Sunteți pe pagina 1din 8

1

8. SISTEMUL DE REGLARE AL TURBINELOR CU ABUR


A) Caracteristica statică a turbogeneratoarului
Deoarece energia electrică este un produs greu (sau aproape imposibil) de stocat in cantități
mari, sistemul de reglare al turbinelor cu abur şi cu gaze are menirea de a realiza practic
echilibrul dintre cerere şi producţie. Punctul stabil de funcţionare al unui turbogenerator se
găseşte la intersecţia dintre curba momentului motor Mm şi cea a momentului rezistent Mr, după
cum se poate vedea în fig. 8.44.
Considerând că o serie de consumatori se deconectează de la reţeaua electrică alimentată
de turbogeneratorul în cauză, curba momentului rezistent coboară de la Mr la M’r. Dacă sistemul
de reglare al acestuia nu intervine în sensul reducerii debitului de abur la admisia în turbină,
noul punct stabil de funcţionare va deveni P. În această situaţie, locul geometric al punctelor
stabile de funcţionare este reprezentat de curba momentului motor.
Sistemul de reglare acţionează asupra ventilelor de admisie ale turbinei, micşorând
secţiunea de trecere prin aceste şi, implicit, debitul de abur şi respectiv sarcina maşinii. În acest
fel, curba momentului motor se deplasează de la Mm la M’m. Noul punct stabil de funcţionare
este R, aflat la intersecţia dintre curbele M’m şi M’r. Regimurile staţionare ale turbogeneratorului
se află pe curba S, numită caracteristica statică a turbogeneratorului.

M
Mm
M'm S Mr

N
M'r
P
R

nN n R nP n
Fig. 8.44 Caracteristica statică a turbogeneratorului

Regimurile tranzitorii ale turbogeneratorului respectă ecuaţia diferenţială



J⋅ = Mm − Mr

(8.54)
unde: J – momentul de giraţie al rotorului;
ω– viteza unghiulară a rotorului;
τ – timpul de desfăşurare a fenomenului.
Când Mm > Mr turaţia creşte, iar când Mm < Mr turaţia scade.

B) Stabilitatea turboagregatului
O cerinţă obligatorie a unei turbine termice este stabilitatea, adică atingerea de la sine a unei
stări de echilibru după apariţia unui dezechilibru de scurtă durată. Stabilitatea este definită de
2

modurile de variaţie diferite ale momentului motor, respectiv rezistent, în funcţie de turaţia
instantanee a grupului. În figura 8.45a se poate vedea un sistem stabil, pe când în figura 8.45b
unul instabil.

M M'r M
Mr Mr M'r
Mm Mm

C
B

A A

nB nA n n
nA nC

a) b)
Fig. Turboagregatul stabil (a) şi cel instabil (b)

dM m dM r
Atunci când se îndeplinesc simultan condiţiile <0 şi > 0 , agregatul este stabil,
dn dn
deoarece la creşterea Mr la M’r turaţia grupului scade, atingându-se un nou punct de funcţionare
B. Sensul de variaţie al turaţiei în acest caz respectă ecuaţia echilibrului dinamic al rotoarelor
(8.54).
dM r dM m
Dacă însă < 0 şi > 0 , sistemul este instabil, pentru că, la o creştere a cuplului
dn dn
rezistent de la Mr la M’r ar rezulta un punct de funcţionare fictiv C, la o turaţie mai mare decât
a punctului A, ceea ce ar contraveni ecuaţiei (8.54). În acest caz, dezechilibrul iniţial se
accentuează, în loc să se reducă. Turboagregatul format din turbina termică şi din generatorul
electric este stabil, deoarece:
• La creşterea turaţiei n, creşte şi viteza periferică u, atrăgând după sine micşorarea vitezei
wu şi implicit a vitezei relative w. Acest fapt conduce la micşorarea forţei F exercitate de
dM m
abur asupra paletelor şi implicit asupra momentului motor Mm. Deci, <0;
dn
• Tensiunea la borne a generatorului electric U creşte proporţional cu n, iar puterea acestuia
dM r
cu n2, deci >0.
dn
Trecerea de la un punct de funcţionare la altul se poate face în mod static (cu variaţie
absolută de turaţie) sau în mod dinamic (cu variaţie tranzitorie de turaţie). La turbinele de
condensaţie, turaţia şi acceleraţia rotoarelor constituie mărime reglată, criteriu după care se
modifică debitul de abur admis în turbină.

C) Reglarea turbinei de condesație


La grupurile de bază este necesară menţinerea puterii turbogeneratorului constantă, indiferent
de variaţia frecvenţei reţelei în care acesta debitează energie electrică. Grupurile de vârf sunt
puternic influenţate de variaţia frecvenţei din reţea, ele participând activ la reglarea acesteia.
3

n P0
P0
RP VR

P
TA G

Pel

a)
n
n0 n
Rn VR

n
TA G

Pel
b)
n0
Rn VR n
n
n
TA G

P
D Pel
~ RP

P0 c)

Fig. 8.45. Scheme de reglare a turbinelor de condensaţie

Astfel, schema a) menţine constantă puterea electrică produsă de turbină. Dacă frecvenţa
de rotaţie se modifică, antrenând după sine şi modificarea puterii, regulatorul RP intervine, pe
baza mărimii de eroare (P-P0), acţionând ventilele de reglare în sensul micşorării acestei erori.
În schema b) se menţine constantă frecvenţa reţelei. Atunci când frecvenţa tinde să se
modifice, regulatorul de turaţie Rn intervine asupra admisiei aburului în turbină în sensul
micşorării mărimii de eroare (n-n0).
Schema c) este dedicată reglării iniţiale a frecvenţei în sistemul electroenergetic. Astfel,
regulatorul de putere RP trimite un semnal dinamului D potrivit erorii (P-P0), a cărui turaţie n0
devine mărime de referinţă pentru regulatorul de turaţie Rn. În acest mod, grupul turbogenerator
participă la reglarea în momentul iniţial a puterii în funcţie de frecvenţă a sistemului.
La turbinele de condensaţie fără supraîncălzire intermediară se reglează debitul de
admisie în turbină prin ventilele de reglare. La turbinele cu supraîncălzire intermediară apar în
plus ventilele de moderare sau de intercepţie (VM), care guvernează admisia aburului în corpul
de joasă presiune. În perioada de pornire, sistemul realizează creşterea turaţiei
turbogeneratorului, sincronizarea şi încărcarea. În perioada de funcţionare propriu-zisă,
sistemul de reglare ajustează sarcina turbinei potrivit echilibrului dintre cerea şi oferta de
energie electrică. În figura 8.46 sunt vizualizate cele două scheme de reglare.
4

n0
Rn VR

n
TA G

a)

n0 SII
VM
Rn VR

n
CIP CJP G

b)

Fig. 8.46. Reglarea turbinelor cu ciclu simplu a) şi a celor cu supraîncălzire intermediară b)


D) Reglarea turbinelor de cogenerare
Regulatoarele turbinelor cu abur de cogenerare utilizează o lege suplimentară faţă de relaţia
(8.54) caracteristică reglării turbinelor de condensaţie:
dp m& T − m& C
= (8.55)
dτ V

unde: p- presiunea din bara de abur ce uneşte priza turbinei de consumator; m& T , m& C - debitul de
abur evacuat din turbină, respectiv cel preluat de consumator; V – volumul barei de abur; τ -
timpul de desfăşurare a procesului termic.
Regulatorul turbinelor de cogenerare este multiplu, pentru că supraveghează şi reglează
doi parametri: turaţia n a maşinii şi presiunea p a aburului la priza reglabilă. Legea pentru
reglarea turaţiei este o lege proporţional-derivativă (PD), capabilă să guverneze fenomenele
rapide din sistemele electroenergetice. Legea pentru reglarea presiunii este o lege proporţional-
integrală (PI), caracteristică fenomenelor mai lente din reţeaua termică. Regulatorul trebuie să
rezolve şi o serie de fenomene antagonice, referitoare la nesimultaneităţile dintre fenomenele
electrice şi cele termice.
În cazul turbinei cu contrapresiune, în situaţia în care generatorul electric antrenat este
interconectat în sistemul electroenergetic, ventilele de reglare controlează atât producţia de
energie electrică, cât şi pe cea de energie termică, regulatorul multiplu fiind comandat de
traductoarele de presiune şi de turaţie, aşa cum se poate vedea în fig. 8.47a.

n0 n0
p0 Rn,p VR Rn VR SRR p0
Rp
n n
TA G TA G

p p

a) C C b)
Fig. 8.47. Reglarea turbinei de contrapresiune

Rolul regulatorului este de a asigura în principal sarcina termică, energia electrică


rezultând din destinderea debitului de abur eșapat la contrapresiune. Din această cauză este
necesar ca statismul turbinei să fie mare, pentru ca sarcina electrică şi implicit cea termică să
nu fie afectate de perturbaţiile frecvenţei din reţea. La pornire, oprire şi aruncare de sarcină,
opţiunea de reglare a sarcinii termice este inhibată, comutându-se pe opţiunea de reglare a
turaţiei. În timpul exploatării de lungă durată, va prima opţiunea de reglare a presiunii din
sistemul termic, de reglarea frecvenţei sistemului ocupându-se turbinele de condensaţie
5

interconectate.
n0
VM
Rn,p VR
p0
p n
I II G

Fig. 8.48 Reglarea turbinei de condensaţie şi o priză reglabilă

Dacă turbina lucrează insularizat din punct de vedere al conexiunii electrice (fig. 8.47b),
atunci se va regla frecvenţa energiei electrice livrate, iar sarcina termică suplimentară va fi
livrată prin staţiile de reducere răcire (SRR).
La turbinele de condensație și prize reglabile, deoarece trebuie să se regleze atât puterea
electrică cât şi cea termică, sistemul de reglare conţine două bucle: turaţie-putere, respectiv
presiune-debit. Considerând turbina cu o singură priză din figura 8.48, reglarea debitului de
abur este realizată cu ajutorul ventilului de moderare (VM), care, în cazul prizelor urbane poate
fi o diafragmă rotativă.
Între cuplurile dezvoltate de turbină şi debitele de abur care le realizează există
următoarele dependenţe:
 dω M m − M r
 dτ = ; M m = M mI + M mII
J
 (8.56)
 dp = m& T − m& C ; m& = m& − m&
 dτ
T I II
V

La variaţia turaţiei, de exemplu, ar fi necesar ca debitul de abur livrat consumatorului să


nu fie perturbat, şi invers, la o modificare a puterii termice livrate, puterea electrică asociată ei
să rămână cvasi-constantă. Dacă reglajul satisface aceste cerinţe atât în regim static cât şi
dinamic, atunci el este autonom.
În acest scop, bucla putere-turaţie trebuie să acţioneze ventilele VR şi VM în acelaşi sens,
adică să le deschidă simultan la creşterea puterii electrice, iar bucla presiune-debit să determine
mişcarea lor în sensuri opuse (de exemplu, pentru a se obţine creşterea debitului extras la priză,
ventilul VR trebuie să se deschidă, iar VM să se închidă). Practic, condiţia de autonomie nu se
poate respecta în totalitate, deoarece randamentul corpurilor de turbină nu este constant cu
sarcina, astfel că, la variaţia debitului la priză între zero şi valoarea maximă, poate apărea o
abatere a puterii electrice de până la 1/8 din valoarea nominală. Mai mult, în cazul regimurilor
dinamice, cele două bucle acţionează diferit. De exemplu, la aruncarea de sarcină, după
închiderea VIR, bucla turaţie-putere comandă închiderea VR, iar bucla presiune-debit, sesizând
scăderea presiunii la priză, comandă deschiderea VR.
E) Reglarea turbinei cu gaze
La turbina cu gaze, după sesizarea dezechilibrului turaţiei rotorului, regulatorul Rn acţionează
asupra clapetei de reglare a combustibilului VR, în sensul modificării puterii turbinei cu gaze
pentru reducerea erorii dintre turaţia măsurată n şi cea de referinţă n0. după cum se poate vedea
în fig. 8.49.
În acest caz, ecuaţia echilibrului dinamic devine:

J⋅ = M TG − (M C + M G ) (8.57)

6

apărând în plus față de relația (8.54) momentul rezistent al compresorului (MC), care se adaugă
momentului rezistent al generatorului electric (MG)

n0 combustibil
Rn VR

CA

n
C TG G

aer gaze de
ardere
Fig.8.49 Reglarea turbinelor cu gaze

Mai rămâne de reglat raportul aer-combustibil, care se face fie prin adoptarea soluției
constructive pe două linii de arbori, fie prin montarea de palete anterotorice (inlet guide vanes)
la compresorul de aer.

8.8. INSTALAȚIA DE UNGERE A TURBINEI CU ABUR

Ungerea lagărelor turbinei este una dintre cele mai importante acțiuni de exploatare a
mașinilor rotative. Lipsa uleiului la lagărele turbinei sau scăderea calității acestuia. Proprietățile
uleiurilor de turbine sunt:
• densitate mai mică decât eca a apei, pentru a afvoriza separarea mecanică a acesteia prin
centrifugare;
• temperatură de aprindere ridicată, pentru a evita autoaprinderea în contact cu organele de
mașini aflate la temperatură înaltă.
• viscozitate cuprinsă între 2,5÷5 °E;
• PH neutru, pentru a nu reacționa chimic cu suprafețele metalice cu care se află în contact.

Instalația de ulei a turbinei servește la ungerea și răcirea lagărelor turbinei și mașinii


antrenate, producând o circulație continuă de ulei, cu ajutorul unei pompe, care aspiră dintr-un
rezervor, în care uleiul se reîntoarce prin cădere liberă, după ce a parcurs întreg circuitul.
În figura 8.50 este prezentată o instalație complexă de ungere a unei turbine cu abur. Se
poate observa că, din motive de siguranță, instalația conține mai multe pompe de ulei, care pot
fi acționate independent una față de cealaltă.
Astfel, pompa principală de ulei (de regulă cu roți dințate), antrenată direct de la arborele
turbinei prin intermediul unui reductor de turație, refulează uleiul la 4÷12 bar, către instalația
de reglaj (care necesită acest nivel mai ridicat de presiune) și la instalația de ungere, prin
intermediul unui reductor de presiune. În scopul menținerii presiunii constante, se prevăd
supape de siguranță, care descarcă uleiul înapoi în rezervor la depășirea presiunii. La unele
scheme mai avansate se intercalează în aspirația pompei principale o pompă înaintașă sau un
ejector, care să evite favorizarea cavitației la aspirație. Pentru a menține viscozitatea uleiului în
limitele recomandate, uleiul este trecut printr-un răcitor (un schimbător de căldură prin
suprafață).
7

1. pompa principală de ulei; 2. reductor turație; 3. rezervor ulei; 4. instalație reglaj;5. reductor
de presiune; 6, 7. supape de siguranță; 8. răcitor de ulei; 9. turbopompă de ulei; 10. clapetă de
reținere; 11. pompă de ulei avarie; 12. motor de curent continu; 13. racorduri ulei către lagăre
Fig.8.50 Instalația de ungere a turbinei cu abur

Rezervorul de ulei trebuie să aibă o capacitate suficient de mare pentru a permite


decantarea impurităților și a apei din ulei și evacuarea gazelor. Acest volum mare de ulei asigură
trecerea uleiului prin circuite de aproximativ zece ori într-o oră. De asemenea, pompele aspiră
dintr-o zona a rezervorului numită compartiment de liniștire, în scopul evitării recirculării
bulelor de aer și impurităților.

8.9. NOȚIUNI DE EXPLOATARE A TURBINEI CU ABUR

8.9.1. Pornirea turbinei

Pornirea turbinei este complexul de operațiuni prin care turboagregatul este adus din
starea de rapaos (rece sau caldă) la sarcina nominală sau cea dorită de către personalul de
exploatare. Iată succesiunea unzuală a acestor etape:

1. Pregătirea turboagregatului de pornire: controlul acestuia și a instalațiilor anexe,


verificarea aparaturii de măsură și control, punerea în funcțiune a instalației de aer
instrumental și a celei de apă de răcire, punerea în funcțiune a instalației de reglaj,
automatizare și protecție, verificarea stării generatorului electric;
2. Punerea în funcțiune a instalației de ungere și a virorului: verificarea nivelului în rezervorul
de ulei, punerea sub tensiune a motoarelor de antrenarea a pompelor de ulei, punerea in
funcțiune a circuitului de răcire a uleiului, cuplarea pompei de ulei de pornire, cuplarea
virorului, verificarea funcționării fără zgomote și vibrații;
3. Punerea în funcțiune a instalației de condensare a aburului: pornirea pompelor de circulație,
punerea în funcțiune a circuitului de condensat principal;
4. Punerea în funcțiune a instalației de vid și abur-labirinți: pornirea ejectoarelor sau pompelor
de vid și a condesatoarelor de abur-labirinți;
5. Punerea în funcțiune a instalației de degazare;
6. Verificarea parametrilor aburului furnizat de cazan;
7. Încălzirea conductelor de abur viu cazan-turbină;
8. Armarea ventilelor de închidere rapidă;
8

9. Lansarea turbinei și creșterea turației: deschiderea treptată a ventilelor de reglare sau de


pornire (acolo unde este cazul) cu menținerea unui gradient constant de creștere a turației,
verificarea decuplării virorului, plasarea pe un palier de control al funcționării turbinei (500
rot/min), creșterea turației la palierul de încălzire (1500 rot/min), cu trecerea rapidă prin
turațiile critice ale rotoarelor precizate de fabricant, staționarea pentru uniformizarea
temperaturilor din componentele interne ale turbinei, ridicarea turației la valoarea de
sincronism (3000 rot/ min).
10. Efectuarea paralelului și încărcarea turbogeneratorului, cu un gradient constant
(MW/min).
11. Cuplarea instalației de preîncălzire regenarativă.

8.9.1. Oprirea turbinei

Oprirea turbinei este de regulă imaginea în oglindă a succesiunii de prnire, cu mențiunea


că, după oprire, este obligatorie învârtirea rotorului cu ajutorul virorului, în scopul uniformizării
temperaturilor interioare din carcasă și evitarea dilatării părții superioare (gheb de pisică) și a
apariției săgeților remanente de încovoiere la arborii rotoarelor.