Sunteți pe pagina 1din 8

Procedura insolventei

Potrivit art. 5 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de


insolventa a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014 insolventa
este definite ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin
insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, astfel:
a) insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a
platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa;
b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta
datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;
Noţiunea de insolvenţă implică o situaţie patrimonială dificilă sau de criză a unui
comerciant, determinând imposibilitatea îndeplinirii de către acesta la termen şi în bune condiţii
a obligaţiilor de plată asumate.
Insolvenţa există chiar în cazul în care, din lipsă de disponibilităţi băneşti, nu poate fi
achitată o singură datorie scadentă. Sarcina probei stării de insolvenţă incumbă persoanei care
afirmă existenţa acesteia. Starea de insolvenţă poate fi probată prin orice mijloace de probă
admisibile în dreptul comercial. Definirea noţiunii de insolvenţă se bazează pe noţiunea relativă
de incapacitate vădită de plată.
Insolventa institutiei de credit este acea stare a institutiei de credit aflate in una dintre
urmatoarele situatii:
a) incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;
b) scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a institutiei de credit;
c) retragerea autorizatiei de functionare a institutiei de credit, potrivit prevederilor legale, ca
urmare a imposibilitatii de redresare financiara a unei institutii de credit;
Insolventa societatii de asigurare/reasigurare este acea stare a societatii de
asigurare/reasigurare caracterizata prin una dintre urmatoarele situatii:
a) incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;
b) scaderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumatate din limita minima prevazuta
de reglementarile legale in vigoare pentru fondul de siguranta;
c) imposibilitatea restabilirii situatiei financiare a societatii de asigurare/reasigurare in cadrul
procedurii de redresare financiara;
 Insolvenţa comercială, definită ca fiind incapacitatea unui debitor de a face faţă datoriilor
sale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce în mediul economic aceleaşi efecte
devastatoare pe care o maladie gravă le induce unui organism uman. Maladiile nu trebuie lăsate
să prolifereze, şi aşa cum prevenirea şi tratarea răului pe care ele îl reprezintă pentru om
constituie o preocupare a societăţii, tot astfel prevenirea şi remedierea efectelor insolvenţei
comerciale constituie, în ţările civilizate, un domeniu prioritar de acţiune .
  In doctrina recentă, insolventa a fost definită ca reprezentând un ansamblu de norme
juridice, prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti pentru plata datoriilor debitorului
aflat în insolvenţă faţă de creditorii săi, în condiţiile stabilite diferenţiat pe categorii de debitori,
prin reorganizare judiciară bazată pe plan de reorganizare sau prin faliment . Din definiţia citată
se poate deduce cu uşurinţă care sunt caracteristicile procedurii de insolvenţă, ele fiind
recunoscute ca atare de majoritatea doctrinarilor români . Apreciem că, în actuala reglementare,
procedura insolvenţei are următoarele caractere: este o procedură judiciară, colectivă şi
concursuală, unitară şi generală, egalitară, precum şi de remediu sau, după caz, de executare
silită .
Scopul Legii nr.85/2014 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea
pasivului debitorului aflat in insolventa. Caile prin care se realizeaza scopul legii sunt
reorganizarea judiciara si falimentul.
Procedura reorganizarii judiciare consta in anumite reguli privind organizarea activitatii
debitorului pe baze noi, in vederea redresarii economico-financiare si asigurarii mijloacelor
banesti pentru plata datoriilor fata de creditori. Aceasta procedura se poate realiza fie prin
reorganizarea activitatii debitorului, prin anumite masuri economice, financiare, organizatorice,
juridice etc.; fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului, pana la acoperirea
creantelor creditorilor.
Potrivit Legii nr.85/2014 reorganizarea judiciara se realizeaza pe baza unui plan de
reorganizare a activitatii debitorului. Astfel, aplicarea procedurii reorganizarii judiciare
presupune continuarea activitatii debitorului, sub conducerea acestuia sau a persoanelor abilitate
de lege.
Procedura falimentului consta in anumite reguli prin care se reglementeaza executarea
silita a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea platii datoriilor fata de creditori.
Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinta incetarea activitatii debitorului (dizolvarea
societatii, in cazul debitorului societate comerciala).
Pentru realizarea scopului trebuie aplicata procedura adecvata. Optiunea este determinata
de starea patrimoniului debitorului, de sansele redresarii si de interesele creditorilor, in raport de
care se va aplica procedura simplificata sau procedura generala.
Potrivit legii 85/2014, procedura simplificata reprezinta procedura de insolventa
prevazuta de prezenta lege, prin care debitorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 38
alin. (2) intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie
dupa o perioada de observatie de maximum 20 de zile, perioada in care vor fi analizate
elementele prevazute la art. 38 alin. (2) lit. c) si d);
Procedura simplificata prevazuta de prezentul capitol se aplica debitorilor aflati in stare
de insolventa care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:
a) profesionisti persoane fizice supuse obligatiei de inregistrare in registrul comertului, cu
exceptia celor care exercita profesii liberale;
b) intreprinderi familiale, membrii intreprinderii familiale;
c) debitori care fac parte din categoriile prevazute in art. 3 din legea 85/2014 si indeplinesc una
dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin niciun bun in patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul social/profesional nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formularii cererii
introductive, chiar daca lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, desi numit, mentiunea privitoare
la numirea sa nu a fost inscrisa in registrul comertului;
e) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment;
f) orice persoana care desfasoara activitati specifice profesionistilor, care nu a obtinut autorizarea
ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de
publicitate; aplicarea prezentei legi fata de aceste persoane nu exclude sanctiunile aplicabile
pentru lipsa autorizarii sau inregistrarii respectivei persoane.
În procedura simplificată este posibilă suprimarea acestei perioade de observaţie,
trecându-se direct la procedura falimentului.Atunci când este aplicată perioada de observaţie, ea
nu va dura mai mult de 60 de zile, necesare pentru a fi verificate elementele menţionate.
Procedura generala reprezinta procedura de insolventa prevazuta de prezenta lege, prin
care un debitor care indeplineste conditiile prevazute la art. 38 alin. (1), fara a le indeplini
simultan si pe cele de la art. 38 alin. (2) din Legea 85/2014, intra, dupa perioada de observatie,
succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai
in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului;
În procedura generală, perioada de observaţie este cuprinsă între data deschiderii
procedurii şi data confirmării planului sau după caz, a intrării în faliment.
Procedura generală se aplică următoarele categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă
sau de insolvenţă efectivă sau iminentă:
1.societăţile comerciale;
2.societăţile cooperative;
3.organizaţiile cooperatiste;
4.societăţiile agricole;
5.grupuri de interes economic;
6.orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice (art.1 alin
(1)).
Participarea practicianului în insolvenţă:
Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic,
administratorul judiciar si lichidatorul. Ei trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi
operaţiunilor prevăzute de prezentă lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi
obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.
Instantele judecatoresti competente care aplic procedura insolventei sunt tribunalul si
curtea de apel.
Tribunalul are o competenta exclusiva in aplicarea insolventei, indiferent ca se realizeaza
prin procedura generala sau prin procedura simplificata. Atributiile care revin tribunalului in
aplicarea procedurii insolventei sunt exercitate prin judecatorul-sindic, care este un judecator al
tribunalului.
Curtea de apel este competenta sa solutioneze recursul impotriva hotararilor
judecatorului-sindic. Hotararile judecatorului-sindic nu pot fi suspendate de instanta de recurs.
Curtea de apel este competenta sa solutioneze caile de atac, in conditiile generale ale Codului
de procedura civila, impotriva hotararilor tribunalului, date in exercitarea atributiilor care ii
revin.
In aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, un rol important ii revine
judecatorului-sindic. Judecatorul-sindic are statutul juridic al unui judecator al tribunalului.
Judecatorul-sindic este nominalizat, in fiecare caz, de catre presedintele tribunalului, dintre
judecatorii desemnati ca judecatori-sindici. In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic
pronunta hotarari (incheieri sau sentinte). Hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si
executorii. Ele pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.
In realizarea procedurii insolventei, un rol important revine administratorului judiciar.
Prezenta unui specialist in activitatea de gestiune si management este indispensabila pentru
initierea si realizarea unor masuri pentru redresarea activitatii debitorului. Judecatorul-sindic va
desemna, cu caracter provizoriu, o persoana care sa indeplineasca functia de administrator
judiciar, prin hotararea de deschidere a procedurii.
In cazul cand se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui
lichidator, care sa realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.
Lichidatorul participă la procedura simplificată ca reprezentant al debitorului fiind desemnat
iniţial de jdecătorul-sindic şi putând fi înlocuit de către cel desemnat ulterior de adunarea
creditorilor.
Diferenţa dintre noţiunile insolvenţa şi insolvabilitatea, este făcută de către bunurile care
se găsesc în proprietatea debitorului, acestea neavând relevanţă în cazul stării de insolvenţă.
Insolvenţa nu trebuie confundată cu insolvabilitatea, cea din urmă reprezentând situaţia
patrimonială în care componenţa pasivă a patrimoniului o depăşeşte pe cea activă, un
dezechilibru financiar, pe când insolvenţa este determinată de lipsa fondurilor băneşti, nu de
lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului. După declanşarea procedurii de insolvenţă judecatorul,
creditorii şi debitorul analizează şansele de supravieţuire ale acestuia din urmă, iar în cazul în
care se ajunge la un consens se întocmeşte un plan de reorganizare. În cele mai multe cazuri,
creditorul renunţă la o parte din creanţe, iar debitorul se obligă să se concentreze doar asupra
activităţii de bază.
Datorită dificultăţilor întâmpinate în materie probatorie, insolvenţa este categorisită ca
fiind vădită atunci când, debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu şi-a plătit datoria faţă de
unul sau mai mulţi creditori, dând astfel dreptul creditorilor de a cere demararea procedurii
insolvenţei, indiferent de motivul neplăţii datoriei. Insolvenţa este iminentă atunci când se
dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile asumate contractual
datorită lipsei fondurilor băneşti la data stabilită intre părţi pentru efectuarea plăţii. 
Pentru a se stabili starea de insolvenţă a debitorului trebuie îndeplinite cumulativ două
condiţii: neplata la scadenţă a datoriilor şi lipsa de lichidităţi.
Insolvenţa şi falimentul sunt două noţiuni distincte, însă au în comun finalitatea:
efectuarea plăţii, adică executarea obligaţiilor asumate contractual.
Procedura insolventei poate fi declansata fie prin cererea debitorului insusi, fie prin
cererea creditorilor precum si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru
a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de
insolventa. Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi
si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta. Introducerea prematura, cu
rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea
patrimoniala a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile pricinuite.
Legea prevede ca orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si
exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in
insolventa din cauza incetarii platii fata de acesta timp de 30 de zile. Acesti creditori, legea ii
numeste creditori indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei.Orice creditor
indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva unui debitor
prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza:
            a) cuantumul si temeiul creantei;
            b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit
legii;
            c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
           d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului,
caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa
participe la reorganizare.
Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de
garantii.
Dupa inregistrarea unei cereri introductive, presedintele tribunalului va nominaliza
deindata judecatorul-sindic. Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va
desemna, daca este necesar pentru protejarea intereselor creditorilor si/sau
asociatilor/actionarilor, un administrator judiciar provizoriu, stabilindu-i atributiile.
Efectele deschiderii procedurii:
a) Ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea
b) Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra
debitorului sau a bunurilor sale
c) Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor impotriva
debitorului
d) Suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor
e) Interdictia instrainarii actiunilor sau partilor sociale
In orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista
bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile
administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare,    judecatorul-
sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din
registrul in care este inmatriculat.
Procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi
inchisa, prin sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul
confirmat. Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi
inchisa in conformitate cu dispozitiile legii.
Daca un plan de reorganizare a fost confirmat de catre judecatorul-sindic, acest plan
trebuie pus in aplicare in scopul redresarii activitatii debitorului si pe cale de consecinta, platii
creantelor creditorilor. In indeplinirea planului de reorganizare, debitorului ii revin anumite
obligatii. Activitatea debitorului trebuie reorganizata corespunzator planului; creantele si
drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate trebuie modificate astfel cum s-a prevazut
in plan.
Daca procedura incepe ca procedura de reorganizare si, datorita nerealizarii obiectivelor
sale, devine procedura de faliment, aceasta va fi inchisa ca procedura de faliment.
Procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final,
cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile
nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-
sindic va pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si
radierea acestora. Falimentul se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop prefacerea
in bani a bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.
Procedura se inchide chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in
intregime, daca creantele creditorilor au fost complet acoperite prin distributiile facute.
Totodata, procedura se inchide daca la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor
de admitere a creantelor se constata ca nu s-a depus nici o cerere din partea creditorilor.
In conceptia Legii nr.85/2014, procedura insolventei nu are un caracter punitiv; ea nu
urmareste sa il sanctioneze pe debitorul aflat in dificultate caruia i s-a aplicat procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului.
In mod exceptional, Legea nr.85/2014, reglementeaza o raspundere in cazurile in care,
prin faptele lor, anumite persoane au dus la insolventa debitorului ori au savarsit anumite
infractiuni. Aceasta raspundere este o raspundere civila si  o raspundere  penala.
Daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul-
sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din
registrul in care este inmatriculat.
Monografie contabila privind procedura de insolventa
Procedura privind scoaterea din evidenta unei societati a clientilor  neincasati, care se
afla sub incidenta Legii 85/2014 sau in situatia de radiere din Registrul Comertului.
Din punct de vedere al TVA acesta se reduce in cazul in care contravaloarea bunurilor
livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului.
Ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a
procedurii prevazute de Legea nr. 85/2014 privind procedura insolventei, hotarare ramasa
definitiva si irevocabila.
Furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii trebuie sa emita facturi sau alte
documente, cu valorile inscrise cu semnul minus, cand baza de impozitare se reduce sau, dupa
caz, fara semnul minus, daca baza de impozitare se majoreaza, care vor fi transmise si
beneficiarului, cu exceptia situatiei prevazute in lege.
Deci, baza de impozitare a TVA se reduce doar in cazul falimentului beneficiarului, in
baza hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2014 privind
procedura insolventei, hotarare ramasa definitiva si irevocabila.
Dovada declararii falimentului prin hotarare judecatoreasca si irevocabila poate fi facuta
cu certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului din care sa reiasa radierea
datorata inchiderii procedurii de faliment. Pentru obtinerea acestui certificat trebuie sa adresati o
cerere Oficiul Registrului Comertului unde beneficiarul a fost inmatriculat.
In acest sens, societatea va emite o factura cu valorile inscrise cu semnul minus. Factura
emisa nu se va transmite beneficiarului. Pe factura astfel emisa va recomandam sa inscrieti:
- baza legala a ajustarii effectuate din Codul fiscal ; – numarul si data certificatului constatator
eliberat de Oficiul Registrului Comertului din care rezulta radierea datorata inchiderii procedurii
de faliment.

Din punct de vedere contabil, conform punctului 189 din Reglementarile contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene aprobate prin OMFP
3055/2009 , creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate (contul 4118 “Clienti
incerti sau in litigiu” sau in conturi analitice ale conturilor de creante, pentru alte creante decat
clientii).
In scopul prezentarii in situatiile financiare anuale, creantele se evalueaza la valoarea
probabila de incasat. Atunci cand se estimeaza ca o creanta nu se va incasa integral, in
contabilitate se inregistreaza ajustari pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate
recupera.

Inregistrari contabile:

1. Inregistrarea clientilor incerti la intreaga valoare a creantei, inclusiv TVA:

4118 “Clienti incerti sau in litigiu” = 4111 “Clienti”

2. Constituirea unei ajustari pentru deprecierea creantelor:

6814 “Cheltuieli de exploatare   privind                    = 491 “Ajustari pentru deprecierea activelor


circulante”
ajustarile pentru deprecierea activelor circulante”

3. Inregistrarea pierderii din creante:

654 “Pierderi din creante =  4118 “Clienti incerti sau in litigiu ”


si debitori diversi”

  Ajustarea bazei de impozitare a TVA in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a
serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului, in baza certificatului
constatator eliberat de Oficiul Registrului Comertului din care rezulta radierea datorata inchiderii
procedurii de faliment:

4427 “TVA colectata” = 4118 “Clienti incerti sau in litigiu”


4. Anularea ajustarii pentru deprecierea creantelor, care ramane fara obiect:

491 “Ajustari pentru deprecierea  =  7814 “Venituri din ajustari pentru deprecierea
activelor circulante”                           activelor circulante”

In cazul clientilor pentru care a fost declarat falimentul si pentru care societatea nu a constituit
ajustari pentru deprecierea creantelor, in baza certificatului constatator eliberat de Oficiul
Registrului Comertului din care rezulta radierea datorata inchiderii procedurii de faliment, se va
efectua inregistrarea contabila:

654 “Pierderi din creante       =        4111 “Clienti”


si debitori diversi”

4427 “TVA colectata”        =        4111 “Clienti “