slanda[a] (în islandeză Ísland pronunție islandeză: /ˈislant/) este o țară insulară

nordică aflată între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic. Are o populație de

357,05 de locuitori pe o suprafață de 103.000 km², ea fiind astfel cea mai rarefiat
populată țară din Europa.[9] Capitala și cel mai mare oraș al țării este Reykjavík;
zonele lui înconjurătoare din sud-vestul țării dețin două treimi din populație.
Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în
principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și
ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală.
Islanda este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în ciuda
latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord.

Conform Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia

norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei.[10] În
secolele ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei thralli(en)
de origine gaelică. Între 1262 și 1918, Islanda a fost o provincie norvegiană și
apoi daneză. Țara a devenit independentă în 1918 și republică în 1944.

Până în secolul al XX-lea, Islanda s-a bazat mai ales pe pescuit și agricultură.
Industrializarea pescăriilor și Planul Marshall implementat după al Doilea Război
Mondial au adus prosperitate și Islanda a devenit una dintre cele mai bogate și mai
dezvoltate țări din lume. În 1994, Islanda a devenit parte a Zonei Economice
Europene, ceea ce a susținut diversificarea economiei și serviciilor financiare.

Afectat de criza financiară economică, întregul sistem bancar al țării s-a prăbușit
în octombrie 2008, ceea ce a dus la o gravă criză economică, la agitație politică
substanțială, la Disputa Icesave(en), și la instituirea controlului de capital.
Economia a reușit să-și revină, în mare parte datorită unei puternice creșteri a
turismului.[11][12][13]

Cu excepția controlului de capital încă neridicat, Islanda are în general o

economie de piață, cu taxe relativ reduse față de alte țări din OCDE.[14] Ea
menține un sistem social nordic, prin care oferă îngrijire sanitară universală și
educație universitară cetățenilor ei.[15] Islanda ocupă locuri de frunte la
stabilitate economică, politică și socială și la egalitate. În 2013, la Indicele
Dezvoltării Umane, ocupa locul 13 în lume.[16]

Cultura islandeză este bazată pe moștenirea scandinavă. Majoritatea islandezilor

sunt urmașii coloniștilor germanici și celtici. Limba islandeză, o limbă germanică
de nord, a evoluat din nordica veche și este strâns înrudită cu feroeza și cu
dialectele norvegiene vestice. Moștenirea culturală a țării cuprinde bucătăria
tradițională, literatura și saga medievale. Islanda are cea mai mică populație
dintre toate țările membre NATO și este singura care nu are o armată, apărarea
țării fiind în sarcina unei paze de coastă cu armament restrâns