Violenţa în sport

Nume și prenume:
Cirinbeiu Giorgian-Alin

Universitatea:”Vasile Alecsandri”- Bacău

Facultatea:Științe ale Mișcări Sportului și Sănătății
Specializare:Educație Fizică și Sportivă
Anul II,grupa 201 B

Violenţa o întâlnim în familie,pe străzi,la şcoală,în media,dar şi în trafic.În

sport violenţa datează de la începuturile sec. al XIII-lea,în Anglia.
Începând cu anii 60 acest fenomen a început să i-a amploare în spatial
britanic,numindu-se huliganism,sportul fiind revendicat de clasa muncitoare.
Datorită mediatizării fotbalului, aceştia îşi puteau exprima mai uşor
nemulţumirea prin diverse forme:intrau pe teren ,întrerupând jocul,se bateau cu
suporterii adverşi,făceau scandal în tribune.
Între anii 1960-1970 numărul manifestărilor violente în forbal a crescut cu
70%.Astfel putem spune ca Anglia este punctua de plecare al violenţei în
sport,spre întreaga lume.
Una dintre marile tragedii petrecute în sport ca urmare a violenţei fanilor a avut
loc în anul 1985 pe stadionul Haysel când atacul suporterilor lui Liverpool asupra
acelor ai echipe Juventus Torino a adus la moartea a 39 de personae.
În Dicţionarul de sociologie (1993) violenţa este definită ca fiind „utilizarea
forţei şi a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială în scopul
impunerii voinţei asupra altor.
Agresivitatea este considerată un „comportament distructiv şi violent orientat
spre persoane, obiecte sau spre sine" (Popescu-Neveanu). Cei mai mulţi dintre
autori accentuează asupra intentionalităţii atunci când definesc agresivitatea.
Astfel, R.A. Barron (1977) defineşte agresivitatea drept „orice act ce are ca intenţie
producerea unui prejudiciu fiinţei vizate".
În Dicţionarul de sociologie (1993) găsim agresivitatea definită ca “un
comportament verbal sau acţional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea şi
chiar suprimarea fizică a celorlalţi”. Formele agresivităţii pot fi diferite, de la
agresivitate corporală, însoţită sau nu de instrumente, la injurii, gesturi
ameninţătoare, dispreţ, ironie sau calomnie.
Istoric şi cultural, violenţa este o noţiune relativă, dependentă de codurile
sociale, juridice şi politice ale societăţii în care se manifestă. În absenta unei
definiţii precise a violenţei, unii autori cred că este mai potrivit un inventar al
faptelor violente. Numai că faptele brute, private de semnificaţia lor socială, nu
spun nimic. Agresivitatea dă naştere unor fenomene de violenţă, ca manifestare a
constrângerii fizice şi/sau psihice a unor persoane de către altele, în condiţiile unei
lipse de ataşament faţă de un sistem de valori, unei lipse de morală, unui
primitivism al manifestărilor emotiv-impulsive. Încercând să explice cauzele şi
condiţiile comportamentului agresiv al individului, specialiştii au ajuns la
concluzia că, pe de o parte, agresivitatea este consecinţa manifestării unor
instincte, a unor componente biologice, fiziologice sau frustrative, iar pe de altă
parte, există tendinţa de a atribui agresivitatea unor condiţii de învăţare, unor
funcţii sau aspecte politicoeconomice. În prezent, de o atenţie aparte se bucură
violenţa la manifestările sportive. Ea trebuie determinată luând în calcul contextul
şi cultura socială.
B. Popoveniuc (Violenţa în sport, 2006) consideră că între factorii care
generează fenomenul violenţei în sport se numără: individualismul, egotismul,
viziunea nerealistă, exagerată a sinelui, încrederea scăzută în sine, autoevaluare
favorabilă nerealistă etc.
Ameninţările la adresa imaginii de sine supradimensionate, în cazul
neacceptării şi internalizării acestor evaluări contrare, vor determina frustrare, furie
şi alte efecte negative care, în cadrul interpersonal, se transformă în
comportamente agresive, orientate, de obicei, către sursa simţită a ameninţărilor.

În concluzie eu cred că violenţa în sport, a devenit o problemă în teren, în

afara lui, între participanţi, spectatori şi chiar oficiali. Se consideră că sportul are o
moralitate proprie, că agresivitatea face parte din joc, că violenţa este o formă de
autoapărare, existând între jucatori un fel de „întelegere" privind limitele luptei
„corecte", fiind în interesul fiecăruia să se menţină în cadrul normelor.
Pe de altă parte eu cred că o mare vină o au şi organizatorii,deoarece nu îşi
respectă în totalitate obligaţiile faţă de organizarea unei activităţii sportive.Prin
nerespectare acestor reguli de organizare,apar aceste portiţe prin care suporterii-
spectatorii găsesc o cale de violenţă.Eu mă refer la violenţa fizică.