Succesul şi insuccesul şcolar

Reuşita şcolară constituie o temă permanentă şi

complexă a psihopedagogiei de care se loveşte zi de zi
cadrul didactic în activitatea lui instructiv-educativă . Este
necesar să cunoaştem unele elemente care manifestă un
rol important în realizarea progreselor în râ ndul elevilor.
În consecinţă , este necesar să se cunoască factorii principali în determinarea
succesului / eşecului şcolar ,rolul profesorilor (ca atitudine a modalită ţilor de
evaluare a elevilor), modul în care ne raportă m la propria persoană şi
valoarea pe care şi-o dă individul lui însuşi (stima de sine).

Conceptul de “succes şcolar”

În evoluţia sa, conceptul a fost înţeles în sensuri diferite, determinat şi de

stadiul cunoaşterii particularită ţilor psihofizice individuale ale elevilor.
Cercetari privind identificarea factorilor care explică nivelul rezultatelor
şcolare au condus la determinarea capacită ţii de învă ţare a elevilor, ca
ansamblu de însuşiri individuale varíate: - nivel de dezvoltare intelectuală ;
- interes şi motivaţie faţă de activitatea şcolară ;
- starea de să nă tate;
- capacitate de efort;
- condiţii de studiu, etc.
Succesul scolar şi-a conturat conţinutul şi totodată şi-a delimitat sensul şi
semnificaţia faţă de alţi termeni care definesc nivelul rezultatelor obţinute de
elevi în activitatea şcolară . Astfel, acest concept cuprinde urmatoarele criterii:
- nivelul elevului faţă de rezultatele precedente;
- nivelul elevului faţă de nivelul clasei;
- nivelul elevului faţă de cerinţe.
Această întelegere a succesului şcolar conduce la cel puţin două
concluzii importante pentru practica şcolară :
- prima subliniază faptul că succesul şcolar concretizat în rezultatele obţinute
de elevi reprezintă o realitate şcolară complexă , incluzâ nd deopotrivă :
cunostinţele însuşite, capacită ţile intelectuale formate, abilită ţile de aplicare a
cunostintelor în rezolvarea unor probleme teoretice şi în acţiuni practice,
tră să turi non-cognitive de personalitate.
- a doua concluzie pune în evidenţă faptul că , privit în perspectiva succesului
tinerilor pe treptele superioare ale sistemului şcolar şi integră rii lor în viaţa
socială şi în activitatea profesională , succesul şcolar înglobează şi reuşita
acestora în activitatea post- şcolară , cu posibilitatea de a pă si pe treptele
urmă toare ale învă ţă mâ ntului si este corelată cu cerinţele reuşitei elevilor pe
treptele urmă toare în activitatea socio-profesională .
Succesul se poate atinge în mai multe domenii: şcolar, profesional, ştiinţific,
artistic, militar etc. şi se manifestă prin rezultate maxime la examene,
concursuri, olimpiade, festivaluri si presupune obligatoriu conduita scopului,
cunoaşterea de sine, conştientizarea forţelor, mobilizarea în depă şirea
obstacolelor, perseverenţa in depă şirea lor. Lupta cu sine, conflictele
interioare, invingerea proprillor limite fac parte din lupta pentru succes . In
spatele succesului şcolar se află renunţă ri la activită ţi plă cute, neliniştea si
teama de nereuşită , spectrul eşecului.

Conceptul de “insucces şcolar”

Insuccesul este simptomul unei discordanţe între solicitari si nivelul

dezvoltarii psihofizice a elevului si presupune raportarea concomitenta atat la
exigentele externe, cat si la posibilitatile interne ale elevului. Calitatea
performantelor scolarului sunt masurate, evaluate, constituind un criteriu de
apreciere a eficientei procesului de învatamant si implicit un obiectiv de
referinta în analizarea insuccesului.
Insuccesul scolar poate avea caracter:
1. generalizat - un elev cu insucces generalizat prezinta lacune grave in
cunostinte, absenteaza nemotivat, manifesta, aversiune fata de
invatatura si dispret fata de autoritatea scolara in general, iar in clasa
perturba orele prin tachinarea colegilor si realizarea unor glume de
prost gust (bufonerie), are dificultati de adaptare la viata scolara în
ansamblu, nu rezista o perioada de timp mai mare întampinand greutati
în fata baremurilor simple la majoritatea disciplinelor;
2. particular - un elev cu insucces particular întampina greutati o anumita
perioada de timp sau numai la anumite discipline ca expresie a lipsei de
interes si de inclinatii (aptitudini) pentru respectivele materii sau ca urmare a
unui mod neinteresant in care sunt predate aceste materii.).
Insuccesul scolar poate fi:
1. de tip cognitiv- se refera la nerealizare de catre elevii in cauza a
obiectivelor pedagogice. Acest tip de esec atesta niveluri scazute de
competenta la elevii respectivi provocand rezultate slabe la examene si
concursuri scolare, respectiv corigente, repetentie
2. de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la exigente
ambiantei scolare. Acest tip de esec vizeaza, mai precis, inadaptarea la rigorile
vietii de elev, la exigente de tip normativ pe care le presupune functionarea
corespunzatoare a fiecarei scoli sau a oricarei colectivitati scolare. Elevul
dezadaptat recurge la abandonul scolar, la parasirea precoce a scolii, in
favoarea unui mediu mai putin coercitiv, de regula cel al strazii sau al
grupurilor de tineri necontrolati. Cauzele aceste dezadaptari scolare constau
fie in probleme individuale de natura afectiva (de exemplu, teama sau repulsia
fata de scoala, aparute in urma unor pedepse severe sau a unor conflicte
repetate cu parintii, profesorii), fie in determinari psiho-nervoase de natura
congenitala (de exemplu, hiperexcitabilitate, dezechilibru emotional, autism,
impulsivitate excesiva).
3. exista in realitatea scolara si numeroase situatii de false esecuri scolare, sau
incercari de exagerare ori diminuare de catre unii elevi a nereusitelor lor de
moment. Astfel, timizii autentici, indecisii, resemnatii apreciaza, de obicei, in
mod exagerat dificultatea sarcinilor scolare de moment, considerandu-le chiar
de netrecut, deoarece nu au incredere in propriile posibilitati de actiune. Cel
mai mic esec inregistrat ii determina pe acesti elevi sa se devalorizeze si mai
mult si sa dezvolte o teama de esec, pe care-l vor privi ca pe o fatalitate.
Insuccesul şcolar se manifestă sub două aspecte: ră mâ nerea în urmă la
învă ţă tură sau retardul şcolar şi eşecul şcolar (aspect foarte sever) sub două
forme: abandon şi repetenţie.
1. Ră mâ nerea in urmă la invă ţă tură sau retardul scolar se manifestă prin
incapacitatea temporară de a face faţă activitatilor şcolare, incapacitatea
sau refuzul de a invă ţa, de a nu avea rezultate in concordanţă cu
capacită ţile, elevul nu poate avea rezultatele pe care le-ar dori sau care i
se cer, sau aparent, elevul poate să inveţe, dar refuza, ii lipseşte
motivaţia. Retardul este de scurtă durată , explicat prin dificultă ţi
temporare - oboseală , stare de boală , după vacanţă , evenirnente
stresante din viaţa intima sau de familie; sunt şanse mari de redresare.
Retardul poate fi de lungă durată , cu şanse reduse de redresare, cu
eforturi mari din partea elevului şi a celor ce vor să -1 ajute.
2. Esecul scolar este periculos, deoarece determina efecte negative atat in
plan psihologic individual, (alterarea imaginii de sine a elevului in
cauza), cat si in plan social (marginalizarea sociala a elevului in cauza
-respectiv o limitare a dreptului elevului la o calificare profesionala
autentica si la exercitarea unor roluri sociale apreciate si recunoscute ca
fiind valorizante pentru personalitate).
J. Kanopnicky a ajuns la concluzia că există patru faze care determină
apariţia eşecului şcolar:
 În prima fază elevul apare nemulţumit de şcoală pentru că nu înţelege
lecţiile şi nu poate rezolva temele şcolare. Ca urmare, apar primele
goluri în cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, precum şi complexele de
inferioritate, observâ nd că ceilalţi colegi reuşesc mai bine decâ t el.
 Faza a doua se caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în
cunoştinţe şi incapacitatea elevului de a realiza independent sarcinile
şcolare.
 În faza a treia apar note nesatisfă că toare urmate de corigenţe, profesorii
încearcă unele mă suri dar, de cele mai multe ori, fă ră să cunoască
adevă ratele cauze. Elevul manifestă uneori rezistenţă sau revoltă ,
alteori face dezordine în clasă sau devine neliniştit.
 Faza a patra este faza nepromovă rii clasei, ca urmare a eşecului
încercă rilor şcolii sau familiei de a înlă tura insuccesul şcolar al elevului.
 În unele cazuri, ca urmare a unor deficienţe în metodele folosite de
şcoală sau familie, elevul poate merge în continuare pe o cale greşită ,
fiind greu de recuperat(fugă de la şcoală , vagabondaj, refuzul de a
învă ţa, abandonarea şcolii).
Mediocritatea este şi ea o formă a insuccesului şcolar, dar care poate fi
mai uşor înlă turată , întrucâ t elevii din această categorie au posibilită ţi
intelectuale, dar nu vor să înveţe din diferite cauze. Cauzele mediocrită ţii pot
fi:
 cauze psiho-individuale: anatomo-fiziologice, psihice
 cauze socio-familiale: familii dezorganizate, dezinteresul
pă rinţilor sau, dimpotrivă , cerinţe prea mari din partea
familiei ce depă şesc posibilită ţile elevului, conflicte familiale,
atitudinea familiei faţă de şcoală , comportamentul prea dur
sau prea liberal al pă rinţilor
 cauze pedagogice: metode ineficiente de învă ţare, lipsa de
îndrumare a elevilor, deficienţe în controlul şi evaluarea
randamentului şcolar, relaţia profesor-elev, lipsa de motivaţie
a învă ţă rii, orientarea şcolară şi profesională greşită ,
atmosfera nefavorabilă din clasă sau şcoală
privind activitatea de
învă ţare.

Factorii care stau la baza succesului/insuccesului scolar

Reuşita/nereuşita elevilor poate fi explicată prin natura şi acţiunea

factorilor implicaţi în organizarea şi desfă şurarea activită ţii şcolare. Unii
dintre aceştia acţionează ca factori interni şi privesc condiţia biopsihică a
subiecţilor, iar alţii sunt externi, referindu-se la cadrul în care se realizează
activitatea de instruire/învă ţare.

1) Factorii interni (biopsihologici) pot fi:

a) factori biologici
  starea de să nă tate a organismului - influenteaza puterea de munca si
rezistenta la efort
 dezvoltarea fizica( statura, greutate, forta musculara, maturizare fizica)
- anomaliile si dereglarile acesteia înlesnesc instalarea starii de
oboseala, ce se rasfrange apoi asupra activitatii intelectuale a elevilor.
 echilibrul fiziologic ( modul de realizare a functiilor vitale ale
organismului, starea generala a sistemului nervos si a analizatorilor);
anumite deficienţe ale analizatorilor precum si anumite tulbură ri
nervoase se manifesta prin reducerea capacitatilor de mobilizare si
invatare; uneori, parintii si/sau copiii reactioneaza fata de acestea
printr-o atitudine de subestimare a dereglarilor fiziologice (sunt
considerate forme ale caracterului scolarului ” lene”, ”rea vointa”,
”imprastiere„ ) sau dimpotriva devin supraprotectivi , caz in care se
perpetueaza peste limita statutul de ”copil”mic”, prin conduite pasive si
dependente ( I. Nicola, Tratat de pedagogie scolara, Ed. Aramis, 2003,
pag. 498).

b) factori psihologici
 cognitivi (dezvoltarea intelectuală : gandire, imaginatie, limbaj,
memorie, atentie, creativitate, etc); inteligenta sau aptitudinea generala
asigura elevului adaptarea la situatii noi, inedite anticiparea unor solutii
potrivite pentru îndeplinirea unor sarcini; în cazul insuccesului scolar,
inteligenta ( prin toate formele ei) prezinta un randament scazut al
operatiilor gandirii , al corelatiilor, al descoperirii relatiilor intre
obiecte si fenomene, etc. Posibilitatea adaptarii elevului la situatiile
problematice din timpul lectiilor este strans legata de functiile psihice
ale acestuia. Aptitudinea scolara se bazeaza si pe programul genetic al
fiecarui individ.
 non-cognitivi (atitudini, interese, aspiraţii, atitudinea faţă de muncă ,
voinţa de a învă ţa, temperament). Motivatia scazuta a invatarii duce la
neparticiparea elevului la activitatea de învatare ( fie refuza categoric
implicarea în procesul învatarii, fie are participari slabe, lipsite de
dinamica ). Factorii motivationali se pot clasifca dupa mai multe
criterii, dar pentru activitatea scolara specifica este motivatia cognitiva
(dorinta copilului de a învata, de a sti, de performanta, de statut, de
competitie, de evitare a insuccesului sau a pedepsei, etc); motivele
insuccesului tin si de trasaturile de personalitate ale individului;
instabilitatea emotionala depinde de mediul familial si scolar, atunci
cand copilul nu se adapteaza cerintelor activitatii scolare, instabilitatea
emotionala manifestandu-se prin dezechilibru, agitatie, lipsa de
concentrare, care toate se rasfrang asupra organizarii interne a
personalitati, asupra capacitatii de autoreglare. Atitudinea fata de
învatatura devine negativa atunci cand elevul evita sau refuza
îndeplinirea obligatiilor scolare, aceasta si în functie de specificul
 sarcinilor si de aprecierea ( evaluarea) rezultatelor învatarii de catre
parinti, profesori, colegii de clasa. Învatarea presupune efort pentru a
învinge dificultatile interne si externe, iar trasaturile caracterului unui
elev pot fi pozitive atunci cand acesta este perseverent, constiincios,
cu spirit de initiativa, independent, dar pot îmbraca si forma negativa a
lenei, nestapanirii, apatiei, încapatanarii, dependentei.

2) Factorii externi (sociopedagogici) pot fi:

a) factori sociali
 mediul familial pregateste , întretine si influenteaza spiritul de respect
pentru şcoală si efortul de invă ţare. Prin regimul de viata pe care
parintii îl impun si controleaza se formeaza stilul individual de munca
si unele trasaturi de caracter ale copilului, acestea fiind rezultatul
organizarii si supravegherii activitatii copilului, stabilirea unor relatii
intrafamiliale bune, în care copilul sa fie integrat si implicat în diferite
roluri si activitati care sa-l angajeze în formarea unui substrat
motivational adecvat.
 grupul şcolar (extrafamilial) de prieteni, cu aspiraţii prosociale,
proşcolare, influenţează aspiratiile şcolare şi profesionale.

b)factori pedagogici
 organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ includ:
 informatia didactica - modul în care este prelucrata – ceea ce-i
confera accesibilitatea, si cum este ordonata;
 tehnologia procesului de învatamant (metode, procedee, mijloace
de învatamant, evaluarea);
 personalitatea profesorului ( pregatirea lui psihopedagogica,
afectiunea si întelegerea de care da dovada, stilul lui de predare
(totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza comportamentul
profesorului în procesul de învatamant) care este strans legat de
personalitatea lui, experienta, pregatire, interese, temperament,
caracter, aptitudini, competente.
 proiectarea şi realizarea situaţiilor de învăţare

Vă zâ nd care sunt factorii care determină apariţia insuccesului şcolar este

nevoie să se cunoască unele metode de prevenire şi înlăturare a acestor
eşecuri:
 Realizarea educaţiei în zonele defavorizate şi atenuarea discrepanţelor
dintre anumite regiuni ale ţă rii cu privire la condiţiile de educaţie, la
atenţia acordată elevilor şi alocarea de resurse materiale.
 Îmbună tă ţirea colaboră rii dintre şcoală şi familie
 Creşterea rolului învă ţă mâ ntului preşcolar pentru că multe din
cunoştinţele pe care de dobâ ndesc se datoreaza acestei perioade.
  Abordă ri multi şi pluridisciplinare. Corelă ri între disciplinele de
învă ţă mâ nt.
 Pregă tirea de specializare a profesorilor dublată de o bună pregă tire
psihopedagogică .
 Elaborarea unor strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a
elevilor aflaţi în situaţie de insucces şcolar.
 Evaluarea să se concentreze pe progresul elevilor şi nu pe comparaţii şi
ierarhiză ri.
 Ameliorarea practicilor educaţionale din clasă : evitarea discrepanţelor,
etichetă rii, reacţiilor impulsive neadecvate, ameninţă rilor, intimidă rii
elevilor etc.
 Depistarea precoce a eventualelor probleme de învă ţare încă de la
începutul şcolarită ţii (dacă se poate, chiar din etapa preşcolarită ţii);
 Utilizarea întregului arsenal de metode psiho-pedagogice de stimulare
şi recuperare a dificultă ţilor şcolare;
 Orientarea şcolar-profesională adecvată în care trebuie să primeze
interesele elevilor, dar şi cererea pieţei muncii, acţiune desfă şurată pe
tot parcursul şcolariză rii, dar mai ales la sfâ rşit de cicluri şi la trecerea
în viaţa activă .

Importanţa prevenirii insuccesului şcolar

Relaţia succes-insucces este o relaţie dinamică , complexă . Succesul total

nu există , aşa cum nu există nici insuccesul definitiv, echivalent cu situaţia în
care nu se mai poate face nimic pentru un elev anume, din perspectiva şcolii, a
educatorului, a pă rinţilor şi a tuturor factorilor interesaţi. Identificarea
factorilor care condiţionează rezultatele şcolare permite stabilirea cailor prin
care creează premisele succesului şcolar, asigurâ ndu-se reuşita şcolară a
elevilor.

Concluzii :

Succesul/insuccesul scolar are un caracter complex, si presupune

raportarea cocomitenta atat la exigentele externe, cat si la posibilitatile
interne ale elevului. Calitatea performantelor lui ( masurate si evaluate)
constituie un criteriu de apreciere a eficientei procesului de învatamant.
Reuşita şcolară poate fi definită deci, atâ t ca adaptare a elevului la
exigenţele şcolii şi ale profesorului , în raport cu propriile posibilită ţi
individuale,câ t şi ca adaptare a şcolii, respectiv a profesorului la aceste
posibilită ţi.
Insuccesul este simptomul unei discordanţe între exigenţe-posibilită ţi-
realiză ri; include forme de inadaptare şcolară , fenomenul mediocrită ţii şi
subrealiză rii şcolare (performanţe şcolare inferioare posibilită ţilor
intelectuale), abandonul şcolar .
 Bibliografie :

Dumitriu, Gh,- Psihologia dezvoltarii si educatiei, Editura Alma Mater, Bacau, 2003

Dumitriu Gh., Dumitriu Constanta, - Psihopedagogie – Curriculum suport pentru examenele

de definitivare si gradul II în învatamant, EDP, Bucuresti, 2003

Nicola , I. – Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti, 2003