Sunteți pe pagina 1din 14

Comisia rogatorie internaţională

CUPRINS

COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ 3

ASISTENȚA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ 6

COMISIA ROGATORIE INTERNAȚIONALĂ 8

CONCLUZII 14

BIBLIOGRAFIE 15
COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ

Secolul XX a fost secolul unei dezvoltări nemaiîntâlnite a civilizaţiei, a progresului


ştiinţei, tehnicii sau biomedicinei. Progresul tehnico-ştiinţific înregistrat, precum şi extinderea
procesului de democratizare la nivel internaţional, a creat posibilitatea mişcării cu uşurinţă a
persoanelor şi mărfurilor, conducând implicit la dezvoltarea societăţii umane în ansamblul
său. Efectul indiscutabil benefic pentru întreaga umanitate a creat însă şi posibilitatea unei
largi proliferări a fenomenului criminalităţii la nivel mondial1.

Odată cu deschiderea frontierelor, criminalitatea (reprezentată de terorism, trafic şi


consum de droguri, trafic de armament, muniţii şi substanțe radioactive, trafic de carne vie), a
dobândit o amploare din ce în ce mai mare, singurul instrument eficient de a răspunde
acestui fenomen fiind constituit de cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În
prezent, criminalitatea organizată sub diversele sale forme a depăşit limitele teritoriale ale
unui singur stat, manifestându-se de cele mai multe ori pe teritoriul mai multor state sau
chiar continente2. Acest considerent a făcut ca statele lumii să accepte un efort conjugat în
lupta împotriva criminalităţii, fiind necesară cooperarea între state pentru predarea sau
primirea persoanelor care au săvârşit infracţiuni pe teritoriul unui stat, refugiindu-se apoi în
alt stat în vederea evitării urmăririi penale.

Tratatul de la Maastricht a introdus, în Uniunea Europene, aspectele de justiţie şi


afaceri interne, care se tratau până atunci la un nivel strict interguvernamental. De atunci,
gradul de integrare între statele membre în legătură cu aceste aspecte, precum și rolul
Parlamentului European şi pe cel al Curţii de Justiţie, nu încetează să crească. Programele de
la Tempere şi de la Haga au oferit un impuls politic important pentru consolidarea acestor
politici fundamentale pentru cetăţeni.

1 Neagu, Norel- “Cooperarea judiciară internaţională în materie penală” București: Ed Universul


2 Boroi, Alexandru, Rusu Ion- “Cooperarea judiciară internaţională în materie penală”, București: Ed C.H.
Beck, 2008, p 16

2
Tratatul de la Lisabona a consolidat realizarea unui spațiu european comun în care
persoanele să circule liber și să beneficieze de o protecție judiciară eficace, împărțind temele
referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție în patru domenii:
❖ Politicile referitoare la controlul de frontiere, la azil și la imigrație;
❖ Cooperarea judiciară în materie civilă;
❖ Cooperarea judiciară în materie penală;
❖ Cooperarea polițienească.

Tratatul de la Lisabona permite legiuitorului european să adopte măsuri privind:


● instituirea unor norme şi proceduri care să asigure recunoaşterea, în întreaga
Uniune, a tuturor categoriilor de hotărâri judecătoreşti şi decizii judiciare;
● prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă între statele membre;
● sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie;
● facilitarea cooperării dintre autorităţile judiciare sau echivalente ale statelor
membre în materie de urmărire penală şi executarea deciziilor;
● stabilirea de norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a
sancţiunilor în domenii ale criminalităţii de o gravitate deosebită de
dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor
infracţiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază
comună;
● încurajarea şi sprijinirea acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii
criminalităţii.
● structura, operaţiunile, domeniul de acţiune şi obiectivele Eurojust 3 şi
Europol4Noile prevederi sunt de natură să afecteze dreptul penal substanţial şi
procesual european într-o manieră limitată.

Cooperarea judiciară în materie penală reprezintă un sistem deschis de principii şi


reguli a cărui funcţionalitate este puternic influenţată de conduita a doi actori naţionali
importanţi chemaţi să pună în executare ordinea juridică internaţională astfel creată:

3 Eurojust este un organism format din câte un reprezentant al celor 28 de state membre, detașat la
sediul din Haga. Membrii naţionali sunt de profesie procurori, judecători sau ofiţeri de poliţie cu o
competenţă echivalentă, având o bogată experienţă profesională. Sarcina Eurojust este de a spori
eficienţa autorităţilor naţionale de cercetare şi urmărire penală, atunci când acestea se confruntă cu
forme grave de criminalitate organizată şi transfrontalieră, precum şi de a-i aduce cât mai rapid şi
eficient în faţa justiţiei pe cei care încalcă legea. Eurojust coordonează activitatea autorităţilor
naţionale, în fiecare fază a cercetării şi urmăririi penale, în acest tip de cazuri. Se ocupă, de
asemenea, de soluţionarea impedimentelor şi problemelor practice generate de diferenţele dintre
sistemele juridice din statele membre. (http://www.eurojust.europa.eu/Pages/languages/ro.aspx)
4 Europol este un organism format din reprezentanți ai statelor membre și ai unor state terțe (SUA,
Australia, Canada, Norvegia) care gestionează informații din domeniul combaterii fenomenului
infracțional. Este alcătuit din polițiști, vameși, analiști servicii de informații ce au ca sarcină sporirea
eficienței cooperării autorităților de aplicare a legii în ceea ce privește prevenirea și combaterea
infracțiunilor de terorism și criminalitate internațională. (https://www.europol.europa.eu/)

3
legiuitorul naţional şi magistratul. Cooperarea judiciară în materie penală nu este numai unul
din pilonii fundamentali ai Uniunii Europene, ci creează astăzi, chiar şi în afara spaţiului de
libertate, securitate şi justiţie, contextul unei cunoaşteri aprofundate a sistemelor de drept ale
statelor implicate. Totodată, ea subliniază faptul că încrederea şi deschiderea pe care, în baza
principiului cooperării loiale şi a obligaţiilor asumate la nivelul Uniunii Europene şi în plan
internaţional, statele trebuie să o acorde unele altora, nu sunt întotdeauna manifestate pe
deplin5.

Creșterea criminalității transfrontaliere a impus adoptarea unor instrumente juridice


internaționale, zonale și regionale ce avea ca unic scop unificarea eforturilor statelor lumii în
prevenirea și combaterea criminalității, împiedicând astfel dezvoltarea criminalității
transfrontaliere cu toate formele acesteia, pe teritoriul altor state.

Terorismul, traficul şi consumul de droguri, traficul de armament, muniţii şi substanțe


radioactive, traficul de carne vie reprezintă principalele forme de manifestare a crimei
organizate transfrontaliere în epoca contemporană, statele încercând astfel împiedicarea
evoluției și dezvoltării rapide, perfecționându-și metodele de combatere a acestui fenomen
periculos.

În prezent, cooperarea judiciară internațională în materie penală reprezintă o necesitate


asumată de toate statele lumii, ce poate duce la rezultate favorabile în lupta împotriva
criminalității transfrontaliere.

În cadrul Uniunii Europene au fost create structuri specializate în identificarea,


prinderea şi tragerea la răspundere penală a autorilor unor infracţiuni, cât și pentru prevenirea
şi combaterea criminalităţii transfrontaliere.

Aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007 a implicat o serie de noi obligaţii, impuse


de altfel de statutul Uniunii, obligaţii ce au ca scop principal necesitatea contribuirii la
asigurarea unui spaţiu european de libertate, securitate şi justiţie la standarde înalte.

Din acest punct de vedere, România a devenit ţară graniţă a UE, având misiunea de a
asigura graniţa externă a statelor comunitare împotriva imigraţiei ilegale, a traficului de arme,
droguri ori a celui de carne vie.

În actuala legislaţie a României formele de cooperare judiciară internaţională sunt


prevăzute în Legea nr. 302/20046 şi acestea sunt: extrădarea, predarea în baza unui mandat
european de arestare, transferul de proceduri în materie penală, recunoașterea şi executarea
hotărârilor, transferul persoanelor condamnate, asistenţa judiciară în materie penală, precum
şi alte forme de cooperare.

5 Neagu, Norel, “Cooperarea judiciară internaţională în materie penală”, București: Ed Universul Juridic,
2012, p. 10
6 M.Of. nr. 377 din 31.5.2011

4
Astfel, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală ca lege – cadru care reglementează unitar diferite
forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

Legea nr. 302/2004 a reprezentat un pas important spre integrarea României în spațiul
de libertate, securitate și de justiție al Uniunii Europene, fiind apreciat atât la nivelul
instituțiilor Uniunii Europene, cât și la nivelul celorlalte state membre ale Uniunii Europene
ca un real progres pe plan legislativ în domeniu.

Așadar, așa cum am menționat anterior, domeniul de aplicare și principiile generale


ale cooperării judiciare internaționale în materie penală în Legea nr. 302/2004 se limitează la
următoarele7:
a) extrădarea;
b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri în materie penală;
d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) asistenţa judiciară în materie penală;

7 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 594 din 01/07/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 377/31 mai 2011 art. 1

5
ASISTENȚA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ

Asistenţa judiciara internațională în materie penală este o formă de cooperare


judiciară internațională prevăzută în art.1, alin. (1), lit.f) al Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciara internaţionala în materie penală cu modificările și completările
ulterioare.

Asistenţa judiciară penală în sens restrâns se referă la asistența pe care organele


judiciare dintr-un stat o acorda în cursul procesului penal organelor judiciare din statul în care
are loc activitatea judiciară şi care constă în efectuarea, predarea sau comunicarea de acte
procedurale necesare soluţionării acelei cauze8.

Potrivit art.228 din Legea nr. 302/2004, asistența judiciară internațională în materie
penală cuprinde în special următoarele activități:
a) comisiile rogatorii internaţionale;
b) audierile prin videoconferinţă;
c) înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite;
d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces
penal;
e) cazierul judiciar;
f) alte forme de asistenţă judiciară.

Asistența judiciară internațională în materie penală poate fi solicitată de către


autoritățile judiciare competente din statul solicitant acordându-se de către autoritățile
judiciare din statul solicitat, în baza tratatelor internaţionale sau, în lipsa acestora, pe bază de
reciprocitate.

Asistenţa judiciară în materia penală se particularizează în relaţia între statele membre


ale Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte dispoziţiile pentru punerea în aplicare a
acordurilor privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, dar şi prevederi
privind cooperarea în domeniul schimbului de informaţii legate de conturile şi transferurile
bancare, executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a
probelor, aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a ordinelor de confiscare. În marea
majoritate a statelor, Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală în următoarele materii:
● extrădare;
● transferarea persoanelor condamnate;
● transferul de proceduri;
● recunoaşterea hotărârilor;
● asistenţă judiciară în faza de judecată.

Pentru cererile de asistenţă judiciară în materie penală din faza de cercetare şi


urmărire penală autoritatea centrală impune transmiterea cererilor la Ministerul Justiţiei.

8 Nicolae VOLONCIU, Tratat de procedură penală. Parte specială. Vol. II, Editura Paideia, Bucureşti, pag.
484

6
Convenția multilaterală cu cea mai mare notorietate, utilizată cel mai frecvent de
România este Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la
Strasbourg la 20 aprilie 1959. Această Convenţie a Consiliului Europei este aplicată de
România în relaţia cu celelalte 45 de state membre ale Consiliului Europei, dar şi cu state
nemembre care au ratificat-o, fiind completată de Protocolul adiţional din 17 martie 1978 şi
de al doilea Protocol adiţional, din 8 noiembrie 2001. Cel de-al doilea Protocol adiţional,
copie aproape fidelă a Convenţiei UE din 29 mai 2000, a intrat în vigoare pentru România la
1 martie 2005 şi, ca şi Primul Protocol adiţional, se aplică în relaţia cu acele state parte la
Convenţia mamă care l-au ratificat.

Cererile de asistenţă judiciară adresate statelor care nu sunt parte la instrumentele


Consiliului Europei vor fi formulate în baza tratatelor bilaterale, în baza convenţiilor ONU
aplicabile sau, în lipsa oricărui instrument juridic multilateral sau bilateral, pe bază de
reciprocitate. România încheind peste 20 de tratate bilaterale .

Așadar, ceea ce trebuie reținut este faptul că asistenţa judiciară în materie penală
vizează mai multe activităţi, îndeosebi comisiile rogatorii internaţionale, audierile prin
videoconferinţă, înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor
urmărite, transferul temporar al persoanelor deţinute pe teritoriul statului solicitant,
interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi a comunicărilor, supravegherea transfrontalieră,
constituirea de echipe comune de anchetă, efectuarea de anchete sub acoperire sau livrări
supravegheate, percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul, transmiterea
spontană de informaţii, remiterea obiectelor şi dosarelor, precum şi comunicarea actelor de
procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal9.

COMISIA ROGATORIE INTERNAȚIONALĂ

Comisia rogatorie internaţională în materie penală, așa cum este definită de art.230
din Legea nr. 302/2004, este acea formă de asistenţă judiciară care constă în împuternicirea
pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi din alt stat, mandatată să
9 Theodor Mrejereu,Bogdan Mrejeru,Cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Asistenţa judiciară-
Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă, Ed.Universitară, Bucureşti 2008,pag 10,apud V. Dongoroz şi colectivul

7
îndeplinească, în locul şi în numele său, unele activităţi judiciare privitoare la un anumit
proces penal10, reprezentând o modalitate utilizată în relațiile internaționale fiind prevăzută de
lege pentru realizarea asistenţei judiciare internaționale în materie penală, încă de la sfârşitul
secolului al XIX-lea fiind prevăzută în convenţiile bilaterale de extrădare, dar mai puțin în
legea internă a statelor.

În cadrul Convenției de Extrădare dintre România și Olanda sunt precizate o serie de


prevederi clare referitoare la comisia rogatorie: „când în urmărirea unei afaceri penale
nepolitice unul din guverne va găsi necesară ascultarea martorilor, ce s-ar găsi în celălalt
stat, o comisiune rogatorie va fi trimisă în acest scop pe cale diplomatică şi ea va fi
executată observându-se legile ţării în care martorii sunt invitaţi a se prezenta.”

În caz de urgenţă, însă o comisie rogatorie va putea fi adresată direct de autoritatea


judiciară a unuia dintre statele autorităţii judecătoreşti a celuilalt stat. Orice comisie rogatorie,
având ca scop a cere ascultarea de martori, va trebui să fie însoţită de o traducţiune
franceză11.

În cadrul Convenţiei de extrădare dintre România şi Italia, se prevede: „când în


urmărirea unei afaceri penale, nepolitice, unul din cele două guverne ar găsi de trebuinţă să
asculte martori domiciliaţi în celălalt Stat sau să facă orice alt act de instrucţiune judiciară,
se va trimite pentru acest scop o comisiune rogatorie pe cale diplomatică, şi i se va da
urmare conform legilor țării în care va trebui să se urmeze ascultarea martorilor sau actul
de instrucţiune”.

Comisiile rogatorii emanate de la autoritatea competentă străină, şi care ar avea de


scop a face să se opereze, fie o percheziție domiciliară, fie confiscarea corpului delict, nu se
va putea executa decât pentru unul din faptele enumerate la art. 2 şi sub rezerva exprimată de
paragraful din urmă al art.11.

Guvernele respective renunţă la orice reclamație ce ar avea de obiect restituirea


cheltuielilor făcute cu executarea comisiei rogatorii, chiar în caz când ar fi vorba de o
expertiză, cu condiţia însă ca această expertiză să nu fi promovat mai mult decât o vocație.12
Comisia rogatorie este precizată în toate convențiile încheiate de România cu celelalte
state, având posibilitatea de a se aplica chiar și în afara unei proceduri specifice extrădării,
aceasta trebuie să se încheie în conformitate cu legile ambelor state implicate.

Comisia rogatorie este menţionată în cadrul Convenţiei europene de asistenţă


judiciară în materie penală adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, unde se prevede că:

10 Art.173 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penală M.Of. nr. 377 din 31.5.2011
11 Alexandru Boroi, Ion Rusu, Curs Master, Cooperarea judiciara internationala in materie penală,București 2008 p.512
apud M.I.Papadopolu – Codul Legilor Penale Române Adnotate – Tipografiile Române Unite – Bucureşti 1932 -
Convenție de extradiţiune între România şi Olanda (Ţările de Jos), publicată în Monitorul Oficial nr. 35/1895 - art. 11 –
p.498
12 Alexandru Boroi, Ion Rusu, Curs Master, Cooperarea judiciara internationala in materie penală,București
2008 p.512 apud M.I.Papadopolu – Codul Legilor Penale Române Adnotate – Tipografiile Române Unite –
Bucureşti 1932 - Convenţiunea de extrădare cu Italia publicată în Monitorul Oficial nr. 44/1881 – art. 14 –
p.491

8
„partea solicitată va urmări îndeplinirea, în formele prevăzute de legislaţia sa, a comisiilor
rogatorii referitoare la o cauză penală, care îi va fi adresată de către autorităţile judiciare ale
părţii solicitante şi care au ca obiect îndeplinirea actelor de urmărire sau comunicarea
mijloacelor materiale de probă, a dosarelor sau a documentelor”13.

În perioada de dictatură comunistă (şi o bună perioadă după), comisia rogatorie era
menţionată, aşa cum am arătat anterior, în cadrul Titlului IV, Capitolului VI, secţiunea I din
Codul de procedură penală14.

Referindu-se expres la această instituţie, un reputat colectiv de specialişti menţiona


că: în desfăşurarea procesului penal se pot ivi situaţii în care anumite acte procedurale trebuie
să fie îndeplinite în afara teritoriului ţării. Astfel de situaţii sunt inerente cazului când
organele judiciare române procedează la urmărirea sau judecarea unor infracţiuni comise în
afara teritoriului ţării (art. 4-6 C. pen.). Alte situaţii privesc cazul când organul judiciar care
efectuează urmărirea sau judecata unei cauze constată că pentru stabilirea adevărului este
necesară obţinerea unor probe sau mijloace de probă care se află în afara teritoriului ţării.

Comisia rogatorie externă, la fel ca şi comisia rogatorie internă, este o activitate


procesuală care implică o deplasare de competenţă teritorială de la un organ judiciar la un
altul. Spre deosebire de comisia rogatorie internă în care deplasarea de competenţă are loc
către organele judiciare dintr-o altă localitate în acelaşi stat, în cazul comisiei rogatorii
externe, deplasarea se face extrateritorial, către organele judiciare ale unui stat străin, organe
care au posibilitatea să efectueze actul procedural respectiv.

În ceea ce priveşte procedura, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că


organele de urmărire penală şi instanţele de judecată îndeplinesc pe această linie atribuţii
specifice, fie în calitate de organisme care solicită efectuarea unei comisii rogatorii, fie în
calitate de organe care sunt solicitate să execute o comisie rogatorie de către instituţiile
competente ale altor state.

Cererea de comisia rogatorie întocmită de organul de urmărire penală sau de instanţa


de judecată se trimite Procurorului General ori Ministrului Justiţiei, în funcţie de faza în care
se găseşte procesul penal, respectiv cea de urmărire penală sau judecată. După primirea
cererii, aceasta va fi trimisă Ministerului de Externe, care la rândul său o va trimite pe cale
diplomatică organului competent a o retransmite sau soluţiona din ţara (solicitată).

În acelaşi timp, în situaţia primirii unei cereri referitoare la o comisie rogatorie de


către Ministerul de Externe, aceasta va fi trimisă Procurorului General sau Ministerului
Justiţiei, care l-a rândul lor o vor trimite parchetului sau instanţei competente în a o soluţiona.

13 Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi
Protocolul adiţional adoptat în aceeaşi localitate la 17 martie 1978
14 Publicat în Buletinul Oficial nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968, republicat în Buletinul Oficial nr. 58-59
din 26 aprilie 1973

9
Potrivit prevederilor art.514 din C.pr.pen. ”69, „organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată, când socoteşte necesară efectuarea unui act procedural în străinătate, se
adresează prin comisie rogatorie organului de urmărire penală sau instanţei judecătoreşti din
străinătate, care are posibilitatea să efectueze acel act”15.

Procedând la interpretarea normei juridice menţionate mai sus, rezultă că orice act
procedural (ascultare de martori, ridicare de obiecte, cercetarea la faţa locului când fapta care
face obiectul cauzei penale a fost comisă în străinătate etc.) pentru care se poate cere conform
art.200 C.pr.pen. comisie rogatorie pe teritoriul ţării poate face obiectul unei comisii rogatorii
în străinătate.

Referitor la faptele ce formează obiectul cauzei pentru a cărei rezolvare se dispune


comisia rogatorie, acestea trebuie să fie socotite infracţiuni şi de legea ţării în care se solicită
comisia rogatorie şi respectiv şi de legea română atunci când comisia rogatorie este solicitată
de un stat străin.

Toate actele procedurale îndeplinite într-o ţară străină (de autorităţile competente ale
acestei ţări), solicitate prin comisie rogatorie de autorităţile judiciare române, vor fi
considerate ca fiind valabile de către autorităţile române solicitante.

Prevederile legale examinate mai sus, care se referă la comisia rogatorie, au rămas în
vigoare până în anul 2001, când au fost modificate şi completate prin Legea nr. 704/2001 16
privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală.

Potrivit prevederilor legii menţionate mai sus, comisia rogatorie internaţională în


materie penală este acea formă de întrajutorare judiciară internaţională care constă în
delegarea de putere pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi de
acelaşi fel din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul şi în numele său, unele activităţi
judiciare privitoare la un anumit proces penal17.

Obiectul cererii de comisie rogatorie internaţională

Obiectul cererii de comisie rogatorie internațională îl constituie „localizarea şi


identificarea persoanelor şi obiectelor, ascultarea inculpatului, ascultarea părţii vătămate, a
celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor, precum şi confruntarea; percheziţia, ridicarea de
obiecte şi înscrisuri, sechestrul şi confiscarea specială; cercetarea la faţa locului şi
reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală;
transmiterea de informaţii necesare pentru un anumit proces, interceptările şi înregistrările
audio-video, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea

15 C. pr. pen art. 514


16 Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală - publicată în Monitorul
Oficial nr. 807 din 17 decembrie 2001
17 Legea 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală – art.15 – abrogată prin Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

10
acte de procedură; transmiterea mijloacelor materiale de probă; comunicarea de documente
sau dosare”18.

Conform prevederilor legale, la solicitarea statului străin, statul român va transmite


numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. La solicitarea
expresă a statului solicitant, în măsura posibilului se vor putea transmite și documentele
originale.

În cazul în care statul solicitant cere în mod expres statului român, acesta va comunica
data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. În limitele permise de legea română şi la
solicitarea statului solicitant, autorităţile şi persoanele menţionate de acesta (de statul
solicitant), vor putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii. Aceste
dispoziţii, se aplică şi în cazul în care asistenţa este solicitată de autorităţile judiciare
române.19

Percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul

Comisiile rogatorii având ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi


sechestrul sunt supuse următoarelor condiţii: infracţiunea care motivează comisia rogatorie
trebuie să fie susceptibilă de a da loc la extrădare în România, ca stat solicitat; îndeplinirea
comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea statului român, atragand astfel aplicarea
legii reciprocitatii. Statul român va putea să amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a
documentelor a căror comunicare este cerută, dacă acestea îi sunt necesare pentru o procedură
penală în curs.

Obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei


comisii rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil statului român de către statul
solicitant, în afară de cazul în care statul român renunţă la ele.

Potrivit prevederilor legii speciale, în cazul comisiei rogatorii acţionează principiul


specialităţii, potrivit căruia statul român solicitant nu va folosi documentele şi informaţiile
primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii20.

18 Gr,Theodoru – Tratat de Drept procesual penal – Editura Hamangiu – Bucureşti 2007 – p. 984 ;
A.L.Lorincz – Drept Procesual Penal – Partea generală – Editura Pro Universitaria – Bucureşti 2007 – p.
414 ; Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare – art.174 alin. (1)

19 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi
completările ulterioare – art. 175

20 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – art. 186

11
CONCLUZII

Combaterea infracționalității presupune consolidarea dialogului și a acțiunilor între


autoritățile judiciare în materie penală din statele membre. De aceea, Uniunea Europeană a
creat organe specifice pentru a facilita asistența reciprocă.

Cooperarea judiciară în materie penală se bazează pe principiul recunoașterii


reciproce a sentințelor și a hotărârilor judiciare de către statele membre. Aceasta implică
apropierea legislațiilor naționale în domeniu și aplicarea unor norme minime comune.
Normele referindu-se, în principal, la admisibilitatea probelor și la drepturile victimelor
infracțiunilor, precum și ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale.

12
Introdusă de Tratatul de la Maastricht în 1993, cooperarea judiciară în materie penală
este prevăzută în Titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.21

Comisia rogatorie internaţională în materie penală este o formă de asistenţă judiciară


care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei
autorităţi din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul şi în numele său, unele activităţi
judiciare privitoare la un anumit proces penal22, reprezentând o modalitate utilizată în relațiile
internaționale pentru realizarea asistenței judiciare internaționale în materie penală.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Boroi, Ion Rusu, Curs Master, Cooperarea judiciara internationala in


materie penală, București 2008;
2. Alexandru Boroi, Ion Rusu, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
Ed.C.H.Beck, Bucureşti 2008;
3. A.L.Lorincz, Drept Procesual Penal – Partea generală – Editura Pro Universitaria –
Bucureşti 2007;

21http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation_in_criminal_matters/i
ndex_ro.htm
22 Art.173 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penală M.Of. nr. 377
din 31.5.2011

13
4. Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal – Editura Hamangiu – Bucureşti 2007;
5. Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Parte specială. Vol. II, Editura
Paideia, Bucureşti;
6. Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală. Asistenţa judiciară - Extrădarea. Doctrină şi jurisprudenţă, Ed.Universitară,
Bucureşti 2008;
7. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penală, cu
modificările și completările, republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 411 din 27
mai 2019.;
8. Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală -
publicată în Monitorul Oficial nr. 807 din 17 decembrie 2001;
9. http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/judicial_cooperation
_in_criminal_matters/index_ro.htm
10. http://www.eurojust.europa.eu
11. https://www.europol.europa.eu/

14