n timp ce Molly \i
privea cu afec]iune.
– {i tu ar`]i foarte bine, dragul meu, \l asigur` ea,
\ndreptându-se spre c`su]a familiei Hopeton.
Stan [i Margery \i a[teptau \n micul parc din fa]`. Tân`ra
era radioas` \n rochia de m`tase galben`, fericirea
\nfrumuse]ând-o mai mult decât o \ntreag` echip` de
cosmeticieni [i stili[ti.
U[a se deschise \n clipa \n care ajunser` cu to]ii \n fa]a intr`rii, iar
domnul [i doamna Hopeton \i invitar` s` intre.
Dup` ce se a[ezaser` cu to]ii pe scaune, doamna Hopeton \i
spuse so]ului ei:
148 PEGGY DERN

– Tat`, cred c` ar fi mai bine s` le spui \ntâi, apoi putem s` ne


continu`m petrecerea. Nu vreau ca Molly [i Karen s` fie agitate [i
nelini[tite din aceast` pricin` [i s` nu se poat` bucura a[a cum
trebuie.
– Desigur, draga mea, fu de acord b`rbatul, apoi se \ntoarse
spre invita]i. Mai \ntâi, trebuie s` v` cert pe amândou` pentru c`
nu ne-a]i spus de teama voastr` \n leg`tur` cu pierderea
pensiunii.
Karen \l privi cu ochi mari.
– Dar de unde [tia]i? \ntreb` ea.
Figura bronzat` a b`rbatului se lumin` de un zâmbet juc`u[.
– Cine crezi c` le-a spus câteva cuvinte la urechea domni[oarelor
Poindexter, astfel \ncât au plecat cu foc \n coad`? \i f`cu el un semn
cu ochiul.
Tân`ra femeie era uluit`.
– Dumneavoastr` a]i fost?
El d`du din cap, foarte \ncântat de propria persoan`.
– Mama [i cu mine am fost \n vizit` la ele, \n seara de dinaintea
hot`rârii bru[te de a pleca. Trebuie s` recunosc: ne-am distrat pe
cinste, nu, draga mea?
– |ntr-adev`r! Cât` \ngâmfare pe cele dou` femei s`-[i imagineze
c` pot cump`ra pensiunea [i s` v` dea afar`, doar pentru c` le-ai
spus adev`rul!
– Dar… dar, se bâlbâi Karen, privind de la unul la altul.
– Pensiunea Granada nu este de vânzare, declar` femeia.
– Desigur, exceptând cazul \n care tu [i Molly vre]i s-o vinde]i,
este dreptul vostru, \ncepu s` explice domnul Hopeton. Vezi, Karen,
KAREN 149

continu` el, v`zând nedumerirea de pe figurile celor dou` femei,


mama [i cu mine venim aici de ani buni. V` aminti]i prima oar` când
am venit? Eram \ncânta]i. Ne pl`cea aici, \l pl`ceam pe tat`l t`u [i nu
credeam c` vom g`si un loc mai frumos pentru vacan]ele noastre.
|mi pare r`u c` tat`l t`u n-a avut \ncredere \n noi s` ne spun` c` are
probleme cu banii, \n loc s` vând` sindicatului. Am fi fost mai mult
decât dispu[i s` ajut`m.
– Nu ne-am gândit la a[a ceva, domnule Hopeton, spuse Molly.
Era]i oaspe]ii no[tri [i faptul c` avea]i probabil foarte mul]i bani, nu
era problema noastr`. Ne-am fi sim]it ca [i cum am fi profitat de
prietenia dumneavoastr`.
B`rbatul o privi cu gravitate [i d`du din cap aprobator.
– A[a era el, nu-i a[a, Molly? Foarte mândru [i independent.
Ei bine, continu` el, respirând adânc, \n clipa \n care m-am
retras [i mi-am vândut ac]iunile, am c`utat o investi]ie care s` se
poat`, mai mult sau mai pu]in, \ntre]ine de la sine. Ne pl`cea
pensiunea: am trimis un avocat la sindicatul care era proprietar
[i le-am f`cut o ofert`. Spre \ncântarea mea, au acceptat. Astfel
\ncât, \n ultimii trei ani, pensiunea Granada a fost proprietatea
mamei [i a mea.
Molly [i Karen erau cople[ite de surprindere. Mâna lui Bill \i
cuprinse umerii logodnicei lui, iar Margery scoase o exclama]ie de
surpriz` pl`cut`. Molly nu spuse nimic, dar ochii i se umplur` de
lacrimi [i buzele \i tremurau de emo]ie.
– Vede]i, continu` b`rbatul, voiam s` investim \ntr-un loc pl`cut
\n care s` tr`im, astfel \ncât s` nu ne mut`m mereu. Era o investi]ie
potrivit` pentru scurtul viitor pe care-l mai avem la dispozi]ie.
150 PEGGY DERN

Am locuit vreme de dou`zeci de ani \ntr-un acela[i apartament din


Chicago. E o cl`dire veche, dar solid construit` [i avem vecini
pl`cu]i. Camerele sunt largi, mobilate cu tot ce-am adunat de-a
lungul anilor. Apoi am cump`rat pensiunea [i acum suntem
asigura]i c` putem tr`i \n cele dou` locuri care ne plac cel mai
mult, f`r` teama c` va trebui s` ne mut`m. Oricum, fiecare dintre
locuri ne aduce un profit, din care putem tr`i f`r` probleme.
Restul banilor sunt investi]i \n alte afaceri, la fel de sigure. Suntem
siguri c` ne-am asigurat via]a pe cât posibil, \ntr-o lume \n continu`
mi[care.
Karen murmur`, uimit`:
– Dar de ce nu ne-a]i spus? Molly [i cu mine am fost atât de
\ngrijorate! Dac` am fi [tiut c` sunte]i noii proprietari…
– V` cerem scuze c` nu v-am spus, r`spunse doamna Hopeton
repede. Nu ne-am dat seama c` sunte]i nelini[tite. Am considerat c`
angajamentul luat de tat`l t`u a trecut mai departe, f`r` nici o
problem`. Când am descoperit ce voiau s` fac` acele dou` femei, am
reparat aceast` situa]ie. Nu ne vom ierta niciodat` c` v-am l`sat s` v`
face]i griji.
Se \ntoarse apoi spre so]ul ei:
– Mai vrei s` le mai spui ceva?
– De fapt a[ mai avea, zâmbi el, f`cându-le celorlal]i cu ochiul,
doar dac` \mi dai voie.
B`rbatul scoase din buzunar un plic mare, din care extrase un
document care ar`ta foarte oficial. |l puse cu grij` pe mas`, \n fa]a
lui Molly.
KAREN 151

– Molly, acesta este un act prin care pensiunea Granada este


declarat` ca apar]inând ]ie [i mo[tenitorilor t`i, spuse el cu
calm.
Femeia se uit` lung la actul \ntins \n fa]a ei, apoi se retrase.
– Oh, nu, domnule Hopeton. N-a[ putea accepta a[a ceva,
protest` ea.
Zâmbetul lui era plin de afec]iune [i patern.
– Nu m-ai l`sat s` termin, continu` el. Mama [i cu mine avem
proprietatea asupra acestei c`su]e, pe timpul vie]ii noastre, precum
[i jum`tate din profitul net al pensiunii. La moartea noastr`,
pensiunea v` va apar]ine \n \ntregime.
Karen [i Molly se privir` [i-[i strânser` mâinile, iar lacrimile de
recuno[tin]` se scurser` pe obrajii lor.
– Molly, ]i-am fi l`sat pensiunea prin testament, \[i \ncheie
b`rbatul explica]iile, dar avem câteva rude \ndep`rtate– atât de
\ndep`rtate, \ncât nu-[i aduc aminte de noi decât la Cr`ciun, când ne
trimit vederi. Oricum, nu ]inem leg`tura. Dar când exist` un
testament [i o avere de \mp`r]it, se [tie foarte bine cum apar la iveal`
rudele cele mai \ndep`rtate. Mama [i cu mine, dup` aceast` poveste
cu domni[oarele Poindexter, am hot`rât c` e mai bine s` fac acest
act acum, astfel \ncât nici o b`t`lie pentru avere s` nu v` pun` din
nou \n pericol.
– Nu [tiu ce s` spun, murmur` Molly printre lacrimi.
– Molly, draga mea, nu trebuie s` spui nimic, decât c` ne ier]i
pentru c` am p`strat t`cerea atât de mult [i v-am l`sat s` v`
\ngrijora]i, d`du b`rbatul din cap. N-am vrut s` v` spunem pentru c`
ne gândeam c` poate ve]i ajunge s` crede]i c` v` spion`m. Voiam s`
152 PEGGY DERN

v` sim]i]i proprietarele pensiunii. N-am aflat c` sunte]i atât de


\ngrijorate decât \n urm` cu câteva zile, când am vorbit cu Bill.
– Acum, exclam` doamna Hopeton, e vremea s` s`rb`torim!
Domnul Hopeton d`du fiec`ruia un pahar cu b`utur`. O privi
apoi pe Margery, care ascultase totul cu aten]ie, cu ochii mari [i cu
respira]ia t`iat`, f`r` s` spun` nici un cuvânt.
– Mult noroc [i vou`! le ur` el.
Margery arunc` o privire la cei din jurul ei, \mbujorându-se.
– Cred c` ar trebui s`-mi par` r`u c` domni[oara Emily [i
domni[oara Anne au f`cut atâtea necazuri tuturor, spuse ea. Poate ar
trebui s`-mi par` r`u c` am venit aici. Numai c` nu-mi e. Pentru c`,
dac` n-a[ fi venit, nu a[ fi cunoscut niciodat` atâ]ia oameni minuna]i:
Stan, Karen [i Molly, ca [i dumneavoastr`, doamn` [i domnule
Hopeton.
Arunc` apoi o privire prin camer`, apoi spuse \ncântat`:
– E cea mai frumoas` zi de na[tere din via]a mea!
Pentru o clip`, r`maser` cu to]ii nemi[ca]i, privind-o.
– Ce-ai spus? \ntreb` Stan, ne\ncrez`tor.
– Ziua mea de na[tere, repet` ea, privindu-i speriat`.
– Stai acolo atât de lini[tit` [i ne spui c` azi e ziua ta de na[tere?
ridic` el sprâncenele, p`rând periculos de calm, astfel \ncât tân`ra se
retrase pu]in.
– Da… azi \mplinesc nou`sprezece ani, recunoscu ea.
Se auzi un murmur de voci, iar cea a lui Stan se ridic` deasupra:
– Ei, ce p`rere ave]i de asta? \ntreb` el. |ncearc` s` scape
cu o zi de na[tere, f`r` s` observ`m. Margery, cum
\ndr`zne[ti?
KAREN 153

– Nimeni nu a f`cut vreodat` prea mare caz de ziua mea de


na[tere, explic` ea, plecând privirea. Dup` moartea mamei,
domni[oarele Poindexter mi-au explicat c` nu sunt de acord cu
s`rb`torirea zilei de na[tere.
Stan se ridic` \n picioare [i o trase \n bra]e, privindu-i pe ceilal]i.
– A fost o petrecere foarte pl`cut`, mul]umesc foarte mult pentru
invita]ie, spuse el cu fermitate. Dar acum trebuie s` m` scuza]i,
pentru c` trebuie s` iau ni[te m`suri \n leg`tur` cu o tân`r` care a
\nceput s`-[i ascund` zilele de na[tere, la vârsta \naintat` de
nou`sprezece ani!
– Ceva trebuie f`cut, \ntr-adev`r! interveni [i Karen. Margery, ai
fi putut cel pu]in s`-i dai buc`tarului [ef [ansa s` fac` un tort de
aniversare! Ador` s` fac` torturi– cu cât mai m`re]e, cu atât mai
bine.
– Spune-i c` ne poate face un tort pentru nunt` [i c` nu-mi pas`
cât este de m`re], atâta vreme cât este gata \n trei zile, r`spunse Stan
\n locul ei. Avem nevoie de el duminic`.
Bill \i urm`rea cu privirea, apoi se \ntoarse spre Karen.
– Draga mea, ce crezi dac` \i spui buc`tarului s` fac` un tort
dublu? propuse el.
Karen râse, privindu-l cu dragoste.
– De ce nu? fu ea de acord.
– Oh, ce frumos! strig` doamna Hopeton, b`tând din palme ca
un copil \ncântat. E minunat! Karen, Margery, am vrut toat` via]a s`
am o fiic`. L`sa]i-m`, v` rog, s` v` dau rochiile de mireas` [i s` m`
prefac m`car acum c` am dou` fete.
154 PEGGY DERN

– Ne-a]i dat deja atât de mult, mie [i lui Molly, protest` Karen.
– Tata [i cu mine putem fugi la Miami [i s` fim \napoi duminic`
la prânz. Margery, dac` am fi avut o fiic`, ne-ar fi pl`cut s` semene
cu tine. Cred c` Tata ar fi \ncântat s` te conduc` la altar, dac` \]i face
pl`cere [i ]ie.
– Iar dumneavoastr` ve]i fi na[a? \ntreb` Margery \ncântat`.
{tiu c` miresele trebuie s` aib` o na[` care s` aib` grij` de ele, iar
Karen, singura mea prieten`, va fi [i ea mireas`. Oh, sunt atât de
fericit`, \ncât simt c` voi exploda!
– |nainte s` o faci, vii cu mine, declar` Stan cu fermitate,
conducând-o afar`.
– Nu-mi place s` \ntrerup petrecerea, spuse doamna Hopeton,
str`lucind de \ncântare, dar ca s` ajungem la timp la Miami, trebuie
s` plec`m curând. Oh, n-am mai fost de mult atât de \ncântat`!
exclam` ea.
Domnul Hopeton râse [i o s`rut`.
– Dac` tot se vorbea despre persoane gata s` explodeze de
fericire… chicoti el.
Molly spuse \ncet, cu voce r`gu[it`:
– Nici nu vreau s` \ncerc s` v` mul]umesc pentru tot ce face]i
pentru pensiune, pentru Karen [i pentru mine. Cred c` nu exist`
destule cuvinte pentru acest lucru.
– Avem destul timp la dispozi]ie s` ne exprim`m mul]umirea
unii altora, zâmbi doamna Hopeton. Tata [i cu mine v` suntem
recunosc`tori, la rândul nostru. Iubim foarte mult acest loc.
KAREN 155

Am sim]it mereu c` venim \n sânul unei familii. Iar la vârsta noastr`,


f`r` o familie proprie, e un sentiment pre]ios.
Se \ntoarse apoi spre Karen, privind-o cu afec]iune.
– Karen, draga mea, nu te superi dac` fac eu cump`r`turile
pentru nunt` \n locul t`u? \ntreb` ea.
– S` m` sup`r? Sunt recunosc`toare… numai c` a]i f`cut deja
atât de multe…
– Prostii! O s` fie foarte amuzant! Abia a[tept s` intru \n
magazinele acelea! exclam` femeia cu \ncântarea unei feti]e. S` ne
gr`bim, Tat`! Numai s` m` schimb \n ceva potrivit pentru febra
cump`r`turilor– [i ce febr` o s` fie!
Se gr`bi spre dormitor, cu \ncântarea unui copil \n seara de
Cr`ciun, iar domnul Hopeton \i zâmbi lui Molly [i lui Karen.
– V` mul]umesc pentru c`-i oferi]i aceast` \ncântare, [opti el.
E dr`gu] din partea voastr`.
– Dr`gu]? exclam` Karen. Ea este cea dr`gu]`. Nu facem decât s`
primim cadouri.
Domnul Hopeton d`du din cap.
– Uneori, pentru oameni ca Lucy, cea mai mare fericire este
s` aib` cui s` d`ruiasc`, zâmbi el. {tiu c` se spune c` sunt mai
ferici]i cei care dau decât cei care primesc, dar uneori \]i
trebuie mai mult` bun`tate s` po]i accepta. |ncântarea aceasta
este nepre]uit` pentru ea, iar eu sunt recunosc`tor s-o v`d a[a.
– |n acest caz, nu vom sim]i c` accept`m prea mult, spuse Molly
cu blânde]e. Vom fi doar foarte recunosc`toare.
156 PEGGY DERN

Nici nu pot spune cât de mult!


– Nici nu trebuie, zâmbi el. {tiu foarte bine– [i sunt la fel de
mândru [i de fericit ca Lucy. A[tept cu ner`bdare cât mai multe
sezoane \nsorite aici.
Molly \ncerc` s` mai spun` ceva, dar era cople[it` de emo]ie.
Se \ndrept` spre u[`, iar Bill o deschise pentru ea. Karen vru s-o
urmeze, dar b`rbatul o opri, tr`gând-o \n bra]e.
– Draga mea, [opti el, las-o singur` pentru o vreme. Acum are
nevoie s`-[i caute prin amintiri. Tat`l t`u e aici pentru ea, \n fiecare
lucru pe care l-a atins \n timpul vie]ii. Vrea s` fie singur` cu
amintirile [i cu el.
Karen \l privi cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi.
– Bill, tu \n]elegi \ntotdeauna. Cred c` este unul dintre motivele
pentru care te iubesc atât de mult, murmur` ea.
– Mai sunt [i altele? \ntreb` el, \ncercând s` glumeasc`.
– Poate c` da, zâmbi tân`ra femeie. S`-mi aduci aminte s`-]i
vorbesc despre ele la un moment dat.
– O s` m` str`duiesc, o asigur` el.
Dup` ce ie[ir` din c`su]a familiei Hopeton, se \ndreptar` spre
b`ncile din fa]a num`rului opt. Chrissie, adormit pe unul dintre
scaune, ridic` \ncet capul, \i privi lene[, apoi se \ntoarse la somnul
lui lini[tit.
– A[adar, \n cele din urm`, am ajuns la finalul fericit, singurul
care era posibil pentru noi! exclam` Bill. Marsh o are pe Gail [i noua
lui carier`, iar pensiunea este \n siguran]`.
KAREN 157

– Oh, Bill, abia acum \mi dau seama cât eram de \ngrozit` la
gândul c` vom pierde pensiunea!
B`rbatul o trase mai aproape.
– {tiam, draga mea, [i m` chinuiam \ngrozitor, pentru c` nu
puteam face nimic s` te ajut. Vreau s` fiu lâng` tine pentru tot restul
vie]ii noastre [i s` distrug tot ce te sperie.
Dar aceast` team` n-o puteam distruge.
Karen ridic` privirea spre el.
– Nu eram speriat` pentru mine, dragul meu, spuse ea repede.
Era vorba de Molly. {tiam c`, mai devreme sau mai târziu, ne vom
c`s`tori, apoi ne vom construi \mpreun` amintirile. Dar [tiam ce
mult \nseamn` pensiunea pentru ea.
– Acum, totul s-a rezolvat, \i aminti Bill. Nu mai trebuie s` ne
gândim decât la ceremonie. Nu vrei o nunt` mare, la biseric`?
o \ntreb` el, nelini[tit deodat`.
Ochii ei str`lucir`, de[i expresia \i r`mase grav`.
– Oh, \mi este team` c` va trebui s` avem una, ca s` se
potriveasc` tuturor cump`r`turilor doamnei Hopeton. Dac` va
trebui s` port o rochie de mireasc` aleas` de ea, tu probabil va trebui
s` por]i un smoching [i pantaloni cu dung`, cu o garoaf` \n
buzunarul de la piept [i s` stai la altar urm`rindu-m` cum m`
apropii.
Privirea lui era alarmat`.
– Cu o biseric` plin` de oameni care ne urm`resc?
{i, pentru numele lui Dumnezeu, ce este un smoching? \ntreb` el.
158 PEGGY DERN

– Desigur c` nu sunt la curent cu ce trebuie s` poarte un


mire când are loc o nunt` mare, ridic` ea din umeri.
{tiu doar de pantalonii cu dung`. Dar cu siguran]`, Stan e la
curent.
Brusc, Karen izbucni \n râs, v`zându-i \ncurc`tura. |l strânse \n
bra]e [i-[i lipi obrazul de-al lui.
– Prostu]ul meu drag! râse ea. Nu [tii c` nu-mi pas` ce por]i la
nunt`? Singurul lucru care conteaz` este s` fii acolo, m` auzi?
U[urat, b`rbatul o strânse \n bra]e.
– O s` fiu acolo, promise el. Oriunde vei vrea– te po]i baza pe
mine.
Tân`ra oft` mul]umit`, odihnindu-se \n bra]ele b`rbatului iubit
pentru o clip`, apoi se ridic` [i privi \n jur. Gr`dina era plin` de flori
colorate, iar c`su]ele \n stil spaniol p`reau coborâte dintr-o poveste.
– Bill, spuse ea deodat`, ridicând privirea spre el, unde am
putea g`si un loc mai potrivit pentru nunta noastr`, decât
acesta?
El \i urm` direc]ia privirilor, apoi se \ntoarse spre ea, plin de
\ncântare.
– E perfect! exclam` el. Dar e[ti sigur` c` nu vrei o nunt` la
biseric`?
– Sunt sigur`, r`spunse Karen, radioas`. Turi[tii pot fi invita]i,
apoi vom avea o recep]ie chiar aici, vom servi tort [i punci. Oh, Bill,
era singurul lucru care-i mai trebuia pensiunii Granada pentru a fi
perfect`!
KAREN 159

O nunt` dubl`! Margery va fi \ncântat`, sunt sigur`.


Apoi, pun pariu c` Stan e la fel de \nsp`imântat de biseric`…
– Hei, eu nu sunt \nsp`imântat de nimic! protest` el.
R`maser` o vreme \mbr`]i[a]i, f`r` s` vorbeasc`, cople[i]i de
frumuse]ea locurilor [i de preaplinul inimilor lor. |n spatele lor,
luminile \ncepeau s` se aprind`, iar deasupra, pe cerul de catifea,
stelele str`luceau una lâng` alta.

Sfâr[it

gianninajollys
Solicitan]ii la

„CARTEA PRIN PO{T~“


se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“

Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1


tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 021-224.16.98
tel.: 021-665.45.65

|n ITALIA detaili[tii [i cititorii no[tri fideli se pot adresa pentru


cump`r`turi sau abonamente la oricare din cele [ase colec]ii ale noastre:
El [i Ea, Romantic, Roz, De Aur, Nostalgic, Poli]ista, la num`rul de telefon:
00393480820307.

S-ar putea să vă placă și