Sunteți pe pagina 1din 161

gianninajollys

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre


de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele
fizice cât [i cele juridice, \n condi]ii foarte avantajoase.
Suna]i la telefonul 021-223.63.07
sau scrie]i-ne pe adresa
S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L., Str. Teodosie Rudeanu,
Nr. 54, Sector 1, Bucure[ti.


Comenzi on-line:

www.alcris.ro
Titlu original (eng.): Remember me, my love

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale


COOK, ISOBEL
Jur`mânt sub stele / Isobel Cook
Traduc`tor: Elvira Popescu
Bucure[ti: Alcris, 2007.
ISBN 978-973-121-011-7
I. Micu, Aurelian (Editor)
II. Dr`ghici, Ioan (Lector)

821.111. 31=135.1

Colec]ia „ EL [i EA “
gianninajollys

ISOBEL COOK

Jur`mânt
sub stele
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ELVIRA POPESCU

ALCRIS
De aceea[i autoare \n colec]ia “EL [i EA” au mai ap`rut:

{ansa – nr. 424

Harriet scrisese un best-seller [i i se


d`duse [ansa unic` \n via]`: s`-l transforme
\ntr-un film de un milion de dolari. Dar
Joel Blake, noul proprietar al studioului, \i
spusese clar c` el considera c` femeile nu
sunt bune pentru a[a ceva. Oare p`rerea
lui a contat pentru Harriet? O dat` cu
trecerea timpului s-a dovedit c` da!

Planul lui Liz – nr. 564

Proprietatea din Auckland pus` \n


vânzare p`rea s` corespund` exact
planului lui Liz – \nfiin]area unei [coli de
c`l`rie pentru copiii infirmi. A[adar, se
gr`bi s-o cumpere, chiar f`r` s-o fi v`zut
\nainte. |n ciuda [ocului avut când
ajunsese la fa]a locului [i v`zu starea \n
care se afla, Liz nu se d`du b`tut`.
gianninajollys

Capitolul 1

Angie o privi pe tân`ra fat` \mbufnat` din fa]a sa [i cl`tin`


din cap cu triste]e. Ce o s` devin` lumea, dac` adolescen]ii
aveau impresia c` e[ti un monstru când e[ti virgin` la
[aptesprezece ani?
– Debbie, scumpa mea, spuse ea cu toat` r`bdarea de care
era capabil` \ntr-o vineri dup`-amiaz`, nu este o crim` c` nu
e[ti activ` sexual la vârsta ta. De fapt, dac` lu`m \n
considerare toate pericolele legate de rela]iile sexuale \n zilele
noastre, a[ zice c` a[a este mai \n]elept. Nu po]i, cel pu]in, s`
a[tep]i s` termini liceul? Anul [colar este pe sfâr[ite. Peste
dou`sprezece luni ai s`-]i iei diploma...
Poate tocmai asta este problema. Mul]i dintre liceeni,
sim]ind c` se apropie ultimul lor an de studii, reac]ioneaz`
emancipându-se cu brutalitate, ca [i când ar vrea s`
demonstreze ceva: era timp frumos, un vânt de libertate sufla
6 ISOBEL COOK

peste [coal`, s`rb`torile se \nmul]eau – adesea stropite din


bel[ug, cum nu-[i imaginau p`rin]ii – [i aceasta favoriza
raporturile umane. Astfel, erau mul]i adolescen]i care \[i
pierdeau virginitatea \n ajunul intr`rii lor \n ultimul an.
Cu toate acestea, o mare parte dintre liceene nu
premeditau acest lucru... |n contradic]ie cu Debbie, care
p`rea c` preg`tise totul cu grij`.
– Ascult`-m`, relu` Angie, [tiu c` e[ti, f`r` \ndoial`,
\ncredin]at` c` \l iube[ti nebune[te pe acest b`rbat, dar
dragostea nu dureaz` mult vârsta ta. |n anul viitor – poate
chiar \n trimestrul viitor vei \ntâlni, probabil, un altul, apoi
\nc` un altul. Dac` ai s` faci dragoste cu to]i...
– Nu sunt \ndr`gostit` de Warren, i-o t`ie Debbie,
sfindând-o pe interlocutoarea sa cu privirea. Doresc doar s`
fac acest lucru, asta-i tot! Toat` lumea vorbe[te, toat` lumea o
face...
– Deci, vezi! exclam` Angie
– Este u[or pentru tine s`-mi faci moral`! Tu [tii deja cum
este! Pariez c` ai o mul]ime de iubi]i!
Tân`ra femeie sim]i cum se face stacojie de furie:
– Debbie, declar` ea pe un ton sever, num`rul "iubi]ilor
mei", cum spui tu, nu m` prive[te decât pe mine... |]i
amintesc c` vorbim despre via]a ta sexual`, nu despre a mea!
Pe de alt` parte, se \ntâmpl` s` am dou`zeci [i patru de ani,
nu [aptesprezece. {i pot s` te asigur c` la vârsta ta, eram cât
se poate de virgin`!
JUR~MÂNT SUB STELE 7

"{i e[ti [i acum", \i sufl` parc`, o voce ironic` din capul


s`u.
– {i din punctul de vedere al consilierului \n educa]ie,
continu` Angie pe un ton cât se poate de tacticos, p`rerea
mea este s` mai astep]i pu]in pân` ai s` tr`ie[ti o rela]ie
serioas` [i stabil` \nainte de a te hot`r\. A face dragoste nu
trebuie s` fie numai "o experien]`" – mai ales prima dat`!
Trebuie s` fie ceva foarte special, o comuniune \ntre dou`
fiin]e care \[i poart` o afec]iune adev`rat`, o amintire
\ndr`git` pentru mai târziu...
|n timp ce se exprima astfel, Angie \[i d`dea seama c`
adolescenta \[i b`tea joc de aceste argumente – impresie pe
care Debbie o [i f`cea, strâmbându-se.
– Rebecca pretinde c` o \n]elege]i. Mi-a spus c` o s` m`
ajuta]i, cum a]i ajutat-o [i pe ea.
– Cazul Rebecc`i era complet diferit! exclam` Angie.
Totu[i, se sim]ea deja \nvins`. Chiar dac` \n particular era
idealist` [i romantic`, se ar`ta \ntotdeauna realist` pe plan
profesional. Fiind consiliera lui Debbie, r`spundea de
s`n`tatea moral`, cât [i de cea fizic` a adolescentei... Ele dou`
erau, de altfel, legate suflete[te.
Cu moartea \n suflet, trase sertarul de jos al biroului s`u [i
scoase câteva prezervative.
– Nu ]i le dau cu bucurie, Debbie, declar` ea. O fac chiar
pentru c` [tiu c` o s` faci totul dup` capul t`u. Atunci prefer
s` te [tiu protejat`. Destui b`ie]i se arat` prea pu]in grijulii cu
8 ISOBEL COOK

fetele care li se d`ruiesc u[or [i f`r` dragoste! sfâr[i ea nu f`r`


o oarecare perfidie.
Debbie puse prezervativele \n buzunar, apoi \[i cufund`
privirea \n cea a lui Angie.
– N-am crezut niciodat` c` sunte]i atât de \nvechit`, zise ea
dup` câteva secunde. Rebecca mi-a zis c` sunte]i cu adev`rat cool...
– Tu g`se[ti "cool" a te culca \n dreapta [i \n stânga?
\ntreb` Angie pe un ton ascu]it.
– Nu. Dar m` gândesc c` este complet stupid s` fii
ignorant` \n problemele vie]ii, r`spunse adolescenta.
Angie \n]epeni.
F`r` a ar`ta c` [i-a dat seama de jena interlocutoarei sale,
Debbie se ridic`. Când s` plece, se opri [i-i arunc` peste um`r
lui Angie o privire nelini[tit`.
– N-o s` spune]i nimic p`rin]ilor mei, nu-i a[a?
– Nu. Tu ai vârsta legal` pentru a lua propriile tale decizii.
Liceana \i trimise o s`rutare.
– Mul]umesc, domni[oar`. {i v` promit c` o s` reflectez la
tot ce mi-a]i spus. Pe lunea viitoare!
{i, imediat, se volatiliz` \ntr-un zbor de p`r blond.
Angie r`mase a[ezat` la biroul s`u timp de câteva minute,
mu[cându-[i buza inferioar` [i \ntrebându-se dac` Debbie nu
avea dreptate. Poate c` era cu adev`rat \nvechit`. {i prea
prudent` [i prea romantic`.
Era o idio]enie din partea sa s` mai spere c` \l va \ntâlni
\ntr-o zi pe F`t-Frumos? {i s`-[i spun` c`, \n ziua aceea, ea
JUR~MÂNT SUB STELE 9

n-ar decide s` fac` dragoste pentru c` totul ar fi atât de


evident [i natural \ncât decizia va veni de la sine?
– Da, complet idiot, afirm` f`r` menajamente colocatara sa
când \i puse aceast` \ntrebare pe drumul de \ntoarcere.
Vanessa avea treizeci de ani [i afi[a un cinism teribil când
era vorba despre b`rba]i [i despre dragoste. Profesoar` de
matematic` \n [coala unde Angie era consilier` privind
educa]ia, era o brunet` picant` cu ochii verzi, cu o inteligen]`
incisiv` [i o ironie care \i \nsp`imânta pe b`rba]i. Ceea ce era
foarte regretabil, pentru c` Vanessa iubea b`rba]ii.
Era aproape un an de când erau colege \n aceast` [coal`
particular` de fete, dar nu locuiau \mpreun` decât de dou`
luni, de când colocatara precedent` a lui Angie plecase \n
str`in`tate.
– Asta-i bun`, exclam` Vanessa, cu franche]ea-i obi[nuit`,
gr`be[te-te s` ie[i [i s`-]i g`se[ti pe cineva \nainte de a fi prea
târziu! Cum vrei s` dai sfaturi la toate adolescentele, când tu
nici nu [tii despre ce vorbe[ti! Doamne, Angie, \n zilele
noastre dac`-l a[tep]i pe F`t-Frumos, ri[ti s` mori fecioar`!
Sincer, nu pot s` \n]eleg cum o fat` cu fizicul t`u de vis a ajuns
la dou`zeci [i cinci de ani f`r` a avea \n jurul s`u o duzin` de
tipi!
– N-a[ putea spune c` nimeni n-a \ncercat... spuse Angie.
– {i nu ]i-a pl`cut nici unul dintre pretenden]ii t`i? insist`
Vanessa ne\ncrez`toare.
O imagine trecu repede prin mintea lui Angie.
10 ISOBEL COOK

O pereche de ochi de un albastru ultramarin, un surâs


fermec`tor, o [uvi]` de p`r blond r`sfirat de vânt, o figur` de
zeu grec bronzat` de soare...
– Da. Era unul, admise ea.
– Unul singur? exclam` prietena sa.
Angie schi]` un surâs trist
– Crede-m`, dup` Philip, nici unul n-a avut importan]`.
De altfel, aceasta era problema, \n]elesese deodat` tân`ra
femeie. Dup` ce ai gustat un vin ales, este greu s` te
mul]ume[ti cu un modest vin de mas`... ori, mul]i ani, a
comparat \n mod incon[tient b`rba]ii pe care i-a \ntâlnit cu
Philip Sterling. {i nici unul dintre ei n-a suferit compara]ia.
– Spune-mi, iat` un b`rbat care m` pune pe gânduri,
sublinie Vanessa.
– Da, am putea spune a[a.
– Poveste[te! Mor de curiozitate.
Angie \[i \ncrunt` sprâncenele, con[tient` c` \n aceast`
s`pt`mân` se gândise mult la Philip. Mai ales c` \n aceast`
sear` va avea loc serata organizat` de fratele s`u, Bud, pentru
cei treizeci de ani, [i la care era obligat` s` participe.
Tot ceea ce avea leg`tur` cu Bud o f`cea s` se gândeasc` la
Philip. Totu[i, acum fratele s`u nu mai avea leg`turi cu Philip;
raporturile lor se sfâr[iser` cu patru ani mai \nainte când
Philip s-a c`s`torit [i a plecat s` locuiasc` la Melbourne. |n
prezent, se mul]umeau s`-[i trimit`, \n fiecare an, felicit`ri de
Cr`ciun.
JUR~MÂNT SUB STELE 11

De altfel, ei nu aveau mare lucru \n comun, cu excep]ia


diplomei \n domeniul comercial. Angie nu \n]elesese
niciodat` cum deveniser` prieteni ace[tia doi... Ei veneau din
lumi complet diferite, având chiar personalit`]i opuse!
Dar nu se spune c` extremele se atrag? Sau cel pu]in Philip
g`sise amuzant s` aib` ca prieten un simplu b`iat de la ]ar` –
un b`iat impresionat de averea [i de familia lui.
Dup` cum g`sise amuzant s-o aib` \n vedere, \ntr-o var`, pe
sora mai mic` a acestui b`iat, cu nou` ani \n urm`...

***

Angie st`tea a[ezat` pe treapta cea mai de sus a verandei,


a[teptând cu ner`bdare ca fratele s`u s` soseasc` \mpreun` cu
acel prieten despre care \i vorbise atât de mult.
|n ultima sa scrisoare, Bud o anun]ase c` vor p`r`si Sydney
chiar dup` micul dejun; \n acela[i timp, erau cinci ore de
drum pân` la Wilga, plus dou`zeci de minute pân` la ferm`.
|ntrucât nu era decât dou`sprezece f`r` zece, nu vor fi aici
decât peste cel pu]in o or`.
Totu[i, Angie nu [tia ce s` fac`.
S` r`mân` unde era, fixând drumul [i rugându-se ca Bud [i
prietenul s`u s` fi p`r`sit ora[ul mai repede decât
prev`zuser`?
12 ISOBEL COOK

Pentru a nu [tiu câta oar` de azi-diminea]`, se \ntreba cum


ar`ta acest Philip Sterling. Bud spusese c` era "foarte frumos";
dar putea s` aib` \ncredere \n Bud \ntr-un domeniu atât de
subiectiv? Cu atât mai mult cu cât aveau gusturi tot atât de
diferite cum era [i fizicul lor...
Bud mo[tenise de la mama lor talia zvelt`, pielea foarte
mat`, p`rul negru, ondulat, marii s`i ochi negri [i tendin]a de
a lua u[or \n greutate. Angie era versiunea feminin` a tat`lui
lor: \nalt` [i fin`, era bine\n]eles sportiv`.
Reflexe ro[cate \i luminau p`rul bogat [i ochii \i erau de un
verde de ap` foarte adânc`, pentru care o invidiau toate
prietenele sale.
Caracterele lor nu erau mai pu]in opuse. Bud se lega
repede de oameni [i de lucruri, avea nevoie de agita]ie [i de
companie; ea era o natur` mai calm` [i mai rezervat`. |i pl`cea
s` fie singur` [i s` se plimbe c`lare ore \ntregi pe câmp sau s`
r`mân` \ntins` pe pat [i s` scrie poezii sau s` citeasc` o carte
bun`. Prefera mai degrab` s` cugete decât s` vorbeasc`. Bud,
ca [i mama lor, vorbea chiar [i \n somn.
Deodat`, un nor de praf ap`ru la orizont, smulgând-o pe
tân`ra fat` din gândurile sale. Se scul` repede \n picioare. Se
apropia o ma[in`! Inima \ncepu s`-i bat` n`valnic. Era sigur`
c` erau Bud [i prietenul s`u!
Nu i se \ntâmpla s` fie atât de surescitat` la ideea c` va
\ntâlni un membru de sex opus... se gândea ea. {i mai ales c`
nu-l cuno[tea!
JUR~MÂNT SUB STELE 13

Contrar celei mai mari p`r]i a fetelor din clasa sa, nu era
obsedat` de b`ie]i. De altfel, prietenele o calificaser` \n
general drept timid`... Dar Angie [tia c` nu e timid` – doar
rezervat`. Ea avea nevoie de independen]`, de un spa]iu vital
[i nu suporta s` fie h`r]uit`. |n realitate, \i considera pe b`ie]ii
de liceu foarte pis`logi, g`l`gio[i [i imaturi [i nu-i \ncuraja
niciodat` s`-i fac` avansuri. Ea s-a sim]it u[urat` când tat`l s`u
decretase c` nu trebuia s` aib` un iubit \nainte de [aisprezece
ani; ea a v`zut \n asta o scuz` perfect` pentru a refuza
invita]iile admiratorilor s`i prea insisten]i.
Ace[tia nu lipseau. Totu[i, ea nu era \n mod deosebit
cochet` [i nici nu \ncerca niciodat`, ca altele dintre colegele
sale, s` par` mai \n vârst` decât era. Nu se machia, \[i strângea
mereu p`rul \ntr-o coad` de cal [i prefera blugii [i tricourile
rochiilor sau minijupelor.
Ast`zi nu f`cea excep]ie de la regul`. Avea prea mult
bun-sim] pentru a \ncerca s` seduc` un b`rbat cum era
prietenul lui Bud.
La urma urmei, Philip Sterling avea dou`zeci [i doi de ani
– un an mai mult decât fratele ei – [i nu i-ar fi dat aten]ie
unei adolescente de cincisprezece ani! |n plus, era singurul
fiu [i mo[tenitor al unei dintre cele mai de vaz` familii din
Sydney.
Poate c` asta g`sea Angie mai fascinant. Ea nu mai \ntâlnise
mai \nainte pe cineva bogat [i i se p`rea incitant ceea ce \i
povestise Bud despre casa lui Philip [i nivelul lui de trai. Nu
14 ISOBEL COOK

se puteau compara cu via]a simpl`, de ]ar`, pe care o ducea


familia ei...
Tân`ra fat` fusese \n mod deosebit impresionat` când a
aflat c`, la terminarea liceului, Philip \[i luase liber un an ca s`
c`l`toreasc` prin lume. El nu \ncepuse facultatea decât la
\ntoarcere.
Bud [i el erau prieteni doar de un an – [i \nc` nu era sigur
c` nu se vor pierde din vedere, odat` ob]inute diplomele. |n
anul urm`tor, Bud trebuia s` intre \n via]a activ` [i s`-[i caute
de lucru \n timp ce Philip ar fi ob]inut, direct [i f`r` efort, un
post bun \ntr-una din societ`]ile apar]inând familiei sale...
Sterling Industries era un conglomerat de firme ale c`ror
domenii de activitate mergeau de la produse alimentare, la
produse de \ntre]inere [i de exploatare minier` sau la
pneumatic`. Philip \i propusese lui Bud s`-i g`seasc` o slujb`
\ntr-una dintre filierele grupului, dar tân`rul refuzase. Angie
era mândr` de aceast` decizie curajoas` [i nu se \ndoia c`
fratele s`u va reu[i s`-[i construiasc` singur o carier`
str`lucit`: avea suficient` energie pentru a reu[i \n domeniul
ales, oricare ar fi acesta.
U[a verandei scâr]âi \n spatele ei; \ntorcându-se o z`ri pe
mama sa ie[ind din cas`. Nora Brown \[i [tergea pe [or]
mâinile pline de f`in`; ea \i surâse fiicei sale.
Nimic nu p`rea s-o nelini[teasc` pe Nora. Era o fiin]` cu
care se putea convie]ui u[or, u[or de mul]umit [i de iubit, al
c`rei singur defect consta, poate, \n faptul c` avea o anumit`
JUR~MÂNT SUB STELE 15

franche]e care friza, uneori, lipsa de tact. Dar, \n ciuda acestui


lucru, toat` lumea o adora, \ncepând cu so]ul ei, Morris.
Foarte frumos b`rbat, Morris Brown ar fi putut ie[i cu orice
femeie din regiune, dar el o alesese pe Nora, \n ciuda \n`l]imii
sale micu]e, a rotunjimilor [i a tr`s`turilor destul de comune.
Norei i se p`ruse un lucru surprinz`tor. Nu pentru c` era
preten]ioas`; ea avea, pur [i simplu, \ncredere \n ea [i g`sea
natural ca un b`rbat pe care-l iubea la nebunie s` o iubeasc`
la rândul s`u.
La dou`zeci [i doi de ani dup` c`s`torie, Morris [i Nora
erau \nc` \ndr`gosti]i ca \n primele zile, stârnind admira]ia
tuturor cunoscu]ilor.
– N-am auzit un zgomot de motor? o \ntreb` Nora pe fiica sa.
Aceasta din urm` d`du din cap. |n aceea[i clip`, ma[ina
ap`ru aruncând pietri[ de o parte [i de alta a drumului. Era o
decapotabil` de culoare ro[u aprins, ale c`rei ornamente
argintate str`luceau sub lumina soarelui.
Alerta]i de zgomot, trei câini ai fermei \ncepur` s` latre.
– Betsie! Fang! Max! strig` Nora. Termina]i cu t`r`boiul [i
gr`bi]i-v` s` v` ad`posti]i dup` cas` \nainte s` fi]i strivi]i de
acest bolid.
|n mai pu]in de zece secunde, Mercedesul se oprea \n fa]a
pridvorului, \ntr-un scrâ[net de pneuri de un mare efect.
Angie [tia c` aceast` ma[in` nu putea s`-i apa]in` fratelui
s`u, pentru c` acesta nu avea nici una; totu[i, el era cel care
conducea. El \[i privi ceasul cu un surâs de triumf.
16 ISOBEL COOK

– |nc` treizeci de secunde pân` la orele dou`sprezece; \mi


datorezi dou`zeci de dolari.
Un râs grav r`sun` \n aerul \nfierbântat [i aproape f`r` voia
ei, Angie \[i \ntoarse capul c`tre tovar`[ul lui Bud.
Timp de o secund`, crezu c` i se opre[te inima. Acest
b`rbat era cel mai frumos pe care \l v`zuse vreodat`! Totul la
el i se p`ru perfect: tr`s`turile regulate, p`rul des [i blond,
ochii de un albastru atât de profund c` puteai \nota \n ei... |n
timp ce ea \l privea fix, ca hipnotizat`, el \i arunc` o privire
care ar fi scos din min]i [i o sfânt`.
– Bonjour! lans` el cu o voce vesel`. Eu sunt Philip.
– Salut mam`! spuse [i Bud. Sper c` nu i-am terorizat pe
câini.
– Da, scuze pentru vacarm, doamn` Brown, relu` invitatul,
\ntorcându-se c`tre Nora, mereu surâz`tor. Dar când este
vorba de a câ[tiga un pariu, fiul dumneavoastr` devine nebun.
– Nici o problem`, tinere, r`spunse Nora, cunosc
sl`biciunile fiului meu ca [i calit`]ile sale. Una dintre acestea
este c` [tie s`-[i aleag` prietenii.
– Ai mil`, mam`, spus Bud ridicând ochii spre cer, nu \l
flata! De aici \nainte nu-i vei mai ajunge nici pân` la glezne!.
– Aici, la mine, voi flata tot ce mi se va p`rea bun, decret`
Nora cu o severitate pref`cut`. Acum, Bud, ie[i din ma[in` [i
vino s`-]i \mbr`]i[ezi b`trâna mam`! {i tu, de asemenea,
tinere!
– Sosesc! aprob` Philip.
JUR~MÂNT SUB STELE 17

F`r` a mai deschide portiera, el s`ri jos. Angie remarc` \n


trecere picioarele lungi pe care blugii presp`la]i se mulau
strâns, iar tricoul alb sublinia musculatura sa atletic`; nu se
putea t`g`dui – era un b`rbat foarte frumos.
Dup` ce o \mbr`]i[` f`r` fasoane pe Nora, \[i \ndrept`
aten]ia asupra lui Angie.
– Nu-mi spune c` tu e[ti sora mai mic` a lui Bud? \ntreb`
el cu un aer ne\ncrez`tor [i mijindu-[i ochii.
Acum, inima adolescentei b`tea nebune[te.
– Pot s` te \mbr`]i[ez de asemenea? continu` Philip.
{i, f`r` a mai a[tepta un r`spuns, o lu` \n bra]e [i o s`rut`
pe frunte.
Lui Angie \i trebuir` câteva secunde ca s`-[i dea seama ce
se \ntâmpl`. Niciodat` o \mbr`]i[are atât de obi[nuit` \n
aparen]` nu-i produsese un asemenea efect! Sim]ea sângele
urcând \n obraji [i avea impresia c` picioarele abia o ]ineau.
Instinctiv, de fric` s` nu cad`, \[i \nnod` bra]ele \n jurul
mijlocului lui Philip atunci când el o strânse un pic mai tare la
pieptul s`u.
– Ei! Acum po]i s-o la[i, exclam` Bud, atingându-l pe
prietenul s`u pe umeri. {i, mai ales, nu-]i b`ga nici o idee \n
cap \n ceea ce o prive[te pe sora mea! |]i amintesc c` nu are
decât cincisprezece ani!
Philip o l`s` pe Angie, dar o privi cu un aer ciudat.
– Pare mai \n vârst`, murmur` el ca pentru sine.
– Cine, Angie? \ntreb` Bud.
18 ISOBEL COOK

Nu, pare a[a pentru c` este mai voinic`. Norocoasa!


ad`ug` el cu o strâmb`tur` cinic`.
– Un metru [aptezeci [i [ase, cu picioarele goale, anun]`
mândr` Nora. Seam`n` cu tat`l ei... Buddy m-a mo[tenit pe
mine, zise ea, trecându-[i mâna prin p`rul buclat al primului
s`u n`scut.
– Mam`, opre[te-te! exclam` acesta.
El \[i \ncrunt` sprâncenele [i-[i piept`n` p`rul cu degetele.
– {i \nceteaz` s`-mi mai spui Buddy, [tii c` nu-mi place,
ad`ug` el.
– Ei bine! Iat` c` domnul nu mai suport` porecla pe care
i-a dat-o mama sa! For]at s` tr`iasc` \ntr-un mare ora[, fiul
meu se crede un burghez! Nu-l influen]ezi, nu este a[a, Philip?
Cu regret, interpelatul \[i lu` ochii de la Angie pentru a
r`spunde gazdei sale.
– Nu, doamn` Brown! afirm` el cu un surâs pozna[.
– La fel gândeam [i eu. Tu ai aerul unui b`iat bun, cu toate
c` vii dintr-o familie atât de bogat`!
– Mam`! protest` Bud.
– Ei bine, ce? Toat` lumea [tie c` banii \i pot strica pe
copii, spuse mama f`r` s` se opreasc`. Dar acest b`iat, ad`ug`
ea ar`tând cu degetul spre Philip, se vede c` a fost crescut de
oameni cu bun-sim]. De fapt, unde sunt p`rin]ii t`i acum,
Philip? |mi amintesc c` Bud spunea c` sunt pleca]i \n
c`l`torie.
– Cred c` sunt \n Europa, doamn` Brown.
JUR~MÂNT SUB STELE 19

– Crezi? repet` Nora cu o surpriz` nedisimulat`. Vrei s`


spui c` nu e[ti sigur?
Philip ridic` din umeri cu non[alan]`.
– Ei nu-[i fac \ntotdeauna proiecte precise, explic` el. |[i
urmeaz` dorin]ele de moment.
– Este ciudat s` plece a[a tocmai \nainte de Cr`ciun,
murmur` interlocutoarea sa, \ncruntându-[i sprâncenele.
Angie nu se putu \mpiedica s` nu fie de acord cu ea.
Perioada Cr`ciunului trebuie petrecut` cu familia.
– |n sfâr[it, nu te nelini[ti, i se adres` Nora lui Philip. Vei
petrecere s`rb`torile cu noi. Ne vom ocupa noi de tine, nu
este a[a, Angie?

***

Vanessa l`s` s`-i scape un chicotit.


– Pariez c` mama ta n-ar fi spus acestea dac` dac` ar fi
b`nuit \n cel fel visa invitatul s`u ca fiica s` se ocupe de el! {i,
ce s-a mai \ntâmplat? Cum ai putut s`-i rezi[ti? Dup` cum spui,
era magnific...Angie scoase un lung suspin [i frân` brusc la
stopul pe ro[u.
– N-a \ncercat s` m` seduc`, declar` ea. {i totu[i, a r`mas
la noi aproape pân` la sfâr[itul lunii ianuarie.
– Nu-mi vine s` cred! Totu[i, \l atr`geai vizibil...
20 ISOBEL COOK

– Da, asta era impresia mea. |n ceea ce m` prive[te, eram


complet nebun` dup` el, ai \n]eles. |l urmam peste tot, ca un
c`]elu[. Nu \ncetam s`-mi cer scuze c` m` g`sea mereu acolo
unde era [i el.
– Pe fratele t`u nu-l deranja s` fii \ntotdeauna pe urmele lor?
– Nu. {tii c` noi suntem o familie foarte unit`; pentru noi
era ceva obi[nuit s` facem totul \mpreun`. Bud [i tata [i-au
petrecut mult timp s`-i arate lui Philip munca de la ]ar` – cum
\ncaleci un cal, cum se sap` sau se trage cu pu[ca... La sfâr[itul
sejurului s`u, putea s` ]inteasc` o can` cu bere de la o sut` de
metri. Toat` lumea g`sea normal ca eu s`-i ajut; [i, de altfel,
cine ar mai fi fost atât de dobitoc \ncât s` a[eze c`nile de bere
\n echilibru pe barier`?
Stopul trecu pe verde [i Angie demar`.
– Familia ta \[i d`dea seama ce sim]eai pentru Philip?
\ntreb` Vanessa.
– Nu cred. Dup` cum ]i-am spus, eu am fost \ntotdeauna o
rezervat`... |n tot cazul, ceea ce este sigur, tata [i Bud n-au
b`nuit niciodat` nimic. Poate mama, care are un dar al ei, dar
nici ea n-a spus niciodat` nimic.
– Totu[i, Philip [tia, nu-i a[a?
– Da...
– {i ce sim]ea pentru tine?
Angie ridic` din umeri.
– Cine [tie? El m` pl`cea [i cred c`-l atr`geam, dar \ntr-un
mod superficial. {i apoi, nu aveam decât cincisprezece ani...
JUR~MÂNT SUB STELE 21

Bine\n]eles, \mi petreceam nop]ile imaginându-mi \n secret c`


era nebun dup` mine, cum eram eu dup` el. Scriam duzine
de poezii despre el! De fiecare dat` când avea o aten]ie pentru
mine, o vedeam ca pe un mesaj sub\n]eles. Cea mai mic`
privire \n direc]ia mea era imediat interpretat` ca o ochead`
pasional`; cea mai mic` discu]ie ascundea mii de declara]ii de
dragoste codate.
Angie râse cu triste]e.
– Familia mea avea obieciul s` se reuneasc` \n fiecare sear`
pe verand` pentru a discuta [i a privi la stele. De câteva ori,
ceilal]i s-au dus s` se culce l`sându-ne singuri. Nu-]i po]i
imagina ce se petrecea atunci \n capul meu...
– Despre ce vorbea]i?
– Despre unele [i despre altele... Despre filme, muzic`,
despre c`r]i [i poezie. Când \mi amintesc, cred c` Philip
\ncerca doar s` se arate dr`gu] fa]` de mine, când pretindea
c` g`se[te destul de mature gusturile [i p`rerile mele.
– Poate c` nu, obiect` Vanessa. Dup` tot ce-mi spui despre
tine \n acea perioad`, cred c` avea dreptate. Poate c` a v`zut
\n tine acea intensitate care l-a \nsp`imântat [i l-a \mpiedicat
s`-]i fac` avansuri, cine [tie?
– Am zis eu c` nu mi-a f`cut avansuri? Da, a[a am zis... De
altfel, este adev`rat. El n-a avut nevoie. Eu am fost cea care a
sfâr[it prin a \ndr`zni peste m`sur`!
Vanessa se \ntoarse spre prietena sa, cu ochii m`ri]i de
surpriz`.
22 ISOBEL COOK

– Tu? Dumnezeule! Când? Unde?


– Era \n ajunul \ntoarcerii sale la Sydney. Sub verand`.
– Ce ai f`cut? Poveste[te-mi!
Capitolul 2

"Duce]i-v` s` v` culca]i, se ruga \n t`cere Angie. V` rog,


duce]i-v` s` v` culca]i... El pleac` mâine. Nu \n]elege]i?
Trebuie s` r`mân un moment cu el!".
Adolescenta nu-[i crezu ochilor când o v`zu pe mama sa c`
se ridic`, parc` drept r`spuns la rug`mintea ei t`cut`, [i a
anun]at c` se retrage pentru noapte. Când tat`l s`u se eclips`
imediat, imitat de Bud, ea adres` \n t`cere o mul]umire
fierbinte celui care \i \ndeplinise dorin]a.
Cu o mi[care rapid`, p`r`si balustrada verandei pentru a se
a[eza al`turi de Philip, inima b`tându-i puternic.
Ca [i ea, Philip purta un [ort scurt [i un tricou. Fusese cald
\n acea zi, dar acum aerul \ncepea s` se r`coreasc`. Simpla
apropiere de Philip p`rea \ns` s-o \nc`lzeasc`.
Ea privi picioarele lungi ale tovar`[ului s`u, bronzate de
soarele de var`. Aproape i se vedeau coapsele; dac` s-ar fi
24 ISOBEL COOK

apropiat pu]in, pielea lor s-ar fi atins. Cu toate acestea, nu


\ndr`znea s` ri[te o mi[care [i r`mase perfect imobil`.
– Nu se vede noaptea, la Sydney, un cer asem`n`tor,
observ` Philip cu o voce profund`, atât de cald`, atât de plin`
de farmec...
Tot vorbind, el se trase pu]in \napoi pentru a-[i ridica
privirea spre bolta cereasc` [i, mi[cându-se, coapsa sa o atinse
pe cea a lui Angie.
Aproape f`r` s` vrea, fata \[i stânse genunchii la piept [i-i
\mpreun` cu bra]ele pentru a-i \mpiedica s` tremure.
– Ah, da? se bâlbâi ea, blestemându-se imediat pentru
platitudinea r`spunsului.
– Vei vedea când vei veni la Sydney... Mama ta mi-a spus
c`, dup` bac, \]i vei continua studiile acolo.
– Da, mi-ar face pl`cere. Dac` tata va avea bani... Nu-mi
r`mâne decât s` sper c` nu vom suporta nici secet`, nici
inunda]ii \n urm`torii trei ani, concluzion` ea cu umor.
Philip \[i \ncrunt` sprâncenele, pentru c` nu se gândise c`
viitorul cuiva ar fi putut s` depind` de factorii climaterici.
– Dac` se va \ntâmpla a[a, \]i voi da eu banii, afirm` el.
– Nu te-a[ l`sa niciodat` s` faci a[a ceva, protest` ea, \n
ciuda fericirii pe care i-o provoca aceast` propunere. S` [tii c`
familia Brown ]ine la onoarea sa.
– Am constat asta cu Bud! exclam` Philip râzând. Totu[i,
Angie, relu` el, redevenind serios, trebuie s` vii la Sydney.
– Trebuie... repet` Angie, cu gâtlejul strâns de emo]ie.
JUR~MÂNT SUB STELE 25

Ochii lor se \ntâlnir` [i ea sim]i cum inima i se umple de o


speran]` nebun`. "El simte la fel ca mine, se gândi ea, cu
beatitudine. M` g`se[te prea tân`r`; este modul lui de a-mi
spune c` m` va a[tepta".
– Altfel spus, nu sunt sigur c` \mi va pl`cea s` te v`d la
Universitatea din Sydney, murmur` el.
Dar Angie nu-l mai asculta. Ea se cufunda \n albastrul atât
de rar al privirii lui, repetându-[i c` era minunat [i
gândindu-se c` dorea s-o s`rute cum n-a dorit niciodat`, \n
scurta sa existen]`.
Deodat` avu o certitudine: ar fi murit dac` el ar fi plecat la
Sydney f`r` s-o s`rute.
– Ce fel de studii vrei s` urmezi? o \ntreb` el.
– Poftim? Eu... Mi-ar pl`cea s` ob]in o diplom` \n
psihologie. |n]elegi? A[ prefera s` lucrez cu oamenii. S` ajut la
rezolvarea unora dintre problemele sociale ale lumii.
– E[ti ambi]ioas`, Angie. S` rezolvi problemele sociale ale
lumii! Dar g`sesc fantastic faptul c` vrei s` \ncerci. Atunci
spune-mi care este, dup` tine, cea mai grav` problem` a lumii
actuale?
– Este o \ntrebare dificil`... Sunt atâtea!. Ascult`, poate c`
g`se[ti angajamentul meu pu]in naiv, dar m` gândesc c` dac`
oamenii nu [i-ar complica via]a, ar fi mai ferici]i. Lumea
occidental` se \ndep`rteaz` prea mult de modelul familial
tradi]ional. A[ vrea s` \ncurajez oamenii s` ia mai \n serios
rela]iile umane, c`s`toria, educa]ia copiilor.
26 ISOBEL COOK

– {i tu, vrei s` te c`s`tore[ti [i s` ai copii? Sau te vei


mul]umi doar cu cariera ta?
– Nu v`d de ce a[ alege \ntre cele dou`. Dar cariera va
trece, \ntotdeauna, dup` familia mea.
– Mmm... V`d c` va trebui s` te urm`resc \ndeaproape la
Sydney altfel am s` te v`d c`s`torit` \nainte de a zice uf!
– Tu n-ai face asta, Philip. Pentru mine nu va exista
niciodat` decât un sigur b`rbat.
Spunând asta, ea \ntoarse capul spre el [i \l privi fix \n ochi.
O lic`rire de surpriz` str`b`tu ochii alba[tri ai lui Philip;
dar foarte repede privirea sa c`p`t` alt` profunzime [i
mângâie \ncet obrajii lui Angie, oprindu-se la buzele ei
\ntredeschise \nainte de a merge mai jos, pân` la proeminen]a
sânilor, subliniat` de ]es`tura fin` a tricoului. Deodat`, tân`ra
fat` \n]elese ce \nseamn` s` fii obiectul dorin]ei unui b`rbat.
Ea sim]i cum corpul s`u r`spunde chem`rii mute a privirii
tulbur`toare [i o invad` un val de c`ldur`.
– Tu n-ai decât cincisprezece ani, zise Philip cu o voce
dur`, ca [i cum ar fi chemat-o la ordine.
– Acum, r`spunse ea \ntr-un suflu, dar nu voi \ntârzia s`
cresc...
– Este adev`rat: crescând, \]i vei schimba probabil p`rerea.
– Niciodat`! exclam` ea cu convingere. Mama spune
\ntotdeauna c` sunt \nc`p`]ânat` ca un catâr. Sunt sigur` c`
voi sim]i acela[i lucru pentru tine peste trei ani.
Cu aceste cuvinte, d`du din cap [i murmur`:
JUR~MÂNT SUB STELE 27

A[teapt`-m` aici!
S`rind \n picioare, alerg` pân` \n camera sa [i se \ntoarse
\n mai pu]in de un minut.
– Am scris asta \n s`pt`mâna sosirii tale, zise ea,
\ntinzându-i lui Philip o foaie de hârtie.
El citi poezia \ntr-o t`cere de plumb, \nainte de a plia
hârtia \n patru [i a o depune pe treapt`, lâng` el.
Timp de un lung moment, Angie \[i spuse c` era ridicol`.
Dar, deodat`, Philip o privi [i ea [tiu... avu certitudinea
absolut` c` avusese dreptate. El sim]ea acela[i lucru ca [i ea.
– Angie, zise el cu o voce dulce. Dulcea mea Angie!
{i \ntinse mâna ca s-o mângâie pe obraz.
Degetele lui erau r`coroase [i tandre, pe obrajii s`i \n
fl`c`ri. Atunci adolescenta se auzi ca \ntr-un vis:
– S`rut`-m`, Philip. S`rut`-m`...

***

– Hei, nu po]i s` te opre[ti! protest` cu vehemen]`


Vanessa, când Angie \[i \ntrerupse brusc povestirea.
Cele dou` prietene se apropiau acum de cartierul unde
locuiau, la nord de Sydney.
Angie \ndrept` ma[ina c`tre parchingul subteran unde
avea un loc rezervat.
28 ISOBEL COOK

Odat` aceasta parcat`, se \ndreptar` c`tre scar` [i urcar`


treptele \n grab`, pân` la apartamentul lor cochet de la etajul
doi.
– Atunci? Ce s-a mai \ntâmplat? insist` Vanessa când
intrar`.
Angie surâse \n fa]a ner`bd`rii prietenei sale. A[a deci, sub
aerele sale liberale, profesoara de matematic` ascundea o
inim` romantic`...
– Nu mare lucru, r`spunse ea \n cele din urm`. El m-a
s`rutat o singur` dat`! {i \nc` destul de fugitiv.
– Nu atât de fugitiv dac` \]i mai aminte[ti dup` nou` ani [i,
din aceast` cauz`, refuzi s` cuno[ti al]i b`rba]i!
– N-am spus niciodat` c` refuz s` cunosc al]i b`rba]i. Doar
c` a[tept ca s`rut`rile lor s` aib` acela[i efect ca cea a lui
Philip, din acea sear`. S` zicem, dac` vrei, c` de la Philip
nimeni nu m-a f`cut s` visez astfel.
– Dar ce avea s`rutarea aceea atât de special?
– Nu [tiu... Nu cred c` s`rutarea \n sine avea ceva particular
din punct de vedere "tehnic". Ceea ce sim]eam face diferen]a.
– {i ce sim]eai?
Inima lui Angie se strânse la amintirea aceea. Ea r`mase
nemi[cat` pe canapea, cu privirea \n gol.
– Aveam impresia c` lumea a deviat de la axa sa, articul`
ea. C` murisem [i m-am trezit \n Paradis.
Putea fi o nebun` dar, dup` to]i ace[tia ani, era suficient s`
\nchid` ochii pentru a sim]i strânsoarea bra]elor musculoase
JUR~MÂNT SUB STELE 29

ale lui Philip \n jurul taliei sale, mângâirerea cald` a buzelor


lui peste ale sale, [ocul pe care l-a sim]it când buzele lor s-au
apropiat... Dar ceea ce-i spusese, dup` aceea, \i d`duse
lovitura de gra]ie.
– Am s`-]i scriu, murmur` el \n p`rul s`u. {i când vei fi
destul de mare, ne vom revedea. |]i promit...
Atunci poate c` [i el crezuse. Dup` to]i ace[tia ani, putea
s`-i acorde beneficiul \ndoielii. Dar, \n fapt, aceasta nu
schimba nimic din faptul c`, din egoism, o condamnase la ani
lungi de a[teptare inutil`, f`r` speran]`.
Altfel spus, o s`rutare \i stricase via]a.
– O, la, la, Angie! Erai atât de \ndr`gostit` de el? Atunci, ce
a devenit? {i unde este ast`zi?
Revenind la realitate, Angie se str`dui s` alunge amintirile
\ntr-un col] \n capul s`u.
– Philip Sterling s-a c`s`torit cu o femeie foarte frumoas`
[i foarte bogat` [i tr`iesc la Melbourne, zise ea cu un calm pe
care nu-l sim]ea.
– {i ce spunea poezia? |]i mai aminte[ti?
Evident c`-[i amintea! |[i amintea fiecare cuvânt, fiecare
silab`...
– Nu prea, min]i ea. Erau prostii oribile, flori albastre
lipsite de interes.
Cel pu]in aceasta era adev`rat!
– Presupun c` nu a p`strat leg`tura cu tine dup` plecarea
lui?
30 ISOBEL COOK

Angie aprob` cu o expresie cinic`.


– S-a mul]umit s` trimit` o mic` scrisoare p`rin]ilor mei
pentru a le mul]umi pentru ospitalitatea lor... Vrei o cea[c` de
cafea? spuse ea ridicându-se.
Deodat`, sim]ea nevoia s` se mi[te, s`-[i ocupe mâinile.
Vanessa o urm` \n buc`t`rie.
– L-ai mai v`zut dup` aceea? \ntreb` ea
– Da, de mai multe ori.
– Glume[ti! Unde? Când?
– Prima dat`, câteva luni mai târziu, la ceremonia de
decernare a diplomei lui Bud. Pentru aceast` ocazie, toat`
familia a mers la Sydney.
– {i?
– S-a ar`tat politicos cu mine, dar distant. {i apoi, era cu
acea ro[cat` foarte sexy care nu-l l`sa nici m`car o secund`.
– Cred c` te-ai \mboln`vit!
– Eram distrus`. Pân` atunci m` str`duisem s`-i g`sesc
scuze. |mi spuneam c`, la fel ca multor b`rba]i, nu-i pl`cea s`
scrie... M` gândeam c` atunci când ne vom revedea, totul va fi
bine [i c`-[i va da seama cum crescusem de repede – deja
s`rb`torisem cei [aisprezece ani! Mi-l imaginam repetându-mi
c` m` va a[tepta.
Micul surâs al lui Angie \i ascundea prost am`r`ciunea.
– Cât eram de proast`! continu` ea. |n cele din urm`, Bud
a fost cel care mi-a deschis ochii când mi-a povestit c` Philip
fusese ales \n ajun drept "C`l`ul inimilor anului", la o
JUR~MÂNT SUB STELE 31

s`rb`toare organizat` de universitate. El avusese \n trei ani


mai multe prietene decât ]epi avea porcul-spinos! Ro[cata nu
era decât ultima pe list` – o sedusese chiar \n timpul
s`rb`torii \n discu]ie! Bud [i prietenii s`i f`ceau deja pariuri
cu privire la durata acestei rela]ii.
– Ei bine! Ce om! Poate c`, \n cele din urm`, ai sc`pat cu
bine. El ar fi dorit mai mult decât o s`rutare! Trebuie s`-i
mul]ume[ti c` n-a profitat de situa]ie.
– Da, este adev`rat; m-am gândit la aceasta. {tii, credeam
cu adev`rat c` voi sfâr[i prin a-l uita [i a-l ierta, dar l-am
\ntâlnit din \ntâmplare la Sydney, când eram \n anul doi la
universitate. Aveam un curs de diminea]` [i trenul meu
\ntârziase; ie[eam alergând din gara Wynard, sperând s` prind
un autobuz, când m-am ciocnit de un b`rbat... Imagineaz`-]i
surpriza mea când am v`zut cui \i apar]ineau mâinile care m`
sprijineau s` nu cad! Cred c` Philip era tot atât de surprins ca
[i mine.

***

– Dumnezeule, Angie!
Angie se for]a s` nu-l priveasc` prea direct. Dar era cu
adev`rat frumos, cu blugii s`i negri [i cu vesta de sport kaki...
{i avea clas`! Cu toate c` nu avea decât dou`zeci [i [apte de
32 ISOBEL COOK

ani, nu sem`na a student – nu, de acum era un om de afaceri


sigur pe el.
Tinerei i-ar fi pl`cut s` g`seasc` lucruri mai pertinente pe
care s` i le spun`; ar fi dorit s` poat` s` \nceteze de a-l mai
privi; i-ar fi pl`cut s` nu a[tepte nimic de la el, s`-[i \n`bu[e
acea speran]` stupid` pe care o sim]ea invadând-o.
Privirea albastr` parcurse silueta sa longilin` [i ea se
gândea cu disperare c` o g`sea ca o adolescent`, \n blugii
presp`la]i, \n tricou [i cu vechii ei teni[i albi.
– V`d c` ai reu[it s` intri la Universitate, observ` el.
Studiezi psihologia, a[a cum ai dorit?
– Da, reu[i ea s` articuleze.
De la sosirea la Sydney, nu \ncetase s`-[i imagineze cum o
s`-l \ntâlneasc` din \ntâmplare, pe strad`. Se vedea tratându-l
de sus, politicoas`, dar rece [i indiferent`.
Iar acum, nu mai era nici rece, nici indiferent`. Inima \i
b`tea s` se rup`, atât de tare, \ncât credea c` [i el o va auzi.
Dumnezeule, cât era de ridicol`!
– Pari \n form`, Angie, observ` el. Sunt dezolat c` n-am
putut veni la nunta lui Bud, luna trecut`: eram \n str`in`tate,
pentru afaceri. {i sunt dezolat c` nu pot s` stau s` discut cu
tine, dar am o \ntâlnire.
– Nu face nimic, spuse ea, [i eu trebuie s` plec: sunt deja
\n \ntârziere. Salut!
{i, cu aceste cuvinte, se \ndep`rt`, aproape alergând.
– Unde locuie[ti? strig` el, \n spatele ei.
JUR~MÂNT SUB STELE 33

Inima lui Angie \i b`tea tare \n piept. Ea r`mase pe loc [i se


\ntoarse. "Dumnezeule, dac` o s` m` invite s` ie[im
\mpreun`? se gândea ea. Da, te rog, f`-l s` m` invite".
– Am nevoie de adresa ta ca s`-]i trimit o invita]ie, explic`
el.
– O invita]ie? repet` ea \ncet.
– Pentru nunta mea. Cununia va avea loc \n octombrie.
– Oh...
Se citea disperarea pe fa]a ei? F`r` \ndoial` c`ci, deodat`,
Philip p`ru sincer dezolat.
Compasiunea lui evident` fu ca o palm` pentru Angie.
Dintr-o dat`, ea g`si for]a s` surâd` – un surâs vesel chiar, \n
ciuda lacrimilor ce i se adunau \n inim`.
– De necrezut! Te c`s`tore[ti? Ei bine, te felicit. Acult`,
po]i s`-i trimi]i invita]ia lui Bud. OK? Acum, trebuie s` plec,
Philip. Pe curând, sper!

***

– Imi imaginez c` nu te-ai dus la nunt`! exclam` Vanessa,


punând cea[ca de cafea pe mas`.
Angie l`s` capul \n jos cu un aer vinovat.
– Dar e[ti complet masochist`! De ce naiba ai f`cut-o?
Tân`ra femeie scoase un suspin, obosit`.
34 ISOBEL COOK

– Cred c` din curiozitate... Vroiam s-o v`d pe femeia care


reu[ise s`-i pun` frânghia de gât... De altfel, fusese invitat`
toat` familia, inclusiv tata [i mama; nu puteam s` m` eschivez
f`r` s` trebuiasc` s` r`spund la o mul]ime de \ntreb`ri
stânjenitoare.
– Apoi?
– Perfect: iat` singurul cuvânt cu care s-o pot descrie pe
Helen. Am urât-o de la prima privire [i nu l-am mai adorat pe
Philip ca mai \nainte. A fost cea mai rea zi din via]a mea.
– {i familia ta? N-a remarcat nimic? N-a v`zut cum acest
Don Juan f`r` inim` ]i-a zdrobit-o pe a ta? \ntreb` Vanessa cu
un ton acuzator.
– Cred – sunt chiar sigur` – c` mama a \nceput s`-[i pun`
\ntreb`ri. |mi imaginez c` [i Bud \[i d`duse seama la un
moment dat. Poate din noaptea primirii diplomelor. F`r`
\ndoial`, de aceea m-a pus \n gard` cu privire la cuceririle lui
Philip. Chiar [i la nunt` l-am auzit spunând c` ar face avere
dac` ar paria cu toate persoanele prezente c` acest cuplu nu
va dura mult timp... El a afirmat c` Philip era un tip super, dar
nu prea era f`cut pentru monogamie. {i [tii ce a mai ad`ugat?
C` nu era vina lui dac`, adesea, unele fete stupide – [i zicând
acestea m` privea drept \n ochi – i se arunc` proste[te de
gât...
– Dup` p`rerea mea, nu este o scuz`. Dup` cum ]i-am spus
\ntotdeauna, nu este u[or s` \n]elegi un b`rbat! Dar spune-mi,
ai vorbit cu el \n ziua nun]ii?
JUR~MÂNT SUB STELE 35

– Am \ncercat s`-l evit, dar Philip p`rea c` m` caut`, nu [tiu


de ce. Poate \l mustra con[tiin]a. M-a s`rutat pe obraz, apoi
mi-a spus, cu o anumit` r`ceal`, c` spera ca via]a s`-mi aduc`
tot ceea ce am sperat, c` eram fata cea mai adorabil` pe care
a \ntâlnit-o [i c` i-ar fi pl`cut ca lumea s` fie plin` de oameni
ca cei din familia Brown.
– Dumnezeule! suspin` Vanessa. Cu adev`rat, spunea
astfel ca s` te dezguste, nu?
– Nu, admise Angie.
– Nu mai e[ti \ndr`gostit` de el acum, nu-i a[a?
– Nu bine\n]eles c` nu, r`spunse Angie cu ner`bdare,
ridicându-se brusc pentru a-[i duce cea[ca goal` \n buc`t`rie.
Au trecut ani de atunci, nu sunt idioat`.
Vanessa se apropie de chiuvet`.
– Sper c` spui adev`rul, c`ci ar fi cu adev`rat stupid din
partea ta s` continui s`-l iube[ti. Cum stupid este [i s`-i refuzi
pe b`rba]i sub pretextul c` ai sim]it senza]ii bizare \n bra]ele
unui tip, când aveai cincisprezece ani... Haide, Angie, coboar`
pe p`mânt! {tii c` nu \ntinere[ti! |ntr-o diminea]` te vei trezi,
[i va fi prea târziu!
Angie nu se putea ab]ine s` nu surâd` \n fa]a vehemen]ei
prietenei sale..
– Iat`, ast`-sear`... continu` aceasta din urm`,
imperturbabil`. Te duci la aniversarea fratelui t`u, nu este a[a?
Va fi o s`rb`torire mare, sau o mic` reuniune intim`.
– Bud este incapabil s` vad` \n mic.
36 ISOBEL COOK

– Ce face el \n via]a de toate zilele?


– |n prezent, lucreaz` \n publicitate. De altfel, a reu[it
foarte bine \n domeniul s`u.
– |n acest caz, trebuie s` existe mul]i candida]i \n aceast`
sear`, nu?
– Candida]i la ce?
– La titlul de "primul amant al lui Angie Brown",
bine\n]eles!
Era pe punctul de a protesta, dar Angie consider` c` este
mai bine s` tac`. Poate c` Vanessa avea dreptate. Poate c` [i
tân`ra Debbie avea dreptate. Via]a este f`cut` pentru a putea
fi tr`it`. S` r`mâi ignorant` [i neexperimentat` numai pentru
a te ag`]a de un vis nes`buit, era o tâmpenie.
– Cel pu]in, du-te cu inima deschis`, insist` Vanessa.
Promite-mi c` dac` vei \ntâlni pe cineva care te atrage, te vei
gândi s`-i dai o [ans`.
– De acord, aprob` Angie, \]i promit.
Era sincer`. Vanessa \i surâse.
– |ncepi, \n sfâr[it, s` fii mai rezonabil`.
{i Philip \i spusese asta de mai multe ori \n acea faimoas`
var`. Ei bine, avea nevoie s` fie rezonabil`!
Mai mult ca \n alte d`]i, se decise s` urmeze sugestia
Vanessei: trebuia s`-[i g`seasc` un prieten adev`rat [i s`
renun]e la fantasmele romantice. Era timpul. Marele timp!
– M` duc s` m` aranjez pentru a fi \n avantaj \n aceast`
sear`, zise ea cu un aer cuceritor.
JUR~MÂNT SUB STELE 37

– Perfect! exclam` Vanessa. Gr`be[te-te! Nu tr`ie[ti decât o dat`!.

***

|n seara aceea, la orele zece, Angie \[i regreta deja


eforturile. De obicei, chiar \n blugi [i \n tricou, partea
masculin` \i acorda mai mult` aten]ie; dar \n aceast` sear`, \n
lunga sa rochie sub]ire, de un verde intens, machiat` cu grij`
[i \nconjurat` de un nor de parfum \mb`t`tor, era pur [i
simplu h`r]uit` de tot ceea ce purta pantaloni [i asta o agasa
profund. Avea oroare de b`rba]ii care o abordau plini de
siguran]`, \i debitau una-dou` platitudini [i se a[teptau, apoi,
ca ea s` se topeasc` de dorin]` [i s` le cad` \n bra]e. Data
viitoare, când vreunul dintre ace[ti descreiera]i \i va murmura
"Ai t`i sunt ace[ti ochi frumo[i?", va \ncepe s` urle!
Acestea fiind zise, era gre[eala ei dac` to]i \[i \nchipuiau c`
ea c`uta un partener pentru o noapte. N-ar fi trebuit s` las`
p`rul brun-ro[cat s`-i cad` pe un um`r, descoperindu-l pe
cel`lalt \ntr-un mod provocator. Nici s` se lase convins` de
Vanessa s` poarte lungii cercei de cristal care scoteau un
clinchet la fiecare mi[care a ei.
V`zând cum un tân`r \ncerca s` se apropie de ea, \i
\ntoarse spatele [i se refugie \n buc`t`rie, unde Loretta, so]ia
lui Bud, umplea cupele cu alune [i biscui]i.
38 ISOBEL COOK

– Bun`, Angie! E[ti foarte sexy \n aceast` sear`! |n]eleg


acum de ce Bud mi-a spus c` to]i colegii lui sunt nebuni dup`
tine... Ah, nu! Iar`[i soneria! Vrei s` fii dr`gu]` [i s` deschizi
tu? Dac` nu le duc ceva de mâncare invita]ilor, cred c` se vor
mânca \ntre ei!
Angie izbucni \n râs \n fa]a mutrei comice a cumnatei sale.
– Nici o problem`, m` duc eu.
De altfel, gândea ea, era mai bine decât s` se \ntoarc` \n
\nc`perea vecin`...
Traversa vestibulul gândindu-se c` Bud s-a descurcat bine
pentru un b`iat de la ]ar`. {i-a \nsu[it repede cariera
publicitar`, avea o cas` frumoas` \ntr-un cartier reziden]ial, o
nevast` foarte frumoas` [i un copil adorabil. {i toate acestea
pân` la treizeci de ani! Era remarcabil.
Adâncit` \n gândurile sale, deschise u[a – [i \ncremeni
imediat.
B`rbatul st`tea cu spatele, cu mâinile vârâte adânc \n
buzunare [i cu un mic sac de c`l`torie. Dar ea [tiu imediat [i
f`r` nici o \ndoial`, cui \i apar]inea acest p`r blond, ace[ti
umeri largi, aceste picioare lungi [i musculoase.
Era Philip.
Capitolul 3

El se \ntoarse, auzind zgomotul u[ii, mi[cându-se cu acea


gra]ie felin` de care Angie \[i amintea atât de bine.
Chiar [i la treizeci [i unu de ani, Philip era de o frumuse]e
care \]i t`ia r`suflarea. Ridurile fine care \i marcau col]ul
ochilor, nu f`ceau decât s` sublinieze albastrul de necrezut al
acestora, de fapt, ele confereau figurii o maturitate foarte
atr`g`toare.
Corpul lui nu se schimbase deloc. Nici un gram de gr`sime
nu-i \ngr`[ase silueta atletic`; [i Angie sim]i un regret. Cum ar
fi putut s`-[i st`vileasc` elanul care o \mpingea c`tre el, dac`
era atât de perfect?
For]ându-se s`-[i vin` \n fire, afi[` un surâs de curtoazie.
– Bun` seara, Philip, spuse ea pe un ton deta[at. A trecut
mult timp, nu-i a[a?
Timp de câteva secunde, el nu r`spunse [i o privi \n t`cere.
40 ISOBEL COOK

Privirea lui reflecta surpriza [i un alt sentiment pe care


Angie nu-l putu identifica.
– Da. Mult timp, zise el, \n sfâr[it. Te g`sesc... schimbat`.
– |n bine, sper, spuse ea pe un ton vioi, aproape
provocator, pe care nici ea nu [i-l cuno[tea.
El \i surâse.
– Este greu de ameliorat perfec]iunea, Angie.
Cum putea s` fie atât de ipocrit? Dac` o g`sise odinioar`
atât de perfect`, de ce o abandonase? Tân`ra \ncerc` s`-i
\ntoarc` surâsul.
– Ai [tiut \ntotdeauna s` le vorbe[ti femeilor, Philip,
exclam` ea, cu u[urin]`. Dar spune-mi, cum de e[ti aici? Bud
[tia c` trebuia s` vii?
– Nu.
– {tii c` azi este aniversarea sa? Avem o mare s`rb`toare \n
cinstea lui.
– Da, da, pentru asta am venit.
Ea privi sacul de la picioarele lui [i \[i \ncrunt`
sprâncenele.
– S-ar spune c` r`mâi mai mult timp, remarc` ea.
– O noapte sau dou`, afirm` el. Dar numai dac` Bud are
loc, bine\n]eles. Dac` nu, voi g`si o camer` la un motel din
apropiere... De altfel, sunt cu ma[ina.
– Vrei s` spui c` ai condus de la Melbourne pân` aici doar
pentru a asista la serata de aniversare a lui Bud? \ntreb` Angie,
f`r` s`-[i ascund` surpriza.
JUR~MÂNT SUB STELE 41

– |n parte.
– |n parte? Adic`?
– Drag` Angie, so]ia mea [i cu mine am decis s` divor]`m
[i am sim]it nevoia s` m` \ntorc la vechii mei prieteni.
Angie se felicit` pentru st`pânirea pe care o \ncerca – cel
pu]in \n aparen]`, la aflarea acestei ve[ti de necrezut.
– }i-ai p`r`sit so]ia?
– Nu am spus a[a ceva. |n realitate, ea m-a p`r`sit.
– De ce?
Philip, agasat, scoase un suspin.
– Angie, trebuie s` r`mân ]intuit aici toat` noaptea ca s`
r`spund la \ntreb`rile tale? Am sosit de la Melbourne, sunt
epuizat, m` simt r`u, am nevoie de un du[ bun [i de un pahar.
Sunt sigur c` mama ta nu m-ar fi l`sat niciodat` a[a, pe o
[terg`toare de picioare. Ea m-ar fi f`cut s` intru \n vitez`.
– Este adev`rat. Dar eu nu sunt mama, nu-i a[a? {i prefer
"s`rut`rile". Vrei s` m` \mbr`]i[ezi, Philip? \ntreb` ea,
con[tient` de absurditatea cuvintelor sale, dar incapabil` s`
reziste tenta]iei de a-l provoca.
El o privi stupefiat.
– Ai b`ut? \ntreb` \n cele din urm`.
– Nu.
"Dar ar fi trebuit", ad`ug` ea \n sinea sa.
– Atunci de ce te agi]i a[a? Asta nu-]i st` \n fire.
Ea râse, un râs care suna fals.
– Cum po]i s`-]i dai seama despre ce \mi seam`n` sau ba?
42 ISOBEL COOK

Singura Angie pe care ai cunoscut-o era o copil` idioat` [i


impresionabil` care te considera ca pe un fel de zeu...
– Dup` cum se vede, ]i-ai schimbat p`rerea!
Lui Angie nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Era decep]ie,
un fel de am`r`ciune pe care o d`dea \n vileag tonul lui
Philip?
– Haide, intr`, zise ea, renun]ând s` reflecteze la \ntrebare.
M` duc s`-l caut pe Bud.
Acesta din urm` era tot atât de surprins ca [i sora sa.
– Philip? Aici? exclam` el.
– So]ia sa l-a l`sat, \i [opti Angie la ureche.
– Mmm. Nu e greu s` \n]eleg de ce... Am [tiut c` a[a se va
sfâr[i.
– El zice c` a condus de la Melbourne pân` aici pentru
aniversarea ta; vrea s` petreac` noaptea aici.
– Nu este nici o problem`. Este prietenul meu. Fii dr`gu]`,
Angie, [i spune-i Lorettei c` avem un invitat peste noapte.
{i plec`, alergând spre u[a de la intrare.
Angie o g`si pe Loretta tot \n buc`t`rie, de data asta
umplând sp`l`torul de vase.
So]ia lui Bud primi vestea vizitei lui Philip cu bun`voin]` [i
Angie nu se putu ab]ine s` nu o compare cu propria sa mam`.
"Nu este de mirare c` ea [i Bud se \n]eleg atât de bine", se
gândi ea.
– Bud trebuie s` fie foarte mul]umit! exclam` Loretta. Nu
l-a v`zut pe Philip de la c`s`toria acestuia.
JUR~MÂNT SUB STELE 43

– Nici eu... murmur` Angie.


Cumnata sa o privi cu un aer interogator.
– Tu nu mai sim]i nimic pentru el, nu-i a[a?
Surprins`, Angie era s` scape farfuria pe care i-o \ntindea
Lorettei. Aceasta surâse.
– Trebuie s` fii surd [i orb s` nu-]i dai seama c` erai cu
inima sf`râmat`, \n ziua c`s`toriei lui. Bud mi-a spus, dup`
aceea, c` a \ncercat s` te fac` s` \n]elegi c` Philip nu era
b`rbatul potrivit pentru sora lui; a avut dreptate?
Angie ridic` din umeri.
– A[ min]i dac` a[ pretinde c` nu l-am g`sit \ntotdeauna
foarte atr`g`tor. Dar atâta tot.
– Sper. B`rba]ii \nsura]i nu aduc nimic bun.
– El mi-a spus c` este \n plin` procedur` de divor].
– R`mâne de v`zut!
– Nu te nelini[ti pentru mine, Loretta. Dup` cum ]i-am
spus, cine s-a fript cu sup`, sufl` [i \n iaurt!
– Bud se va sim]i u[urat c` reac]ionezi astfel.
– Voi fi u[urat s` aflu ce? \ntreb` so]ul s`u, vârând capul
prin deschiz`tura u[ii.
– C` Angie s-a vindecat de dragostea ei pentru Philip.
Bud se uit` gânditor la sora sa.
– S` sper`m, r`spunse \n cele din urm`. Pentru c` Philip
nu poate s-o ignore, a[a cum este \mbr`cat` \n aceast` sear`.
– Ce vrei s` spui? se nelini[ti Angie, \ncruntându-[i
sprâncenele.
44 ISOBEL COOK

– C` rochia ta este foarte sugestiv`, surioar`. {i prietenul


meu Philip nu este b`rbatul care s` nu remarce o femeie
frumoas`, mai ales când este \mbr`cat` provocator. De altfel,
i-ai pl`cut \ntotdeauna...
– Haide, Bud, nu mai vorbi a[a. {i adu-]i aminte c` acum
am dou`zeci [i patru de ani, nu cincisprezece! Sunt capabil`
s` m` descurc cu b`rba]ii – \n]elegându-l [i pe Philip.
"Pe cine crezi c` \n[eli?", \ntreb` o voce mic` din mintea sa.
Dar ea \i impuse s` tac`.
Bud scoase un suspin.
– Da, ai dreptate, admise el. Am reac]ionat ca un paranoic. {i
\n plus, Philip pare c` s-a schimbat. |l g`sesc... foarte calm, foarte
diferit de cel de odinioar`. S-ar p`rea c` mariajul i-a eliminat
acea parte superficial` pe care o avea când eram studen]i.
– De fapt, unde este? \ntreb` Loretta.
– |n camera cea mare pentru oaspe]i. Face un du[. |n acest
timp, \ncerc s`-i prepar [i s`-i duc un scotch. Dar pentru c`
e[ti "vindecat`", po]i tu, Angie, s` faci asta \n locul meu? E
timpul s` m` \ntorc la invita]i. {i trebuie s` vii [i tu cu mine,
Loretta. De ore \ntregi stai \n buc`t`rie.
Angie sim]i cum o cuprinde o u[oar` panic`. |i venea s`
strige nu, c`ci nu era vindecat` de tot; totu[i, t`cu. Ideea de
a-i duce un pahar lui Philip \n timp ce acesta f`cea du[ era
incredibil de excitant`...
O n`p`dir` amintirile de alt`dat`, când se sc`ldaser`
\mpreun` \n râu, aproape de ferm`. Philip avea, \ntr-adev`r,
JUR~MÂNT SUB STELE 45

un corp superb! Un corp de \not`tor. Umeri largi, [olduri


\nguste, picioare musculoase... Fusese campion de crawl la
universitate [i auzise de la Bud c` dac` s-ar fi antrenat mai
intens, ar fi fost selec]ionat, probabil, pentru Jocurile
Olimpice.
Iat` ce \i era tipic lui Philip: el nu lua nimic \n serios. Dar
aceasta f`cea parte din farmecul s`u. Serioas` [i reflexiv`,
Angie \l g`sise fascinant pe acest b`rbat care p`rea c` nu se
teme de nimic.
De altfel, de ce s-ar teme de ceva? Se n`scuse str`lucitor,
frumos [i bogat! Niciodat` nu-i lipsise nimic: femeile \i c`deau
\n bra]e f`r` ca el s` fac` cel mai mic efort.
La acest gând, Angie nu putu s`-[i reprime o grimas`
amar`. Ea turn` \ntr-un pahar o por]ie generoas` de scotch [i
\ncepu s` urce scara.
|mpins` parc` de un demon, nu b`tu la u[`, ci intr` direct.
Philip abia ie[ise de sub du[ [i era aproape \mbr`cat; el ridic`
brusc capul v`zând-o intrând [i \[i \ncrunt` sprâncenele cu un
aer dezaprobator.
– Sunt sigur c` mama ta te-a \nv`]at s` ba]i la u[` \nainte
de a intra \n camera unui b`rbat, zise el, vârându-[i poalele
c`m`[ii \n pantaloni.
Angie ridic` din umeri.
– F`r` \ndoial`, replic` ea. O s` \ncerc s`-mi amintesc data
viitoare.
– Ce ]i-a venit, Angie?
46 ISOBEL COOK

De când am venit, s-ar zice c` vrei s` m` sco]i din s`rite.


"A[a este, se gândi tân`ra femeie. Pentru c` altfel risc s` m`
arunc la picioarele tale [i s`-]i spun c` \nc` te iubesc, c` \n to]i
ace[ti ani n-am \ncetat s` te iubesc".
Ea se str`dui s`-i fac` fa]`, afi[ând un surâs la comand`.
Capul i se \nvârtea [i nu avea nici o idee ce trebuia s` fac`.
{i deodat`, r`spunsul se impuse evident: trebuia s`-l
seduc` pe Philip. S` profite de ceea ce ar putea fi ultima sa
[ans`.
– M-am purtat urât cu tine, nu-i a[a? zise ea, \ncercând s`
dea o not` pozna[` surâsului s`u. Scuz`-m`, voiam s` te sâcâi
pu]in. Uite paharul t`u; Bud mi-a cerut s` ]i-l aduc.
Ea \i \ntinse paharul [i se a[ez` pe marginea patului cu o
gra]ie studiat`, \ncruci[ându-[i picioarele care l`sau s` se vad`
jupa ce se vedea prin despic`tura rochiei.
– Ce s-a \ntâmplat c` so]ia ta a trebuit s` te p`r`seasc`?
\ntreb` ea, mereu surâz`toare. Ai fost un b`iat r`u, Philip?
O parte din ea dorea s` aud` c` s-a purtat odios cu so]ia sa,
\n timp ce alt` parte visa c` \i va m`rturisi c` a f`cut totul ca
mariajul s`u s` mearg`, dar n-a reu[it pentru c` era
\ndr`gostit de alt` femeie – de ea, Angie.
El privi picioarele ei, luând o \nghi]itur` mare de b`utur`.
Cu o grimas`, puse paharul pe masa de toalet`. Apoi, f`r` s`
spun` un cuvânt, se \ntoarse spre mobil`, lu` un pieptene
[i-l trecu prin [uvi]ele umede.
Angie \i urm`ri mi[c`rile, agasat` de propria ei reac]ie.
JUR~MÂNT SUB STELE 47

De ce sim]ea o dorin]` visceral` de a se ridica, de a-[i trece


degetele prin buclele blonde ale lui Philip, de a-l atrage spre
ea [i a-l \mbr`]i[a cu ardoare?
O str`b`tu un frison. Niciodat` nu se crezuse \n stare de o
pasiune atât de s`lbatic`, distrug`toare. Aceasta o nelini[tea;
ce trebuia s` fac`?
Deodat`, \[i d`du seama c` el o privea prin oglind`.
– De ce vrei s` [tii ceva despre c`s`toria mea? o \ntreb` el.
Angie reu[i s` salte din umeri, cu indiferen]`.
– Sunt doar curioas`, asta-i tot. Bud a zis \ntotdeauna c`
nu va dura.
Philip se \ntoarse surprins.
– Adev`rat? {i ]i-a explicat de ce gândea astfel?
– Cred c` aprecia c` b`rbatul ales \n "C`l`ul Inimilor
Anului" la universitate, nu va fi un so] ideal.
Timp de câteva secunde, Philip r`mase nemi[cat. Apoi
cl`tin` u[or din cap [i scoase un lung suspin.
– B`trânul Bud, spuse el pe un ton sec. {i eu credeam c`
\mi este prieten!
– Bud este prietenul t`u, r`spunse Angie. {i dac` a zis asta,
a f`cut-o pentru c` te cuno[tea bine. Dac` mariajul t`u a
e[uat, este vina ta!
– Asta \mi repet [i eu \n fiecare zi, Angie. Sunt convins c`
am f`cut o gre[eal` monumental` c`s`torindu-m` cu Helen.
– Sper c` nu \ncerci acum s-o faci responsabil` de divor]ul
vostru?
48 ISOBEL COOK

– Te asigur c` nu-mi repro[ez decât mie \nsumi.


– Deci, este adev`rat... E[ti gata s` divor]ezi! murmur`
Angie, furioas` de satisfac]ia ce o invada la acest gând.
Ce diferen]` ar fi fost pentru ea? Dup` cum se vedea, Philip
nu va r`mâne decât o zi sau dou`. Apoi se va \ntoarce la
Melbourne, \n lumea sa de puternici oameni de afaceri [i de
femei bogate [i sofisticate, cu era Helen.
– Nu exist` nici o [ans` s` v` \mp`ca]i? \ntreb` ea cu un aer
pe care \l credea deta[at.
– Nici una, afirm` el, reluându-[i paharul [i terminându-[i
b`utura.
Din nou, el schi]` o grimas`.
– Dar [tiu c` Bud a turnat o por]ie! Vrea s` m` \mbete sau
ce?
– Nu el a fost, ci eu. Mi-a spus c` ai avea nevoie s` te
relaxezi.
– Este adev`rat. Dar nu \n acest fel... Spune-mi Angie, relu`
el, schimbând subiectul, via]a ]i-a adus tot ceea ce ai visat?
Exist` un tân`r b`rbat bine sub toate aspectele care te
a[teapt` ner`bd`tor s` te strâng` \n bra]e?
|n acea clip`, Angie regret` c` nu pusese arsenic \n paharul
interlocutorului s`u.
– |n realitate, nu, Philip, r`spunse cu un surâs rece. |n
acest moment, sunt singur`. Cât prive[te alte ambi]ii ale
mele... Pe legea mea, nu am decât dou`zeci [i patru de ani [i
\mi va trebui mult timp ca s` schimb lumea. Am \n]eles acum
JUR~MÂNT SUB STELE 49

c` anumite lucruri – [i anumite persoane – nu ar putea s` fie


schimbate niciodat`, ad`ug` ea aruncându-i o privire plin` de
r`utate.
– Ascult`, propun \ncetarea focului, OK? Ast`zi este
aniversarea lui Bud [i a[a cum \l cunosc, ar dori ca totul s` fie
bine; nu m` \ndoiesc c`, la ora asta, jos este muzic` [i sunt
oameni care danseaz`. Haide, chiar am nevoie.
Luând mâna lui Angie, o trase atât de brusc, obligând-o s`
se ridice. Ea se cl`tin` [i el \i petrecu un bra] peste talie
pentru a o ajuta s`-[i recapete echilibrul, bra] pe care nu [i-l
retrase dup` aceea. Surprins`, ea \l privi f`r` s` poat` \n]elege;
dar când c`ut` s`-l cerceteze, ochii alba[tri de peruzea,
exprimau un cinism f`r` limite.
– N-ai aerul \nsp`imântat, Angie, [opti el. La ce te a[teptai
din partea unui b`rbat u[uratic [i incon[tient ca mine? Sunt
gata s`-]i dau acea s`rutare pe care mi-o cereai la u[`.
– Prea târziu, r`spunse ea printre din]i, \ntorcând capul.
Eu nu accept s`rut`ri decât la u[`, nu [i \n camer`.
Luându-i b`rbia \ntre degete, o for]` s`-l priveasc`.
– N-ai decât s` nume[ti asta o s`rutare de adio, murmur` el.
"Nu", vru ea s` strige, dar deja buzele lui lui Philip puser`
st`pânire, cu violen]`, pe ale sale.
"Memoria \]i poate juca feste", de gândea Angie. Ea \i
povestise Vanessei c` s`rut`rile lui Philip nu se puteau
compara cu nimic altceva! Nu era nimic divin \n modul \n care
o s`ruta acum: f`r` delicate]e, aproape cu s`lb`ticie.
50 ISOBEL COOK

Dar, chiar \n momentul \n care tân`ra femeie se gândea c`


fusese nebun` s`-[i \nchipuie \n to]i ace[ti ani c` fusese
\ndr`gostit` de Philip, s`rutarea se schimba, \ncetul cu
\ncetul. Degetele care-i ]ineau b`rbia devenir` mai blânde,
mai mângâietoare, apoi \ncepur` s` coboare \ncet c`tre gâtul
s`u, \n timp ce celalalt` mân` urca pe spatele s`u [i se oprea
\n p`rul ei. |n tot acest timp, limba desf`[ura un dans de o
senzualitate incredibil`.
Pl`cerea pe care Angie o sim]ea \n aceste clipe eclipsa toate
amintirile de alt`dat`. Avea impresia nu mai exista decât
dorin]a; tot corpul \l cerea pe cel al tovar`[ului s`u, reclama
o fuziune mai total`. Dorea s`-i apar]in` lui Philip, s`-i ofere
ceea ce nu-i apa]inuse decât lui. Se sim]ea fericit`, vivant`, ca
[i când [i-ar fi g`sit locul care \ntodeauna a fost al ei; \n bra]ele
b`rbatului vie]ii sale. {i dac` ar face dragoste, fericirea ar fi
complet`, gândea ea confuz`, lipindu-se de el.
Aproape incon[tient, \[i trecu degetele prin p`rul lui
Philip, [i-l auzi sco]ând un mic geam`t de pl`cere.
– M`tu[ic`...
Micu]a voce \i parveni prin cea]a pasiunii [i avu efectul unui
du[ rece. Ea se degaj` repede de Philip; toat` magia clipei
zburase [i nu mai sim]ea decât con[tiin]a abandonului s`u, de
ceea fusese cât pe ce s` fac` sau sa-l lase pe Philip s` fac`.
– A[ vrea un pahar cu ap`, te rog, m`tu[ic`, zise micul
Morris, de trei ani[ori, ridicând spre ea ochii s`i mari [i
inocen]i.
JUR~MÂNT SUB STELE 51

Ru[inat`, Angie avans` \n direc]ia sa [i constat` c` u[a


r`m`sese deschis` tot timpul cât se desf`[urase "conversa]ia"
sa cu Philip. Oricine ar fi putut s` treac` [i s`-i vad`...
Dumnezeule, dac` Bud ar fi urcat?
Aproape s` le[ine, atât o dezgusta propria atitudine, lu`
copilul \n bra]e [i-l duse \n camera lui.
– Tat`l t`u [i mama ta n-ar fi mul]umi]i s` te vad` \n
picioare la ora asta, remarc` ea a[ezându-l pe Morris \n pat. |]i
promit c` n-am s` spun c` te-ai sculat, dar \n schimb, vreau s`
bei repede toat` apa [i s` te culci din nou.
– Cine era domnul care te s`ruta, m`tu[ic`?
– Un vechi prieten, r`spunse Angie, sperând c` era
suficient pentru a satisface curiozitatea copilului.
Dar Morris era \n perioada \ntreb`rilor permanente [i nu
\nceta s` se intereseze de tot.
– {i de ce te s`ruta? Spune-mi! O s` te c`s`tore[ti cu el?
Tân`ra sim]i cum i se strânge inima.
– Nu, nu m` c`s`toresc, Morris. A trecut mult timp de când
nu ne-am v`zut; oamenii se \mbr`]i[eaz` când nu s-au v`zut
de mult timp.
– Da, dar...
– Cât` ap` vrei? i-o t`ie ea, sperând s`-i distrag` aten]ia. Un
pahar \ntreg sau jum`tate?
Reu[i s`-l culce pe Morris, evitând alte \ntreb`ri
stânjenitoare. {i se ruga ca el s` nu le povesteasc` p`rin]ilor,
\n ziua urm`toare, ceea ce v`zuse.
52 ISOBEL COOK

Ie[i \n vârful picioarelor, crezându-l adormit, dar el o


chem`. Nu putea s` adorm`, explic` el, dac` nu i se citea o
poveste.
Sco]ând un suspin, Angie se resemn` s` se adânceasc` \n
lectura lui "Toby, micul camion", ceea ce se p`rea c` va fi o
poveste lung`. Când termin`, constat` c` Morris dormea
profund.
Ea privi cu tandre]e buclele negre [i pielea mat`,
gândindu-se, f`r` voia ei, c` dac` Philip ar avea un fiu, ar fi
probabil tot atât de blond, pe cât era Morris de brun. Da,
adormit, avea aerul unui \nger...
Cu inima strâns`, \nchise ochii pentru a goni aceste
imagini deranjante [i se aplec` pentru a-l s`ruta pe Morris pe
frunte.
– Noapte bun`, sufletul meu, murmur` \nceti[or.
Cu un mic suspin trist, deschise ochii, \nchise cartea, o
puse pe m`su]a de la cap`tul patului [i se ridic`.
Ie[i din camer` \n vârful picioarelor, dup` ce stinse
lumina, [i d`du nas \n nas cu Philip, care st`tea \n prag. Dup`
cum se p`rea, asistase la toat` scena.
Agasat` f`r` s` [tie de ce, Angie \l \ndep`rt` f`r`
menajamente [i se gr`bi s` \nchid` u[a \nainte ca el s`
vorbeasc` [i s`-l trezeasc` pe Morris.
– Pu[tiul are un aer inteligent, remarc` Philip. Demnul fiu
al tat`lui s`u.
Ceva \n tonul s`u o alert` pe Angie.
JUR~MÂNT SUB STELE 53

– S-ar spune c` e[ti... gelos, spuse ea, f`r` s`-[i ascund`


uimirea.
– Bine\n]eles.
– |n acest caz, de ce nu ai copii? Erai prea ocupat cu via]a
ta pentru a mai g`si timp de a-i cre[te?
– Dac` e[ti decis` s` pui \ntreb`ri [i tot tu s` dai
r`spunsurile, nu mai am nimic de ad`ugat... Dar, spune-mi, tu
de ce nu te-ai c`s`torit [i nu ai un copil sau doi?
Cum putea s-o \ntrebe a[a ceva? Nu-[i d`dea seama de
nimic?
– Voi sfâr[i prin a ame]i, zise ea, ascunzându-[i chinul sub
un surâs sfid`tor. Pentru un moment, vezi tu, trebuie s` m`
gândesc la cariera mea.
– Ah, da... Cariera ta. Dup` cum mi-a explicat Bud, aju]i
[col`ri]ele s` mearg` pe drumul drept.
– Nu trebuia s` m` \ndoiesc c` aceasta te va face s` rânje[ti.
Oamenii f`r` moral` \[i bat joc \ntotdeauna de cei care au
una!
– |]i amintesc, draga mea, c` acum câteva minute nu
sclipeai \n mod deosebit pentru sim]ul t`u moral... |]i
m`rturisesc, de altfel, c` am r`mas stupefiat când am
descoperit c` ai devenit una dintre acele femei care sunt gata
s` vin` \n pat dup` o s`rutare.
|nainte ca el s` fi avut timp s`-i \mpiedice gestul, Angie \i
trase o palm` r`sun`toare.
– Tic`losule! exclam` ea, tremurând de furie.
54 ISOBEL COOK

Philip duse mâna la obraz cu un gest nep`s`tor.


– Atâta violen]`! Dar spune-mi, Angie, de ce m-ai lovit?
Pentru ceea ce ]i-am spus, sau pentru ce s-a petrecut acum
nou` ani?
– Pentru amândou`, r`spunse ea cu ar]ag.
|nso]itorul s`u \[i apropie pleoapele. O lumin` meditativ`
se aprinse \n ochii s`i.
– Bine, zise el, \n sfâr[it, cu un aer de satisfac]ie.
– Ce \nseamn` acest "bine"?
– Nimic, nimic. Vino, relu` el, antrenând-o pe coridor. S`
coborâm [i s` dans`m.
Furioas`, Angie se degaj` violent [i se opri.
– |]i ba]i joc de mine? |]i imaginezi c` voi merge s` dansez
cu tine ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat, dup` ce m-ai
insultat?
El \i trimise unul din irezistibilele sale surâsuri.
– Angie, de când am sosit, n-ai \ncetat s` m` insul]i. S`
spunem c` sunt unele cuvinte mai tari \ntre prieteni? Nimic
grav, cred c` e[ti de acord. De altfel, cred c` nu te-am insultat.
N-am nimic \mpotriva femeilor pu]in virtuoase. A[a se evit`
multe minciuni!
– Dobitocule...
El \i opri cuvintele cu o s`rutare. O u[oar` atingere a
buzelor sale, care p`rea un geam`t de disperare [i pl`cere.
– E[ti un pervers, murmur` ea.
– {i tu e[ti magnific`, \i [opti el la ureche..
JUR~MÂNT SUB STELE 55

El prinse \ntre degete o [uvi]` de p`r [i \l \nf`[ur` u[or,


senzual, \n jurul degetului s`u.
Din nou, Angie sim]i urcând \n ea o u[oar` dorin]`;
aproape incon[tient se ag`]` de umerii lui [i \l atrase spre ea.
– Mai târziu, frumoasa mea Angie, zise el surâzând. Nu
vreau s` \ncep lucrurile [i s` nu le termin [i am impresia c`
fratele t`u nu va \ntârzia s` apar`.
Adus` brutal cu picioarele pe p`mânt, Angie \n]epeni.
– {i eu am oroare de b`rba]ii \nfumura]i, replic` ea. Eu nu
sunt atât de libertin` cum crezi, Philip.
– Nu?
– Nu!
– Interesant!
– Aminte[te-]i, \]i plac femeile u[oare...
– |n general. Dar pentru tine, frumoasa mea Angie, a[ face
o excep]ie.
– |nceteaz` s` m` mai nume[ti a[a! Nu mai sunt "frumoasa
ta Angie". Nu mai sunt Angie a ta, \n nici un fel. Te
dispre]uiesc Philip Sterling, pe tine [i pe to]i b`rba]ii de felul
t`u. Voi distruge]i totul \n calea voastr`. Surâde]i [i v`
minuna]i – dar nu sunt decât aparen]e. Ai sosit aici \n aceast`
sear` [i dup` cinci minute \ncerci s` m` seduci \n timp ce
s`rmana ta so]ie \[i plânge toate lacrimile la Melbourne.
– Asta m` \nsp`imânt`! exclam` Philip cu un rânjet. La
aceast` or`, departe de a plânge, este probabil gata s` se
bucure cu amantul s`u!
Capitolul 4

Timp de câteva secunde, Angie nu spuse nimic, invadat`


de o compasiune f`r` margini pentru Philip. Totu[i, nu
\ntârzie s`-[i aminteasc` personalitatea interlocutorului s`u [i
spuse pe un ton sarcastic:
– Deci s-a plictisit [i te-a prins \n propriul t`u joc!
Philip o privi perplex.
– De necrezut, murmur` el, dând din cap... Deci e[ti
convins` c` sunt un fel de Cassanova sau Barb` Albastr`?
– Nu, nu m` gândesc c` asasinatul ar fi stilul t`u. Ai multe
defecte, Philip, dar trebuie s` m`rturisesc c` nu e[ti violent.
– Dac` a[ fi \n locul t`u, n-a[ fi a[a de sigur. Exist` acum,
de exemplu, o anumit` persoan` pe care a[ sugruma-o cu
pl`cere.
– Adev`rat! Tu, care mai \nainte voiai s` dansezi cu mine?
– Cine ]i-a spus c` era vorba de tine? \ntreb` el.
JUR~MÂNT SUB STELE 57

Bine! Haide, vino, ad`ug` el, tr`gând-o de mân` \n direc]ia


sc`rii.
De data aceasta, Angie, nu protest`. {i nu f`cu nici o
obiec]ie când, ajun[i \n \nc`perea transformat` \n ring de
dans, Philip o lu` \n bra]e [i o strânse la piept aproape cu
s`lb`ticie.
Furia, ritmul surd al muzicii, c`ldura corpului lui Philip...
Toate acestea \mpreun` \i d`deau lui Angie \mpresia c` plutea
\ntr-un univers ireal, violent [i senzual, o \mbinare unic` de
senza]ii. F`r` s` se gândeasc`, \l lu` dup` gât pe Philip [i
\ncepu s` se legene provocator. Dorin]a pusese din nou
st`pânire pe ea, ghidându-i fiecare din gesturile sale,
anihilându-i voin]a.
Privirile li se \ntâlnir`, se adâncir` una \n cealalt`, \n timp
ce trupurile lor continuau s` se caute, s` se exprime, f`r` ca
ei s` vrea.
– Philip... murmur` Angie
– Ah! Aici era]i?
Vocea lui Bud \i aduse brutal pe p`mânt [i Philip o l`s` pe
tovar`[a sa. "Mul]umesc lui Dumnezeu", se gândea aceasta
din urm`, c` fratele s`u nu v`zuse mare lucru, \n lumina
intermitent` [i \ntrerupt` de stroboscop.
– Am fost s` v` caut sus, dar n-am reu[it s` v` g`sesc,
continu` Bud, incon[tient de tensiunea dintre cei doi. La un
moment dat am crezut c` a]i fugit \mpreun`! spuse fratele ei
râzând.
58 ISOBEL COOK

Philip râse [i el... for]at.


Angie, la rândul s`u, se gândea c` ar fi fost mai bine dac`
i-ar fi propus lui Philip s` se eclipseze discret, \mpreun` cu ea.
De fapt, era gata s` fac` orice pentru a fi cu el!
Aceast` constatare o \ngrozi. Cum putea s` sf`tuiasc`
atâtea persoane, când era incapabil` s`-[i ]in` \n frâu emo]iile?
Ar fi trebuit s` dea dovad` de mai mult` voin]`, de mai mult
respect fa]` de ea \ns`[i. La dou`zeci [i patru de ani, se
comporta ca o adolescent` imatur`!
|n sfâr[it, totul n-ar fi fost problematic dac` Philip ar fi
sim]it ceva pentru ea. Dar nu era cazul, [tia asta destul de
bine. |n cel mai bun caz, \l atr`gea din punct de vedere fizic.
|n cel mai r`u caz, se servea de ea pentru a se r`zbuna pe
tr`darea so]iei sale. |n tot cazul, atrac]ia lui pentru ea nu era
decât trec`toare... F`r` \ndoial`, o va uita pân` mâine
diminea]`.
Angie, \n schimb, \[i va aminti. {i o vor m`cina disperarea
[i remu[c`rile, dezgustul fa]` de ea \ns`[i, \n timp ce Philip va
disp`rea cu u[urin]a sa obi[nuit`, l`sând-o s` sufere
\ngrozitor la amintirea scurtei lor \mbr`]i[`ri.
{i totu[i... totu[i, cu toat` aceast` incertitudine, chiar \n
aceast` clip`, Angie nu avea decât o singur` dorin]`: s`-l vad`
pe Bud disp`rând [i s` r`mân` singur` cu Philip, \n bra]ele sale.
"Ei bine, pleac`! Altfel, nu-l vei mai vedea [i nu vei mai fi
tentat` s` cazi prad` farmecului s`u". Acest r`spuns i se p`ru
ca o eviden]` luminoas`, brutal`.
JUR~MÂNT SUB STELE 59

– V` rog s` m` scuza]i, zise ea repede, de fric` s` nu-[i


schimbe hot`rârea... Trebuie... s` merg s`-i spun ceva
Lorettei. Bud, cred c` ai multe lucruri s`-i poveste[ti lui
Philip; v` voi \ntâlni mai târziu.
Ea se dep`rt`, f`r` a mai privi \napoi, [i se \ndrept` direct
spre dulapul \n care-[i pusese, la sosire, vesta [i po[eta.
Mergând spre u[`, \ncepu s` caute \n po[et` cheile ma[inii.
Unde ar putea fi? se \ntreba ea, pentru c` nu le g`sea.
Dumnezeule, se petrecea mereu acela[i lucru: când avea
nevoie s` g`seasc` ceva, nu era la \ndemân`! De la o clip` la
alta, risca s` apar` Bud, Loretta [i Philip [i s-o \ntrebe ce se
petrece, de ce pleca astfel ca o hoa]`...
– Ce naiba, unde am putut s` le pun? morm`ia ea cu voce
tare.
La un necaz mare, mijloace speciale, decise ea, [i goli
con]inutul pe o consol` din vestibul.
Spre marea ei u[urare, leg`tura de chei c`zu cu un zgomot
metalic pe platoul de marmur`.
– Asta c`utai?
Angie tres`ri când Philip se ivi al`turi de ea. El se aplec` cu
non[alan]` [i ridic` \ntre degetul mare [i ar`t`tor, un
prezervativ care se afla la vedere, pe trusa de machiaj.
El nu va crede niciodat` c`-l pusese \n po[et` dup` o
reuniune \mpotriva SIDA, la colegiu, [i-l uitase acolo... Cu
obrajii \n fl`c`ri, tân`ra femeie se \ntoarse repede c`tre
consol` [i se gr`bi s`-[i pun` lucrurile la loc. Apoi, luând
60 ISOBEL COOK

cheile ma[inii se \ntoarse spre Philip [i-l privi cu un aer


dispre]uitor, leg`nând leg`tura de chei \naintea ochilor
acestuia.
– Iat` ce c`utam, imagineaz`-]i, spuse ea cu voce tare. Dar
po]i p`stra prezervativul. Sunt sigur` c`-]i va fi de folos. Sunt
sigur` c` "Domnul C`l`u al Inimilor" nu va \ntâmpina nici o
greutate \n a-[i g`si o tovar`[` fermec`toare pentru la noapte.
– Te plimbi \ntotdeauna cu un prezervativ la tine? \ntreb` el.
– {i de ce nu? \i r`spunse Angie... Nu se [tie niciodat` ce
se poate \ntâmpla, nu-i a[a? Prefer s` fiu preg`tit` pentru orice
eventualitate.
Mul]umit` de a vedea expresia [ocat` de pe figura
interlocutorului s`u, \[i ridic` mândr` b`rbia [i se \ntoarse. |n
mai pu]in de dou` secunde, ie[ea pe u[`.
Nenorocire! Nu \ntârzie s` constate c` fuga era mai dificil`
decât prev`zuse. De altfel, o ma[in` sport neagr` era parcat`
chiar \n spatele ma[inii ei, blocându-i accesul la ie[ire.
– La naiba! l`s` ea s`-i scape.
– N-ar trebui s` conduci \n acest hal. Este clar c` ai b`ut
prea mult, se auzi vocea lui Philip, \n spatele s`u.
De data aceasta, \[i pierdu r`bdarea.
– Ce te face s` crezi asta? \ntreb` ea, f`când
stânga-mprejur [i fixându-l cu furie. Pentru c` m-am decis s`
plec \n loc s` sfâr[esc seara \n bra]ele tale?
– Nu, r`spunse el cu un calm olimpian care sfâr[i prin a o
scoate din s`rite.
JUR~MÂNT SUB STELE 61

Tu ai ales s` te compor]i astfel, de când am venit. |n seara


asta nu e[ti tu \ns`]i. {i m` \ntreb de ce...
|n b`taie de joc, Angie \ncepu s` aplaude.
– Bravo, Philip! Sunt aproape nou` ani de când nu ne-am
v`zut unul cu altul, dar tu [ti ce caracter am! Crede-m`, dac`
vrei, scumpul meu prieten: o fat` se schimb` \ntre
cincisprezece [i dou`zeci [i patru de ani! Acum eu sunt cea pe
care ai v`zut-o \n aceast` sear`.
Spune-mi, nu-]i creeaz` nici o problem` s` [tii c` am o
via]` sexual`? Sper c` nu, pentru c` asta este [i nu se mai
poate face nimic!
Abia pronun]ase aceast` minciun` impertinent` c` o [i
regret`. F`r` s` vrea, nu se putu \mpiedica s` nu sufere,
v`zând expresia decep]ionat` pe care o afi[a Philip \n aceast`
clip`. Decep]ionat`... [i chiar trist`.
Era prima oar` de când el manifesta un astfel de sentiment
\n prezen]a ei [i asta o surprindea.
Poate c` era mai afectat de e[ecul c`s`toriei sale? se gândea
ea. Poate fusese sincer \ndr`gostit de so]ia sa...
Chiar dac` aceast` idee \i era odioas`, credea c` Philip,
contrar a ceea ce sus]inea fratele s`u, era capabil de un
sentiment profund fa]` de o femeie. De altfel, Bud nu-l mai
v`zuse de mult timp; acesta poate se schimbase. Nu era ea cea
care sus]inea sus [i tare c` timpul poate schimba persoanele
[i caracterele?
62 ISOBEL COOK

Dar, abia \ncepuse s` simt` o oarecare compasiune pentru


tovar`[ul s`u, c` expresia \ntristat` a acestuia din urm`
disp`ru, \nlocuit` de un surâs feroce.
– Ai dreptate, zise el. Ai dreptul s` profi]i de tinere]ea ta,
ca oricare altul. Dar, de ce s` nu profi]i \mpreun` cu mine?
Angie d`du din cap, descurajat`. {i ea, care fusese gata s`
cread` c` se schimbase!
– Nu? \ntreb` el. Bine, cu atât mai r`u! Nu po]i s` spui c`
n-am \ncercat, nu-i a[a? Ce ai zice s` faci un tur cu ma[ina,
\mpreun` cu mine?
Exasperat`, Angie, d`du cu violen]` cu piciorul \n p`mânt.
– Pentru Dumnezeu, ce te-a apucat? Nu vezi c` nu doresc
s` merg undeva cu tine? Vreau, doar, s` plec acas`. Dac` a[ [ti
m`car a cui este aceast` ma[in` blestemat` i-a[ cere s-o mute
[i...
Se \ntrerupse v`zând un mic surâs pe buzele
interlocutorului s`u.
– Este a ta, nu-i a[a?
– Ei, da! m`rturisi el f`r` s`-[i ascund` satisfac]ia. Ca s`-]i
spun adev`rul, Bud m-a rugat s` cump`r câteva sticle cu bere
de la b`c`nia care este deschis` noaptea [i mi-a spus c` tu \mi
vei ar`ta drumul. Sunt sigur c` nu [tia c` te-ai hot`rât s` pleci
acas`. De altfel, de ce vrei s` pleci? Noaptea este \nc` la
\nceput. Cine [tie? Ai putea s` g`se[ti pe cineva pe m`sura ta.
Tân`ra femeie se pref`cu a nu \n]elege aceast` ultim`
remarc`.
JUR~MÂNT SUB STELE 63

– De ce Bud n-a mers el \nsu[i s` cumpere bere?


– Pentru c` a reu[it, \n sfâr[it, s` dea de un client poten]ial,
foarte important pentru el. Tu [tii cum sunt cei ce lucreaz` \n
publicitate: mai mult sau mai pu]in ca cei din asigur`ri;
\ntotdeauna gata s` munceasc`...
Angie crezu c` distinge \n tonul lui Philip o not` de ironie;
imediat, s`ri \n ap`rarea fratelui s`u.
– Cel pu]in, Bud munce[te!
Philip o privi cu un aer n`ucit.
– Tu crezi c` eu nu fac nimic?
Ea ridic` din umeri, con[tient` [i un pic ru[inat` c` s-a
ar`tat, toat` seara, atât de odioas` fa]` de el. Chiar dac` merita
sau nu dispre]ul s`u, n-ar fi trebuit s` adopte o comportare
atât de dezagreabil`.
– |ntr-o zi, continu` el, \]i voi povesti ceva cu privire la
via]a mea. Poate atunci vei \nceta s` m` judeci atât de arbitrar.
Dar nu \n aceast` sear`, ad`ug` el, deschizând portiera
ma[inii sale. Ast` sear` este aniversarea prietenului meu, Bud,
care are nevoie de bere [i sora lui drag` \mi va ar`ta cu
amabilitate unde o pot g`si.
– OK, r`spunse ea. Cu condi]ia s`-mi promi]i s` m`
scute[ti de priviri languroase [i de remarce sugestive.
– Pe cuvântul meu de cerceta[!
– M-ai topit! morm`i ea, prea pu]in convins`. M`
\nsp`imânt` gândul c` ai fi putut fi cerceta[, Philip Sterling!
Ea se instal` imediat pe scaunul de piele neagr`.
gianninajollys

64 ISOBEL COOK

Aceast` ma[in` costase, probabil, o avere, se gândea ea,


punându-[i centura de siguran]`. Dar va fi decep]ionat dac` va
crede c` se va extazia \n fa]a unui asemenea vehicul. |l va l`sa
s` cread` c` este obi[nuit` s` se plimbe cu ma[ini sport
luxoase.
– A doua strad` la dreapta, \i indic` ea sec, când ie[ir` de
pe proprietatea lui Bud. Ceva mai departe se afl` o b`c`nie.
Philip parc` \n fa]a magazinului.
– M` \ntorc \ntr-o secund`, o anun]` el. A[teapt`-m` aici!
Tân`ra femeie nu protest`, mul]umit` s` dispun` de câteva
minute de r`gaz pentru a reflecta cu mintea limpede la
evenimentele din acea sear`.
Vai! Gândurile care \ncepur` s` se \nvârteasc` \n mintea sa
nu erau menite s-o lini[teasc`. Din nou, sim]ea c` o cuprinde
un sentiment oribil; seara asta era ultima [ans` de a cunoa[te
câteva minute de fericire \n bra]ele lui Philip. Nu va regreta
toat` via]a dac` va l`sa s`-i scape aceast` oportunitate?
Da, dar ce se va \ntâmpla când el va descoperi c` este \nc`
virgin`?
Ce ironie! se gândea ea cu am`r`ciune. Ea care, \n to]i anii
se p`strase pentru Philip, era pe punctul de a-l refuza pentru
ca el s` nu b`nuiasc` inocen]a sa!
El se \ntoarse repede. Urcând \n ma[in`, \i arunc` un surâs
irezistibil.
– A[a, ai a[teptat! Mi-era fric` s` nu \ncerci s` fugi.
– Nu, am fugit destul \n ast` sear`, replic` ea pe un ton lejer.
JUR~MÂNT SUB STELE 65

– {i ce \nseamn` asta, mai exact? dori el s` [tie.


– Asta \nseamn`, Philip, c` m-am decis \n cele din urm` s`
nu m` \ntorc acas`.
– |]i amintesc c` nu mi-a explicat de ce ai \ncercat s` pleci.
– Cred c` mi-era fric` s` nu adaugi [i numele meu pe lista
ta de trofee.
– Ah... iar`[i Cassanova, nu?
El d`du din cap, punând cheia \n contact.
– Constat c` n-am nici o [ans` s`-]i schimbi p`rerea \n ceea
ce m` prive[te... Dar poate, cu timpul, voi reu[i s`-]i zdruncin
certitudinile.
Dou` minute mai târziu, se angaja din nou pe aleea ce
ducea la casa lui Bud. El opri brusc, la mai pu]in de cinci
centimetri \n spatele barei de protec]ie a ma[inii lui Angie.
– Foarte impresionant, declar` tân`ra femeie pe un ton
ironic.
Philip surâse.
– Sunt \ncântat c` te mai poate impresiona ceva... Când m`
gândesc c` alt`dat`, tot ceea ce f`ceam sau spuneam ]i se
p`rea minunat! A[ fi putut s` afirm c` P`mântul este plat [i
m-ai fi crezut, nu-i a[a? Dac` ]i-a[ fi cerut s` mergi pe ap`, ai fi
\ncercat...
Angie se \ntoarse spre el, \ntristat`.
– Este mult de atunci, zise cu o voce \ncordat`.
– Exact, r`spunse el. Totu[i, cred c` mi-a mai r`mas un
mijloc de influen]`... Acesta...
66 ISOBEL COOK

Sco]ându-[i repede centura de siguran]`, o lu` \n bra]e


\nainte ca ea s` se poat` \mpotrivi.
O frac]iune de secund` mai târziu, o s`ruta cu pasiune.
Capitolul 5

Surprins`, lui Angie \i trebuir` mai multe secunde ca s`-[i


revin`, ceea ce \i permise lui Philip s-o s`rute \n voie. Totu[i,
cu toate c` inima \i b`tea nebune[te [i sim]urile \i erau a]â]ate,
Angie era pe punctul de a face apel la tot curajul s`u pentru a
mu[ca limba \ndr`zne]ului când acesta se degaj`.
Bine\n]eles, el interpret` \n felul s`u gestul de necaz al
tinerei femei.
– Nu este grav, murmur` el, depunând o ploaie de s`rut`ri
pe obrajii ei. Eu simt acela[i lucru ca [i tine, [tii asta... Trebuia
s` se sfâr[easc` bine. O [tii tot atât de bine ca [i mine.
– Nu! protest` ea, cu o voce r`gu[it`.
– Ba da! insist` el.
{i o s`rut` din nou, ca pentru a-i dovedi c` avea dreptate,
c` era inutil s` opun` rezisten]`. Ea \ncerc` s` scape din
\mbr`]i[are, \ntorcând capul de la stânga la dreapta [i
68 ISOBEL COOK

\mpingându-l pe Philip cu toat` for]a, dar toate \ncerc`rile ei


fur` zadarnice.
– Haide, nu fi ipocrit`, murmur` el, luându-i mâinile [i
]inând-o prizonier` pe scaunul de piele. Tu vrei s` facem
dragoste. Pentru asta m-ai provocat toat` seara; pentru c`, \n
sinea ta, m` dore[ti. Da, iat` de ce ai \ncercat s` pleci de la
Bud, pentru c` ]i-a fost fric` s` r`mâi – fric` de ceea ce a[ fi
putut s`-]i fac.
– Nu mi-e fric` de tine, r`spunse ea cu voce tare.
– Atunci, de ce ]i-e fric`? Desigur, nu de eventualitatea
consecin]elor actelor noastre, pentru c` am buzunar
prezervativul pe care chiar tu l-ai adus... Nu l-ai uitat?
– Eu n-am uitat nimic.
– |n inima ta exist` o dilem`, observ` el, cu perspicacitate.
Continui s` m` pedepse[ti pentru ceea ce am f`cut acum
nou` ani. M` crezi dac`-]i m`rturisesc c`, la acea epoc`, am
ales \n interesul t`u, scumpa mea Angie? E[ti capabil` s`
\n]elegi c` sim]ul onoarei...
– Al onoarei? repet` ea, uluit`.
– Bine, admit c` acest cuvânt nu este bine ales. Tu
\ntotdeauna ai trezit \n mine sentimente... s` spunem pu]in
necinstite. Dar m-am str`duit \n cele din urm` s` fac ceea ce
trebuia.
Cuvintele lui demonstrau ce a \nsemnat pentru el, atunci...
gândea ea cu am`r`ciune. Singurul sentiment adev`rat pe
care i l-a inspirat a fost dorin]a. Nimic altceva.
JUR~MÂNT SUB STELE 69

– {i acum, Philip? \ntreb` ea pe un ton de zeflemea. {i


acum "te str`duie[ti s` faci ceea ce trebuie"?
– Nu. Acum \mi dau seama c` am o singur` [ans` de a
ob]ine ceea ce am dorit \ntotdeauna; [i sunt foarte decis s`
n-o las s` treac`.
– Bud te-ar strânge de gât dac` ar ie[i [i ne-ar vedea astfel.
– Geamurile sunt colorate; nu se poate observa nimic din
exterior. {i, \n plus, Bud nu va ie[i.
– {i... de ce nu?
– Pentru c` este foarte, foarte ocupat cu clientul s`u. {i
pentru c` nu [tie c` suntem aici.
– Dar... dar...
– Bud nu mi-a cerut s` cump`r bere. Era singura scuz` pe
care am putut s-o inventez pentru a fi singur cu tine.
– Idiotule... Te previn c` dac` mai \ncerci s` m` s`ru]i, am
s`-]i smulg limba cu din]ii.
– Mul]umesc pentru avertisment, scumpa mea, r`spunse el
amuzat. |n acest caz, o s` am grij` s` nu m` apropii prea mult
de ace[ti minuna]i din]i perla]i.
Cu aceste cuvinte, depuse o s`rutare perfid` pe gâtul s`u
[i \ncepu s-o mângâie u[or. Angie \[i ]inu r`suflarea, aproape
f`r` voia ei.
|n sinea sa, senza]iile dulci-amare duceau b`t`lie cu
mândria [i amorul propriu. Doamne, cum dorea s` se
abandoneze!
70 ISOBEL COOK

"|l iube[ti. |l dore[ti. Las`-l s-o fac`! \i murmura o mic`


voce tr`d`toare \n mintea ei. Virginitatea ta. Nu te gândi la
nimic"...
Acum, Philip \i descheia vesta. El \i mu[ca \nceti[or, prin
m`tasea rochiei, vârful deja \nt`rit al unui sân. Sub aceast`
tortur`, Angie nu-[i putu re]ine un geam`t de pl`cere [i trebui
s`-[i mu[te limba ca s` nu ]ipe.
– Oh, Philip...
F`r` a \nceta s`-i s`rute sânii, Philip ac]ion` un mecanism
discret [i imediat scaunele ajunser` \ntr-o pozi]ie \nclinat`.
Angie \nchise ochii [i scoase un suspin de capitulare.
Nimic – nici chiar un cutremur de p`mânt sau erup]ia unui
vulcan – nu l-ar fi putut opri \n acea clip`.
Vulcanul era \n ea; sentimente adormite de-a lungul
timpului se trezeau \n adâncul feminit`]ii slae, cerând o
satisfacere imediat`.
Philip urc` \ncet de-a lungul gâtului pân` la buzele sale,
\nainte de a-i s`ruta pleoapele. Apoi \i [opti la ureche
delicioase sugestii erotice, trimi]ându-i frisoane de dorin]` \n
tot corpul.
– Da, murmur` ea. Da, te rog...
Imediat, se \ntreb` ce accepta, ce vrea astfel. R`spunsul nu
\ntârzie s` vin`: deja mâinile lui Philip se strecurau sub fusta
ei, \ncercând s`-i scoat` ciorapii. Ea se surpinse chiar
ridicându-se ca s`-l ajute. Imediat, pantofii c`zur`, ciorapii la
fel; nu purta nimic pe sub rochie...
JUR~MÂNT SUB STELE 71

Când Philip \i ridic` fusta, mângâindu-i picioarele lungi,


Angie sim]i urcând \n ea o excitare vag`. Acum nu mai era
decât o chestiune de secunde...
Totu[i, el \ntârzia, cu cruzime, pe coapsele ei. Angie nu
mai putea; gemând, \ndep`rt` picioarele, \ntr-o rug`minte
mut`, pe care el o \n]elese imediat.
Ea nu se mai recuno[tea. Era ea oare, aceast` femeie
lasciv` [i p`tima[` care \l l`sa pe Philip s` fac` ce vrea, ba chiar
\l stârnea? Dumnezeule, dar era minunat... Respira]ia i se
accelera \n timp ce inima \i b`tea nebune[te. Toat` fiin]a sa
p`rea concentrat` \ntr-un punct al unei pl`ceri violente.
Purtat` pe o spiral` a unor senza]ii ame]itoare, gemu,
\nfingându-[i degetele \n p`rul lui Philip. Apoi, deodat`, f`r`
s` [tie de ce, \l respinse, \ndep`rtându-l de feminitatea sa
arz`toare.
– Nu! strig` ea.
Era ceva prea puternic, prea intens; avea impresia c` se
pierde \n pl`cerea pe care el i-o producea.
– Nu te nelini[ti, murmur` Philip. Am s` m` opresc. {i eu
vreau mai mult.
Sco]ându-[i pantalonii \n grab`, se \ntinse peste Angie [i
\ncepu din nou s-o mângâie. Aproape incon[tient, ea \[i
dep`rt` din nou picioarele.
Dar \n momentul \n care, protejat cum se cuvine se
preg`tea s-o penetreze, un fel de blocaj se produse \n mintea
tinerei femei. Brusc, corpul ei se \ncord`.
72 ISOBEL COOK

– Ce naiba, Angie, morm`i el, vrei s` te destinzi?


– Eu... nu pot, articul` ea. Ah, Dumnezeule mare... Nu
reu[esc. Nu [tiu cum... Eu, niciodat`, n-am...
– Ce vrei s` zici, mai precis?
El o privea acum, uimit.
– Este... este ceea ce cred c` \n]eleg?
|n acea clip`, Angie dori s` fi murit de ru[ine [i de
frustrare. Se acuza de lipsa ei de experien]`! Scoase un
geam`t de disperare [i-[i acoperi fa]a cu mâinile.
Philip \njur` de mai multe ori [i aceasta nu f`cu decât s`
creasc` disperarea lui Angie. Dup` cum se vedea, el decisese
s` se opreasc`. Da, a[a dup` cum presupusese \ntotdeauna,
virginele nu erau cea[ca de ceai a lui Philip Sterling...
– Dumnezeule, Angie, zise el \n cele din urm`,
str`duindu-se s` se ridice [i s-o priveasc`. De ce nu mi-ai spus
\nainte c` e[ti \nc` virgin`? De ce m-ai l`sat s` cred c` e[ti un
fel de... femeie u[oar`?
El era furios [i Angie tremura \n fa]a violen]ei din glasul lui.
Niciodat` nu-l v`zuse astfel.
– Crezi c` te-a[ fi tratat astfel, dac` a[ fi [tiut? continu` el.
– Tra-tratat` cu-cum? se bâlbâi ea.
– El o privi lung [i apoi cl`tin` din cap.
– Nu pot s` \n]eleg dac` e[ti complet inocent` sau femeia
cea mai pervers` pe care am \ntâlnit-o vreodat`. E[ti, poate, o
fâ[nea]` profesionist`, Angie? Te excit` s` te \mbraci astfel [i
s` ai to]i b`rba]ii la picioarele tale f`r` s` le acorzi ceva? Dup`
JUR~MÂNT SUB STELE 73

toate, ad`ug` el, pe un ton dispre]uitor, tu te-ai l`sat, pentru


prima oar`, antrenat` \n micul t`u joc... Pentru c` ]i-ai amintit
c`, odinioar`, sim]eai ceva pentru mine?
– Nu! protest` ea cu for]`. |n sfâr[it, \ntr-un fel...
– Da, sau nu, Angie?
– Nu, nu sunt o fâ[nea]`. Totu[i, ai oarecare dreptate.
M-am \mbr`cat deliberat ast` sear` ca o seduc`toare. {i am
sim]it \ntotdeauna ceva pentru tine.
– Totu[i, nu pentru mine te-ai \mbr`cat astfel, nu-i a[a? Nu
[tiai c` voi veni! Atunci, ce aveai \n cap? De ce ai ales s` por]i
]inuta asta de vamp`, \ndeosebi \n aceast` sear`?
Angie schi]` o grimas` [i d`du din cap.
– R`spunde-mi sau \i spun totul lui Bud! o amenin]`
Philip.
– Bud nu [tie...
– Ce nu [tie? C` e[ti \nc` virgin` sau c` e[ti o nevropat`
care ur`[te b`rba]ii?
– Nu ur`sc b`rba]ii! protest` ea.
– Atunci, spune-mi adev`rul!
– Am... am decis ast`zi c` sunt prea neexperimentat`,
m`rturisi ea ro[ind. Mi-am spus c` este timpul s`-mi pierd
virginitatea. {tiam c` pot fi destui... prieteni poten]iali la
serata lui Bud [i, atunci, m-am \mbr`cat astfel [i...
Ea ridic` din umeri, sperând c` spusese destul pentru a
satisface curiozitatea partenerului s`u.
– Ei, [i? \ntreb` el totu[i.
74 ISOBEL COOK

Insisten]a sa p`rea c` o contrariaz` pe Angie. Ce altceva


putea s` fac`? Dup` cum se vedea, nu era interesat efectiv de
ea.
– Opre[te-te, Philip. Nu e greu s` \n]elegi. Tu ai sosit
tocmai \n momentul \n care m` preg`team s` fac pasul, [i,
timp de o clip`, \n aceast` sear` mi-am spus c` n-ar fi r`u s`
fii tu primul meu amant, pentru c` ai fost prima mea dragoste.
{i apoi, când mi-am dat seama c`, \n definitiv, nu doream
s`-]i flatez mai mult eul, era deja prea târziu: tu mi-ai stricat
[ansele cu to]i ceilal]i b`rba]i prezen]i. Devine o manie la tine,
Philip; de fiecare dat` când intervii \n via]a mea, m` \mpiedici
s`-mi \ncerc [ansa cu al]ii! Imagineaz`-]i c` dac` sunt \nc`
virgin` este [i vina ta!
Ea \i arunc` o privire du[m`noas`, dar nu \ntâlni decât
expresia tandr` de pe fa]a lui Philip. Avu impresia c` furia i se
topea ca prin farmec.
– Dar eu nu g`sesc ridicol c` e[ti virgin` la vârsta ta, zise el
cu o voce dulce, dar, pentru c` "]i-am stricat [ansele cu al]i
b`rba]i", sunt gata s` rezolv eu \nsumi aceast` problem`!
– Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea pe un ton b`nuitor.
– Vreau s` spun, Angie draga mea, zise el s`rutând-o, c` ai
perfect` dreptate: este timpul s`-]i pierzi virginitatea. Altfel
spus, m` gândesc c` va trebui s` faci prima experien]` cu
cineva care te place cu adev`rat – nu cu un necunoscut
\ntâlnit la o serat`! Tu [tii, nu este genial s` faci asta doar
pentru o noapte. Iat` de ce vreau s` fiu eu primul t`u iubit.
JUR~MÂNT SUB STELE 75

– Dar, m` gândeam... \n sfâr[it...


– |nceteaz` s` te mai gânde[ti, Angie, \i t`ie el vorba, cu o
u[oar` fermitate. Mul]ume[te-te s` faci ce ]i-am spus [i totul
va fi perfect. Pentru a \ncepe, seara asta nu este un moment
bine ales – [i aceast` ma[in` nu este locul visat. S` l`s`m la o
parte pasiunea ta, pentru dou`zeci [i patru de ore...
El se aplec` pentru a o s`ruta din nou.
... dar, apoi, va fi atât de bine, Angie! spuse el \ntr-un
murmur.
– Credeam c` te \ntorci mâine la Melbourne.
– Nu. Nici nu s-a pus problema. Bine, acum... Vreau s` ies din
aceast` ma[in`. Te sf`tuiesc s`-]i pui ciorapii [i pantofii. {i un mic
sfat: p`streaz`-]i jacheta... Mi-e team` c` ]i-am [ifonat pu]in
rochia! Altfel spus, nu te nelini[ti: \[i voi cump`ra mâine alta.
Angie r`mase o clip` nemi[cat`, \n stare de [oc, \n timp ce
el deschidea portiera [i p`r`sea vehiculul. |n cele din urm`,
aproape f`r` s`-[i dea seama, f`cu ce-i spusese, punându-[i
ciorapii [i \ncheindu-[i jacheta pân` sus.
O vag` emo]ie o str`b`tu când Philip, care \nconjurase
ma[ina, \i \ntinse mâna ca s` o ajute s` ias` la rândul s`u.
Surâsul lui era atât de tandru... Sim]ea c` renasc \n ea toate
sentimentele pe care, de-a lungul anilor, se str`duise s` le
\ngroape \ntr-un cotlon obscur al memoriei.
Când se reg`si afar`, al`turi de el, avu impresia c` lumea
nu mai exist` \n jurul lor. Nu era dragoste ceea ce citea \n
profunzimea albastr` a ochilor lui Philip?
76 ISOBEL COOK

Totu[i, când el \i lu` gura cu pasiune, reveni brutal la


realitate. Trebuia s`-[i aduc` aminte c` Philip nu iubea femeile
pentru ele \nsele; se mul]umea doar s` fac` dragoste...
Dar, din p`cate, acest gând n-o ajut` s` se desprind` din
\mbr`]i[area strâns` a tovar`[ului s`u. Acum nu mai avea
importan]` ce credea despre Philip.
{i acum, \l ascult`: \ncet` s` mai gândeasc` [i-i \nconjur`
talia cu bra]ele. {i r`spunse cu pasiune la s`rut`rile lui.
El fu cel ce se desprinse primul [i se cl`tin` u[or.
– Angie, trebuie s` ne oprim, altfel nu mai rezist.
– S` ne oprim, Philip? \ntreb` ea cu un mic surâs pozna[.
|]i amintesc c` tu m-ai s`rutat...
– Da, dar trebuia s` te ar`]i atât de cooperant`?
– Da, r`spunse ea, f`r` s` ezite.
El d`du din cap surâzând.
– |ntotdeauna ai fost unic` \n felul t`u, Angie. Haide, vino
s` intr`m \nainte ca absen]a noastr` s` fie remarcat`.
– Ce or` este? \ntreb` ea, \n timp ce str`b`teau aleea \n
direc]ia casei.
– Unsprezece [i jum`tate.
– Angie se opri, n`ucit`.
– Numai?
Ea \[i amintea c` remarcase ora pe un ceas pe când se aflau
\n sala de dans; atunci, era unsprezece f`r` zece.
Nu p`r`siser` cas` decât de patruzeci de minute. Totu[i, i
se p`ruse o eternitate..
Capitolul 6

Philip avusese dreptate: Bud nu remarcase c` lipsiser`. Era


prea ocupat s` se amuze [i s` povesteasc` istorioare
simpatice.
|n schimb, Angie nu [tia la ce s` se a[tepte din partea
Lorettei; cumnata sa le aruncase o privire b`nuitoare
v`zându-i venind, ca [i când \ntre ei se urzise ceva.
De altfel, se scuz` fa]` de micul grup cu care discuta [i se
apropie de ei.
– Tocmai m` \ntrebam unde a]i plecat amândoi, zise ea.
|mi imaginez c` voi vorbi]i de mult timp.
– Nu este a[a! r`spunse Philip \nainte ca Angie s` deschid`
gura. I-am cerut lui Angie s`-mi arate de unde pot cump`ra
bere. |n]elegi, eram nelini[tit c` am venit cu mâna goal`. Mai
ales, la o aniversare ca asta... De fapt, ce i-ai cump`rat fratelui
t`u, Angie? |mi amintesc c` familia ta a stabilit o regul` dup`
78 ISOBEL COOK

care cadourile nu trebuia s` coste mai mult de treizeci de


dolari. Ideea trebuia s` primeze \n fa]a pre]ului. Este adev`rat?
– Absolut, afirm` Loretta, vizibil u[urat` de explica]ia lui
Philip.
Dup` cum se vedea, \mp`rt`[ea opinia lui Bud, dup` care
Angie trebuia s` fie doar prieten` cu Philip, nimic mai mult.
P`cat! se gândea tân`ra femeie, ferm hot`rât` s` nu ]in`
cont de p`rerea fratelui [i a cumnatei sale. Philip va fi iubitul
ei, indiferent ce credea restul lumii. Poate c` leg`tura lor nu
va dura decât o noapte, un weekend, sau o s`pt`mân`; dar
aceast` scurt` perioad` cu el \nsemna pentru ea mai mult
decât o via]` \ntreag` cu un alt b`rbat.
Philip putea s` fie un Don Juan imposibil, dar avea
nenum`rate alte calit`]i fascinante. Angie sim]ea \n el, sub
\nf`]i[area exterioar` indiferent`, o tandre]e, o sensibilitate
rar`.
Desigur, nu o iubea pentru a face dragoste; dar o iubea,
[tia [i vedea asta.
– Deci, ce i-ai cump`rat? \ntreb` el din nou, aducând-o la
realitate.
– Câteva lucruri foarte utile, r`spunse ea, cu un surâs
mali]ios.
– Ce?
– Ni[te chilo]i fosforescen]i!
Loretta [i Philip izbucnir` \n râs. |nc` mai râdeau când Bud
se apropie de ei.
gianninajollys

JUR~MÂNT SUB STELE 79

– Ei, bine! Ce este atât de amuzant? \ntreb` el, \nl`n]uind


umerii so]iei sale.
– Angie ne vorbea despre cadoul pe care ]i l-a cump`rat,
explic` Philip.
– Dar acum este momentul tortului! exclam` Loretta.
To]i cântar`, apoi omul zilei sufl` \n lumân`ri [i deschise
cadourile. Dup` care serata \[i urm` cursul.
Acum, Philip st`tea de vorb` cu o tân`r` femeie blond`,
foarte \nalt`, cu o \nf`]i[are de vamp`, care p`rea foarte
\ncântat` de aten]ia care i se acorda.
Cât despre Angie, era departe de a fi \ncântat` de aceast`
situa]ie. Gelozia \i rodea inima, amestecat` cu un sentiment
de nelini[te. Poate c` Philip \[i spunea c` nu trebuie s` se
\ncurce cu o virgin` naiv`? F`r` \ndoial`, prefera s`-[i petreac`
scurtele sale vacan]e la Sydney, \n compania unora care [tiau
s`-i satisfac` gusturile sale sofisticate \n materie de sex? Cu cât
\l privea discutând cu acea femeie, cu atât era mai convins` c`
deja nu-l mai interesa.
Când blonda mângâie bra]ul interlocutorului s`u,
izbucnind \ntr-un râs cristalin, temerile lui Angie se dublar`.
Era ceva deosebit de intim \n acel râs senzual. Erau gata s`-[i
dea o \ntâlnire \n secret? Poate se vor \ntâlni dup` serat`?
Angie [i-i imagin` râzând, goi, \ntr-un pat dublu, cu corpurile
\nl`n]uite...
|nghi]i cu greu [i, f`r` s` se gândeasc` prea mult, se
\ndrept` spre ei. Philip p`ru surprins când o v`zu luându-l de
80 ISOBEL COOK

bra] [i declarând c` vrea s` se \ntoarc` acas` [i s` mute


ma[ina.
Revenindu-[i repede, el se scuz` fa]` de blond`, care p`rea
acum foarte contrariat`.
– Ei, voi doi, unde pleca]i? \ntreb` Bud pe când Angie [i
Philip se \ndreptau spre u[`.
– Angie vrea s` plece acas`, \i explic` Philip, [i ma[ina mea
este parcat` \n spatele ma[inii sale.
|n]elegerea ce se r`spândi pe fa]a lui Bud \i aminti lui
Angie cât de ostil se ar`ta acesta la gândul c` ar putea avea
rela]ii mai intime cu Philip.
De altfel, nu avea inten]ia s`-i povesteasc` ce s-a \ntâmplat.
– |n cazul acesta, noapte bun`, draga mea, relu` Bud,
s`rutând-o pe obraji. Mul]umesc c` ai venit. Altfel spus, nu
[tiu dac` trebuie s`-]i mul]umesc pentru cadoul t`u... Dar tu
nu pierzi nimic dac` a[tep]i. La viitoarea ta aniversare, voi g`si
eu ceva care s` te fac` s` ro[e[ti ca o ro[ie!
Angie izbucni \n râs.
– Abia a[tept s` v`d! Ureaz`-i noapte bun` Lorettei din
partea mea! Trebuie neap`rat s` m` \ntorc acas`. Am o
cumplit` durere de cap.
– Chiar te doare capul? \ntreb` Philip pu]in mai târziu.
El tocmai \[i mutase ma[ina [i st`tea acum lâng` Angie,
care se preg`tea s` se urce \n a ei.
– Da, r`spunse tân`ra femeie, pe un ton sec. O groaznic`
durere de cap. Blond` [i cu sânii mari...
JUR~MÂNT SUB STELE 81

– Ah, \n]eleg...
El surâse.
– E[ti doar geloas`!
– {i apoi?
– Apoi, nimic. B`nuiesc c` e un lucru bun, dulcea mea
Angie, declar` el luând-o \n bra]e. Este bine, foarte bine.
– Dac` ai fi fost \n locul meu, n-ai fi considerat c` este
foarte bine! |mi \nchipui c` tu nu e[ti niciodat` gelos, nu-i a[a?
– Dar a[ putea fi...
– Spune-mi, nu te duci s` te culci cu acea femeie,
ast`-sear`?
– Dar pentru Dumnezeu, explod` Philip, \ncep s` m` satur
de toate acestea! Ce te-a apucat? |]i imaginezi c` nu sunt \n
stare s` m` lipsesc de sex pentru o noapte? Imagineaz`-]i c`
nu sunt un animal. M` conduc dup` câteva principii. Crezi
sau nu, \mi place s` cunosc bine o femeie \nainte s` m` culc
cu ea. Nu am petrecut nici o noapte cu cineva. N-am \ncercat
nimic de când am p`r`sit Universitatea.
Timp de câteva secunde, Angie r`mase f`r` voce.
– Oh, Philip... Sunt dezolat`! declar` ea \n cele din urm`,
confuz`.
Cu toate acestea, nu era complet convins` de sinceritatea
lui.
– Am impresia c` mi-am petrecut seara insultat de familia
Brown! morm`i Philip. Asta trebuie s` \nceteze, Angie... Nu
[tiu cum v` imagina]i tu [i fratele t`u... Doamne, n-ai deci, nici
82 ISOBEL COOK

un pic de respect pentru mine? Nu ai acceptat s` faci dragoste


cu mine decât pentru actul \n sine?
La aceste cuvinte, Angie sim]i c` se face ro[ie ca un bujor.
|nainte s` aib` timp s` r`spund`, Philip exclam`:
– A[a este? Doreai s` ai o leg`tur` cu mine numai ca s` te
debarasezi de virginitatea ta! Este...
– Nu, bine\n]eles c` nu! \l \ntrerupse ea cu vehemen]`.
Eu... te iubesc mult. |ntotdeauna te-am iubit. {tii bine asta.
– M-ai iubit pu]in, alt`dat`, Angie. Este o diferen]`.
– Credeam c` te iubesc, se corect` ea. Nu eram decât o
copil`.
– Nu m` face s` cred a[a ceva. Erai mai matur` la
cincisprezece ani decât so]ia mea la dou`zeci [i patru!
Surprins` de aceast` ciudat` m`rturisire, Angie \l privi f`r`
s`-i r`spund`. |ntinzând mâna, el o mângâie pe obraz, \nainte
de a o atrage spre el [i a o s`ruta cu pasiune.
– M` iubeai, murmur` el. Nu po]i s` negi.
Ea nu putu s`-[i re]in` un geam`t surd care constituia
singura sa m`rturisire.
– Poate totu[i, m` iube[ti \nc`? suger` el cu o voce voalat`
de emo]ie.
Cu inima b`tându-i, Angie se desprinse. Sim]i cum se na[te
\n ea o panic` vag`.
– Nu... murmur` ea.
– Nu?
JUR~MÂNT SUB STELE 83

– Nu, nu mai sunt \ndr`gostit` de tine, afirm` ea, cu o


fermitate simulat`. Dup` cum m-ai f`cut s` remarc, nu mai
[tiu acum cine e[ti.
– Ei bine, putem remedia aceast` situa]ie. |ncepând chiar
de mâine. Vreau s` m` cuno[ti bine, Angie.
– Doar \n sensul biblic al termenului, sublinie ea.
El \ncrunt` sprâncenele cu un aer iritat.
– Nu numai. Acum, du-te acas`, am s` trec s` te caut mâine
la orele unsprezece.
– La unsprezece!
– Da.
– De ce atât de devreme?
– Aveai alte proiecte?
– Nu...
– Atunci, s` fii gata la unsprezece.
– Tu... nu-mi cuno[ti adresa.
– O s-o aflu de la Bud.
Angie schi]` o strâmb`tur`.
– A[ prefera ca Bud s` nu [tie, m`rturisi ea.
Privirea aspr` pe care i-o arunc` Philip o nelini[ti.
– |n]eleg, zise el cu r`ceal`. Foarte bine, \n acest caz, d`-mi
adresa ta.
Abia se execut`, c` el se \ndep`rt` f`r` a mai privi \anpoi.
Era evident c` se sim]ea jignit pentru c` Angie dorea s` ]in`
secret` leg`tura lor.
Tân`ra femeie scoase un geam`t.
84 ISOBEL COOK

Nimic nu i-ar fi fost mai pl`cut \nainte decât s` strige lumii


\ntregi c` Philip era pe punctul de a deveni amantul s`u –
dac` ar fi fost \ndr`gostit` de ea. Dac` \ntâlnirea lor de mâine
ar fi fost preludiul unei rela]ii...
Dar Angie nu-[i f`cea iluzii. Oricât ar fi vrut, lista cuceririlor
lui Philip era impresionant`. Poate \ncetase s` mai aib`
aventuri f`r` importan]` dup` terminarea Universit`]ii; asta
nu-l \mpiedicase s` colec]ioneze iubite. Pe de alt` parte,
e[ecul c`s`toriei sale dup` numai patru ani, nu era deloc
\ncurajator.
Bine\n]eles, el nu era \n \ntregime responsabil de succesul
\n fa]a femeilor. Bog`]ia [i fizicul s`u contau ele singure
pentru pentru adev`ratele iubite. {i Angie remarcase, \n mai
multe rânduri, cu ce lips` de pudoare se ag`]au de gâtul lui.
Dar era oare acesta un motiv de a ceda avansurilor acestora?
Sco]ând un suspin, urc` \n ma[in`. Era timpul s` se duc`
acas`, s` \ncerce s` se odihneasc` pu]in.
Mâine...
De fapt, constat` ea, aruncând o privire pe ceasul s`u, era
deja "mâine"..

***

– Nu! |ncerci s` m` am`ge[ti! exclam` Vanessa.


JUR~MÂNT SUB STELE 85

Era ora nou` [i cinci minute [i cele dou` tinere tocmai se


treziser`. |nc` \n pijamale, \[i luau cafeaua \n buc`t`rie. |n
timp ce ceainicul se \nfierbânta, Angie \i povesti prietenei sale
evenimentele din ajun.
– Dac` numai asta ar fi fost! zise ea, suspinând. Nu voi fi
capabil` s` \nghit micul dejun. Mi se revolt` stomacul numai
când m` gândesc la asta.
– Bine, s` rezum`m situa]ia, continu` Vanessa \n timp ce
se instalau la mas` cu ce[tile \n mâini. Acest frumos Philip
[i-a p`r`sit nevasta [i...
– Ea l-a p`r`sit, rectific` Angie.
– {tii din ce cauz`?
– Dup` cum am \n]eles, exist` un alt b`rbat \n via]a ei.
Dup` cum pretinde Philip, nu era prima dat` când \l \n[ela,
dup` ce s-au c`s`torit.
– Cum? So]ia domnului Irezistibil [i-a luat amant? \ntreb`
Vanessa cu scepticism. Doar dup` patru ani?
Angie ridic` din umeri.
– Poate este nimfoman`?
– Sau poate c` so]ul s`u era prea ocupat s` seduc` toate
femeile ce \i treceau pe dinainte ca s` se mai intereseze [i de
so]ia sa.
– El pretinde c` s-a schimbat.
– Pentru Dumnezeu, Angie, l-ai rev`zut abia dou` ore [i a
\ncercat s` fac` dragoste cu tine pe bancheta ma[inii! Dup`
tine, este o atitudine de so] fidel?
86 ISOBEL COOK

– Poate era doar o atitudine de so] r`nit? Dac` ar fi fost


complet lipsit de con[tiin]`, nu s-ar fi oprit descoperind c`
sunt virgin`!
Vanessa o privi, cuprins` de mil`.
– {tii bine c` acest argument nu ]ine. El doar a schimbat
câteva minute de pl`cere pentru o noapte \ntreag` de
dragoste, asta este tot! }i-a povestit ceva [i tu ai c`zut \n curs`!
Angie trânti cu zgomot cea[ca pe mas`.
– |]i amintesc c` tu, nu mai târziu de ieri, \mi repetai pe
toate tonurile posibile, c` trebuie s`-mi iau un iubit! Ei bine,
asta voi face. |n aceast` sear`. {i acesta va fi Philip.
Din nou, Vanessa d`du din cap cu un aer pe jum`tate
comp`timitor, pe jum`tate descurajator.
– E[ti \nc` \ndr`gostit` de el, nu-i a[a? Este singura
explica]ie posibil`.
– Singura explica]ie posibil` la ce? Philip va fi un amant de
vis, o [tiu – am avut o prob` ieri, \n ma[in`.
– Poate va fi un amant de vis, dar de[teptarea care urmeaz`
ar putea fi un co[mar! Pentru numele lui Dumnezeu, Angie,
nou` ani te-ai gândit la o s`rutare; \n ce stare ai fi dup` o
noapte de dragoste? Dac` ne-am imagina c` raportul s`rut act
este de unu la zece, ai avea parte de nou`zeci de ani de
lament`ri!
Deodat`, ochii lui Angie se umplur` de lacrimi.
– Crezi, cu adev`rat, c` nu-mi dau seama? \ntreb` ea cu o
voce sfâr[it`.
JUR~MÂNT SUB STELE 87

Cu aceste cuvinte, se ridic` brusc [i se \ndrept` alergând


spre camera sa. Acolo, c`zu pe pat, plângând cu lacrimi
fierbin]i.
Vanessa, la rândul s`u, nu \ntârzie s` intre \n \nc`pere. Se
a[ez` \ncet pe marginea patului [i puse o mân` lini[titoare pe
um`rul prietenei sale.
– Of, s`rmana mea scump`. {tii c` ar trebui s` te opre[ti
imediat, altfel vei avea ochii umfla]i când va sosi. Cenu[`reasa
era, poate, plin` de funingine când a venit s-o caute prin]ul,
dar nu avea ochii ro[ii! Ascult`-m`, nu lua \n seam` ce ]i-am
spus. De fapt, sunt geloas`. Gr`be[te-te s` petreci o clip`
pl`cut` cu el Cine [tie? Poate asta te va face, odat` pentru
totdeauna, s` nu-l mai idealizezi. Dac` nu se va \ndr`gosti de
tine. Cine [tie?
Angie se \ntoarse spre prietena ei, smiorc`indu-se.
– Tu... crezi c` ar fi posibil? \ntreb` ea cu o voce mic`.
– Tot ce pot s` spun, decret` Vanessa, este c` eu, dac` a[
fi b`rbat [i tu mi te-ai oferi pe un platou de argint, te-a[ p`stra
mai mult decât o noapte. |n zilele noastre, fetele ca tine sunt
rare.
Angie se ridic` [i depuse o s`rutare sonor` pe obrajii
colocatarei sale.
– Mul]umesc! xclam` ea. Este cel mai dr`gu] lucru pe care
mi l-ai fi putut spune!
– Bine, bine, zise \nceti[or Vanessa. De fapt, scumpa mea,
sub \nf`]i[area ta rece [i serioas`, e[ti un suflet sensibil!
88 ISOBEL COOK

Angie surâse [i-[i [terse lacrimile cu dosul palmei.


– Spune-mi cu ce te \mbraci pentru aceast` ocazie?
– Nu [tiu. Philip vine s` m` ia la unsprezece.
– La unsprezece? repet` Vanessa, \ncruntându-[i
sprâncenele cu un aer dezgustat. Am oroare s` fac asta ziua.
Este atât de pu]in romantic.
Angie izbucni \n râs.
– Cât e[ti de caraghioas`! Nu cred c` Philip inten]ioneaz`
"s` fac` asta" imediat, cum spui tu! El spunea c`, mai \ntâi, s`
ne cunoa[tem.
Vanessa scoase un fluierat apreciativ.
– Adev`rat? Iat` c` asta promite.
– Este ceea ce mi-am spus [i eu... pe moment.
– {i acum?
– Acum? Acum sunt blocat` de fric`.
– {tii, mai este timp s` dai \napoi: cheam`-l [i spune-i c`
]i-ai schimbat p`rerea.
Angie d`du viguros din cap.
– A[ regreta toat` via]a dac` a[ face asta.
– {i nu ri[ti s` regre]i toat` via]a dac` leg`tura voastr` nu
duce la nimic?
– Cum s`-]i explic? Am impresia c` a[ renun]a dac` Philip
m-ar p`r`si dar, dac` nu m` duc, m-ar roade toat` via]a
regretele care m-ar duce \n pragul nebuniei.
– |n tot cazul, experien]a te va ajuta \n problema ta,
remarc` Vanessa. Mama mea spunea \ntotdeauna c` trebuie
JUR~MÂNT SUB STELE 89

c` vedem partea bun` a lucrurilor, chiar [i \n situa]iile cele


mai rele.
– {tii, ripost` Angie, pu]ine femei ar considera c` a petrece
o noapte cu Philip este ceva r`u!
– Adev`rat? Trebuie neap`rat s` arunc o privire asupra
acestui semizeu când va veni s` te ia. Vrei s` m` la[i s`-i
deschid eu u[a?
– Te rog. De altfel, eu voi fi \ntr-o asemenea stare când voi
auzi soneria, c`-mi va fi probabil imposibil s` fac un pas!
– Ba nu. A[a cum te cunosc, este \n firea ta s` nu-]i
manife[ti sentimentele.
O lucire stranie, diabolic` se aprinse \n ochii negri ai
Vanessei \n timp ce spunea aceste cuvinte.
– |n tot cazul, relu` ea, a[ da nu [tiu cât s` fiu o musc`
ascuns` \n \nc`pere când tu [i Philip ve]i fi \n pat. Dac`
a[teapt` s` se g`seasc` \n fa]a unei virgine timide, risc` s` aib`
un [oc! Sunt sigur` c` sub \nf`]i[area ta timid` se ascunde o
adev`rat` tigroaic`. Totu[i, un sfat: \n aceast` sear` trebuie s`
bei o cup` de [ampanie sau chiar dou`. Asta te va ajuta s` te
destinzi, ceea ce este important.
– OK, m` voi gândi.
– Alt lucru: nu uita s` iei prezervative, \n cazul \n care
Cassanova va uita. Este moartea amorului s` se repead` \ntr-o
farmacie de gard` \n plin` noapte!
– Da, profa'!
– {i f`r` violen]`!
90 ISOBEL COOK

Mi-ar fi pl`cut ca cineva s`-mi explice totul, \nainte de


prima oar`. Altfel spus..
Ea schi]` un mic zâmbet [treng`resc.
... eu nu aveam un colocatar la paisprezece ani,
concluzion` ea.
– Paisprezece ani! exclam` Angie, [ocat`.
Vanessa ridic` din umeri.
– Eu am fost \ntotdeauna un copil precoce. Gata, am vorbit
destul. Trebuia s` fii deja sub du[. B`rba]ilor nu le place s` a[tepte.
Angie \nc` surâdea când \nchidea u[a de la sala de baie.
Dar când \[i scoase pijamaua [i arunc` o privire \n oglind`,
surâsul \i disp`ru.
Un corp armonios nu era suficient s` câ[tige inima lui Philip.
Probabil c` ]inuse \n bra]e o mul]ime de femei superbe...
Era inutil s`-[i pun` ast`zi o \mbr`c`minte sexy. Inutil
"s`-i demonstreze" ceva \n pat. Nu va reu[i. Era ca [i când ar
fi participat la Jocurile Olimpice \ntr-o disciplin` ale c`rei
reguli nu le-ar fi cunoscut!
|n schimb, i-ar fi putut oferi lui Philip ceea ce n-ar fi putut
mai \nainte: o veritabil` experien]` amoroas`. O noapte plin`
de c`ldur`, de afec]iune sincer` [i de recuno[tin]`.
C`ci se sim]ea cu adev`rat recunosc`toare fa]` de el.
Oricare ar fi fost motiva]iile, el era pe punctul de a-i \mplini
una dintre dorin]ele sale cele mai scumpe – cea pe care o
exprimase \n poemul pe care i-l dedicase cu nou` ani mai
\nainte...
Capitolul 7

Apartamentul lui Angie se g`sea la al doilea [i ultimul etaj


al unui vechi imobil din sudul ora[ului Sydney, pe o mic`
strad` dintr-un cartier de afaceri. Nu era departe de gar`, dar,
din p`cate, nu oferea nici o vedere asupra portului atât de
apropiat.
|n imobil erau dou`sprezece apartamente, trei pe fiecare
etaj. Cel al lui Angie avea num`rul 11. Fereastra salonului
d`dea spre strad`, avantaj deloc neglijabil când doreai s`
supraveghezi aleile [i pe cei care sosesc.
La ora unsprezece f`r` cinci, Vanessa se a[ez` \n fa]a
jaluzelelor pe jum`tate coborâte.
– Ce ma[in` are? \i strig` ea lui Angie, care se g`sea \nc` \n
camera de baie, \ntrebându-se dac` s`-[i strâng` p`rul sau
s`-l lase neglijent.
– O ma[in` neagr`.
92 ISOBEL COOK

– Da, dar ce marc`?


– N-am idee. Nu este o ma[in` sport, dar este destul de
joas` [i pare str`in`, dac` \n]elegi ce spun.
– Cu scaune adânci, de piele... ad`ug` Vanessa
– Da, cum de [tii? {i, de asemenea, cu geamuri u[or
colorate.
– Tocmai s-a oprit \n fa]`.
– Ce? strig` Angie, ie[ind \n fug` din baie, ]inându-[i cu
mâna p`rul deasupra capului.
Vanessa o m`sur` din cap pân` \n picioare.
– Cum este posibil s` vezi cum unii care pot folosi un truc
vechi, pot ar`ta fantastic? \ntreb` ea.
– Aceast` rochie nu este "un vechi truc"! se revolt` Angie.
Din in oranj, se oprea deasupra genunchilor [i era foarte
decoltat` \n spate.
– M-a costat dou` sute de dolari!
Bine\n]eles, era de acum doi ani [i de atunci a purtat-o
destul de mult. Dar Angie se sim]ea bine \n ea [i era singura
\mbr`c`minte \n care se sim]ea bine.
– Ce s` fac cu p`rul meu? \ntreb` ea pe un ton disperat. |l
leg sau nu?
– Da, f`-]i un coc slab [i cu câteva [uvi]e rebele pe gât. Este
mai sexy. {i pune-]i cerceii. Este tot ce-]i trebuie. O, o... Iat`-l
pe Cassanova coborând din ma[in` – este un Audi – [i aveai
perfect` dreptate: este sublim.
– Cum este \mbr`cat?
JUR~MÂNT SUB STELE 93

– |ntr-un costum albastru-gri. O, la, la, Angie, sunt deja


nebun` dup` el!
– Nu-l atinge, Vanessa! Este al meu.
Vanessa izbucni \n râs.
– Crezi c` mi-ar arunca o privire avându-te pe tine al`turi?
Bine, haide, \]i caut cerceii. |n acest timp, strânge]i p`rul cu
câteva agrafe. {i când Cassanova va fi aici, a[teapt` cinci
minute \nainte de a veni s` ne cau]i.
– Opre[te-te de a-l mai numi Cassanova! Prenumele lui
este Philip.
– OK, OK! Philip [i mai cum?
– Sterling.
– Bine. Iat` cerceii.
|i \ntinse lui Angie doi cercei din chihlimbar [i aur, care
m`surau, fiecare, aproape cincisprezece centimetri \n
lungime.
V`zându-i, tân`ra femeie d`du din cap.
– Nu, Vanessa, este prea mult. Prefer s` pot perechea de
cercei auri]i, dac` nu te superi.
– Cum vrei, dar aminte[te-]i de cerceii pe care-i purtai ieri
sear`, când i-ai atras aten]ia.
Angie considera c` este mai diplomatic s` nu-i spun`
prietenei sale c` Philip o g`sise \n ajun teribil de
provocatoare.
– Poate, declar` ea, dar era vorba de o serat`! Acum
suntem \n plin` zi. Oh, Dumnezeul meu, iat`-l!
94 ISOBEL COOK

Vanessa se \ndrept` spre u[` \n timp ce Angie fugea spre


baie.
Mâinile \i tremurau \n timp ce-[i aranja p`rul atât de bine,
\ncât ob]inuse, f`r` efort sau inten]ie, veritabilul efect
"vapora[", a[a cum o sf`tuise Vanessa. Rezultatul i se p`ru
satisf`c`tor: \n acela[i timp clasic [i sexy.
Grace Kelly cu p`rul [aten-ro[cat.
Str`duindu-se s` respire calm, pentru a-[i reveni, Angie
g`si \n cele din urm` curajul de a-[i p`r`si refugiul din baie
pentru a face fa]` destinului s`u.
Philip era "sublim", cum \l definise Vanessa. Era ciudat
cum prezen]a sa \n micul salon f`cea apartamentul s` par`
mai strâmt, mai modest ca de obicei.
Când Angie intr` \n \nc`pere, el st`tea cu spatele la
fereastr` [i cu mâinile \n buzunarele pantalonului.
Soarele crea un fel de halou aurit \n jurul capului s`u [i
punea \n valoare nuan]ele m`t`soase ale costumului s`u
italian. C`ma[a era de un bleu foarte pal, constrastând cu
culorile vii – bleu, galben [i verde – ale cravatei.
Angie nu se putu ab]ine s` nu reflecteze cu un sentiment
de proast` dispozi]ie c` ar fi putut cump`ra zece rochii oranj
cu pre]ul costumului lui Philip.
Pân` atunci, nu o deranjase averea lui Philip. Dar niciodat`
pân` acum nu visase c` va avea cu el o leg`tur` durabil`.
Deodat`, faptul c` era multimilionar p`rea un obstacol \n plus
\n fa]a reu[itei proiectului s`u. Fete ca Angie Brown nu se
JUR~MÂNT SUB STELE 95

c`s`toreau cu b`rba]i ca Philip Sterling. Cel mult, deveneau


metresele acestora.
Angie \[i d`du seama c` st`tea \n u[`, cu sprâncenele
\ncruntate, iar Philip o privea [i el fix, \n timp ce Vanessa \i
privea rând pe rând... \ncruntat`.
Reg`sindu-[i ra]iunea, tân`ra alung` visurile sale absurde
[i reu[i s` afi[eze un surâs politicos.
– E[ti foarte punctual, remarc` ea, tensionat`.
– {i tu e[ti foarte frumoas`, r`spunse el.
Vanessa suspin` \nceti[or.
Angie \i arunc` o privire scurt`, apoi se aplec` pentru a-[i
lua po[eta, pus` aproape de m`su]`. Deodat`, v`zu c` aceasta
nu era de acela[i bej deschis ca pantofii. Mai \nainte, nu s-ar fi
sinchisit; dar iat` c`, deodat`, regreta c` n-a putut s`-[i
cumpere \nc`l]`minte nou`, o po[et` nou`, lenjerie intim`
nou` [i poate ni[te cercei placa]i [i nu de aur masiv.
Ce o apucase? Pentru prima oar` \n via]a sa, se surpindea
râvnind la bog`]ie!
– Vrei s` plec`m? zise ea pe un ton fals lejer.
– Sunt \ncântat c` te-am cunoscut, Vanessa, declar` Philip,
\ntinzând mâna prietenei lui Angie.
Vanessa i-o strânse politicos.
– {i eu. Atunci, unde merge]i ast`zi amândoi?
– Adev`rat, unde mergem, Philip? ad`ug` Angie,
cufundându-[i privirea \n ochii alba[tri ai tovar`[ului s`u.
96 ISOBEL COOK

– Inten]ionam s` facem câteva drumuri, zise el, cu un surâs


senzual. }i-am promis s`-]i cump`r o rochie, nu \]i mai
aminte[ti? Apoi doream s` te duc la un dejun.
– |n acest caz, Angie va fi \napoi pentru ceai, interveni
Vanessa cu un mic zâmbet ironic. Vede]i, eu m` ocup de
buc`t`rie [i vreau s` [tiu dac` trebuie s` preg`tesc gust`ri
pentru una, dou`... sau poate pentru trei persoane?
– Dac` a[ fi \n locul t`u, n-a[ a[tepta-o pe Angie la ceai,
r`spunse Philip cu o voce mieroas`.
Lic`rirea de amuzament care str`lucea \n privirea lui,
demonstra cu claritate c` nu se l`sa \n[elat de mica [iretenie
a interlocutoarei sale.
– De fapt, n-a[ a[tepta-o \nainte de... foarte târziu. {i eu am
câteva proiecte pentru ast` sear`. E[ti liber` ast` sear`, Angie?
\ntreb`, \ntorcându-se spre cea interesat`.
– Ei... da, reu[i ea s` articuleze.
– Perfect! La revedere, Vanessa. Am fost cu adev`rat
\ncântat s` te cunosc.
– O, la, la! Spui asta, ca [i când nu ne-am mai revedea
niciodat`!
Angie tres`ri \n fa]a \ndr`znelii prietenei sale.
– Adev`rat? se mir` Philip. Sunt dezolat. {i sunt \ncredin]at
de contrariu, vom avea nenum`rate prilejuri s` ne revedem.
– Sper, murmur` Vanessa.
Angie \i arunc` o privire nelini[tit`, la care ea r`spunse
printr-un surâs cât se poate de natural.
JUR~MÂNT SUB STELE 97

– Pleca]i, la revedere, spuse ea. {i nu uita ce ]i-am spus cu


privire la alcool, Angie.
– Nici o grij`, r`spunse aceasta din urm`, tr`gându-l efectiv
pe Philip de mân`.
Se gr`bea acum s` se \ndep`rteze, \nainte ca prietena sa s`
mai spun` ceva.
Când u[a se \nchise \n urma lor, Philip \ncepu s` râd`.
– Ce e atât de caraghios? \ntreb` Angie.
– Prietena ta. S-ar putea spune c` erai Scufi]a Ro[ie pe
punctul de a se aventura \n p`dure cu lupul cel r`u! Ce i-ai
povestit despre mine?
– Numai lucruri adev`rate.
– Versiunea ta despre adev`r seam`n` prea pu]in cu
realitatea, Angie. Dar nu cred c` este gre[eala ta. Bud nu s-a
ab]inut s` nu-]i creeze despre mine o imagine fals` – de altfel,
i-am spus asta asear`.
{i i-am cerut s` \nceteze.
Angie \l privi [ocat`.
– Cel pu]in, nu i-ai spus c` ie[im ast`zi, \mpreun`?
– Nu, cu toate c` eram tentat s-o fac. Dac` mi-am ]inut
limba, a fost doar pentru c` ]i-am promis c` voi t`cea.
Totodat`, [tiam c` m` voi tr`da dac` r`mâneam la Bud [i am
preferat s`-mi petrec noaptea la un motel.
Imediat, imaginea lui Philip \mbr`]i[ând-o pe blonda din
ajun pe un pat de motel, puse st`pânire pe gândurile lui
Angie, f`r` s` o poat` alunga.
98 ISOBEL COOK

Ea continu` s` coboare scara \n lini[te, detestând \ndoielile


ce se insinuau \n mintea sa [i de care nu reu[ea s` se
debaraseze.
– Ce s-a \ntâmplat, Angie? \ntreb` Philip. Deodat`, ai
devenit t`cut`. Ce am mai f`cut?
Ea se opri la piciorul sc`rii [i se \ntoarse c`tre el, incapa-
bil` s` r`mân` mult timp \n ignoran]`.
– Jur`-mi c` nu te-ai culcat cu blonda, noaptea trecut`! Te
rog, Philip, jur`!
Ea tremur` v`zând lic`rirea de furie s`lbatic` ce se
aprindea \n privirea tovar`[ului s`u. Un grup de persoane
cobora \n acela[i timp scara; c`utând, f`r` \ndoial`, s` le evite,
Philip o lu` de bra] pe Angie [i o \mpinse \n direc]ia u[ii.
Odat` afar`, \i deschise portiera ma[inii sale.
Când s-au instalat pe locurile din fa]`, se \ntoarse spre
tân`ra femeie [i-i arunc` o privire plin` de un repro[ amar.
– {i dac` jur, a[a cum mi-ai cerut, zise el pe un ton
dispre]uitor, ce va demonstra asta? Dac` eram capabil s` fac
un lucru asem`n`tor, crezi c` a[ fi ezitat apoi s` te mint? Dar
dac` asta te lini[te[te, Angie, \]i jur c` nu m-am culcat cu fata
aceea – de altfel, nici cu alta. N-am \mbr`]i[at pe nimeni [i...
– Opre[te-te! \l \ntrerupse ea, chinuit`. Te cred.
– Adev`rat? Ce gentil din partea ta!
– Te rog, Philip, sunt sincer dezolat`. |]i promit c` voi avea
\ncredere! Este adev`rat c`... tu placi femeilor... Eram nebun`
de gelozie când te-am v`zut vorbind cu ea [i...
JUR~MÂNT SUB STELE 99

– ... [i tu continui s` m` faci s` pl`tesc pentru reputa]ia


mea de "c`l`u de inimi", concluzion` el \n locul ei. Doamne!
Dac` m-a[ putea \ntoarce \n trecut, a[ alege s`-mi fac studiile
\ntr-o m`n`stire \n loc s` merg la aceast` universitate
blestemat`! {tiu c` n-am nici o scuz` pentru cum m-am purtat
\n acei ani – eram un tân`r idiot, prea r`sf`]at, ascultând mai
mult de hormonii s`i decât de bunul sim]. Dar m-am schimbat
cu adev`rat, Angie. Am \ncetat s` profit de atrac]ia pe care o
exercitam fa]` de cel`lalt sex. Dup` ce am p`r`sit
universitatea, am avut iubite, dar doar pentru aventuri de o
noapte. Iar \n anul care a precedat c`s`toria noastr`, Helen a
fost singura mea metres`.
– {i \n timpul mariajului vostru, Philip? I-ai fost fidel?
– Te-a[ min]i dac` a[ pretinde acest lucru. Dar ea e cea
care m-a \mpins s-o \n[el. Este un an de când a \ncetat s` se
mai culce cu mine. Eu doream s` avem copii [i ea nu. De
altfel, de la \nceput am avut dorin]a s` avem copii; ea a spus
c` o s` avem peste doi ani, apoi peste trei... [i, \n cele din
urm`, a refuzat categoric. Nu-]i po]i imagina cât eram de
furios. Dup` aceea, n-a mai avut \ncredere, \i era team` c` m`
voi descurca pentru a-i face un copil f`r` voia ei [i a \ncetat,
pur [i simplu, s` mai fac` dragoste cu mine. {i-a luat lucrurile
[i s-a instalat \ntr-o alt` camer` "a[teptând s` devin ra]ional"
– sunt propriile ei cuvinte.
– Dar... de ce nu lua pastile?
Philip avu un rânjet rece.
100 ISOBEL COOK

– Dup` ea, acestea o f`ceau s` ia \n greutate... {i eu


credeam ce-mi spunea. |n realitate, prefera s` utilizeze
protec]ii mai... complete, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.
– Vrei s` spui c` \i era fric` s` nu capete vreo boal`? Dar te
\n[ela deja?
– Da. Am descoperit c` \ncepuse s`-[i ia aman]i la pu]in
timp dup` \ntoarcerea noastr` din luna de miere. Detectivul
particular pe care l-am angajat acum dou` luni, a descoperit
rezerv`ri regulate la hotel pe numele ei; aceasta dura de
aproape patru ani. |n tot acest timp, ea pl`tea, f`r` complexe,
utilizând c`r]ile mele de credit... Câteodat`, când plecam \n
c`l`torii de afaceri, le d`dea liber servitorilor [i \[i instala
amantul \n cas`.
Incapabil` s` spun` vreun cuvânt, atât era de [ocat`, Angie
se mul]umi s`-l priveasc` pe Philip cu oroare.
– Când i-am ar`tat raportul detectivului, la \nceputul
s`pt`mânii, relu` el cu voce monoton`, mi-a m`rturisit c` nu
m-a iubit niciodat`. Estimase c` voi face din ea o divor]at`
foarte bogat`! Auzind a[a ceva, am preferat s` p`r`sesc casa
\nainte de a deveni violent. Am ales s` fac o plimbare; când
m-am \ntors, \[i f`cuse bagajele [i plecase.
– O, Dumnezeule, Philip, exclam` Angie, revenindu-[i \n
sim]iri, este oribil! Aproape de necrezut!
– Pot s`-]i citesc raportul, dac` nu m` crezi, r`spunse el,
sec.
– Fire[te c` am \ncredere.
JUR~MÂNT SUB STELE 101

Totu[i, nu pot s` \n]eleg cum o femeie se poate c`s`tori cu


un b`rbat pe care nu-l iube[te sau, cum o femeie c`s`torit` cu
tine poate dori un alt b`rbat!
Privirea pe care i-o arunc` Philip era \nc`rcat` de mult`
tandre]e. El \ntinse mâna [i o mângâie \nceti[or pe obraz.
– E[ti foarte dr`gu]` cu mine, Angie! Dac` toate femeile
]i-ar sem`na! Numai dac`...
El se \ntrerupse [i se redres` u[or. Deodat`, p`rea adâncit
\n gândurile sale.
– Philip? sfâr[i prin a-l \ntreba Angie, intrigat` de aceast`
t`cere prelungit`.
El p`ru c` revine la realitate [i-i surâse. Dar \n surâsul s`u
era atâta triste]e, \ncât tân`ra femeie sim]i c` i se rupe inima.
El, care p`rea atât de norocos, nu poseda, \n realitate, nimic
cu adev`rat important, pentru c` nu beneficia nici de
dragostea familiei sale, nici de cea a so]iei sale...
Fiind pe punctul de a-i m`rtirisi c` \l iube[te din toat`
inima, Angie se opri. F`r` \ndoial` \i era fric` s` se predea \n
\ntregime \n mâinile sale, m`rturisindu-i c`, dup` atâ]ia ani,
vedea \n el singura sa dragoste.
– S` nu mai vorbim de Helen, zise ea. S` nu mai vorbim azi
de nimic serios. S` ne mul]umin s` ne distr`m!
Surâsul pe care el i-l arunc`, o calm`. Iat` c`-l reg`sea pe
Philip pe care-l cuno[tea, fermec`tor [i vesel!
– Este cea mai bun` sugestie pe care am auzit-o! declar` el.
102 ISOBEL COOK

El demar` [i \[i \ndrept` ma[ina spre centrul ora[ului.


Acolo, opri \n parcarea de la Prima Hotel, un nou complex
hotelier cunoscut pentru clientela aleas`, pentru discre]ie [i
pre]urile extravagante.
– Aici mergem s` dejun`m? \ntreb` Angie pe un ton
ezitant.
– Nu. Este hotelul meu.
– De când?
– De când am rezervat o camer` aici, \n aceast` diminea]`.
Dup` ce mi s-a spus c` cele mai interesante magazine din
Sydney sunt la cinci minute pe jos, la fel ca teatrele... m`
gândeam c` ar fi un loc lini[tit ast`zi pentru noi. Haide, vino
s` intr`m; un om a[teapt` s` se ocupe de ma[ina noastr`.
Angie nu se putu \mpiedica s` se uite fascinat` \n jurul s`u,
\n timp ce Philip \i \ncredin]` acestuia cheile [i sacul de voiaj.
– Ai mai fost aici? [opti ea când o lu` de bra] [i o conduse
\n interior.
– Nu, niciodat`.
Dar de ce vorbe[ti [optit?
– Pentru c`... Pentru c` este genul de locuri unde nu se
vorbe[te tare, r`spunse ea privind lambriurile bogate,
mocheta moale bordo, fotoliile din piele patinate de ani [i
numeroasele statui din bronz. Ea g`sea acest decor pu]in prea
preten]ios [i chiar \n]elegea c` putea s` plac` multor oameni,
dar c` nu corespundea personalit`]ii lui Philip, a[a cum \l [tia.
– De ce ai ales acest hotel? \l \ntreb`, \n cele din urm`.
JUR~MÂNT SUB STELE 103

– Pentru c` este singurul din Sydney, unde apartamentul


nup]ial era liber \n aceast` sear`.
Angie se opri.
– Apartamentul... nup]ial? repet` ea.
|[i ridic` ochii spre tovar`[ul s`u, \ncercând s` g`seasc` o
explica]ie pe figura sa.
– Ei bine, da, zise el cu o voce mângâietoare. Doream ca
prima noastr` noapte \mpreun` s` se desf`[oare \ntr-un cadru
special, reflectând ceea ce gândesc despre tine [i ceea ce
reprezin]i pentru mine.
Angie sim]i cum i se umplu ochii de lacrimi; reu[i totu[i s`
le re]in`.
– Este... este foarte dr`gu] din partea ta, Philip, reu[i s`
articuleze.
El avu un râs grav.
– Angie, eu nu sunt "gentil". Sunt preten]ios [i egoist [i
câteodat` chiar dezagreabil. Te-am invitat aici ca s` m` asigur
c` nu vei uita aceast` noapte. Nici eu. Mi-ai spus c` pân` acum
te-am \mpiedicat s` te interesezi de al]i b`rba]i. Acum,
a[az`-te câteva clipe \n acest fotoliu, ordon` el trimi]ându-i un
surâs crud [i devastator. Merg s` completez fi[a la recep]ie –
dup` care vom face cump`r`turi.
– Da, \l lu`m [i pe el, zise Philip.
El era a[ezat \ntr-un fotoliu confortabil [i superviza
probele lui Angie, sorbind din cafeaua pe care i-o servise o
vânz`toare.
104 ISOBEL COOK

Angie [i cu el se g`seau \ntr-un magazin de lux, unde


fuseser` primi]i cu respect de c`tre personal. Tân`ra femeie
\[i \ncrunta sprâncenele, gândindu-se cât trebuia s` coste
somptuosul taior de brocart bej pe care \l \ncerca – probabil
[i mai scump decât rochia lung` de sear` pe care o \ncercase
mai devreme, [i pentru care tovar`[ul s`u \[i d`duse, de
asemenea, aprobarea.
Ea se opri [i se aplec` spre el.
– Philip, acest taior este foarte, foarte scump. Nu te pot
l`sa s` mi-l cumperi.
El puse cea[ca, suspinând pu]in.
– Da, po]i s`-l iei, spuse el cu voce joas`, dar ferm`. Angie,
vreau ca ast`zi s` faci tot ce dore[ti, s` iei tot ce-]i dore[ti.
Ast`zi e[ti cu mine [i eu sunt un b`rbat foarte bogat. F`-mi
pl`cerea, draga mea; las`-m` s` m` ocup de tine, s` te r`sf`].
Este, cu adev`rat, o pl`cere pentru mine s` te \mbrac – cum
va fi o pl`cere pentru mine s` te [i dezbrac, ast`-sear`.
Angie d`du din cap, ro[ie toat`.
– Tu... nu trebuie s` spui astfel de lucruri, se bâlbâi ea.
Deja sim]ea cum dorin]a cre[te \n ea, cum pulsul i se
accelereaz`. Surâsul pe care i-l arunc` Philip demonstra f`r`
\ndoial` c` era con[tient de tulburarea pe care i-o trezise.
– S-ar putea, murmur` el cu o voce senzual`, dar nu m`
pot \mpiedica. E[ti fermec`toare, frumoasa mea Angie...
– }i-am spus deja s` nu-mi spui astfel, obiect` ea, f`r`
convingere.
JUR~MÂNT SUB STELE 105

– De ce, pentru c` asta corespunde atât de bine realit`]ii?


F`r` voia ei, \i \ntoarse surâsul.
– E[ti un b`rbat periculos, Philip Sterling...
– Ce vrei, nu putem avea totul... Bogat [i gentil, nu ]i se
pare c` este prea mult?
Angie nu r`spunse. De câte ori se gândise la asta? Se
\ntrebase dac` Philip preg`tea terenul ca s-o fac` metresa lui
– dac` \ncerca, \ntr-un fel, s-o corup`.
– Nu vreau s` devin o femeie \ntre]inut`, Philip.
El p`ru surprins.
– |n felul acesta vezi darurile mele?
– Am dreptate?
– Da, r`spunse el.
– Atunci, ce trebuie s` fac?
– Surâde, f` ce-]i place, nu-]i face probleme. |ntr-un
cuvânt, distreaz`-te.
– S` m` distrez... repet` ea.
Ce-[i imagina! C`-i va acorda statutul de metres`? Nu, el
dorea doar o pl`cere de o noapte!
Dar, de ce s` nege? Ea a[tepta aceast` noapte cu o
ner`bdare de necrezut, cum nu mai sim]ise niciodat`.
Deodat`, privindu-l cum bea o \nghi]itur` de cafea, dori
s`-l roage s-o duc` imediat la hotel. Nu mai voia s` joace rolul
unei p`pu[i pe care o \mbraci, nu mai sim]ea nevoia s`
dejuneze, avea stomacul strâns [i nu putea \nghi]i nimic.
– {i dac` ]i-a[ spune c` nu m` amuz deloc? articul`.
106 ISOBEL COOK

{i, dac` ]i-a[ spune c` mi-ar pl`cea mai bine... c` a[


prefera... c` a[ dori...
Cuvintele nu re[eau s` treac` dincolo de buzele sale, s`
exprime clar dorin]a ce se n`[tea \n ea. Dar, f`r` \ndoial`,
Philip ar putea s-o citeasc` pe fa]a ei ce ro[ea, \n ochii ei?
Da, i se citea pasiunea \n ochii alba[tri, fixa]i asupra ei.
– Philip... murmur` ea.
– Da, [tiu, r`spunse el, cu o voce r`gu[it`.
El se ridic` [i se \ntoarse spre vânz`toare, care se dep`rtase
politicos \n timpul conversa]iei.
– Doamn`, poate p`stra taiorul pe dânsa, zise el.
Mul]umesc, dar v` rog s` ne \mpacheta]i rochia oranj
\mpreun` cu cea neagr`. Func]ionara cl`tin` din cap, iar el \i
d`du cartea sa de credit.
Când \[i \ntoarse aten]ia spre Angie, aceasta tremura
efectiv, atât de excita]ie, cât [i de spaim`.
Cinci minute mai târziu, se \ndreptau \ntr-un taxi c`tre
hotel. |n timpul c`l`toriei, Philip nu spuse nici un cuvânt, nici
când ajunser` \n holul hotelului. Angie era recunosc`toare
pentru t`cerea sa, deoarece se sim]ea incapabil` s` sus]in` o
conversa]ie.
Imediat u[ile ascensorului se deschiser` [i se g`sir` \n fa]a
unei u[i grele de lemn. Philip introduse cheia \n broasc`;
pentru prima oar`, se \ntreba cu ce va sem`na aceast
"apartament nup]ial".
JUR~MÂNT SUB STELE 107

Ea nu \ncerc` s`-[i ascund` surpriza [i \ncântarea când


tovar`[ul ei se d`du la o parte s` o lase s` intre.
Mobila [i zidurile erau albe, perdelele [i mocheta ivoar,
pernele [i l`mpile aurite... Cât prive[te mesele, erau acoperite
cu sticl` mat`. O fereastr` imens` se deschidea c`tre port; o
lustr` magnific` de cristal spânzura dintr-un plafon decorat cu
stucaturi.
– Ce loc magnific! exclam` Angie.
Ea privi patul mare cu baldachin, \mpodobit cu o plapum`
de saten alb cu auriu [i cu patru perne mari, cu fe]e de saten.
Da, era un pat f`cut pentru o tân`r` c`s`torit`, \n c`l`torie de
nunt`...
– |]i place? \ntreb` Philip, apropiindu-se \n spatele ei [i
punându-i mâinile pe umeri.
– Este... este \ncânt`tor, reu[i ea s` r`spund` cu o voce gâtuit`.
Deodat`, se sim]i crispat`, \ncordat`, ]eap`n` ca o statuie.
– |ncearc` s` te relaxezi, \i suger` \nceti[or Philip.
Când se aplec` pentru a o s`ruta pe gât, Angie \n]epeni [i
mai mult.
– Trebuie s`... s` merg la toalet`, zise ea, gr`bindu-se c`tre
u[a camerei de baie.
Intr` [i \nchise u[a dup` ea. Un lung moment r`mase
nemi[cat`, sprijinit` de u[`, cu ochii \nchi[i [i inima
b`tându-i rapid.
Când ridic` \n sfâr[it pleoapele, putu constata c` se g`sea
\n cea mai mare sal` de baie pe care o v`zuse \n via]a ei [i
108 ISOBEL COOK

frumos decorat`: o cad` imens`, rotund`, ocupa mijlocul


\nc`perii \n timp ce, \ntr-un col], se ridica o spa]ioas` cabin`
de du[ cu pere]i de sticl` mat`. Pere]ii erau acoperi]i \n
\ntregime cu marmur` alb` cu vini[oare aurii. Erau [i trei
lavabouri, un bideu [i veceuri, toate de culoare crem. Cât
prive[te robinetele, acestea erau aurite [i \n form` de mici
Cupidoni, apa curgând prin s`ge]ile zeului dragostei.
Periu]e de din]i, batiste, bonete de baie, nimic nu lipsea
pentru a se asigura confortul clien]ilor. Angie remarc` chiar [i
un telefon fixat pe perete. Cât prive[te halatele [i prosoapele,
de un alb imaculat, erau [i ele brodate cu un mic Cupidon
aurit.
"Dumnezeule, gândi ea, este un apartament nup]ial pentru
miliardari!".
For]ându-se s` respire calm, reu[i s`-[i revin` [i decise s`
se \ntoarc` \n camera vecin`. Acolo, spre marea sa surpriz` \l
g`si pe Philip umplând dou` cupe cu [ampanie. O g`leat` cu
ghea]`, din argint gravat, era pus` pe o m`su]` rulant`, al`turi
de un co[ mare cu fructe [i cu un platou cu brânzeturi.
– Toate acestea au fost aduse \n timp ce erai \n sala de
baie, \i explic` Philip. Cu ur`ri din partea direc]iei...
– O...
Amintindu-[i sfaturile Vanessei – "S` bei un pahar sau
dou`. Aceasta te va destinde" – tân`ra femeie \naint` [i
accept` cupa ce i se \ntindea.
Philip surâse [i ciocni paharul cu al ei.
JUR~MÂNT SUB STELE 109

– Pentru frumoasa mea mireas`! zise el.


Din nou, Angie \n]epeni.
– Nu face asta, murmur` ea.
– Ce?
– Nu-]i bate joc... de...
– Crezi c` asta este inten]ia mea? Crede-m`, \n acest
moment nu vreau s`-mi bat joc. Nu regret decât un lucru: c`
am a[teptat atât de mult. Trebuia s` fac asta cu ani \n urm`.
E[ti nemaipomenit de frumoas`... ad`ug`, punându-[i u[or
mâna pe gâtul lui Angie... Dar este prea târziu s` punem
\ntreb`ri sau s` avem remu[c`ri. S` bem!
El duse cupa la buze [i lu` o \nghi]itur`; Angie \l imit`.
– |nc`, o \ndemn` el.
De data aceasta, el lu` propriul pahar [i o f`cu s` bea,
\nceti[or. Era un gest de o infinit` sezualitate [i Angie sim]i o
dulce \nfiorare. Imediat, sim]i cum i se \nvârte capul, nu atât
din cauza alcoolului, cât din cauza emo]iilor intense pe care i
le trezea Pilip; picioarele \i tremurau pe tocurile \nalte.
Philip l`s` cupa jos [i o \nl`n]ui. Ridicând ochii spre el,
Angie \i arunc` o privire plin` de adora]ie, de predare
complet`.
F`r` un cuvânt, o ridic` [i o duse pân` la patul imaculat.
Ea \nchise ochii când se a[ez` al`turi [i \ncepu s-o dezbrace.
O ame]eal` delicioas` o cuprinse.
Când deschise ochii, nu mai avea decât sutienul [i chilo]ii;
c`ma[a lui Philip era descheiat`.
110 ISOBEL COOK

Privirile li se \ncruci[ar`.
– Te sim]i bine? \ntreb` el.
– Nu [tiu, m`rturisi ea.
– Ai s` vezi, totul va fi bine peste un minut sau dou`. Doar
c` ]i-ai b`ut [ampania prea repede.
– Tu m-ai f`cut s` beau, remarc` ea.
El se mul]umi s` surâd` [i, cu un gest foarte natural, \[i
scoase c`ma[a.
Angie nu uitase bustul lui neted [i musculos, \ntotdeauna
bronzat [i sculptural. |l privea acum cu emo]ie, cu o \ncântare
nespus`. La gândul c`, pentru câteva ore, acest corp splendid
era la dispozi]ia ei, c` putea s`-l ating` [i s`-l mângâie \n voie,
sim]ea cum i se usuc` gura, iar vârfurile sânilor i se \nt`resc
sub ]es`tura de saten sidefiu.
Privirea lui Philip se fix` pe pieptul ei; \ntinse mâna pentru
a-i mângâia un sân cu vârful degetelor. F`r` voia ei, Angie l`s`
s`-i scape un geam`t de pl`cere. Ca pentru a r`punde la acest
semnal, Philip se aplec` [i-i cuprinse buzele cu ale sale. Mai
\ntâi tandru, aproape ezitant, s`rutarea deveni apoi exigent`,
s`lbatic`; tulburat` de dorin]`, Angie \[i \nnod` degetele peste
ceafa tovar`[ului s`u, atr`gându-l cu putere spre ea.
|n cele din urm`, el se smulse din aceast` \mbr`]i[are
s`lbatic` pentru a-[i l`sa buzele s` alunece pe ceafa tinerei
femei, pân` la un sân pe care \l mu[c` \nceti[or, mai \ntâi prin
]es`tura fin` a sutienului [i apoi gol, pentru c`,
nemairezistând, i-l desf`cu. O pl`cere pur` p`rea s` iradieze
JUR~MÂNT SUB STELE 111

\n tot corpul lui Angie, \n timp ce o chinuia o delicioas`


tortur`. Neobosit`, gura lui Philip trecea de la un sân la altul,
\mp`r]indu-le, rând pe rând, mângâieri [i mu[c`turi u[oare.
|n sfâr[it, \[i relu` explor`rile, trasând un drum fierbinte de-a
lungul pântecului plat al lui Angie. Philip nu se \ntrerupse
decât pentru a-i scoate chilo]ii; dar deja reveni, mângâindu-i
coapsele [i carnea dulce a pântecului.
Angie se ondula, cerea cu tot corpul, din toat` inima,
pl`cerea p`trunz`toare pe care o cunoscuse o singur` dat`,
una singur`, \n ma[ina lui Philip. Ce amintire vie va p`stra
acestui moment plin de extaz, ireal! Totu[i, de data aceasta,
mâna lui Philip [i nu gura mângâie subtil triunghiul umed
dintre coapsele sale, pân` când, f`r` s`-[i dea seama, \[i
dep`rt` din ce \n ce mai mult picioarele, ca pentru a-l chema
pe amantul s`u, pentru a-l ruga s`-i ofere pl`cerea suprem`.
R`spunzând rug`min]ii mute, Philip se dezbr`c` repede.
Angie \l privi f`r` fals` pudoare, admirându-l dincolo de
cuvinte.
Câteva secunde mai târziu, se \ntindea din nou al`turi de
ea.
– Acum, \i murmur` el la ureche, \nchide ochii, scumpa
mea. Nu te gândi la nimic altceva decât la noi doi, \mpreun`
unul \n bra]ele celuilalt ca doi iubi]i. Noi am a[teptat atât de
mult acest moment... Vreau s` fie de neuitat.
Un val de dragoste o invad` pe Angie [i \ntinse bra]ele
pentru a-l atrage pe Philip la ea, \n ea.
112 ISOBEL COOK

Când o penetr`, scoase un mic strig`t – un strig`t de pur`


bucurie, \n ciuda unei dureri trec`toare. Cum Philip se opri,
\l strânse, incitându-l s` continue pân` la apogeul pl`cerii. |n
sfâr[it, nu erau decât o singur` fiin]`.
Picioarele ei se \nf`[urar` \n jurul [oldurilor iubitului s`u
[i, instinctiv, se mi[car` la unison, condu[i de o senza]ie
extraordinar` pân` când, \mpreun`, \[i strigar` fericirea,
extazul de a se fi cunoscut [i recunoscut.
Lacrimile curgeau pe obrajii lui Angie, lacrimi de dragoste,
[i Philip se aplec` pentru a le sorbi, leg`nându-o pe tân`ra
femeie.
– Nu plânge, scumpa mea, murmur` el. Ai fost minunat`.
Doamne, dac` ai [ti cum regret c` trebuie s` m` \ntorc mâine
la Melbourne! A[ vrea s` r`mân aici [i fac dragoste secole
de-a rândul...
gianninajollys

Capitolul 8

La acest cuvinte, Angie se \ncord`, \nainte de a scoate un


lung suspin. Bine\n]eles, [tiuse de la \nceput c` leg`tura lor
va fi scurt`. Dar \i era greu s` revin` la dureroasa realitate,
dup` experien]a magic` pe care o tr`ise!
Din nou, suspin`! Philip ridic` privirea spre ea.
– Sunt suspine de satisfac]ie, de oboseal`... sau de alt
fel? \ntreb` el.
Ea surâse [i-i petrecu mâna prin p`r.
– Care este p`rerea ta?
– Nu [tiu, m`rturisi el gânditor. De aceea te-am \ntrebat.
Angie l`s` s`-i scape un mic râs nervos.
– Ei bine... un pic din toate trei. Sunt satisf`cut`, foarte
obosit` dar, de asemenea, foarte decep]ionat`...
concluzion` ea, cu o mutr` \mbufnat`.
114 ISOBEL COOK

– Decep]ionat`? repet` el, vizibil stupefiat.


– Da. A[ fi vrut s` r`mâi s` m` iube[ti secole \ntregi!
Dar... dac` trebuie s` te \ntorci la Melbourne, asta este,
nu-i a[a? Ne mai r`mâne sfâr[itul dup`-amiezii [i toat`
noaptea. {tii, Philip n-a[ fi a[teptat atâta timp, dac` a[ fi
[tiut c` este atât de minunat! Dar tu e[ti minunat! E[ti un
amant de vis, ]i s-a mai spus?
Philip \ncrunt` sprâncenele [i tân`ra femeie se \ntreb` ce
a spus r`u. El murmur` câteva cuvinte pe care nu le \n]elese
[i se ridic` brusc, pentru a se duce la baie, l`sând-o pe
Angie descump`nit` [i disperat`.
Când reap`ru pe pragul s`lii de baie, ea se a[ez` [i-l privi
cu un aer dezolat.
– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea. Ce am f`cut? De ce e[ti
furios pe mine?
– Nu-]i dai seama?
El se apropie [i o ridic` \n bra]e f`r` tandre]e.
– Mica mea Angie, vino cu mine. Tu [i cu mine vom face
o baie \n jacuzzi pus la dispozi]ia noastr` [i, \n acest timp,
vom avea o discu]ie ra]ional`.
Vorbind, a dus-o pân` la baie; f`r` polite]e, o arunc` \n
baia adânc` plin` cu ap` cald`, \mpro[când \n toat`
\nc`perea.
– E[ti un... un! exclam` ea, când reu[i s` ias` din ap`.
JUR~MÂNT SUB STELE 115

– Cum? \ntreb` el cu un aer batojocoritor, intrând \ncet


\n ap` [i \ncruci[ându-[i mâinile pe piept.
– Un ipocrit! Ceea ce te \mbolv`ne[te, este c` a[ putea
aprecia experien]a [i c` a[ vrea s-o reiau din nou! E[ti
nebun de furie la gândul c` altul ar putea s`-]i locul cât
timp e[ti plecat la Melbourne.
– N-ai s` te culci cu altcineva, decret` el. Niciodat`!
– Adev`rat? {i cum crezi c` m` vei \mpiedica?
– Luându-te de so]ie!
Timp de câteva minute, Angie nu [tiu ce s` spun`.
– {i ce te face s` crezi c` vreau s` m` c`s`toresc cu tine?
\ntreb` ea, \n cele din urm`.
– {tiu c` m` iube[ti.
"{i tu? se gândi ea cu am`r`ciune. Niciodat` nu mi-ai
vorbit de dragostea ta"...
– |]i ba]i joc de mine? Dup` cum ]i-am spus [i noaptea
trecut` nu pot iubi un b`rbat pe care nu-l cunosc! Este
adev`rat, am avut odinioar` o veritabil` pasiune
adolescentin` pentru tine; [i este adev`rat, exist` o atrac]ie
fizic` \ntre noi. Dar asta nu este dragoste.
– Ce [tii tu?
– Chiar dac` este un fel de dragoste – de[i \nc` m`
\ndoiesc – aceasta nu va dura. |n tot cazul, nu este felul de
dragoste care s` ofere unui cuplu o baz` solid`.
– Acesta este r`spunsul t`u?
116 ISOBEL COOK

Angie nu se putea ab]ine s` r`mân` datoare cu


r`spunsul. B`rbatul pe care-l iubea – pe care-l iubise
\ntotdeauna – o cerea \n c`s`torie [i ea \l refuzase. Indecizia
ei se transforma \n \ngrijorare; totu[i, f`când apel la bunul
sim] [i la curaj, declar`:
– Acum, da.
– {i pe viitor?
Ea \nghi]i cu dificultate.
– Depinde de tine, Philip. Trebuie s` \ncerc s` te cunosc
mai bine, s` [tiu ce sim]i cu adev`rat pentru mine... Chiar
de pe acum sunt sigur` c` ceea ce simt ar putea deveni o
dragoste adev`rat`.
– |n]eleg, zise el gânditor.
– {i tu? M` iube[ti? \ntreb` ea, re]inându-[i respira]ia.
Privirile lor se g`sir`, se \nfruntar`.
– Eu n-am obiceiul s` le spun femeilor c` le iubesc, când
tocmai m` p`r`sesc, r`spunse el pe un ton dur.
– Dar nu te-am p`r`sit... }i-am cerut s` faci un efort ca
s` fim mai apropia]i unul de altul. Problema cu tine este c`
ai ob]inut tot ce ai vrut f`r` efort. Trebuie s` \nve]i c` \n
via]` nu vine totul pe o tav` de argint, atunci când dore[ti.
F`r` s`-i r`spund`, Philip se apropie de ea.
– Ce... ce faci? se bâlbâi Angie.
– Exact ce mi-ai cerut s` fac.
JUR~MÂNT SUB STELE 117

|ncerc s` te cunosc mai bine, r`spunse el, mângâindu-i


prin spum` unul dintre sânii ridica]i.
– {i crezi c` este cel mai bun mijloc?
– Imagineaz`-]i, fac [i eu ce pot! Pentru c` trebuie s` te
cuceresc, folosesc cele mai slabe talente... Mi-ai spus c` sunt
"un amant de vis" [i eu profit. {tiu c` Angie a mea nu m-ar
fi min]it.
Tot vorbind, s-a apropiat atât de mult cât putea s` pun`,
f`r` efort, st`pânire pe buzele ei [i s`rutarea lor dur` mult
timp...

***

Angie era \ntoars` pe o parte [i privea pieptul lui Philip


care se ridica regulat \n ritmul respira]iei. Ea scoase un
suspin obosit. Lumina slab`, ce \ncepea s` \nro[easc`
ferestrele, ar`ta c` se apropie zorile.
– Ei bine, Philip, murmur` tân`ra femeie c`tre iubitul
s`u adormit, ai câ[tigat. {tiu acum c` nu pot risca s` te las
s` pleci ast`zi la Melbourne f`r` mine. Nu pot risca s` nu
m` mai ceri niciodat` de so]ie... de a nu mai fi niciodat` a[a,
culcat` lâng` tine.
118 ISOBEL COOK

Din nou scoase un suspin din adâncul inimii [i se


\ntoarse pe spate. Cum va fi viitorul ei dac` se va c`s`tori cu
acest b`rbat? |i va fi credincios? Va fi un bun tat` pentru
copiii lor? Va fi mereu al`turi de ea?
Se gândea cu invidie la cuplul p`rin]ilor s`i, atât de uni]i,
iubindu-se dup` atâ]ia ani.
Iat` ce visa ea. Vroia s`-[i creasc` acas` copiii, nu s`-i
trimit` \ntr-un pension de lux. Vroia ca b`rbatul ei s` se
\ntoarc` \n fiecare sear` acas`, nu s`-[i petreac` via]a \n
a[a-zisele "c`l`torii de afaceri".
C`s`torindu-se cu Philip Sterling, risca s` sacrifice toate
astea. N-ar fi tr`it \ntr-un infern? Din p`cate, s` se
resemneze s` tr`iasc` f`r` el ar fi o condamnare [i mai rea.
|nchise ochii [i reflect` la aceast` alternativ`. Dac`
renun]a s` se c`s`toreasc`, nu va mai sim]i niciodat` bra]ele
protectoare \n jurul s`u, buzele lui peste ale sale, corpul
\mpreunat cu al s`u. Niciodat` nu-l va mai auzi
murmurându-i la ureche cuvinte \ncânt`toare ca acelea pe
care i le-a repetat \ncontinuu \n timpul nop]ii: "E[ti atât de
frumoas`... Te ador... Te-am dorit \ntotdeauna... Te voi dori
mereu... Sunt nebun dup` tine"...
|ntr-o singur` noapte, cuvintele de dragoste o f`cuser`
pe Angie s` fie complet dependent` de el. {i ea \i spusese –
[i cu ce mândrie absurd` – c` nu putea s` ob]in` nimic f`r`
efort! F`r` s` ]in` seama de propria-i sl`biciune...
JUR~MÂNT SUB STELE 119

Soneria telefonului de pe noptier` o f`cu s` tresar`. Cine


putea s` fie? Vanessa era singura persoan` care [tia unde
s-o g`seasc`: Angie o sunase \n ajun pentru a-i spune unde
era [i s-o anun]e c` nu se va \ntoarce acas` \n noaptea
aceea.
– Vrei s` r`spunzi tu? morm`i Philip, pe jum`tate treaz.
Poate fi un incendiu \n hotel...
Angie \ntinse mâna spre receptor.
– Da? zise ea cu o voce care-i tr`da nepl`cerea c` fusese
deranjat`.
– Tu e[ti, Angie?
Bud! Doamne, era Bud! Angie \[i puse palma pe
microfon [i gemu.
– Ce este? \ntreb` imediat Philip, ridicându-se \ntr-un
cot.
– B-Bud, bâigui ea.
Philip trase o \njur`tur`. |n ceea ce o prive[te, Angie
\nghi]i cu dificultate [i reu[i s` spun` \n aparat:
– Da... eu sunt, Angie...
– Nu mi-am putut crede urechilor. Vanessa mi-a spus
unde e[ti [i cu cine. M-ai decep]ionat teribil – [i po]i s`-i
spui lui Philip c` atitudinea lui m-a dezgustat.
Mintea lui Angie \ncepu s` func]ioneze \n mare vitez`.
Niciodat` Vanessa nu i-ar fi dezvl`uit lui Bud unde se g`sea
dac` n-ar fi intervenit o urgen]`. Mai ales la o asemenea or`!
120 ISOBEL COOK

– Termin` cu predica, Bud! zise ea cu o voce alb`. Ce


s-a \ntâmplat?
– Mama a suferit o criz` cardiac`, r`spunse el, f`r`
ocoli[uri.
Angie crezu c`-i vine r`u. Cum, mama lor avusese un
atac?
Nu era posibil... Nu avea decât patruzeci [i opt de ani!
– Ea... n-a murit, nu-i a[a? Doamne, Bud, nu-mi spune c`
a murit... strig` la limita isteriei.
– Nu, n-a murit. Dar a fost dus` de urgen]` la spital.
Dup` cum spune tata, via]a ei este \nc` \n pericol.
Un val de lacrimi \ncepu s` curg` pe obrajii lui Angie.
Philip lu` telefonul din mâinile ei tremur`toare.
– Bud? Aici Philip. Angie este prea bulversat` pentru a
mai vorbi. Ce s-a \ntâmplat?
Lui Angie nu-i venea s` cread` ce auzise. Mama sa...
mama sa poate c` murea, acum. Ce se va \ntâmpla dac` va
sucomba? Ce va face Bud? Dar tat`l lor? Niciodat` nu-[i va
reveni... Era prea devreme. Mult, mult prea devreme!
– Pentru numele lui Dumnezeu, Bud, \ncearc` s`-]i dai
seama de priorit`]i, spuse deodat` Philip cu o voce t`ioas`.
Ce importan]` are c` Angie [i cu mine am petrecut noaptea
\mpreun` dac` mama ta este \ntre via]` [i moarte pe un pat
de spital? {i ce mai a[tep]i s` sari \n ma[in` [i s`-]i \ntâlne[ti
p`rin]ii? Gr`be[te-te [i fii atent la drum. Nu vei face nici un
JUR~MÂNT SUB STELE 121

serviciu tat`lui t`u dac` ma[ina ta va fi g`sit` \nfipt` \ntr-un


pom.
Cu toate \mprejur`rile, Angie nu se putu \mpiedica s` fie
impresionat` de tonul s`u ferm [i direct. De obicei, el se
ar`ta glume] \n raporturile sale cu Bud, nefiind niciodat`
b`nuitor fa]` de repro[urile sau ezit`rile acestuia... Dar, \n
anumite \mprejur`ri, putea s` demonstreze c` [tia s`
gestioneze crizele mai bine ca oricine.
– Nu, s` nu pierzi timpul s-o cau]i pe Angie aici, relu` el,
st`pân pe sine. O voi conduce eu acolo. {i dac` a[ fi \n locul
t`u, mi-a[ ]ine gura \n ceea ce ne prive[te pe Angie [i pe
mine. Dac` spui p`rin]ilor t`i ceva dezgreabil despre noi, te
jupoi de viu! |n]elegi?
F`r` s` a[tepte r`spunsul, se aplec` peste Angie [i puse
cu putere receptorul \n furc`. Expresia sa feroce se \ndulci
pe loc când privirea se ab`tu asupra fe]ei acoperite de
lacrimi a tinerei femei.
– S`rmana mea drag`, murmur`, luând-o \n bra]e [i
leg`nând-o \ncet. {tiu ce reprezint` mama ta pentru tine...
pentru voi to]i! Este o femeie formidabil`.
Mi[cat` de gentile]ea lui, Angie f`cu un efort pentru a nu
izbucni din nou \n lacrimi. |n cele din urm` [i \mpotriva
voin]ei sale se desprinse din \mbr`]i[area lui.
– Vrei s` m` conduci acolo, Philip? \ntreb` ea. Nu trebuia
s` mergi ast`zi la Melbourne?
122 ISOBEL COOK

– Trebuia s` plec, dar cum s` te las \n asemenea


momente? Ai nevoie de mine, Angie.
Ochii tinerei femei se umplur` de lacrimi.
– Da... da... este adev`rat, admise ea. Philip, eu...
– Taci, nu spune nimic. Nu este momentul; ceea ce sim]i
este denaturat de circumstan]e. Acum gr`be[te-te s` faci un
du[, draga mea, \n timp ce eu voi comanda un mic dejun
rapid. Trebuie s` ne gr`bim, pentru c` trebuie s` trecem [i
pe la tine, s`-]i iei ni[te lucruri.

***

|n mai pu]in de o or`, Angie intra \n apartamentul s`u.


Era ora [ase [i dou`zeci [i cinci de minute la ceasul din
salon.
– Tu e[ti, Angie? \ntreb` vocea somnoroas` a Vanessei.
– Da, da, sunt doar eu.
Prietena sa ap`ru câteva minute mai târziu, \n c`ma[` de
noapte, cu p`rul zburlit.
– Sper c` nu e[ti sup`rat` pe mine, zise ea nelini[tit`. Nu
vroiam s`-i spun fratelui t`u unde e[ti, dar când mi-a
explicat ce este cu mama ta, n-am putu s`-l refuz.
– Este foarte normal. Ai f`cut bine.
JUR~MÂNT SUB STELE 123

– Unde este Philip?


– M` a[teapt` \n ma[in`. Mi-a propus s` m` conduc` la
p`rin]ii mei.
– Presupun c` nu este momentul s` te \ntreb ce s-a
\ntâmplat \ntre voi?
– Nu, r`spunse Angie cu r`ceal`. |ntr-adev`r, nu.
Vanessa d`du din cap f`r` a se formaliza de tonul
tran[ant al prietenei sale.
– Vrei ceva? O cea[c` de cafea, de exemplu?
– Nu, nimic, mul]umesc.
– Sper din toat` inima c` mama ta se va face bine, zise
Vanessa \n timp ce Angie se schimba.
Tân`ra femeie abandon` taiorul oferit de Philip pentru a
\mbr`ca un pantalon alb [i un tricou \n dungi.
– {i eu sper, murmur` ea.
– Este atât de dr`gu]` la telefon.
– |ntr-adev`r, este o femeie adorabil`.
– Mama mea este odioas` [i totu[i o iubesc.
Lui Angie \i tremura b`rbia. Vanessa se apropie de ea [i
o lu` \n bra]e.
– Haide, plângi, \i spuse ea cu duio[ie. Nu trebuie s` faci
pe viteaza cu mine.
Angie plângea.
Zece minute mai târziu, era \n ma[ina lui Philip [i se
\ndreptau \n vitez` spre nord.
Capitolul 9

– Ce faci exact, ca meserie? \ntreb` Angie.


Philip se \ntoarse scurt spre ea. De aproape o or` rulau
aproape \n t`cere; singurul sunet, \n habitaclu, era o muzic`
slab`, venit` de la radio.
– Nu e[ti obligat` s` vorbe[ti, dac` nu vrei, sublinie
Philip, \ndreptându-[i aten]ia spre drum.
– {tiu. Dar vreau, cu adev`rat, s`-mi spui ce faci. Bud
mi-a spus \ntr-o zi c` munce[ti \n domeniul exportului la
Sterling Industries; \n ce const` munca ta?
Din nou el \i arunc` o privire rapid`.
– A[adar nu [tii? se mir` el.
– Ce s` [tiu?
– Am p`r`sit acest post acum un an. |n prezent, sunt
pre[edinte-director general la Sterling Industries.
JUR~MÂNT SUB STELE 125

T`n`ra femeie r`mase cu gura c`scat`.


– Nu... nu, nu [tiam, zise ea \n sfâr[it. Credeam c` tat`l
t`u conduce compania.
– Da, el trebuia s-o fac`. Dar, din p`cate, se dezinteresa
din ce \n ce mai mult de societate [i aceasta avea de suferit.
Alegând s` locuiasc` la Sydney, s-a rupt de lumea de afaceri;
dup` cum [tii, aproape toate \ntreprinderile influente au
sediile sociale la Melbourne. A fost gre[eala mamei mele: ea
refuza s` locuiasc` la Melbourne [i ob]inea ce vroia... Când
l-am \nlocuit, câteva ramuri ale companiei aveau mari
probleme. Am avut [ansa s` realizez o mai bun` organizare
[i suntem gata acum s` profit`m de un nou start.
Angie era impresionat` [i surprins`.
– Dar cum ai reu[it s`-l \nlocuie[ti pe tat`l t`u? L-ai
convins s` se retrag`?
– Nu. A murit.
Angie nu-[i putu re]ine un mic strig`t.
– Nu [tiam c` nu cuno[teai acest lucru, continu` Philip.
Bud era la curent, mi-a dat chiar [i un telefon, \n vremea
aceea. Credeam c` ]i-a spus.
– Nu, nu mi-a spus... Doamne, sunt chiar dezolat`,
Philip. Cred c` m-ai g`sit nepoliticoas` c` nu ]i-am telefonat
sau s`-]i fi trimis câteva cuvinte. Dar cum a murit? Era
bolnav?
126 ISOBEL COOK

***

Ea p`stra amintirea unui b`rbat robust, \nc` frumos, care


p`rea s` aib` cincizeci de ani sau mai mult când l-a \ntâlnit.
– Da, foarte bolnav. Suferea de un cancer al ficatului [i
al pancreasului; medicii n-au mai putut s` fac` nimic. A
murit la trei luni dup` ce boala a fost detectat`.
– Cred c` a fost groaznic pentru voi to]i. Cred c`
s`rmana ta mam` a fost distrus`.
– Absolut, r`spunse el pe un ton plin de cinism. Atât de
distrus`, \ncât a f`cut \nconjurul lumii ca s`-[i revin`.
C`l`toria sa a \nceput a doua zi dup` \nmormântare. {i,
luna trecut`, a devenit a treia doamn` Jonathan Winthrop...
Din fericire pentru mine, domnul Winthrop locuie[te \n
Texas [i nu poate c`l`tori din cauza nu [tiu c`rei boli
ciudate [i rare a sângelui. Dup` p`rerea mea, data viitoare
când o voi vedea pe mama va fi la \nmormântarea noului
meu tat` vitreg. Dar nici asta nu este sigur, ad`ug` el, cu o
ironie caustic`. {i dac` am s` \ntârzii, risc s-o ratez – ea va
fi deja plecat` c`tre noi aventuri!
Angie vru s` \ncerce s-o apere pe mama lui Philip prin
câteva platitudini de circumstan]`, dar se ab]inu. Doamna
JUR~MÂNT SUB STELE 127

Sterling \i f`cuse o impresie atât de proast`, \ncât \n]elegea


perfect reac]ia fiului.
Preferând s` schimbe subiectul, Angie relu`:
– Poveste[te-mi una din zilele tale obi[nuite. Sau, mai
bine, una din s`pt`mânile obi[nuite.
– Te previn, ri[ti s` nu-]i plac` r`spunsul...
– Cu atât mai r`u, \mi asum riscul.
Ea detest` r`spunsul. Mai r`u: acesta o \ngrozi.
Philip muncea \n medie zece ore pe zi \n timpul
s`pt`mânii, \n weekend juca golf, mergea la teatru sau la
restaurant – dar \ntotdeauna pentru a discuta cu clien]i
poten]iali, sau pentru a se \ntre]ine cu unii dintre
concuren]i... Angie \ncepea s` \n]eleag` de ce mariajul s`u
fusese un e[ec! Ea \i \mp`rt`[i acest gând.
– Ui]i c` \n primii trei ani de c`snicie ocupam un post
mai pu]in solicitant! Aveam mai mult timp s`-l consacru
cupului. Timp de doi ani, Helen m-a \nso]it \n toate
c`l`toriile mele \n str`in`tate.
Angie se str`duia s` \n`bu[e gelozia pentru a se
concentra asupra faptelor pe care i le relata Philip.
– Când a murit tat`l meu, continu` el, mariajul meu era
deja \n agonie.
Helen refuza sistematic s` vin` cu mine: nu mai voia nici
s` \mpart` patul cu mine când eram acas`. |[i tr`ia via]a ei
separat`...
128 ISOBEL COOK

– Ca s` fiu cinstit`, m`rturisi Angie, g`sesc stilul t`u de


via]` actual incompatibil cu o via]` de familie decent` –
chiar [i al`turi de o femeie foarte \ndr`gostit` de tine.
– Cine vorbe[te? Angie psihologul... sau Angie tân`ra
care se gânde[te la cererea mea \n c`s`torie?
– Amândou`.
– Astfel te gânde[ti c` nu avem nici o [ans` s` fim ferici]i
dac` r`mân pre[edinte la Sterling Industries?
– S` zicem c` nu m-a[ c`s`tori cu pre[edintele lui
Sterling Industries, zise ea curajoas`.
Era sincer`. Philip sim]ea determinarea din vocea ei, c`ci
\njur` \nceti[or.
– {i ai accepta s`-mi devii metres`? \ntreb` el cu oarecare
brusche]e, privind-o pe tovar`[a sa cu coada ochiului.
Niciodat` nu s-a sim]it Angie atât de descump`nit` – nici
atât de decep]ionat`. Totu[i ar fi trebuit s` se \ndoiasc`
privind alegerea lui Philip... Singurul lui scop era de a se
asigura c` va r`mâne tovar`[a sa de pat permanent`? Nu
conta dac` ar fi fost sau nu c`s`tori]i...
– Ei bine? insist` el cu o voce dur`. Ai accepta?
Ea \nghi]i cu dificultate.
– |mi... imaginez c` da, articul` ea \n sfâr[it, cu o
sinceritate amar`.
Incapabil` s`-l priveasc`, se \ntoarse spre fereastr`,
moart` de ru[ine.
JUR~MÂNT SUB STELE 129

A fi metresa unui b`rbat \nsemna s` accep]i o rela]ie


bazat` pe sex, nu pe dragoste. Iat` ce-i propusese Philip...
{i totu[i, era ciudat c` dragostea o adusese \ntr-o asemenea
situa]ie. O dragoste care refuza s` moar`, care o f`cea s` se
tr`deze pe ea \ns`[i [i s` tr`deze valorile care i se
transmiseser` prin educa]ie.
O t`cere de plumb se a[ternu \n habitaclu.
Angie \[i p`stra cu obstina]ie capul \ntors spre portier`.
Ei nu se oprir` decât o singur` dat`, foarte pu]in; Philip
conducea \n permanen]` cu viteza maxim` legal`, f`r` s-o
dep`[easc`.
Treptat, peisajul deveni mai arid [i Angie putu constata
pe viu amploarea secetei de care tat`l s`u se plângea \n
fiecare an.
Bun fermier, domnul Brown reu[ise s` câ[tige suficien]i
bani pentru a-[i ]ine cei doi copii la universitate; dar, dac`
[tia s` protejeze recoltele de toate bolile majore, nu putea
s` fac` mare lucru \mpotriva lipsei ploii. {i dac` ferma sa
era pe o latur` vecin` cu un râu, acesta, redus \n unele
locuri la un firicel de ap`, nu era suficient pentru irigarea
propriet`]ii.
De altfel, se gândea Angie, cu o \mpuns`tur` \n inim`,
tat`l s`u avea multe alte griji \n aceste momente decât
seceta!
130 ISOBEL COOK

– Vrei s` trecem mai \ntâi pe la voi sau vrei s` mergem


direct la spital? \ntreb` Philip când se apropiar` de cap`tul
c`l`toriei.
– La spital, te rog. Risc`m s` nu fie nimeni acas`.
Philip \i urm` indica]iile pentru a g`si drumul c`tre
acesta [i, dup` pu]in timp, se opri \n parcarea acestuia.
– Ma[ina lui Bud este deja aici, constat` Angie, \n timp
ce se \ndreptau spre intrarea \n cl`direa principal` pe o
ar[i]` zdrobitoare. Prive[te, iat` camionet` tatei!
Ea nu [tia dac` este un semn bun sau nu. Toat` familia
era la spital pentru c` mama era \ntre via]` [i moarte? Sau
pentru c` se sim]ea mai bine [i putea s` primeasc` vizite?
Cel pu]in \n cele dou` cazuri se putea presupune c` Nora
tr`ia. Cel pu]in Angie spera din tot sufletul...
Philip \i puse o mân` pe um`r \n timp ce ea intr` \n holul
recep]iei.
– Mama ta este o lupt`toare, afirm` el. Se va face bine.
Vei vedea.
Dar aceste cuvinte lini[titoare nu reu[ir` s` calmeze
teama tinerei femei. Chiar dac` mama sa \[i va reveni dup`
atac, va r`mâne un "subiect de risc". Deja, câ]iva ani mai
\nainte, medicul lor de familie o sf`tuise s` piard` \n
greutate \n leg`tur` cu tensiunea ei foarte ridicat` – dar ea
nu fusese capabil` s` renun]e la hrana bogat` care-i pl`cea.
O va face de acum \nainte?
JUR~MÂNT SUB STELE 131

Vocea lui Angie tremura când se adres` recep]ionerei.


– Bun` ziua... Am venit s-o v`d pe Nora Brown. A fost
adus` aici \n urma unei crize cardiace... Sunt fata ei.
Surâsul func]ionarei o lini[ti pu]in.
– Da, \n]eleg. I-am v`zut trecând pe fratele [i pe tat`l
dumneavoastr`. Doamna Brown a fost transferat` de la
terapie intensiv` la un alt serviciu, ceea ce este un semn
bun. O g`si]i \n aripa C, camera 10. Lua]i ascensorul pe care
\l vede]i pân` la etajul trei [i urm`ri]i s`ge]ile.
Atât de mare era grija acesteia, \ncât lui Angie \i venea s`
plâng`. Ea \ncerc` s`-[i p`streze sângele rece, \i mul]umi
recep]ionistei [i se \ndrept` cu pa[i vioi c`tre ascensorul
indicat.
Camera 10 din aripa C era o camer` particular` [i
confortabil`, de[i mic`. Când Angie intr`, dup` ce b`tuse
\ncet la u[`, o g`si pe mama sa \n aparen]` adormit`; avea
figura tras` [i tenul cenu[iu. So]ul s`u st`tea al`turi pe pat,
]inându-i mâna, iar Bud st`tea \n picioare lâng` fereastr` [i
p`rea pierdut \n contemplarea arborilor rari ce jalonau
parcarea.
Cei doi b`rba]i se \ntoarser` spre u[` când intr` Angie.
Ea putu s` citeasc` \n privirea tat`lui s`u o mare bucurie. |n
schimb, cea a lui Bud tr`da un viu resentiment.
– Angie este aici, murmur` Morris Brown la urechea
so]iei sale, pe un ton vesel.
132 ISOBEL COOK

Ochii bolnavei se deschiser` imediat.


– Angie...
Vocea sa era r`gu[it` [i nesigur`. Când \i \ntinse bra]ele,
Angie, incapabil` s`-[i re]in` lacrimile mult timp, se repezi
spre ea.
– Vino, vino, scumpa mea, murmur` mama, leg`nând-o
\nceti[or. M` simt bine. Trebuia mai mult de o criz` de
inim` s` m` omoare!
– Haide, haide... morm`i Morris. Tu n-ai fi aici, la ora
asta, dac` nu te-a[ fi transportat la urgen]`!
– Tat`l t`u exagereaz` \ntotdeauna, afirm` Nora,
[tergând cu un prosop lacrimile ce [iroiau \nc` pe obrajii
lui Angie. Am avut doar un cheag mic de sânge \ntr-un loc
nepotrivit, asta-i tot... Doctorul mi-a spus c`
electrocardiograma nu ar`ta nici un pericol serios.
– El a subliniat, de asemenea, c` dac` nu te ]ii serios de
regim, ri[ti s` ai mai pu]in noroc data viitoare \i reaminti
so]ul ei, cu un aer sever dar tandru.
– Regim, regim, regim... suspin` Nora. Nu ave]i \n gur`
to]i decât acest cuvânt. Cred c` este cel mai oribil cuvânt de
pe p`mânt!
– {i eu g`sesc cuvântul "mort" cel mai urât, interveni
Bud. Te rog, mam`, fii rezonabil` [i ascult`-l pe doctor. A
]ine regim nu \nseamn` s` te \nfometezi! Trebuie doar s`
m`nânci diferit, asta-i tot!
JUR~MÂNT SUB STELE 133

– Tu vorbe[ti! bomb`ni ea.


– Bud are dreptate, doamn` Brown.
Pentru prima oar`, ochii Norei se oprir` asupra lui
Philip.
– Oh, oh! Iat` cine este! Nu s-ar spune c` este Philip
Sterling? Angie, spune-mi c` visez!
Tân`ra se ridic` [i-i adres` lui Philip un surâs obosit.
– Mam`, din p`cate, ai dreptate; este \ntr-adev`r Philip!
A sosit pe nea[teptate la Bud sâmb`t` seara, \n timpul
seratei de aniversare [i era \nc` la Sydney când am aflat c`
e[ti bolnav`. A avut amabilitatea s` m` aduc` pân` aici.
– Bine, bine... murmur` mama sa, b`nuind c` Angie
nu-i spunea tot. Este adorabil din partea ta, Philip. Dar ce
a[tep]i pentru a m` \mbr`]i[a?
Philip se execut` râzând.
– Sunt fericit s` constat c` nu v-a]i schimbat, doamn`
Brown! exclam` el.
– Nu pot s` spun acela[i lucru despre tine, fiule! Te
g`sesc mai obosit. Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, ai nevoie de
o noapte bun` de somn [i s` profi]i de aerul curat de la ]ar`.
De ce nu r`mâi câtva timp la ferm` cu noi?
– Mi-ar face pl`cere, doamn` Brown, dar afaceri urgente
m` cheam` la Melbourne. Trebuie s` m` \ntorc la Sydney
mâine diminea]` [i s` iau un avion de acolo.
– P`cat.
134 ISOBEL COOK

Voi, cei tineri, nu v` da]i seama cât de scurt` este via]a.


S` nu te \ndoie[ti: s` nu ]i-o gre[e[ti pe a ta, f`când lucruri
care nu-]i aduc fericirea! Aminte[te-]i c` n-ai decât una. {i
mai ales, nu l`sa pe mai târziu ceea ce ai fi putut face de
mult timp... Când cuno[ti momente dificile, ca acela pe care
\l tr`iesc eu, ai tendin]a s`-]i redefine[ti priorit`]ile \n via]`.
De exemplu, Morris [i cu mine, am decis s` nu mai amân`m
c`l`toria pe care o vis`m de mult timp. Nu-i a[a, Morris?
– Absolut, \nt`ri interpelatul. {i cu atât mai r`u pentru
neacoperirea noastr` bancar`!
Intrarea unei infirmiere cu o figur` sever`, puse cap`t
acestei conversa]ii.
– Medicii au spus c` domna Brown trebuie s` se
odihneasc`, decret` ea, indicând \ntregii trupe drumul
c`tre ie[ire. {i e valabil [i pentru dumneavoastr`, ad`ug` ea,
adresându-i-se domnului Brown, care se preg`tea s`
riposteze. Ave]i, \n egal` m`sur`, nevoie de odihn`.
– De altfel, trebuie s` mergi s` hr`ne[ti câinii, \i aminti
Nora. Poate a]i putea reveni disear`? \ntreb` ea, aruncând o
privire seduc`toare c`tre infirmier`.
– Bine, de acord, morm`i aceasta. Dar nu mai mult de o
or`!
Angie decise s` nu se \ntoarc` a doua zi cu Philip la
Sydney. Tat`l s`u ar`ta extenuat [i prost hr`nit; va r`mâne
pu]in [i se ocupa de el. {coala nu se va d`rma dac` va
JUR~MÂNT SUB STELE 135

absenta o s`pt`mân` – mai ales la aceast` epoc` din an: to]i


elevii din clasele terminale \ncheiaser` cursurile [i \n dou`
s`pt`mâni va \ncepe vacan]a mare.
Ea trebuia, probabil, s` se \ntoarc` [i s` pun` ordine \n
lucr`ri, \nainte de concediul estival; poate chiar s`-[i dea
demisia. Dac` devenea metresa lui Philip, trebuia s` se
mute la Melbourne... Cu toate c` nu prea \i pl`cea ora[ul,
nu-[i putea \nchipui via]a departe de Philip.
– De ce nu-l \nso]e[ti pe tata pân` acas`, Bud? suger` ea
când se \ndreptau spre ascensor. Philip [i cu mine mergem
s` c`ut`m ceva de mâncare [i v` \ntâlnim cât mai curând
posibil.
– OK, r`spunse fratele s`u pe un ton sec.
F`r` un cuvânt \n plus, se \ndep`rt` cu r`ceal`. Dup`
cum se vedea, nu iertase "tr`darea" lor.
– Voi vorbi cu el, declar` Philip.
– Nu [tiu dac` va servi la ceva, observ` Angie suspinând.
Este foarte furios pe mine.
– Nu, este furios pe mine. {i pe drept cuvânt.
Angie \i arunc` o privire.
– Ce vrei s` spui?
– Ei bine, iat`... Totul a \nceput \n vara când am fost la
voi. La \ntoarcerea la universitate, Bud a developat
fotografiile pe care le f`cusem cu to]ii. {i \n ele se vedea c`
tu [i cu mine nutream sentimente puternice unul pentru
136 ISOBEL COOK

cel`lalt. Deodat`, Bud m-a acuzat c` te-am sedus. A trebuit


s` jur c` \ntre noi nu s-a petrecut nimic, era ca un nebun...
Mi-a spus c` dac` \]i ating un singur fir de p`r, m` va
ucide... Nu \nceta s`-mi repete cât e[ti de tân`r` [i de
inocent`, c` meritai ceva mai bun decât un stricat ca mine...
{i, cinstit vorbind, eram de acord cu el. {i sunt [i acum. La
asta te-ai gândit când ai refuzat s` te c`s`tore[ti cu mine.
Angie scutur` din cap, str`duindu-se s`-[i re]in`
lacrimile.
– Dar \]i promit c` nu sunt monstrul pe care \l descrie
Bud, continu` Philip, luând, f`r` \ndoial`, t`cerea ei drept
o aprobare. M` gândesc chiar c` a[ putea s`-mi isp`[esc
gre[elile... dac` nu este prea târziu...
– Prea târziu pentru ce?
– Prea târziu pentru a ob]ine ce-am visat... r`spunse el,
cu o flac`r` arz`toare \n fundul ochilor. Pe tine, Angie. Pe
tine te vreau, murmur` el [i se aplec` s-o s`rute.
Angie fu cea care puse cap`t s`rut`rii lor, \nsp`imântat`
de dorin]a pe care o sim]ea urcând \n ea. Cum era posibil
ca un b`rbat s` exercite o asemenea atrac]ie asupra ei?
Murea de dorin]a de a face dragoste acolo, \n parchingul
spitalului, unde se g`sea mama ei \n urma unui grav atac
cardiac!
Totu[i, ce-i promitea el? C` se va schimba? Desigur – dar
sentimentele sale nu erau suficiente pentru a-l re]ine lâng`
JUR~MÂNT SUB STELE 137

ea. Mâine, orice se va \ntâmpla, el se va \ntoarce la


Melbourne. {i ea \l va urma, dac` i-o va cere, \l va l`sa s`-i
conduc` via]a [i s` dispun` de ea dup` bunul s`u plac...
Angie râse amar, dezam`git`.
– Ei bine, vezi? Ai ce ]i-ai dorit. Eu chiar de pe acum am
acceptat s`-]i fiu metres`.
– {i nu voi \ncerca s`-]i schimb hot`rârea, afirm` el,
atr`gând-o din nou \n bra]ele sale.
– Fii atent, \l preveni ea; faptul c` am spus da nu-]i d`
dreptul s` te por]i r`u cu mine. Dac` n-ai s` m` respec]i, am
s` te trimit la dracu!
– Dac` te voi lipsi m`car o zi de respect, draga mea, voi
merge eu \nsumi acolo!
Aceasta suna ca o promisiune solemn` [i aceast`
constatare o mi[c` pe Angie. |n aceast` clip` ar putea crede
c` Philip este \ndr`gostit nebune[te de ea... Totu[i, bunul
sim] o punea \n gard` \mpotriva concluziilor prea gr`bite.
Ea [tia c` Philip nu era capabil de o astfel de dragoste. Dup`
propriile lui afirma]ii, o "vroia", dar n-o iubea.
– Bine, \]i amintesc c` trebuie s` c`ut`m ceva de
mâncare, \i aminti el, luând-o de bra].
Alungându-[i gândurile negre, \l urm` pân` la ma[in`.

***
138 ISOBEL COOK

– Domnule Brown...
Toat` lumea se \ntoarse spre Philip. Erau a[eza]i \n jurul
mesei din buc`t`rie [i mâncau ceea ce adusese Angie de la
birt.
|n timpul acestei mese nimeni nu vorbise. Angie era
foarte iritat` de atitudinea lui Bud, care nu \nceta s` le
arunce, ei [i lui Philip, priviri dispre]uitoare. Noroc c` tat`l
s`u era prea preocupat pentru a observa aceste manevre...
– Da, Philip? \ntreb` Morris.
– Cu privire la aceast` c`l`torie pe care so]ia [i
dumneavoastr` vre]i s-o \ntreprinde]i... Iat`, [tiu c` sunte]i
un om mândru [i c` niciodat` nu ve]i accepta un gest de
caritate. Dar mi-ar face pl`cere s` v` ofer aceast` vacan]`. A[
vrea s` considera]i aceasta ca un gest de mul]umire pentru
gentile]ea cu care m-a]i ad`postit \n timpul verii pe care am
petrecut-o aici. {ti]i, mi-o amintesc ca pe cea mai frumoas`
vacan]` din via]a mea.
Bud scoase un fel de fluierat r`ut`cios care atrase
privirea surprins` a tat`lui s`u [i una furioas` din partea lui
Angie.
– Crezi c` n-ar trebui s` accept oferta prietenului t`u,
Bud? se mir` Morris.
– Da, da, bine\n]eles, afirm` Bud cu rea-voin]`. El are
posibilit`]i... Nu-i a[a, Philip? ad`ug` el, luându-l pe dup`
umeri, \ntr-o parodie de gest amical.
JUR~MÂNT SUB STELE 139

Ce \nseamn` câteva mii de dolari pentru un Sterling?


Morris d`du din cap.
– Nu asta este problema. Propunerea ta \mi merge la
inim`, Philip, dar nu cred c` Nora va aprecia prea mult
aceast` idee. |n]elegi, ei nu-i place s` datoreze cuiva ceva. {i
apoi, nu-i plac cadourile scumpe.
Angie puse mâna peste cea a tat`lui s`u.
– Papa, nu fi a[a! Cum a spus Philip, voi i-a]i oferit o
vacan]`; acum e rândul lui, asta-i tot!
– Presupun c` o putem considera astfel, admise Morris
cu un suspin. Bine, de acord... Dar atunci, nimic prea
scump. {i f`r` trasee lungi. Trebuie g`sit` o localitate aici,
\n Australia. Un loc cu adev`rat frumos [i lini[tit.
– Cunosc un astfel de loc, exclam` Philip. Insula lui
Orfeu. Este una dintre insulele cele mai la nord de Marea
Barier` de Coral [i, \n acela[i timp, una dintre cele mai
pu]in frecventate.
"Ai uitat s` adaugi c` e [i una dintre cele mai scumpe",
se gândea Angie. Dar nu f`cu nici o remarc`. Nici Bud, slav`
Domnului, de[i experien]a lui ar`ta c` [i el [tia cât putea s`
coste o vacan]` pe insula lui Orfeu.
– Nora a visat \ntotdeauna s` stea câteva zile pe una
dintre aceste insule... murmur` Morris, vizibil câ[tigat de
idee.
– Adjudecat! spuse Philip râzând.
140 ISOBEL COOK

Angie, dac`-]i dau bani, te-ai putea ocupa de organizare?


M` gândesc c` perioada cea mai bun` ar fi \n timpul lunii
mai. |n plus, pân` atunci, mama ta va fi complet restabilit`
[i ar putea profita la maximum.
– Da, mai este o lun` bun`, aprob` Morris. La acel
moment, a[ fi terminat de strâns recolta de var`. {i sunt
sigur c` vecinii ar accepta s` se ocupe de animale \n lipsa
noastr`.
– Perfect! exclam` Philip.
– Bine, acum v` rog s` m` scuza]i, continu` Morris,
punându-[i scaunul la loc. Vreau s` merg s` fac o mic`
plimbare pe malul râului. Am o groaznic` durere de cap [i,
\n general, sunt obosit.
Angie \[i privi tat`l \n timp ce acesta ie[ea pe verand`
[i-[i tr`gea pe ochi p`l`ria. Ea se ruga din toat` inima ca
mama sa s`-[i revin` repede de pe urma atacului. Morris
Brown nu suporta s`-[i vad` so]ia \n starea asta.
– Trebuie s` fie grozav s` po]i pl`ti totul dup` dorin]`,
remarc` Bud cu un surâs r`ut`cios \n direc]ia lui Philip.
Prietenie... considera]ie. Ce Dumnezeu, Angie, n-ai nici un
fel de mândrie? Mica mea sor`! Nu-]i dai seama c` nu e[ti
decât un nume \n plus pe o list` care cuprinde deja sute [i
c` \nc` nu s-a terminat? Când se va s`tura s` se culce cu
tine, Philip te va arunca precum o vulgar` batist` de hârtie
folosit`! Pentru el, tu reprezentai o sfidare, pentru c` erai
JUR~MÂNT SUB STELE 141

prima fat` pe care n-a avut-o de la prima \ntâlnire. Dar acum


nu mai e[ti o sfidare. Doar o s`rman` proast` care s-a gr`bit
s`-[i scoat` chilo]ii când marele Philip Sterling i-a cerut-o.
– Destul! \i t`ie Philip cuvintele, ridicându-se brusc.
Angie sim]i cum o \ncearc` un frison. Niciodat` nu-l
v`zuse pe prietenul s`u atât de amenin]`tor, atât de vizibil
scos din fire.
– S` ie[im, Bud, zise el cu o voce periculos de calm`.
– Philip, nu,strig` Angie. Te rog...
– Lini[te[te-te, Angie, n-am s`-l provoc pe fratele t`u la
duel. Vreau doar s` clarific unele lucruri cu el.
– E[ti... e[ti sigur?
– Ce Dumnezeu, Angie! explod` Bud. Suntem adul]i, nu
ni[te pu[ti. De altfel, sunt capabil s` m` ap`r [i singur, nu
este nevoie ca surioara mea s` se amestece. Dac` Philip vrea
s` se bat` cu mine, atunci s` vin`! A trecut mult` ap` pe râu,
de când eram doar un b`ietan de la ]ar` impresionabil [i
prea fericit s` ling` cizmele marelui Philip Sterling!
Angie d`du din cap, dar nu spuse nimic. Ea \i privea \n
t`cere pe cei doi b`rba]i \ndreptându-se spre garaj [i
trântind \n urma lor u[a grea de lemn.
N-au trecut decât dou`zeci de minute [i u[a garajului se
redeschise \ncet.
Cei doi ie[ir` \mpreun`. Bud p`rea pu]in z`p`cit, dar nu
se vedea nici un semn de violen]`. El se \ndep`rt` c`tre râu,
142 ISOBEL COOK

\n timp ce Philip venea spre cas`. Angie veni \n


\ntâmpinarea lui [i-l a[tept` pe verand`.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea nelini[tit`. Ce i-ai spus?
Timp de câteva secunde care \i p`rur` interminabile,
Philip se mul]umi s-o priveasc` intens.
– R`mâne \ntre el [i mine, Angie, declar` el, \n cele din
urm`.
– Dar... dar...
– Nu \ncerca s`-l faci pe Bud s` vorbeasc`, \i t`ie el
cuvintele. L-ai pune \ntr-o situa]ie stânjenitoare.
Ascult`-m`, Angie, am decis s` plec la Sydney. Cu cât voi
ajunge mai repede la Melbourne, cu atât va fi mai bine.
Astfel, a[ putea reveni la Sydney \n weekend-ul viitor. Ce
vrei s` faci pentru mama ta? Cât timp vei sta aici?
Totul se petrecea atât de repede... Angie nu [tia ce s`
r`spund`.
– M`... m` gândeam la cel pu]in o s`pt`mân`.
– Deci nu te vei \ntoarce la Sydney weekend-ul viitor?
– Nu. |mi imaginez c` Bud va fi acolo; m` voi \ntoarce
probabil cu trenul de duminic` seara. Trebuie s` fiu la
[coal` pentru ultima s`pt`mân` a trimestrului. Dar, Philip,
ce se \ntâmpl`?
– Despre ce vorbe[ti? Despre mine [i Bud?
– Nu! |]i vorbesc despre noi, Philip. Despre mine [i tine.
Ce a[tep]i din partea mea?
JUR~MÂNT SUB STELE 143

– E[ti gata s` revii cu privire la acordul nostru?


– Nu, deloc... Dar trebuie s` [tiu unde m` g`sesc.
Contezi c` vei veni s`-]i petreci weekend-ul cu mine, la
Sydney? Sau vrei s` demisionez [i s` m` mut la Melbourne?
– Ascult`, nu pot s`-]i spun precis ce se va \ntâmpla. Nu,
nu vreau s` demisionezi [i s` mergi la Melbourne. Voi veni
eu la Sydney, când voi reu[i s` aranjez totul. Pentru
moment, po]i continua s` tr`ie[ti [i s` lucrezi exact ca mai
\nainte.
Lumini de bucurie se ivir` \n ochii tinerei femei.
– Adev`rat? \ntreb`, ne\ndr`znind s`-[i cread` urechilor.
Oh, Philip, este minunat!
Sunt atât de fericit`!
Timp de câteva secunde, el nu zise nimic,
mul]umindu-se s-o priveasc`; apoi o trase spre el [i o s`rut`
\ndelung.
– Spune-mi c` m` iube[ti, murmur` el.
– Te iubesc, r`spunse ea, f`r` cea mai mic` ezitare.
– {i nu vei iubi niciodat` pe altcineva?
– N-am f`cut-o [i nu o voi face niciodat`.
– Este tot ce vroiam s` [tiu. La ce or` vei fi luni sear`
acas` la tine?
– C`tre patru [i jum`tate.
– Te voi \ntâlni atunci.
144 ISOBEL COOK

Cu aceste cuvinte, el cobor\ repede sc`rile verandei [i se


\ndrept` spre ma[in`, f`r` a mai arunca nici o privire \n
urm`.
Abia când ma[ina se dep`rt`, Angie \[i d`du seama de un
lucru esen]ial.
El nu-i spusese, la rândul s`u, c` o iube[te.
Capitolul 10

– A plecat Philip?
A[ezat` pe treptele pridvorului, ca odinioar` când era
copil, Angie ridic` privirea când Bud i se adres`.
– Da, r`spunse ea cu un suspin.
|i trebuir` câteva secunde ca s`-[i dea seama c` Bud nu
se mi[case [i o privea fix, cu o expresie ciudat` pe figur`, \n
acela[i timp \nsp`imântat` [i impresionat`. S-ar fi zis c`
\ncerca s` citeasc` \n ea, dar nu reu[ea cu adev`rat..
– Termin` s` m` prive[ti a[a, bodog`ni ea. Tu nu po]i
\n]elege. |l iubesc; \ntotdeauna l-am iubit. Din acea var`...
{tiu c` nu-l consideri demn de a fi iubit astfel, dar este.
Philip este un tip bun. Tu nu-l \n]elegi, asta este tot.
Fratele ei ridic` mâna, \n semn de ap`rare.
– Te \n[eli, Angie.
146 ISOBEL COOK

Cred c`-l \n]eleg perfect pe Philip. Poate mai bine ca


tine.
Angie s`ri \n picioare. Ochii ei aruncau fulgere.
– Te rog, termin` cu acea poveste a "c`l`ului de inimi".
Este o poveste veche. De ce te crezi \n permanen]` obligat
s`-l d`râmi pe Philip? |]i amintesc c` te-ai considerat cel mai
bun prieten al lui! {tii ce? Cred c` e[ti gelos pe el. C`
\ntotdeauna ai fost.
Cu mâinile \n [old, a[tept` s` vad` dac` lovitura [i-a atins
scopul. Dar remarc`, decep]ionat`, c` Bud surâdea.
– Cred c` \ncep s` \n]eleg ce-i place lui Philip la tine,
observ` el. E[ti o adev`rat` tigres`! {i eu continuam s` te
consider o adolescent` timid`... atât de inocent` \ncât avea
nevoie de fratele mai mare pentru a o proteja de Philip,
Marele Lup R`u!
– Philip n-are nimic dintr-un "mare lup r`u"! Ascult`-m`,
dac` se pare c` m-a sedus \n mod la[, \]i m`rturisesc c` nu
este cazul. De fapt...
– Este ceea ce mi-a spus [i el.
Angie \[i \ncrunt` sprâncenele.
– El... ]i-a spus. {i ce ]i-a mai povestit despre mine?
– Nu pot s`-]i reproduc.
– Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei s` spui? De ce
trebuie s` fi]i amândoi atât de discre]i?
– Philip dore[te acest lucru.
JUR~MÂNT SUB STELE 147

– {i de când \l ascul]i pe Philip? Eu sunt, totu[i, sora ta.


Nu este mai important decât un amic pe care nu l-ai v`zut
de atâ]ia ani?
– Imagineaz`-]i, surioar`, c` b`rba]ii nu sunt ca femeile.
Ei n-au nevoie s` se vad` de trei ori pe s`pt`mân` ca s`
r`mân` apropia]i.
– Visez! Iat` c` re\ncepi s`-i lingi cizmele lui Philip, ca
odinioar`! Nu [tiu ce ]i-a povestit \n hangar, dar s` [tii un
lucru: minunatul t`u Philip m-a cerut \n c`s`torie [i l-am
refuzat. Ei bine, \n schimb el s-a gr`bit s`-mi propun` s`-i
devin metres`!
– Se spune c`, acum, tu cau]i s`-l distrugi!
– Am acest drept. Eu sunt \ndr`gostit` de el.
Bud o privi câteva secunde \n t`cere, \nainte de a da din
cap, surâzând.
– {tii ceva, Angie? Aproape c` mi-e mil` de Philip. {i
când m` gândesc c` \n tot acest timp eu \ncercam s` te
protejez! Ce idiot am fost! concluzion` el, \ndep`rtându-se.
Auzind o cioc`nitur` u[oar` \n u[a biroului s`u, Angie
arunc` o privire c`tre pendula de pe perete. Era trei [i
jum`tate; nu putea fi vorba de Vanessa, profesoar`
con[tiincioas` al c`rei curs se termina dup` ce suna.
– Intr`, strig` ea.
Era Debbie. Adolescenta p`rea \ncântat`.
– Bun` ziua, domni[oar`, zise ea.
148 ISOBEL COOK

|mi pare r`u c` v` deranjez, [tiu c` nu aveam \ntâlnire...


Dar voiam s` v` spun c`... n-am f`cut-o. {ti]i? Cu Warren...
M-am gândit la ceea ce mi-a]i spus [i m-am hot`rât s` a[tept
pân` când voi \ntâlni pe cineva cu adev`rat special.
Angie sim]i cum i se umezesc ochii de emo]ie.
– Vroiam de asemenea, s` v` \ntreb dac` ve]i fi aici [i
anul viitor, continu` Debbie. Vreau s` spun c`... sunte]i a
treia noastr` consilier` \n trei ani... Dar v` iubim mult [i
ne-ar pl`cea s` r`mâne]i. Chiar [i Gloria v` iube[te mult!
Angie nu se putu ab]ine s` nu râd`. Gloria era fata cea
mai insuportabil` din [coal` – o "super-pacoste", dup`
expresia Vanessei.
– Asta este, \ntr-adev`r, un compliment! exclam` ea cu
umor. Lini[te[te-te, Debbie, r`mân.
– Super cool! M` duc s` le spun [i celorlalte. Erau
nelini[tite pentru c` a]i lipsit s`pt`mâna trecut`. Le era fric`
s` nu fi clacat...
– Nu, nu are leg`tur` cu voi, te asigur. |n realitate, mama
mea este bolnav`.
A avut o criz` cardiac`. Dar acum se simte mai bine. A
ie[it ieri din spital.
– Oh, nimeni nu ne-a spus...
Debbie \[i \ncrunt` sprâncenele, nemul]umit`.
– Aici nu ni se explic` nimic! Dac` am fi [tiut, v-am fi
putut trimite o scrisoare, ceva de genul `sta.
JUR~MÂNT SUB STELE 149

Angie se gândi c` acesta era unul dintre momentele ce


f`ceau ca meseria s` fie pl`cut`, \n ciuda muncii dificile.
– Mul]umesc mult, Debbie. E[ti adorabil`. Sunt foarte
mândr` de decizia pe care ai luat-o. Dovede[te c` ai crescut
[i c` te-ai maturizat.
Debbie surâse.
– Asta mi-am spus [i eu... Dar s` nu spune]i la nimeni.
Eu le-am spus c` am f`cut-o [i c` este fabulos! La revedere,
domni[oar` Brown!
Abia ie[ise, c` Vanessa \[i vâr\ capul pe u[`.
– Ce vroia Debbie? \ntreb` ea. Imagineaz`-]i c` a povestit
la toat` lumea c` [i-a pierdut virginitatea \n weekend-ul
trecut! Sincer, ce genera]ie!
– Eu nu g`sesc aceast` genera]ie foarte diferit` de a
noastr`, observ` Angie. To]i \ncearc` s` \n]eleag` ce
\nseamn` sexul [i dragostea... [i toat` lumea comite
gre[elile cele mai grosolane.
Ochii negri ai Vanessei se \ngustar` cu un aer b`nuitor.
– Nu-mi spune c` ai f`cut o gre[eal` ie[ind cu "c`l`ul de
inimi".
– Bine\n]eles c` da! El nu-mi va da niciodat` ceea ce
visez, Vanessa.
– Pot s` [tiu ce?
– O via]` normal` de familie, cu o cas`, copii [i un so]
care vine \n fiecare sear`...
150 ISOBEL COOK

– Ce oroare! Eu prefer cocteilurile [i c`l`toriile \n avion


particular!
– Materialisto! Po]i s` spui tot ce vrei, dar aerele tale nu
m` \n[al`. {tiu cum \l prive[ti pe Bret Johnson... Acum,
m`rturise[te: ce este \ntre profesorul de economie [i tine?
– Nu este mare lucru, pentru moment, r`spunse Vanessa
cu un mic zâmbet [iret. Dar cred c` m` place.
– Nu-i de mirare. E[ti destul de agreabil` pentru
profesor de mate feminin... Bine, \mi vei povesti totul pe
drum. Imagineaz`-]i c` Philip trebuie s` m` a[tepte acas`.
Trebuie s` m` gândesc la un alt mod de a te asculta.
– Nimic nu te-ar putea face s` te gânde[ti la altceva. O
[tii tot atât de bine ca [i mine!
Angie suspin` [i \i surâse prietenei sale.
– Poate ai dreptate...
La vederea Audi-ului negru al lui Philip, deja parcat lâng`
imobilul lor, Angie \[i d`du seama c` nu \ncetase s` se
team` c` nu va veni.
– Ei, fii atent`! strig` Vanessa când propria lor ma[in`
ocoli periculos un camion ce venea drept spre ele.
– Iart`-m`. O secund` de neaten]ie.
– Da, [i \mi dau seama care a fost cauza! Credeam c` vine
doar la patru [i jum`tate.
– A[a mi-a spus, r`spunse Angie, \ncercând – f`r` prea
mult succes – s`-[i controleze tremurul mâinilor [i al vocii.
JUR~MÂNT SUB STELE 151

Ce or` este?
– Patru [i dou`zeci [i trei de minute. Iat` un b`rbat
gr`bit!
Cele dou` femei \l v`zur` pe Philip ie[ind din ma[in`
când ajuser` aproape de el. De data aceasta, era \mbr`cat
foarte lejer, cu blugi presp`la]i [i un polo de golf
bleumarin, cu mâneci scurte. Cu toat` aceast` ]inut`, din el
se degaja o impresie de dezinvoltur` de net`g`duit.
To]i b`rba]ii boga]i se n`scuser` cu acest aer de
\ncetineal` arogant`? se \ntreba Angie. Sau o c`p`tau cu
timpul, ca s` fie trata]i de to]i ca ni[te fiin]e superioare?
Vanessa cl`tin` din cap.
– Doamne, este cu adev`rat un tip afurisit, admise ea. Nu
este de mirare c` e[ti nebun` dup` el! Cred c` dac` mi-ar fi
cerut s` fiu metresa lui, mi-a[ fi f`cut bagajele \nainte s`
aib` timp s` termine fraza! Dar eu a[ fi acceptat s` m`
c`s`toresc cu el. Nu pot decât s`-]i admir for]a de caracter.
Cum ai putut s` refuzi? Noteaz` c` din aceast` cauz` se arat`
atât de gr`bit. "Nu", nu era cuvântul pe care s`-l fi auzit din
gura multor femei!
– Mmm, r`spunse Angie.
Privirea sa se \ncruci[` cu cea a lui Philip când \[i opri
ma[ina lâng` a lui.
– Spune-mi Vanessa, te superi dac` mergi s` duci ma[ina
\n garaj? \ntreb` ea.
152 ISOBEL COOK

A[ vrea s` schimb câteva cuvinte cu Philip \nainte de a


urca.
– Egoisto, murmur` Vanessa.
– |]i promit c`-l voi aduce la cafea \ntr-un minut.
– OK, voi pune apa s` fiarb`.
Philip se apropie de ma[in` [i-i deschise portiera lui
Angie.
– Bun` ziua, Angie, zise el. Bun` ziua, Vanessa, ad`ug`
el cu un mic semn din cap, \n timp ce aceasta trecea pe
locul [oferului.
– Salut, r`spunse doar Vanessa, surâzând cu un vag aer
ironic. Punctualitatea ta este uimitoare.
El nu-i r`spunse, mul]umindu-se s`-i \ntoarc` surâsul.
Totu[i, Angie \i sim]i tensiunea ascuns` sub acest surâs de
fa]ad`; [i imediat o invadar` temerile.
"A venit s`-mi spun` c` totul s-a terminat \ntre noi. C` a
decis s` nu mai vin` la Sydney. C` eu nu valoreze nimic".
Dar de ce a venit \n persoan` s`-i spun`? Putea s` telefoneze
sau s` scrie...
Ai rezolvat ceea ce trebuia s` faci? \ntreb` ea când
Vanessa demar` [i se \ndep`rt`.
– Aproape, r`spunse el. Mi-au mai r`mas câteva
probleme s` le rezolv. Dar, dac` vrei s` [tii dac` m-am
mutat la Sydney, r`spunsul este da.
P`rea c`-i face pl`cere vizibila u[urare a lui Angie.
JUR~MÂNT SUB STELE 153

Dar tân`ra femeie nu era mul]umit` de ea \ns`[i. Era


incorigibil`!
Sigur c` mândria [i dragostea nu puteau face cas`
comun`, decise ea cu triste]e.
– Vrei s` urci la o cea[c` de cafea? \i propuse ea. Vanessa
tocmai o prepar`.
– A[ prefera s` discut doar cu tine, Angie, spuse el atât
de serios \ncât temerile [i \ndoielile lui Angie revenir`
imediat \n for]`. Am putea merge undeva? Exist` un parc \n
apropiere, de exemplu?
– Ei, da. Las`-m` doar o secund` s-o previn pe Vanessa
ca s` nu-mi repro[eze c` nu i-am spus nimic, OK?
La rândul s`u, Philip o a[tepta \n ma[ina sa [i cu motorul
deja pornit. Urm`rindu-i indica]iile, el o conduse pân` la
un parc deasupra portului. Vederea era magnific`; merser`
câteva minute \n t`cere \nainte de a se a[eza pe o banc`
dominând marea.
Angie era atât de nelini[tit`, de tulburat`, \ncât nu putu
s` stea t`cut` mult timp.
– Philip... Philip, nu sunt sigur` c` eu... c` eu...
– Te rog, Angie, nu mai continua, \i t`ie el cuvintele.
Ascult` mai \ntâi ce vreau s`-]i spun, apoi vei putea vorbi.
– Foarte bine, r`spunse ea.
Dar deja sim]ea c` nu va aprecia cuvintele lui Philip.
– Eu n-am fost \ntru totul cinstit cu tine, relu` el.
154 ISOBEL COOK

Ea sim]i cum i se strânge stomacul.


– Iat`, continu` el, ]i-am f`cut o propunere pe care nu
aveam de gând s-o onorez.
Cople[it`, tân`ra femeie \[i \nclin` capul.
– Vroiam doar s` verific dac` m` iube[ti. Dup` aceea, te
asigur v` nu aveam inten]ia s` fac din tine metresa mea.
Niciodat` nu m-am gândit s`-]i dau alt rol decât pe cel de
so]ie [i de mam` a copiilor mei.
Cople[it`, Angie tres`ri [i \[i cufund` privirea \n cea a lui
Philip. Acesta \ntinse mâna [i o mângâie \nceti[or pe obraz.
– Te iubesc, Angie, murmur` el. Te-am iubit
\ntotdeauna, Din acea faimoas` var`.
– Dar... dar n-ai venit niciodat` s` m` cau]i, obiect` ea.
{i te-ai c`s`torit cu alta!
Philip \nclin` capul.
– Am comis o gre[eal` l`sând ca alte for]e s` aib`
controlul asupra vie]ii mele. Credeam c` \]i fac un serviciu
purtându-m` cu cruzime; nu credeam c` te merit.
– Cum ai putut s` crezi a[a ceva?
– Oh, Angie, Angie... |]i dai seama cât de diferite sunt
familiile noastre? |n acea var` am cunoscut o lume total
diferit` de ceea ce cunoscusem \nainte, atât de minunat`,
\ncât eram literalmente ros de invidie.
Aveam o p`rerea despre ceea ce erau Brown-ii
cunoscându-l pe Bud, care era cel mai cinstit [i mai plin de
JUR~MÂNT SUB STELE 155

via]` dintre persoanele pe care le cunoscusem \nainte. Pe


mine m` aprecia pentru ceea ce eram, nu pentru familia sau
pentru averea mea.
Am \n]eles reac]ia sa, \n perioada aceea. Ce frate, demn
de acest nume, ar fi vrut ca un b`rbat ca cel ce eram atunci
s` se ating` de sora sa de cincisprezece ani? De altfel, atunci
nici eu nu aveam nimic dintr-un b`rbat. Nu eram decât un
imbecil, obsedat de fete, preten]ios [i r`sf`]at... {i, de fapt,
fetele acelea nu m` interesau decât pentru a le aduce \n
patul meu!
|n aceste condi]ii, \i era u[or, când m-am \ntos la
universitate, s` se conving` c` ceea ce a crezut c` e
dragoste, nu era decât o form` elaborat` de dorin]` [i de a
m` convige c` dragostea ta nu era decât o trecere rapid`
spre adolescen]`...
– Eu \nsumi am \ncercat s` m` conving, m`rturisi Angie.
Dar n-am reu[it s` te uit.
– La fel [i eu... Evitam toate fetele care \]i sem`nau cât de
cât. Totu[i, \n acela[i timp, c`utam genul de rela]ii pe care
mi-ar fi pl`cut s-o \ntrev`d. Când am \ntâlnit-o pe Helen, ea
a \n]eles repede c` a[teptam o femeie [i s-a str`duit s` joace
rolul unei tovar`[e ideale – reu[ind s` m` conving` c` visa
s` devin` so]ia mea [i mama copiilor mei.
Nu era decât o comedie, fire[te. Ea venea dintr-o familie
care fusese bogat`, dar care pierduse mult din cauza crizei
156 ISOBEL COOK

imobiliare, \n anii patruzeci [i cinci. S-a c`s`torit cu mine


pentru banii mei [i n-a vrut decât ace[ti bani.
Admit a fi, par]ial, responsabil de atitudinea pe care a
adoptat-o fa]` de mine. De fapt, a \n]eles rapid c` n-o
iubeam, cum nici ea nu m` iubea. C`s`toria noastr` a fost
condamnat` de la \nceput. Când a refuzat s` se culce cu
mine, am angajat detectivul particular despre care ]i-am
vorbit deja... [i cuno[ti urmarea.
– {i când te-ai culcat cu alta? \ntreb` Angie nesuportând
s` nu [tie. Sau, mai bine zis, au fost numeroase alte femei?
– Nu, doar una singur`. Crede-m`, Angie, a fost o
aventur` f`r` importan]`, atât pentru ea, cât [i pentru mine.
Era o "bussineswoman" dat` dracului, de vrei treizeci de
ani. Zicea c` face dragoste ca s` se destind`...
Pe scurt, pentru a reveni la ceea ce este esen]ial, când a
plecat Helen, m-am gândit la ceea ce reprezenta via]a mea.
M-am privit \n oglind` [i nu mi-a pl`cut ce-am v`zut. {i apoi
am privit altfel lucrurile – [i nu mi-e ru[ine s` m`rturisesc.
Inima tinerei femei se umplea de tandre]e.
– Ce ai v`zut, Philip? \ntreb` ea.
– Asta, r`spunse el, sco]ând din portofel o foaie de
hârtie \ndoit` \n patru [i u[or uzat`.
Cu grij`, i-o \ntinse lui Angie.
– Este... poemul meu, exclam` ea cu o voce sugrumat`,
\n timp ce lacrimile \i ardeau pleoapele. Cel pe care ]i l-am
dat \n acea noapte de neuitat... L-ai p`strat \n to]i ace[ti ani?
JUR~MÂNT SUB STELE 157

– Cum a[ fi putut s`-l arunc? Nimeni nu m-a iubit a[a,


Angie, [i nimeni nu mi-a scris, niciodat`, lucruri atât de
frumoase. Când am recitit acest poem, disperarea s-a
transformat \n hot`râre. M-am decis c`, dac` a r`mas m`car
o mic` [ans` s` te recuceresc, nu trebuie s-o las s` treac`.
{tiam c` nu te-ai c`s`torit. Speram [i m` rugam s` mai
sim]i ceva pentru mine... Mi-au trebuit câteva zile ca s`
g`sesc curajul de a ac]iona. Aniversarea lui Bud a servit
drept catalizator. {tiam c` d`dea o serat`, ca \n fiecare an,
[i [tiam c` vei fi acolo.
– Deci, când ai venit la aniversarea lui Bud... \n realitate,
m` c`utai?
– Da, m`rturisi el. O parte din mintea mea nu \nceta s`
repete c` eram un idiot dac` \mi imaginam c` te-a[ putea seduce
dup` atâta timp; dar, cu toate acestea, nu puteam s` renun].
El schi]` un zâmbet amuzat.
– Bine\n]eles, p`stram despre tine o imagine pu]in...
\nvechit`. |]i imaginezi ce [oc am avut când mi-ai deschis
u[a! |n mai pu]in de o frac]iune de secund`, mi-am pierdut
toate speran]ele. Splendidja creatur` pe care o aveam sub
ochi, nu se a[tepta la venirea mea...
– Dar te \n[elai.
– Da, dragostea mea, am sfâr[it prin a remarca. {i atunci
am [tiut c` aveam \nc` o [ans` de a-mi realiza visul. Iat` de
ce am f`cut ceea ce am f`cut.
– Despre ce vorbe[ti?
158 ISOBEL COOK

– Despre trei lucruri, dragostea mea. Mai \ntâi, am


demisionat din postul de la Sterling Industries. Apoi am pus
\n vânzare casa mea din Melbourne. |n sfâr[it, am decis s`
\nfiin]ez aici, la Sydney, o firm`, avându-l pe Bud ca asociat.
Angie r`mase cu gura c`scat`.
– Nu este un mare sacrificiu pentru mine, insist` Philip.
{i \]i promit c` n-am s` regret \n cele din urm`. De când a
murit tata [i mama a plecat, n-am mai dat o importan]`
enorm` firmei familiei. Am angajat persoane de \ncredere
pentru a conduce filialele; voi urm`ri de la Sydney mersul
global al \ntreprinderii, f`r` s` m` implic totu[i prea mult.
|n ceea ce prive[te casa mea... nu p`strez nici o amintire
pl`cut`. A[ fi mul]umit s` cump`r ceva pe aici. |n sfâr[it,
pentru asocia]ia mea profesional` cu Bud... |ntotdeauna am
visat s` muncesc \ntr-un domeniu creativ. Ori, \n seara
anivers`rii sale, Bud m-a informat c` dorea s`-[i deschid`
propria agen]ie de publicitate; iat` de i-am propus s`-l
finan]ez când am discutat al`t`ieri \n hangar. Când a \n]eles
c` era serios, a acceptat.
Angie nu [tia ce s` spun`, parc` era c`zut` din nori.
– Acum, relu` Philip, te rog, \nc` o dat`, s` te c`s`tore[ti
cu mine. Dac` accep]i, vom merge direct s`-]i cump`r inelul
de logodn`... Din cauza divor]ului meu, trebuie s` a[tept`m
dou`sprezece luni pân` ne vom c`s`tori, dar \n acest timp
am putea s` c`ut`m o cas` [i s` preg`tim ceremonia. Vreau
ca mama ta s` fie mândr` de tine!
JUR~MÂNT SUB STELE 159

Dac`, \n schimbi, zici nu, trebuie s` te previn c` nu voi


abandona partida. Te voi urm`ri f`r` \ncetare, te voi seduce,
te voi [antaja, te voi cump`ra, dac` va fi necesar... Voi face
din tine so]ia mea, Angie Brown! Atunci? Ce spui acum? Da?
Sau, din nou, nu?
Angie privi fa]a frumoas` a lui Philip \nainte de a-[i pleca
privirea pe poemul pe care \l scrisese cu atât de mult timp
\nainte.
|n fiecare zi m` voi gândi la tine
{i \n fiecare noapte te voi visa
|ntr-o zi, vei reveni la mine.
|ntr-o noapte, vei face cu mine
O dragoste cu adev`rat fierbinte
Care niciodat` nu va muri
Te voi iubi \ntotdeauna.
– Angie? murmur` Philip, te rog, d`-mi un r`spuns.
Emo]ia tinerei femei era atât de mare \n acea clip`, \ncât
nu [tia dac` s` râd` sau s` plâng`.
– Da, reu[i ea s` articuleze \n cele din urm`.
Deodat` fa]a sa se lumin` de un surâs radios.
– Da, dragostea mea, exclam` ea. Da!
{i se arunc` \n bra]ele lui Philip.

Sfâr[it

gianninajollys
Solicitan]ii la

„CARTEA PRIN PO{T~“


se pot adresa
„S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“

Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1


tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129.
Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii:
str. Panait Istrati 62, sector 1
tel/fax 021-224.16.98
tel.: 021-665.45.65

|n ITALIA detaili[tii [i cititorii no[tri fideli se pot adresa pentru


cump`r`turi sau abonamente la oricare din cele [ase colec]ii ale noastre:
El [i Ea, Romantic, Roz, De Aur, Nostalgic, Poli]ista, la num`rul de telefon:
00393480820307.

gianninajollys