Proiectarea transformatorului electric de mică putere

Se prezintă o metodică de calcul electromagnetic pentru transformatoare monofazate de

mică putere, utilizate pentru alimentarea circuitelor electronice prin intermediul unui redresor,
sau la interconectarea liniilor de transmisie la distanță a informației sau a unor comenzi.
Date inițiale de calcul
 Numărul de faze m = ...............
 Frecvența rețelei de alimentare f = .......... Hz
 Tensiunea rețelei de alimentare (tensiune primară) U1 = ............ V
 Tensiunea rețelei de sarcină (tensiunea secundară) U2 = .............V
 Puterea aparentă nominală produsă S2 = .............. VA
 Factorul de putere al sarcinii cosφ = .............
Observații:
Dacă transformatorul are mai multe înfășurări secundare care vor funcționa simultan,

puterea aparentă nominală se va exprima ca:

Dacă transformatorul are mai multe înfășurări secundare care vor funcționa pe rând:

Dacă transformatorul are o înfășurare secundară unică, cu prize, atunci:

Valorile curenților înfășurărilor se calculează astfel:

rezultat din definiția randamentului:

Pentru care se poate considera o valoare preliminară, conform tabelului următor:

S2 VA 25 50 100 200 300 400 500
 ɳ % 75 81 84 88 90 92 94
Pentru transformatoarele de mică putere, sarcina este de obicei activă (

), astfel: , unde

, reprezintă raportul dintre componentele reactivă și activă ale curentului

absorbit de rețea, iar domeniul de valori reflectă experiența practică existentă în domeniu. Astfel
pentru factorul de putere circuitul primar rezultă domeniul de valori:

Puterea aparentă a înfășurării primare:

Determinarea dimensiunilor principale ale circuitului magnetic
Circuitul magnetic se realizează din tole tip E și I, ale căror dimensiuni sunt tipizate din
considerente de tăiere economică a tablei. Tipurile de tolă utilizate uzual sunt: E5, E6.4, E8, E10,
E12.5, E14, E16, E18, E20, E25, E32, la care corespund tolele de tip I cu aceleași indicative,
reprezentând valoarea în milimetrii a dimensiunii ”a”, conform figurii și tabelului de mai jos:
a mm 5 6.4 8 10 12.5 14 16 18 20 25 32
i mm - - - 3.5 3.5 4.5 4.5 6 7 9 11
 Transformatorul se construiește în manta, cu înfășurările bobinate pe o carcasă din
material izolant, așezate pe coloana centrală. Forma circuitului magnetic are avantajul că permite
închiderea liberă a fluxului magnetic și conduce la buna utilizare a spațiului ferestrei, asigurând
de asemenea protecția mecanică a înfășurărilor.
Calculul secțiunii geometrice a coloanei centrale a miezului se face cu o relație

empirică: .
Alegerea tipului de tole se face ținând seama că raportul mediu între laturile
dreptunghiului care formează secțiunea coloanei centrale a miezului (respectiv raportul b/a din
figura de mai sus) este: 1,2 .... 1,8. Astfel, aria secțiunii coloanei devine:

.
Pentru dimensiunea ”a” se alege o valoare normalizată, notată cu a*, și se recalculează
cealaltă dimensiune a dreptunghiului ”b”, apoi numărul de tole necesar n t care se rotunjește la un
număr întreg nt* și apoi se definitivează dimensiunea ”b”, valoarea finală fiind notată cu b*; cu Δ
s-a notat grosimea unei tole izolate:
 Se verifică ipoteza de plecare:
Cu dimensiunile din figura anterioară a tolei de tip E rezultă aria ferestrei:

Dimensiunea înfășurărilor:

Calculul tensiunii pe spiră:

este aria efectivă de fier a coloanei, unde

kFe ține seama de prezența izolație dintre tole, valoarea sa declarată de producătorul de tablă, iar
ca valoare tipică pentru tabla cu Δ = 0,35 mm grosime, se întâlnește kFe = 0,95.
Inducția în coloana Bc se alege în funcție de tipul tablei (laminată la cald sau rece) și de
puterea nominală Sn : Bc = (1,1 .... 1,5)T, valorile mari pentru tabla laminată la rece și pentru
puteri mai mari.
Calculul numărului de spire al înfășurărilor se determină cu relațiile:

La determinarea tensiunilor electromotoare induse E1 și E2, se consideră căderea de

tensiune totală Δu împărțită egal între înfășurările primară și secundară. Pentru căderea de
tensiune se dau în tabelul următor o serie de valori orientative:
S VA 25 50 100 200 300 400 500
Δu % 20 15 11 8 6 6 6

Alegerea conductoarelor din care se bobinează înfășurările necesită predeterminarea

secțiunilor acestora și calculul diametrului, cu precizarea că aceste înfășurări, funcționând la
curenți reduși, se realizează din conductor rotund:
 Densitatea de curent are valori cuprinse uzual în intervalul J = (2 .... 3,5) A/mm 2 pentru
înfășurări de cupru. Valorile mai mari se pot alege pentru transformatoare ale căror înfășurări au
condiții bune de răcire. Dacă rezultă totuși un diametru de conductor d > 1,5 mm se optează
pentru construirea căii de curent din conductoare în paralel.
Din tabelele cu dimensiuni standard de conductoare se aleg
. Dispunerea înfășurărilor se face deobicei cu bobinele concentrice; se așează
lângă miez înfășurarea de înaltă tensiune, deoarece are curentul mai mic, deci conductorul mai
subțire și asigurându-i o lungime cât mai redusă de spiră, se reduce rezistanța ei electrică și deci
se minimizează pierderile Joule.
De asemenea se reduce consumul de conductor cu secțiune mică, știut fiind că prețul
conductoarelor este cu atât mai mare, cu cât conductorul este mai subțire.

Calculul coeficientului de umplere a ferestrei:

Suprafața ocupată de o înfășurare se calculează astfel:

. Coeficientul de umplere ns este funcție de diametrul conductorului. El ține

seama de izolația conductorului și de izolația între straturi. În tabelul următor sunt date valori ale
acestui coeficient, determinate experimental pe transformatoare de mică putere dintre
construcțiile utilizate curent.

d
Fără Cu izolație
[mm] izolație între
intre straturi
0.15 2880 2260
0.18 2050 1730
 0.2 1715 1465
0.22 1460 1210
0.25 1140 978
0.28 925 813
0.3 807 722
0.35 594 530
0.4 470 350
0.45 371 277
0.5 300 224
0.55 246 190
0.6 209 162
0.65 180 142
0.7 153 125
0.75 134 110
0.8 127 95.5
0.85 106 87
0.9 93 78
0.95 84 70
1 75 65
1.2 52 40.5
1.4 39 30.7
1.5 33.5 26.5

Este de dorit ca valoarea coeficientului de umplere a ferestrei să se înscrie în domeniul:

.
Dacă este nevoie se poate corecta valoarea factorului de umplere, pentru optimizarea
consumului de material, printr-una din următoarele posibilități:
 Se modifică în sensul dorit numărul de spire, prin modificarea dimensiunii b 1 a
miezului feromagnetic, deci a numărului de tole;
 Se schimbă tipul de tolă, trecând la treapta imediat următoare (superioară sau

inferioară, după cum este prea mare sau prea mic).

Calculele de verificare și stabilirea performanțelor
 Calculul rezistenței înfășurărilor se face cu expresiile:

Unde este temperatura normalizată de lucru pentru clasa de izolație la care se

realizează transformatorul. Astfel, pentru clasa F. Mărimile și

sunt lungimile medii de spiră corespunzătoare celor două înfășurări și se calculează
ținând seama cât mai exact de geometria reală a înfășurărilor, așezarea lor pe coloană și izolația
practicată. Iată în continuare o schiță tipică de izolație pentru transformatoarele de mică putere în
clasa de izolație F:

– este grosmimea izolației dintre bobină și coloană (carton electrotehnică clasa A,

respectiv pânză de sticlă în clasa F); ;
– grosimea izolației între înfășurări; ;
– distanța de la bobină la jugurile laterale; ;
– grosimile înfășurărilor;

, unde este un
coeficient de mărire a grosimii bobinei datorită aderării incomplete a straturilor.
Se poate calcula lungimea medie a spirelor în ipoteza umplerii optime a ferestrei, ca
lungime medie în fereastră în jurul coloanei centrale
.
 Verificarea căderilor de tensiune în înfășurări, ținând seama de valorile reale ale

rezistențelor acestora: ,

.
Dacă și diferă de valorile aproximate inițial, este
necesară recalcularea numerelor de spire ale înfășurărilor și reluate etapele următoare, reiterând
aceste etape până la o bună verificare. Abaterile care intervin sunt datorate alegerii de
conductoare standardizate și stabilirii unor densități reale de curent diferite în cele două
înfășurări. Cu valorile definitive se continuă calculul transformatorului cu evaluarea pierderilor:

, unde:
k=1,1 ... 1,3 este coeficient de majorare a pierderilor detorită tehnologiei;
p0 reprezintă pierderile specifice, determinate în funcție de calitatea tolei, de inducția B c
și frecvența nominală a transformatorului;

dacă dimensiunile sunt în mm.

Calculul randamentului transformatorului la funcționarea în sarcină nominală, la un
factor de putere cosφ2 specificat.

Abaterea valorii randamentului de la cea estimată la începutul calcului, presupune

modificarea valorii curentului I1 al transformatorului. Dacă abaterea valorii curentului este prea
mare, trebuie făcute recalculări pentru , urmate de modificările constructive
respective. În ansamblu, dimensionarea transformatorului de mică putere este compusă dintr-un
șir de procese iterative, care presupun verificarea unor parametrii ce nu pot prelimina decât cu un
oarecare grad de aproximare, dar se pot apoi recalcula mai precis.