Pactul de la Varșovia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Pactul de la Varșovia

Tratatul de prietenie, cooperare și

asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

 Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]
  v
 d
 m

Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de

prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

  Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

 Republica Populară Ungară 1955–1991

 Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.
Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una

condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului
 Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351

74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Pactul de la Varșovia

Tratatul de prietenie, cooperare și

asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  
 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]
  v
 d
 m

Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de

prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

  Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

 Republica Populară Ungară 1955–1991

 Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.
Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una

condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului
 Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351

74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
 Pactul de la Varșovia

Tratatul de prietenie, cooperare și

asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]

 v
 d
  m

Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de

prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

 Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

  Republica Populară Ungară 1955–1991

 Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.
Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una

condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului
 Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351

74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
 Pactul de la Varșovia

Tratatul de prietenie, cooperare și

asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]

 v
 d
  m

Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de

prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

 Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

  Republica Populară Ungară 1955–1991

 Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.
Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una

condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului
 Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351

74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Pactul de la Varșovia
 Tratatul de prietenie, cooperare și
asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]

 v
 d
 m
Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de
prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

 Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

 Republica Populară Ungară 1955–1991

  Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.

Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una
condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului

Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351
74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
 În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Pactul de la Varșovia
 Tratatul de prietenie, cooperare și
asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]

 v
 d
 m
Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de
prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

 Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

 Republica Populară Ungară 1955–1991

  Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.

Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una
condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului

Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351
74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
 În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Pactul de la Varșovia
 Tratatul de prietenie, cooperare și
asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]

 v
 d
 m
Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de
prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

 Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

 Republica Populară Ungară 1955–1991

  Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.

Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una
condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului

Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351
74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
 În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Pactul de la Varșovia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Pactul de la Varșovia
 Tratatul de prietenie, cooperare și
asistență mutuală
—  Alianță Militară  —

1955 – 1991
→

Stemă

Statele membre

Capitală Nu este cazul¹

Guvernare

Conducător  

 - 1955-1960 (primul) Ivan Konev

 - 1977-1991 (ultimul) Viktor Kulikov

Comandantul forțelor comune  

 - 1955-1962 (primul) Aleksei Antonov

 - 1989-1990 (ultimul) Vladimir Lobov

Istorie

Epoca istorică Războiul rece

Fondare 1955

Revoluția ungară din 1956 4 noiembrie 1956

Primăvara de la Praga 1968

Reunificarea Germaniei 3 octombrie 1990

Desființare 1991

În prezent parte din

Polonia

¹ Sediul organizației era la Moscova în Uniunea Sovietică

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]

 v
 d
 m
Pactul de la Varșovia sau Tratatul de la Varșovia, numit în mod oficial Tratatul de
prietenie, cooperare și asistență mutuală a fost o alianță militară a țărilor din Europa
Răsăriteană și din Blocul Răsăritean, care voiau să se apere împotriva amenințării pe
care o percepeau din partea alianței NATO (care a fost fondată în 1949). Crearea
Pactului de la Varșovia a fost grăbită de integrarea Germaniei de Vest „remilitarizată”
în NATO prin ratificarea de către țările ocidentale a Înțelegerilor de la Londra și
Paris. Tratatul de la Varșovia a fost inițiat de către Nikita Hrușciov în 1955 și a fost
semnat la Varșovia pe 14 mai 1955.
Pactul și-a încetat existența pe 3 martie 1991 și a fost în mod oficial dizolvat la
întâlnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991.

Cuprins

 1Membri
 2Istoric
 3Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la Varșovia
 4Semne
 5Vezi și
 6Bibliografie
 7Legături externe

Membri[modificare | modificare sursă]
Membru Perioada

1955–1968; retrasă oficial din Pact

 Republica Populară Albaneză din cauza diferențelor ideologice.

 Republica Socialistă Cehoslovacă 1955–1991

 Republica Populară Polonă 1955–1991

 Republica Democrată Germană 1956–1990

 Republica Populară Română/Republica Socialistă România 1955–1991

 Republica Populară Ungară 1955–1991

  Republica Populară Bulgară 1955–1991

 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 1955–1991

Toate statele comuniste ale Europei Răsăritene au semnat acest pact, cu

excepția Iugoslaviei. Membrii Pactului de la Varșovia și-au luat angajamentul să se
apere unii pe alții, dacă unul sau mai mulți dintre ei erau atacați. Tratatul declara de
asemenea că semnatarii își bazau relațiile pe principiul neintervenției în afacerile interne
și pe respectul suveranițății și independenței naționale – până la urmă, aceste principii
vor fi încălcate mai târziu în cazul intervențiilor din Ungaria - (1956) și Cehoslovacia -
(1968).
Albania a încetat să mai fie membru activ al alianței în 1961 ca urmare a rupturii chino-
sovietice, criză în care regimul dur stalinist din Albania s-a situat de partea Chinei.
Albania s-a retras în mod oficial din Pact în 1968.

Istoric[modificare | modificare sursă]
După terminarea oficială a celui de-al doilea război mondial, în conformitate cu discursul
lui W. Churchill (prim ministru al Regatului Unit la acea dată), de la Fulton, s-a
declanșat Războiul rece și a apărut conceptul de cortină de fier. Urmare a politicii
consecvente de apărare a sistemului economic și politic (implicit a intereslor economice
ale marelui capital din lumea occidentală) trupele germane, în calitate de "prizonieri",
aflate pe teritoriul Germaniei de Vest au fost reînarmate și au constituit baza viitorului
"Bundeswehr" - armata regulată a R.F.G.
Pe fondul evenimentelor din 1948 din Cehoslovacia (expulzări ale etnicilor germani,
alegeri, reconstrucție economică) apare infiltrarea agenților serviciilor speciale
ale S.U.A. și Marii Britanii cu rol de "agitatori". Existând cauza, trupele sovietice nu
părăsesc Europa Centrală și de Est cucerită-eliberată, staționând pe teritoriul mai
multor state. Aflate pe linia de demarcație dintre cele două blocuri foste aliate, armata
sovietică nu a plecat din Ungaria decât după dizolvarea Tratatului de la Varșovia.

Cele mai importante figuri ale Pactului de la Varşovia la o întrunire în Bucureşti (07.07.1989)

În timpul revoluției maghiare din 1956, guvernul ungar s-a împărțit în două facțiuni, una
condusă de Imre Nagy iar alta condusă de János Kádár. Pentru a ajuta la scăderea
tensiunilor, trupele sovietice s-au retras parțial (și-au redus numărul) din Ungaria pe
durata disputelor interne. Când facțiunea lui Imre Nagy a declarat că Ungaria s-a retras
din alianță iar partizanii săi au atacat unitățile militare -garnizoanele armatei sovietice a
urmat replica iar militarii Tratatului de la Varșovia au reintrat în țară în octombrie 1956 la
cererea lui János Kádár și a facțiunii sale, iar rezistența (impropriu spus dacă trupele
sovietice ar fi părăsit vreodată Ungaria) maghiară (parțial sprijinită moral, militar și mai
ales financiariar de către N.A.T.O.) a fost înfrântă în două săptămâni.
Forțele Tratatului (Pactului) de la Varșovia au fost folosite și în luna august 1968, după
declararea-declanșarea evenimentelor interne din Cehia Primăverii de la Praga, când a
fost invadată Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor puse în practică de guvernul
lui Alexander Dubček.
Șeful departamentului militar al Partidului Comunist Cehoslovac, Generalul
Locotenent Vaclav Prchlik, denunțase deja, într-o conferință de presă televizată,
Tratatul de la Varșovia ca pe o alianță inegală și declarase că armata cehoslovacă era
pregătită să apere, prin luptă dacă era necesar, suveranitatea țării. Pe 20 august 1968,
o forță constituită din 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia
sprijinită și de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară și două poloneze.
România a fost contra intervenției și în consecință a refuzat să contribuie cu trupe.
Această interventie a fost explicată de Doctrina Brejnev care afirma că: "Atunci când
forțe care sunt ostile socialismului încearcă să deturneze către capitalism dezvoltarea
unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o
problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină
rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și
"capitalismul" în conformitate cu propriile interese.
După invazia Cehoslovaciei Albania s-a retras în mod formal din Pactul de la Varșovia,
deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Nicolae Ceaușescu,
conducătorul RSR, a denunțat invazia atât ca pe o violare a legilor internaționale, cât și
ca pe o încălcare a principiilor de neintervenție mutuală în afacerile interne, spunând că
autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a
Pactului de la Varșovia.
NATO și Pactul de la Varșovia nu au intrat niciodată în conflicte armate directe, dar au
fost părți în Războiul rece pentru mai mult de 35 de ani. În decembrie 1988, Mihail
Gorbaciov, liderul Uniunii Sovietice din acea perioadă, a propus așa-numita Doctrină
Sinatra, care statua că Doctrina Brejnev avea să fie abandonată iar țările din Europa
Răsăriteană erau îndreptățite să facă ceea ce doreau. Când a fost clar că Uniunea
Sovietică nu va mai folosi forța pentru a controla Pactul de la Varșovia, au început să
apară o serie de schimbări rapide în Europa Răsăriteană în 1989. Noile guverne din
țările din Europa Răsăriteană au început să fie din ce în ce mai puțin interesate de
menținerea Pactului de la Varșovia, iar în ianuarie 1991 Cehoslovacia, Ungaria și
Polonia au anunțat că se vor retrage din organizația militară până la 1 iulie al aceluiași
an. Bulgaria a luat o decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic
mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1
iulie 1991.

Evoluția Statelor foste membre ale Pactului de la

Varșovia[modificare | modificare sursă]
Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica
Cehă, Ungaria și Polonia au aderat
la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au
alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.

Semne[modificare | modificare sursă]
 Uniunea pentru pace şi socialismului

 
 Brothers in arms, o excursie comun la sud (1970)

 
 Exerciţii în comun, SCUT-72 (1972)

 
 25 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1980)

 
 Forțele aeriene Pactului de la Varșovia

 
 Exerciţii în comun, SCUT-82 în Bulgaria (1982)

 
 30 de ani de la Tratatul de la Varşovia (1985)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Planul Valev

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 „Soarta Tratatului de la Varșovia - Amintiri, documente,
fapte”, generalul Anatoli Gribkov, fost șef al Statului Major
al Forțelor Armate Unite, 1998, Moscova [1]
 România o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia.
Memorii 1980-1985. Dialog cu Dumitru Avram, Editura
Aldo, București, 1999
 Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Sa ne amintim: Sfarsitul Pactului de la Varsovia , 30 iunie
2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[ascunde]

 v • d • m 

Războiul Rece

Evenimente (1945-1967) Evenimente (1968-1991) Articole detaliate

 Cortina de fier
1941-1950: 1961-1970 (continuare):
 Mișcarea de Nealin
 Politica de îngrădire
 Conferința de la Ialta  Primăvara de la Praga
 Cursa înarmării
 Conferința de la Potsdam  Invazia Cehoslovaciei
 Al Treilea Război M
 Războiul Civil Chinez  SALT I
 Cursa Spațială
 Doctrina Truman  Destinderea
 Amenințarea roșie
 Războiul Civil Grec 1971-1980:  McCarthyism
 Planul Marshall
 Spionajul sovietic în
 Blocada Berlinului
 SALT II  Ostpolitik
1951-1960:  Războiul Civil Angolez  CIA
 Invazia sovietică din Afganistan  KGB
 Războiul din Coreea 1981-1990: Alte conflicte:
 Revoluția din Ungaria
 Criza Suezului
 Mișcarea poloneză  Solidaritatea  Nicaragua
 Războiul din Vietnam
 Glasnost  Conflictul arabo-isr
 Criza Sputnik
 Perestroika
1961-1970:  Căderea Zidului Berlinului
 Revoluția de catifea
 Ruptura chino-sovietică  Revoluția română
 Incidentul cu avionul de spionaj american U-2 din 1991:
1960
 Războiul civil din Guatemala
 Dizolvarea URSS
 Invazia din Golful Porcilor
 Criza rachetelor cubaneze
 Construirea Zidului Berlinului

Cronologie · Portal · Categori
1865226c (data)

67-9

0 0001 2158 1586

0002351
74154

0030519006

026397188

896299

Identities (via VIAF): 130896299
Categorii: 
 Foste state din Europa
 Desființări în 1991
 Fondări în 1955
 Foste forme de guvernare ale Războiului Rece
 NATO
 Pactul de la Varșovia
 Războiul Rece
 Varșovia
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
 În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 88
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 iunie 2019, ora 23:50.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.