Săptamâna 04 Mai - 08 Mai 2020 - Activitate Practică Hidrologie

Elementele morfometrice ale lacurilor

Lacurile, împreună cu bălțile formează formațiunile lacustre, reprezentând masa apelor
acumulată în depresiuni ale terenurilor (Vladimirescu, 1978).
Pe teritoriul României se regăsesc numeroase tipuri de lacuri naturale, a căror geneză
depinde de tipul de relief sau originea depresiunii (lacuri glaciare), la care se adaugă lacurile
antropice, fie ele iazuri sau de acumulare cu diferite funcții: energetică, alimentare cu apă,
agrement, piscicol (Gâștescu, 2006).
Lacurilor naturale, li se adaugă lacurile antropice, rezultate din diferite acţiuni umane ce
au dus la formarea lor, precum (Gâştescu, 1963):
 Lacuri din gropile rezultate prin explotarea materialelor de construcții.
 Lacurile din minele de sare părăsite cu exploatare la suprafață.
 Iazurile (acumulări de apă făcute în valea unui râu, fie pentru a păstra rezerva de apă
pentru perioadele secetoase, fie în scopul creșterii peștilor).
 Eleștee (bazine pentru reproducerea și creșterea peștelui).
 Benturile (gropi acoperite de apă, cu adâncimi de 5-6 m, construite pentru alimentarea
cu apă a populației).
 Haituri(bazinelde apă construite în zonele montane pentru transportul lemnelor).
 Lacuri de acumulare (bazine de retenție, construite în scop hidroenergetic, ce asigura un
debit constant pentru funcționarea turbinelor instalate, exemplu Izvorul-Muntelui).

Volumul de apă al lacurilor depinde de diversitatea surselor de alimentare. Condiția esențială

a existenței unui lac este ca volumul de apă intrat să fie cel puțin egal, dacă nu mai mare, decât
volumul de apă care iese din respectivul lac (Gâştescu, 1963). Factorii care intervin direct în
modificarea cantitativă a volumului de apă din lac poartă denumirea de componentele bilanţului
hidric de intrare şi de ieşire (Pişota et al., 2005) şi se înscriu într-o ecuaţie generală, sub forma
unei sume algebrice, alcătuind modelul bilanţului hidric:
Y+U+X+Y+Y1+U1=0 sau Y+U+X=Y1+U1+Z (Gâştescu, 1963)
În care: Y – afluxul superficial, U – afluxul subteran, X – precipitaţiile căzute pe suprafaţa lacului, Z – evaporaţia de pe suprafaţa apei, Y1 –
scurgerea superficială din lac şi U1 – scurgerea subterană.

Elementele morfometrice ale lacurilor

1) Suprafața:
a. suprafața bazinului reprezintă mărimea arealului de pe care lacul își colectează apele
superficiale. Ea este delimitată de o cumpănă de apă trasată în mod asemănător cu cea a
bazinelor hidrografice ale râurilor;
b. suprafața lacului este delimitată de izobata de zero metri. Ea corespunde astfel, oglinzii
apei și este variabilă în funcție de nivelul apei din lac (notat cu H). Izobata reprezintă
curba (linia curbă) ce unește puncte de egală valoare a adâncimii apei. Legatură dintre cei

1
 doi parametri este evidențiată de curba batigrafică S = F(H). Izbotatele sunt linii de egală
valoare a adâncimii apei.

*curbele regasite pe lac sunt izobate, linii de egală valoare a adâncimii apei, exemplu -0,2 sau -0,25 (acel
minus reprezintă adâncime), sursa: Suciu et al., 2010 (articolul este atașat email-ului)

2) Lungimea lacului (L, în km): este distanța între cele mai îndepartate puncte situate pe
țărmurile lacului (a se vedea mai jos imaginea atașată, la finalu materialului);
3) Lățimea lacului: poate fi considerată ca valoare maxima și medie și se exprimă de
regulă în km.
a) Lățimea maxima (lmax) se determina pe hartă și corespunde celei mai lungi
drepte ce traverseaza suprafata lacului și este perpendiculara pe lungimea sa.

2
 b) Lățimea medie (lmed) se obține prin calcul, raportând suprafața lacului (S, în mp
sau kmp) la lungimea sa (L, în m sau km): lmed = S/L.
4) Axa mare: este reprezentată de linia dreapta care unește cele mai indepartate puncte
ale lacului. Ea poate întretăia linia țarmului. In unele situații coincide cu lungimea.
5) Axa mică: corespunde celei mai lungi drepte din arealul lacului, perpendiculara pe axa
mare.
6) Perimetrul udat: este lungimea liniei țărmului sau a izobatei de zero metri.
7) Gradul de dezvolatare a liniei țărmului: exprimă sinuozitatea acestuia și este exprimat
valoric cu ajutorul coeficientului de sinuozitate (Ks) determinat pe baza cunoașsterii perimetrului
(P) și a suprafeței (S) cu ajutorul relației: 𝐾𝑠 = 𝑃/ 2√𝜋𝑆.
8) Volumul: de apă deținut de o unitate lacustră este un parametru morfometric deosebit
de important (mc sau kmc). Valoarea lui se obține ca sumă a volumelor parțiale delimitate de
izobate. Un volum parțial se calculeaza ca produs între media aritmetica a suprafetelor delimitate
de doua izobate succesive și diferența de adâncime dintre ele. De exemplu:
𝑓1 + 𝑓2 𝑓2 + 𝑓3 𝑓3 + 𝑓4 𝑓4
𝑉=( ∗ ∆ℎ1) + ( ∗ ∆ℎ2) + ( ∗ ∆ℎ3) + ( ∗ ∆ℎ4)
2 2 2 2

Unde: f = suprafața (exprimată în kmp)delimitată de izobata corespunzătoare adâncimii

0 sau 1m sau 2m adâncime etc. Δh = echidistața dintre izobatele ce le delimitează, exprimată în
m.
9) Adâncimea lacului se determină prin măsurători directe cu diferite instrumente (tije,
prajini, mire stadimetrice, sonde mecanice, ecosonde,etc) de-a lungul unor direcții stabilite în

3
conformitate cu forma lacului. Valorile astfel obținute stau la baza întocmirii hărtii batimetrice ce
ilustreaza distributia adăncimilor pe suprafata lacului (vezi harta de mai sus cu izboatele pe lacul
Sărat Aluna).
10) Forma lacurilor este foarte diferită, în funcție de originea cuvetei lacustre.Se disting
astfel lacuri de forma: circulara (cele situate in circuri glaciare, doline, cratere), semicirculara
(eoliene), subrectangulara alungita ( instalate in grabene - Tanganyika, Baikal; limanurile
fluviatile si maritime), rectangulara ( de acumulare - Izvorul Muntelui, Vidraru, etc), de belciug
(lacuri de lunca). Numeroase lacuri au o forma neregulata, cum sunt cele din regiunile afectate
de glaciațiunea continentală.
11) Gradul de insulozitate este dat de suprafața insulelor din cuprinsul lacului. Se
exprima in % si pentru calcularea sa se utilizează relația : gi = (Si/S)*100. Unde gi este gradul de
insulozitate; Si este suprafata totala a insulelor; S este suprafata totala a lacului.

Activitatea practică din această săptămână:

Să se reprezinte grafic un lac în cuprinsul căruia se vor trasa 2 izobate (linii ce unesc aceeasi
adâncime a lacului), pe lângă cea de 0 m (linia tărmului), si se va inscrie o adâncime maximă.
Echidistanța dintre izobate sa fie de 20 m.
Considerăm reprezentarea la scara 1:25000. Să se determine următoarele elementele
morfometrice ale lacului: suprafața lacului, lungimea și lățimea maximă a lacului, volumul de
apă, adâncimea maximă.

Cum o sa elaborati aceasta tema? (VEZI MAI JOS IMAGINI CU ETAPELE DE LUCRU)

(1) Fiecare dintre voi, pe o foaie milimetrică desenează un lac cu forma preferată de fiecare.
(2) Apoi se va trasa lungimea în linie dreapta, dintr-un tarm in altul al lacului, iar perpendicular
pe aceasta se va trasa (cu rigla) latimea maxima. Rezultatele citite pe rigla în cm se vor raporta la
scara hartii de 1:25000 si se vor exprima în km.
(3) Următorul pas este trasarea celor doua curbe - izobatelor in interiorului lacului, si apoi in
functie de adâncimea acestora, alegerea unei adâncimi maxime a lacului (fiecare alege
adâncimea maximă pe care o dorește, nu mai mare de 20 m față de ultima izobata).
(4) Pentru aflarea suprafetei lacului se vor numara patratele pe foaia milimetrică. Rezultatul
obținut în cmp se va raporta la scara hărții pentru obținerea suprafetei în kmp.
(5) Pentru aflarea volumului se va determina media suprafețelor, delimitată fiecare de câte o
izobată, astfel cea delimitată de izobata de 0 m - f1 (adică suprafata totală a lacului pe care am
determinat mai sus), suprafața delimitată de izobata de 20 m adâncime (f2) și suprafața
delimitată de izobata de 40 m adâncime (f3). Va repet ca izobata reprezinta linia care uneste
aceeași adâncime a apei lacului. Se va aplica formula volumului, tinand cont de faptul că
echidistanța dintre izobate am cerut să fie de 20 m!

Mult succes!!!

În continuare va atașez câteva poze cu evouția temei voastre în etapele menționate de mine:

4
(1)

(2)

5
(3)

(4,5)