Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL:

DISCIPLINA: DREPTUL MEDIULUI

TEMĂ DE CONTROL:
Ariile protejate

COORDONATOR:

STUDENT:
ANUL : III

1
SIBIU

CUPRINS

I. Noțiuni introductive……………………………..
……………………………….......p.3
II. Tipuri de arii protejate………………………………………………..……..……......p.3-4
III. Regimul juridic………………………..…………………………….……………......p.4-5
III.1 Regimul juridic special………………………………………….……..…....…p.4
III.2 Regimul juridic general……………………..……………..…............…......p.5
IV. Răspunderea juridică……………………………..……………..…............…..........p.6
VI. Bibliografie……………………………..……………..…......................................p.7

2
I. Noțiuni introductive 
Necesitatea protecției naturii este o problemă de care depinde buna desfășurare a vieții
economico-sociale, fiind un element indispensabil pentru dezvoltarea socială și economic atât
pentru fiecare țara în parte cât și pentru intreaga societate umana.
Conservarea diversitătii calitative si cantitative a naturii corespunde celor mai inalte interese ale
omenirii, ceea ce impune aprecierea valorii și importanței sale.
Nevoia și importanța conservarii ariilor protejate si a monumentelor naturii trebuie sa ocupe unul
din primele locuri in sistemul institutionalizat al valorilor si al principiilor etice ale omenirii. 
Legea protecției mediului nr.137/1995, republicată in 2000, defineșteîe aria protejată ca
fiind o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat, desemnata sau
reglementată si gospodarită astfel incat sa atinga unele obiective specifice de conservare; ea
cuprinde parcuri naționale, rezervații naturale si ale biosferei, monumente ale naturii ți altele. 
Ordonanta de Urgenta nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, definește aria protejată ca fiind zona cu perimetru
legal stabilit ce are un regim special de ocrotire si conservare, zona in care exista specii de plante
si animale sălbatice, elemente si formatiuni biografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice, sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita. 
Constituirea ariilor protejate si declararea de monumente ale naturii ocupă un loc
important in cadrul modalitatilor, al mijloacelor de protectie si conservare a naturii. De aceea,
ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte cu caracter normativ, inclusiv prin
angajamente silvice; ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a
teritoriului, aprobate conform legii.
Prima rezervație naturală din Europa, s-a constituit in sec. al XIV-lea în Polonia, în
padurea Bialowez, in scopul ocrotirii unor animale rare. Primul parc national din lume este parcul
Yellowstone din S.U.A. (1872), urmat de declararea de alte parcuri nationale in California (1906)
si in Europa (Suedia - 1909). 
În România, în anul 1990 s-au constituit un numar de 13 parcuri naționale, iar in anul
1992 Delta Dunarii este recunoscută ca si Rezervatie a Biosferei, ca si arie protejata mare la nivel
international. Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, republicata in 2003, cuprinde
dispozitii (art.55 - 64) legate de conservarea naturii si ariilor protejate si totodata recunoaste toate
ariile protejate declarate anterior ca atare.1

II. Tipuri de arii protejate


Rezervațiile naturale, sunt zone de o frumusețe particulară ce cuprind elemente sau specii
animale sau vegetale ce posedă caracteristici unice, reprezentative. Ele sunt supuse unui regim de
protecție, strict din partea statului, fiind interzise activitățile și accesul omului, cu exceptia
scopurilor stiintifice. 
Parcurile naționale, sunt supuse controlului statului, având limite stabilite ferm; accesul
publicului este permis, insă vânătoarea si pescuitul sunt permise numai in anumite condiții. 
1
http://www.stiucum.com/drept/dreptul-mediului-inconjurator/Protectia-juridica-a-ariilor-p42178.php , accesat online la data
1.02.2018

3
Rezervatiile naturale, cuprind suprafete de teren sau de apă, destinate conservarii unor medii de
viața caracteristice. Exista rezervatii naturale: forestiere, botanice, geologice, speologice,
ornitologice, zoologice, maritime etc. Ele sunt considerate sanctuare ale florei si faunei de
importanta nationala ori mondiala. 

Rezervațiile științifice, cuprind ecosisteme deosebite, specii de plante și animale de


importanșa științifica nationala, ce reprezinta subiect de studiu pentru cercetarea si cunoasterea
stiintifica. Monumentele naturii, cuprind specii de plante si animale rare sau pe cale de disparitie,
arbori seculari, fenomene geologice unice de interes stiintific sau peisagistic (pesteri, chei,
cascade etc.); ele desemneaza un element natural individualizat, concret si fac parte din ariile
protejate. 

III.Regimul juridic
III. 1. Regimul juridic special
Ordonanța de Urgență nr.236/2000 privind regimul ariilor protejate, are ca scop
garantarea conservarii și utilizării durabile a patrimoniului natura, obiectiv de interes public
major si totodata, componenta fundamentala a strategiei nationale pentru dezvoltarea durabila. 
Pentru asigurarea masurilor speciale de protejare a bunurilor patrimoniului natural, se instituie un
regim juridic diferentiat pentru categoriile de arii protejate stabilite la nivel national (rezervatii
stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii naturale si parcuri naturale), si la
nivel international (arii naturale si zone umede de importanta mondiala, rezervatii ale biosferei,
arii speciale de conservare si de protectie speciala). 
Toate suprafețele terestre și acvatice care aparțin domeniului public si care datorita valorii
patrimoniului natural, necesita instituirea regimului de arie protejata, vor ramane in proprietate
publica si vor dobandi regim de protectie. Modul de constituire si de administrare a ariilor
protejate va lua in considerare interesele comunitătilor locale in scopul pastrarii practicilor si
cunostintelor traditionale locale in valorificarea acestor resurse, in beneficiul acestora. 
Pana la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protectie a ariilor naturale protejate,
detinatorii cu orice titlu a bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, sunt obligati sa aplice si sa
respecte masurile de protectie stabilite de autoritatile pentru protectia mediului, fiind interzise in
perimetrele acestor zone, orice lucru sau activitate ce poate genera un impact negativ asupra
acestora. Ariile naturale protejate se vor evidentia in planurile nationale si zonale de amenajare
teritoriala si de urbanism.2 
Responsabilitatile pentru stabilirea modalităților de administrare a ariilor protejate și a
altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim de protectie si conservare revin autoritatilor
publice centrale pentru protectia mediului si Academiei Romane pentru ariile naturale protejate
declarate prin legi sau prin alte acte normative adoptate de Guvern, precum si autoritatilor
administratiei publice judetene sau locale pentru ariile protejate declarate astfel prin hotarari ale
acestora. 
Administrarea ariilor protejate se poate face prin: structuri de administratie special
constituite; regii autonome; companii; societati nationale si comerciale; autoritati ale
administratiei locale; servicii descentralizate ale administratiei publice centrale; institutii de
cercetare, de invatamant, stiintifice; muzee; organizatii nonguvernamentale 3, persoane fizice cu

2
Ibidem
3
art.18, pct.2, lit.a, b, c) din Ordonanța de Urgență nr.236/2000;

4
calitatea de custode, pentru ariile protejate ce apartin domeniului public si nu necesita structuri de
administrare special constituite. 4

Bunurile cu valoare de patrimoniu natural detinute in regim de proprietate privata, sunt


ocrotite si se conserva de proprietarii lor, in conditii legale, in caz contrar, se va dispune masura
indisponibilizarii provizorii sau definitive, in scopul instituirii unei administrari speciale ale
acestora.

III. 2. Regimul juridic general


Legea nr.137/1995, republicată, dispune că, menținerea și dezvoltarea rețelei naționale de
arii protejate și de monumente ale naturii are drept scop, conservarea unor habitate naturale, a
biodiversitatii, a structurilor cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica. Alaturi de ariile
protejate si monumentele naturii existente, se pot declara si altele prin acte sau reglementari cu
caracter normativ, prin amenajamente silvice, urmand a fi incluse in planurile de urbanism si de
amenajare a teritoriului, aprobate conform legii. 
Art.56 din legea-cadru, stabilește următoarele atributii in sarcina Autoritatii centrale
pentru protectia mediului: 
- declară noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si monumente ale
naturii, la propunerea Academiei Romane; 
- organizeaza reteaua de monitorizare si stabileste regimul de administrare a acestor zone; 
- controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre administratorii acestor zone; 
- elaboreaza, completeaza, si difuzeaza Catalogul ariilor protejate si al monumentelor
naturii' precum si Cartea rosie a speciilor de plante si animale din Romania. Autoritatile
administratiei publice locale are urmatoarele atributii: 
- informarea agentilor economici, a turistilor si a populatiei cu privire la existenta in zona
si la importanta ariilor protejate si a monumentelor naturii; 
- sa informeze populatia si agentii economici cu privire la sanctiunile aplicabile pentru
nerespectarea statutului ariilor protejate si al monumentelor naturii; 
- sa puna sub ocrotire provizorie, in conditiile expres prevazute de lege anumite obiective,
in vederea declararii lor ca si arii protejate sau monumente ale naturii (art.58 din lege).
Persoanele fizice și juridice au următoarele atribuții: 
- sa respecte statutul suprafetelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii pe care
s-au identificat elemente ce necesita a fi ocrotite; 
- sa gospodareasca ecologic si durabil suprafetele pe care le detin in calitate de proprietari
si care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii; 
- sa nu culeaga si sa comercializeze plante declarate monumente ale naturii; 
- sa nu captureze, detina si comercializeze animale declarate monumente ale naturii;6 
- sa nu disloce, detina si comercializeze piese mineralogice, speologice, paleontologice, ce
provin din locuri declarate monumente ale naturii; 
- sa nu introduca in tara, cu exceptia celor prevazute de lege, culturi de microorganisme,
plante si animale vii, fara acordul autoritatii centrale pentru protectia mediului, cu consultarea
Academiei Romane. 
Principalele obiective ale gestionarii corecte si viabile a ariilor protejate sunt: 
- cercetarea stiintifica; 
- protejarea speciilor salbatice si a diversitatii genetice; 

4
art.20, pct.1 din Ordonanta de Urgență nr.236/2000;

5
- utilizarea durabila a ecosistemelor naturale; 
- protejarea si ocrotirea particularitatilor culturale si traditionale; 
- dezvoltarea educatiei, a turismului; 
- stabilirea unui sistem national si international al categoriilor ariilor protejate; 
- gradarea interventiei umane cu privire la categoriile de arii protejate etc. 
IV. Răspunderea juridică  
Reglementările cu caracter general în materia mediului, dispun că nerespectarea sau
incălcarea prevederilor acestora atrage răspunderea civilă, contravenționala sau penală, dupa caz.
Astfel, se pot stabili si formele raspunderii juridice pentru nerespectarea interdictiilor sau
obligatiilor cu privire la ariile protejate sau monumentelor naturii. 
Raspunderea contraventionala, este forma de raspundere juridica ce intervine cel mai
frecvent in situatia nerespectarii regulilor privitoare la protectia acestor factori naturali de mediu.
Printre cele mai întâlnite reguli încălcate, cu privire la protecția factorilor naturali de mediu sunt:5
- neasigurarea de catre autoritatile administratiei publice locale a informatiei agentilor economici,
a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona de arii protejate si monumente ale
naturii; 
- neluarea masurilor de interdictie a accesului in zonele protejate a vehiculelor, de catre
administratorii acestora; 
- nerespectarea de catre detinatorii cu orice titlu a statutului suprafetelor limitrofe ariilor protejate
si monumentelor naturii; 
- culegerea, detinerea, comercializarea de plante si animale declarate monumente ale naturii; 
- desfasurarea, in zonele protejate, de activitati fara acord sau autorizatie de mediu etc. 
Sanctiunea ce se aplica pentru astfel de fapte este amenda contraventionala, al carui
cuantum se actualizeaza prin hotarari de govern in afara contraventiilor stabilite prin art.83 din
Legea nr.137/1997 si prin dispozitiile Ordonanta de Urgenta nr.236/2000, Legea nr.82/1993
prevede la art.12, un numar de 34 de fapte contraventionale la regimul Biosferei Delta Dunarii. 
Răspunderea penala, intervine in cazul savarsirii de fapte contraventionale in astfel de
conditii incat, conform legii penale, constituie infractiuni. Sanctiunile ce se aplica in astfel de
cazuri sunt amenda penala sau inchisoarea. 
Răspunderea civila, intervine atunci cand prin fapta ilicita savarsita se cauzeaza un
prejudiciu patrimonial, ce trebuie reparat; problema raspunderii reparatorii pentru pagubele
ecologice produse se solutioneaza conform principiului 'poluatorul plateste'; raspunderea este
obiectiva, independent de culpa; raspunderea este solidara, in cazul pluralitatii autorilor. 

5
http://www.stiucum.com/drept/dreptul-mediului-inconjurator/Protectia-juridica-a-ariilor-p42178.php , accesat online la data
1.02.2018;

6
V. Bibliografie

 Legea protecției mediului nr.137/1995, republicată in 2000;


 Ordonanta de Urgenta nr.236/2000 ;
 http://www.stiucum.com/drept/dreptul-mediului-inconjurator/Protectia-juridica-a-ariilor-
p42178.php , accesat online la data 1.02.2018.