Sunteți pe pagina 1din 6

CIRCUITUL APEI IN NATURA

Circuitul apei în natură (numit și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este


procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest
proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii
acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă,
lichidă sau gazoasă.

Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu


dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai
însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea. Științele care se
ocupă cu studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit
sunt hidrologia și meteorologia. Nu se poate găsi un punct în care începe sau se
termină ciclul natural al apei.

Moleculele de apă se mișcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al


hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice.

În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:

 Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața


oceanelor și a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o
schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa
de energie a acestui proces o constituie energia solară. Pe lângă aceasta, apa se
mai elimină în atmosferă prin transpirația solului, plantelor și, în mult mai mică
măsură, cea a animalelor, numită evapotranspirație. Aproximativ 90% din apa
din atmosferă provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație.

 Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură,


frig, umiditate, vorticitate) prin mișcarea orizontală a masei de aer. În cazul
circuitului apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă,
lichidă sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața
oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să
producă precipitații.
 Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în
picături lichide de apă, formând nori sau ceață.

 Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade


pe suprafața pământului. Forma de precipitații care apare cel mai frecvent
este ploaia, alte forme fiind zăpada, grindina, chiciura, lapovița și prelingerea
de apă din ceață.

 Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheață sau zăpadă) se
transformă direct în vapori, fără a mai trece prin starea lichidă.

 Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care este interceptată de


frunzișul plantelor și care, în timp, se evaporă fără a mai ajunge la suprafața
solului. Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii, de viteza
vântului, de temperatură, de densitatea frunzișului și de alți factori mai puțin
însemnați.

 Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în


interiorul solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.

 Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau


zăpadă) în stare lichidă.

 Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub


suprafața solului. În această mișcare se poate face distincție între:
o scurgerea de suprafață este scurgerea care are loc pe suprafața
solului, având de obicei loc în straturi subțiri sau în șuvoaie, acoperind cea
mai mare parte a solului;
o scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în care se
concentrează apa provenind din scurgerea de suprafață, formând pâraie,
râuri și fluvii;
o scurgerea subterană este scurgerea care are loc sub suprafața solului,
fie prin stratele freatice, fie prin stratele acvifere de adâncime. Apa din
stratele subterane se reîntoarce la suprafață fie prin izvoare, fie prin
infiltrație în râuri, oceane sau alte rezervoare de suprafață.

 Capilaritatea este mecanismul care asigură mișcarea verticală a apei


subterane.
În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care
apa cade sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane.
Totuși moleculele de apă nu își efectuează în mod necesar mișcarea în această
ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă poate să fi fost
evaporată, condensată, precipitată și scursă de repetate rânduri sau poate să fi
urmat o cale mai scurtă și să fi fost precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge
celelalte componente ale ciclului.
Cantitatea sau masa totală de apă care ia parte la circuitul apei în natură rămâne
constantă. De asemenea, ca medie în timp, se menține constantă cantitatea de apă
înmagazinată în fiecare din rezervoarele circuitului. Acest principiu se
numește legea conservării masei.
De asemenea, se arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din
tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu
suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de
apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin
evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de
pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor.
În sfârșit, cantitatea totală de apă care intră în atmosferă prin evaporația de pe
suprafața uscatului și a oceanelor este egală cu cantitatea de apă eliminată din
atmosferă prin precipitații. Se poate constata că masa totală de apă care se află în
mișcare este, în medie, de 505 km³/an.
În cadrul mișcării ei, apa este în general menținută pe anumite perioade de timp în
anumite elemente ale mediului natural, numite generic rezervoare. Aceste
rezervoare și cantitățile de apă înmagazinate în medie în fiecare dintre ele sunt
prezentate în tabelul alăturat.
Se poate constata că cel mai mare rezervor îl constituie oceanele, care
înmagazinează peste 97% din rezervele de apă ale planetei. Următorul rezervor ca
mărime îl constituie calotele glaciare din zonele polare și ghețarii. În prezent, ele
înmagazinează aproximativ 2% din rezervele de apă, dar acest procent variază în
timp, în funcție de ciclurile de încălzire ale planetei. În perioadele
diferitelor glaciațiuni acest procent era mai ridicat, iar în prezent tendințele de
încălzire climatică au început să topească calotele glaciare ceea ce în timp va putea
duce la micșorarea relativă a acestui rezervor. Aceste procese nu modifică însă
cantitatea totală de apă care ia parte la circuitul apei în natură.
În afară de aceste rezervoare importante, mai există altele care rețin apa pe durate
relativ reduse. În această categorie intră straturile de zăpadă, care înmagazinează o
parte din precipitațiile din timpul iernii, dar care se topesc în perioada de
primăvară.
Durate de înmagazinare
Durata de înmagazinare reprezintă timpul mediu pe care o moleculă de apă îl
petrece într-un anumit rezervor din cadrul circuitului din momentul în care intră în
rezervorul respectiv până când îl părăsește. Timpul efectiv de înmagazinare al
moleculelor de apă variază însă în limite foarte largi, unele molecule petrec în
rezervor un timp mult mai scurt și altele un timp considerabil mai mare. Durata de
înmagazinare se numește uneori și durată de staționare sau timp de staționare;
acest termen poate însă da naștere la confuzii, deoarece în niciunul din rezervoare
moleculele nu sunt în stare staționară, ci se află în continuă mișcare, luând parte la
diferite procese dinamice în cadrul fiecărui rezervor.
Durata medie de înmagazinare a apei în diferite
rezervoare 
Durată medie
Rezervor de înmagazinare a
apei
Oceane 3.200 ani
Ghețari 20 – 100 ani
Strat sezonier de zăpadă 2 – 6 luni
Umiditate în sol 1 – 2 luni
Apă subterană de mică adâncime 100 – 200 ani
Apă subterană de mare adâncime 10.000 ani
Lacuri 50 – 100 ani
Râuri 2 – 6 luni
Atmosferă 8 zile

În tabelul alăturat sunt prezentate duratele de înmagazinare ale apei în diferite


rezervoare din cadrul circuitului natural. Se poate constata că aceste durate variază
în foarte mare măsură de la un rezervor la altul. De exemplu, umiditatea de la
suprafața solului se menține în sol relativ scurt timp, în medie aproximativ 1 – 2
luni, deoarece apa este răspândită într-un strat subțire și migrează ușor fie spre
atmosferă prin evaporație și transpirație, fie se scurge spre râuri sau strate de
adâncime. Apa de foarte mare adâncime se mișcă însă mult mai încet, putând fi
înmagazinată pe durate de peste 10.000 ani.
Apa subterană de vechime deosebit de mare se numește apă fosilă. Din cauza
modificărilor care au loc în scoarța pamântească și a celor climatice, este posibil ca
pe perioade atât de îndelungate să se producă schimbări ale condițiilor de curgere,
care ar putea împiedica reîmprospătarea unor rezerve subterane sau, invers, să ducă
la apariția unor rezervoare subterane care nu existau înainte. În atmosferă apa care
intră prin evaporație este înmagazinată pe perioade scurte, de ordinul câtorva zile,
înainte de a se reîntoarce pe suprafața solului sau a oceanelor sub formă de
precipitații.
În hidrologie durata de înmagazinare se poate estima prin două metode:
Metoda bazată pe conservarea masei pornește de la ipoteza constanței
cantității de apă a fiecărui rezervor. Conform acestei metode, durata de
înmagazinare rezultă din împărțirea volumului rezervorului prin debitul de apă care
alimentează sau care este evacuat din rezervor, aceste debite trebuind să fie egale
între ele pentru a respecta principiul conservării masei. În principiu, această durată
ar reprezenta timpul care ar fi necesar pentru umplerea rezervorului, dacă acesta ar
fi gol și nu s-ar evacua nicio cantitate de apă din el, sau timpul în care el s-ar goli
în întregime dacă ar dispărea complet afluxurile de apă.

Metoda bazată pe măsurarea vitezelor de mișcare a apei care este aplicabilă


în special pentru apele subterane, cu durate de înmagazinare foarte mari. Aceste
viteze se pot măsura în prezent utilizându-se izotopi radioactiv.

CIRCUITUL APEI IN NATURA

S-ar putea să vă placă și

  • Capitolul 2
    Capitolul 2
    Document3 pagini
    Capitolul 2
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Teme Obligatorii Domeniul Pshiomotric
    Teme Obligatorii Domeniul Pshiomotric
    Document11 pagini
    Teme Obligatorii Domeniul Pshiomotric
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 2
    Tema Numarul 2
    Document3 pagini
    Tema Numarul 2
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Capitolul 1
    Capitolul 1
    Document2 pagini
    Capitolul 1
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Capitolul 2
    Capitolul 2
    Document3 pagini
    Capitolul 2
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Teme Obligatorii Domeniul Pshiomotric
    Teme Obligatorii Domeniul Pshiomotric
    Document11 pagini
    Teme Obligatorii Domeniul Pshiomotric
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Capitolul 4
    Capitolul 4
    Document2 pagini
    Capitolul 4
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Capitolul 1
    Capitolul 1
    Document2 pagini
    Capitolul 1
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 2
    Tema Numarul 2
    Document3 pagini
    Tema Numarul 2
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 5
    Tema Numarul 5
    Document6 pagini
    Tema Numarul 5
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 1
    Tema Numarul 1
    Document5 pagini
    Tema Numarul 1
    Ioan Gradinariu
    100% (1)
  • Tema Numarul 4
    Tema Numarul 4
    Document1 pagină
    Tema Numarul 4
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 3
    Tema Numarul 3
    Document1 pagină
    Tema Numarul 3
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Pomologie Final
    Pomologie Final
    Document47 pagini
    Pomologie Final
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 2
    Tema Numarul 2
    Document3 pagini
    Tema Numarul 2
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 3
    Tema Numarul 3
    Document1 pagină
    Tema Numarul 3
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 2
    Tema Numarul 2
    Document3 pagini
    Tema Numarul 2
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 4
    Tema Numarul 4
    Document1 pagină
    Tema Numarul 4
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 1
    Tema Numarul 1
    Document4 pagini
    Tema Numarul 1
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Lucrare 3
    Lucrare 3
    Document5 pagini
    Lucrare 3
    Alexa Aleda
    Încă nu există evaluări
  • Pomologie Final
    Pomologie Final
    Document46 pagini
    Pomologie Final
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări
  • Tema Numarul 1
    Tema Numarul 1
    Document5 pagini
    Tema Numarul 1
    Ioan Gradinariu
    100% (1)
  • Tema Numarul 3
    Tema Numarul 3
    Document1 pagină
    Tema Numarul 3
    Ioan Gradinariu
    Încă nu există evaluări