Elementele constructive şi principiul de funcţionare ale maşinii de

curent continuu

Costrucţia maşinii de curent continuu este nediferenţiată în funcţie de regimul

de funcţionare (motor sau generator), fiind constituită din armătura fixă- stator- şi cea
mobilă- rotor. Datorită funcţionalităţii lor, statorul este denumit şi inductor, iar rotorul-
indus.

STATORUL conţine 2p poli principali şi de obicei tot atâţia poli auxiliari. Polii
principali crează fluxul magnetic care determină caracteristicile funcţionale ale
maşinii; polii auxiliari, plasaţi între polii principali, contribuie la funcţionarea maşinii
fără scântei la periile colectoare.
Din considerente tehnologice, cu excepţia cazurilor în care sunt realizaţi din
magneti permanenţi, polii principali (sau polii inductori) se realizează din tole ştanţate
din tablă de oţel cu grosime de 0.5...3mm. Atunci când maşina de curent continuu
conţine şi bobinaj de compensaţie, în talpa polilor principali sunt ştanţate crestăturile
în care sunt plasate bobinele acestei înfăşurări.

Fig.1.2a Talpa polului principal Fig.1.2b Talpa polului principal cu

fără înfăşurare de compensaţie înfăşurare de compensaţie .

Asamblarea rigidă a tolelor se realizează cu ajutorul unor nituri ştanţate în tole, care la
capete se bercluiesc sau se sudează.
Unele maşini de curent continuu au polii principali realizaţi din magneti permanenţi.
În acest caz nu mai există bobine polare plasate pe aceşti poli, iar valoarea câmpului
magnetic al polilor principali nu mai poate fi modificată.
Polii auxiliari au o geometrie foarte simplă, sunt mai înguşti decât cei principali,şi
pot fi realizaţi fie din oţel masiv, fie tot din tole ştanţate.
Câmpul magnetic al polilor este creat de bobinaje plasate de jur împrejurul acestora.
Bobinele sunt astfel conectate încât să formeze un sistem heteropolar de poli.
Ei nu pot fi realizaţi din magneti permanenţi deoarece valoarea câmpului magnetic
trebuie să fie proporţională cu cea a curentului din indus.
Pentru a asigura cale de închidere a liniilor de câmp magnetic, la exteriorul polilor
exista jugul inductor, de obicei sub forma unei carcase masive de otel, conferind
astfel şi protecţie, din exterior, masinii.
De statorul maşinii se fixează, prin intermediul lagărelor, scuturile care susţin rotorul.
Crucea port perii, care poziţionează periile pe colector, este fixată cel mai adesea
pe scutul dinspre partea colectorului.

1
 Bobinele polare sunt concentrate şi executateîntotdeauna din conductor de cupru
izolat cu email.

ROTORUL conţine bobinajul în care se induce tensiunea electromotoare ca

urmare a învârtirii întregului subansamblu rotor în câmpul magnetic al statorului.
Pe arborele maşinii sunt fixate tolele rotorului, ştanţate din oţel electrotehnic.
Periferia rotorului are de jur împrejur ştanţate crestături, identice şi echidistante
pentru plasarea bobinajului indusului.

Fig 1.3 Sector din tola rotorului

Bobinajul rotorului se realizează întotdeauna din conductoare de cupru izolate, aria

secţiunii conductoarelor depinzând de valoarea curentului care le strabate şi de
modul de răcire al masinii.
Parţile bobinajului din afara pachetului de tole (deci cele care nu sunt introduse în
crestături) se numesc capete de bobine.
Elementul de bază al bobinajului este secţia, care reprezintă totalitatea spirelor care
trebuie parcurse pentru a ajunge de la o lamelă de colector la următoarea, în
succesiunea circuitului înfăşurării.
Cele mai uzuale moduri de realizare a bobinajului rotor sunt: bobinaj buclat sau
bobinaj ondulat

Fig.1.4a. Geometria unei secţii formate Fig.1.4b.Geometria unei secţii formate

din doua spire, pentru bobinajul buclat din doua spire, pentru bobinajul ondulat

La cele două tipuri de bobinaje geometria secţiilor se deosebeşte numai prin aceea
că la bobinajul buclat începutul şi sfârşitul unei secţii se conectează la lamele vecine
geometric, pe când la bobinajul ondulat asemenea lamele colector se găsesc la
distanţă mare între ele (de aceea acest bobinaj este folosit atunci când tensiunea la
bornele maşinii este mare, spre exemplu la motoarele pentru tracţiune urbană şi
feroviară, la care tensiunea liniei de alimentare este 600 sau 750V).

2
 COLECTORUL face parte din subansamblul rotor, dar este prezentat separat
datorită rolului important pe care îl are în funcţionarea maşinii.
El este fixat pe arborele rotorului şi este format dintr-un ansamblu de K lamele de
cupru cu secţiune trapezoidală fixate radial pe arbore. Aceste lamele sunt izolate
între ele prin lamele de micanită. Există diferite construcţii mecanice care realizează
o excelentă rigiditate a ansamblului lamelelor colectoare, pentru a nu apare
deformaţii ale suprafeţei de lucru nici la turaţii mari. Fiecare lamela are în partea
dinspre rotor câte un şanţ frezat, în care sunt fixate extremităţi ale bobinajului
rotorului. Periile colectoare sunt de tipul metal-grafit şi sunt fixate pe crucea port perii
astfel încât să alunece pe suprafaţa colectorului în timpul rotaţiei acestuia.

Fig.1.5 Secţiune parţială prin colector şi vedere frontală

Principiul de funcţionare al maşinii de curent continuu functionând în regim de

generator
Explicarea fucţionării maşinii este
uşor de înţeles considerând o
geometrie simplificată a maşinii.
Parţile componente ale acesteia
Bδ
se reduc la doi poli diametrali
n opuşi şi de nume contrar, şi o
spiră coaxială cu întreaga
e
costrucţie. Spirei îi este
A1
imprimată din exterior o mişcare
e de rotaţie, inducându-se astfel
tensiune electromotoare în
A2 conductoarele spirei. Alternanţa
Bδ polilor la periferia maşinii,
conduce la alternanţa tensiunii
electromotoare induse. Este rolul
periilor de colector, care sunt fixe,
să redreseze această tensiune alternativă într-una continuă la bornele maşinii. In
acest mod puterea mecanică absorbită de maşină pe la axul său este transformată în
putere electrică debitată pe la bornele indusului, maşina functionând în regim de
generator.

Principiul de funcţionare al maşinii de curent continuu functionând în regim de

motor
Pentru ca maşina să funcţioneze în regim de motor, ambele înfăşurări - indusul şi
excitaţia- trebuie alimentate în curent continuu. Aceasta conduce la exercitarea de
forţe electodinamice asupra conductoarelor indusului parcurse de curent şi aflate în

3
câmpul magnetic al polilor principali. Cuplul electomagnetic astfel dezvoltat
antrenează maşina în mişcare de rotaţie, transformându-se astfel puterea electrică
absorbită de maşină pe la bornele indusului în putere mecanică disponibilă la axul
maşinii.

Notarea bornelor infăşurărilor maşinii de curent continuu:

A1 A1
A1, A2: F1, F2:

F1 F2
A2 A2

Infăşurarea de excitaţie a polilor principali

Infăşurarea indusului când este alimentată de la o sursă
independentă de tensiune

D1, D2: A1 E1, E2:

A1

E1 E2

A2
A2
Infăşurarea polilor D1
auxiliari:
înfăşurare întotdeauna Infăşurarea de excitaţie a polilor principali
înseriată cu când este alimentată în derivaţie faţă de
D2
înfăşurarea indusului înfăşurarea indusului

C1, C2: A1 B1, B2: A1

B1 B2

A2 A2
Infăşurarea de
compensaţie: C1 Infăşurarea de excitaţie a polilor principali
care este deasemenea dacă este înseriată cu înfăşurarea
întotdeauna înseriată indusului
cu înfăşurarea C2
indusului