ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN BACAU

SCOALA SANITARA POSTLICEALA COMANESTI

ANATOMIE
10. Anatomia si fiziologia sistemului nervos
Ganditorul de la Hamangia
Gânditorul de la Hamangia este
un complex de două statui:
Gânditorul „și femeia lui”.
Statuia este extrem de stilizată
și nu transmite nici un fel de
date despre vârsta sau statutul
Gânditorului. În conformitate
cu unele ipoteze, „Gânditorul”
ar reprezenta un zeu al Cultura Hamangia este o cultură
vegetației, iar femeia o zeiță a neolitică din mileniul IV-II î.Hr.,
recoltei. care a fost denumită astfel după
vechiul sat Hamangia din comuna
Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia,
jud Tulcea.
Gânditorul, 1880, Auguste
Rodin (1840 - 1917) a fost un
sculptor, grafician și pictor
francez în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea și
începutul secolului XX. Rodin
a revoluționat limbajul
sculpturii, făcându-l capabil
să exprime adevărul uman,
pornind de la experiența
directă.
Gânditorul lui Gunther von Hagens
Sistemul nervos =
totalitatea organelor
(centrii nervosi si nervi) in
constitutia carora intra
predominant tesutul
nervos; are rolul de a
asigura comanda si
coordonarea viscerelor
(organelor interne), a
aparatului locomotor,
primirea mesajelor
senzoriale si functiile
psihice si intelectuale.
Sistemul nervos se clasifica dupa functia pe care o indeplineste in:
• Sistemul nervos somatic
• Sistemul nervos vegetativ
SISTEMUL NERVOS SOMATIC
Anatomic distingem:
-SNC (sistemul nervos central) =
encefalul (creier, cerebel, trunchiul
cerebral) – protejat de cutia craniana +
maduva spinarii – situata in coloana
vertebrala.
-Sistemul nervos periferic – prelungire a
SNC, cuprinde totalitatea nervilor si a
ganglionilor nervosi. Nervii – sunt
conectati printr-o extremitate la SNC,
prin cealalta la restul corpului. Sunt de 2
tipuri: cranieni (conectati la encefal) si
rahidieni (conectati la maduva spinarii).
Unitatea morfo-functionala elementara a SN este neuronul. E alcatuit
dintr-o celula (corp celular) ce prezinta prelungiri: dendritele, mai
multe (prin care primeste informatii de la mai multi neuroni) si
axonul, unic, prin care, dupa ce prelucreaza informatiile in corpul
celular, transmite rezultatul mai multor neuroni (axonul se ramifica).
Deci: neuronul este o celulă adaptată la recepționarea, prelucrarea și
transmiterea informației.
Cum functiioneaza neuronul?
Prin dendrite culege informatii
de la alti neuroni.
Ex: cu ce stimul a intrat in
contact (vizual+auditiv)
organismul?
Dendrita 1: e negru!

Dendrita 2: are 4 picioare!

Dendrita 3: are coada!

Dendrita 4: face “ham”!

Corpul celular proceseaza si
ajunge la concluzia: e un catel! Iar
prin axon transmite concluzia
celorlalti neuroni, care, prin
dendritele lor sunt conectati de
ramificatiile axonului: fratilor, e un
catel pe undeva pe-acolo!
Numarul neuronilor din
creier: 100 de miliarde!!!!!
(populatia Pamantului = 7
miliarde)

Fiecare din ei are

conexiuni cu (in medie)
alti 7000 de neuroni! (cati
prieteni aveti pe
facebook?) Conexiunea
dintre ramificatia axonului
unui neuron si dendrita
altuia = SINAPSA!
Substratul transmiterii influxului nervos de la un neuron la altul
prin intermediul dendritelor si axonilor este electric.
Axonul e invelit in teaca de mielina = teaca lui Schwann (lipidica),
ce are rolul de izolator al axonului (ca izolatorul unui cablu electric).
Mielina are ingustari la anumite intervale =strangulatiile Ranvier.
Impulsul nervos sare de la o strangulatie la alta!
Prelungirile neuronilor din interiorul SNC= fascicule nervoase;
prelungirile din afara SNC = nervi periferici.
Scleroza in placi = inlocuirea
mielinei cu placi de tesut
conjunctiv!
Sinapsa = conexiunea dintre ramificatia unui axon al unui neuron si
o dendrita a altui neuron sau un organ-tinta.
Influxul nervos (potential de membrana = curent electric) ajunge la
capatul ramificatiei axonale si determina eliberarea pe dendrita a
unor substante = neurotransmitatori.

Neurotransmițătorii sunt
subsțante chimice care se
găsesc în sistemul nervos (de
exemplu creier), prin
intermediul cărora se face
transmiterea, modularea și
amplificarea impulsurilor
nervoase în sinapse (zona de
contact dintre doi neuroni).
Neurotranmițătorii se categorizează în patru grupe:
-aminoacizii: de exemplu GABA, glutamat
-peptide: de exemplu somatostatină, vasopresină
-aminele biogene: de exemplu norepinefrină, dopamină, serotonină
-acetilcolina
Principalii transmițători din creier sunt glutamatul (excitator) și GABA
(inhibitor).

Oxytocina (peptida) 
Sinapsă: A: terminal presinaptic B: fantă sinaptică C: terminal
postsinaptic. 1. veziculă cu neurotransmițător 2. proteină G 3.
canale de Ca++ 4. moleculă de neurotransmițător 5. canal de
reabsorbție a mediatorilor deja eliberați (neutralizare) 6.
receptori .
 Ganglionii nervosi
Un ganglion nervos este o formațiune anatomică de formă sferică sau
alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui
nerv sau al unui vas limfatic. Un ganglion nervos conține corpii celulari
ai neuronilor (celule nervoase), micile centre de comandă ale
neuronilor ale căror prelungiri formează nervii. Ganglionii nervoși sunt
situați în afara sistemului nervos central și prezintă aglomerări de corpi
celulari. Ei asigură transmiterea impulsurilor nervoase spre organele
interne ( stomac, rinichi, intestin etc.).
 Proprietatile neuronului
-excitabilitatea = proprietatea neuronului de a raspunde la stimuli.
-conductibilitatea = proprietatea neuronului de a propaga
potentialul de actiune in lungul prelungirilor sale.
Centrii nervosi = 2 sau mai multi neuroni care, fiind conectati
sinaptic, regleaza o anumita functie.
Raspunsul centrilor nervosi la un anume stimul = REFLEX.
Exista 3 tipuri de
neuroni:

-senzitivi (reactioneaza
la stimul)
-de asociatie (fac Stimul  neuron senzitiv 
legatura intre n senzitiv [copilul plange] [tatic]
si cel motor)
-motori (determina
actiunea de raspuns la 
stimul)

 Neuron de asociatie Neuron efector

[socrosenie] [mamica]
Format din: SISTEMUL NERVOS
I. Sistemul nervos somatic
• Sistemul nervos central
• Sistemul nervos periferic
II. Sistemul nervos vegetativ
• Sistemul nervos simpatic
• Sistemul nervos parasimpatic
I. Sistemul nervos somatic
1. Sistemul nervos central
- Format din:
A. Encefal
B. Maduva spinarii
A. Encefalul - alcătuit din 3 structuri principale:
a. creierul mare, situat superior, format din cele două emisfere;
b. trunchiul cerebral, situat antero-inferior, la bază, alcătuit din bulb,
punte și mezencefal;
c. cerebelul, situat postero -inferior, alcătuit din 10 lobuli.

a.

c. b.
a. Creierul mare
Format din telencefal și diencefal.
- Telencefalul este format din
cortex, fibre subcorticale și
nucleii bazali și este foarte
dezvoltat la oameni în
comparație cu alte mamifere.

Cortexul formează ceea ce se numește ”substanță cenusie” a

creierului, datorită aspectului macroscopic. La nivelul cortexului
(partea creierului situată cel mai extern) putem observa o serie de
circumvoluții/ girusuri. Sub acesta găsim axonii care interconectează
neuronii. Mielina care formează o teacă în jurul axonilor le conferă o
culoare albă, de aici termenul de ”substanță albă”.
Diencefalul este constituit din talamus și hipotalamus.
Creierul este cea mai voluminoasa si complexa parte a encefalului, care
genereaza activitatea intelectuala.
E alcatuit din 2 emisfere: dr si stg, reunite prin corpul calos.
Fiecare emisfera controleaza jumatatea corpului care se gaseste pe
partea opusa.
La periferia creierului se gaseste substanta cenusie (cea mai mare
parte a ei), ce contine neuroni, iar in profunzime – substanta alba –
formata din fibre nervoase. Substanta cenusie e punctul de plecare
al motricitatii voluntare, punctul de receptionare al sensibilitatii si
sediul functiilor psihice superioare (atentie, gandire, memorie,
emotie, limbaj etc). Substanta cenusie dispusa in profunzime
alcatuieste nucleii bazali, care au un rol în modularea mișcărilor.
Boala Parkinson e asociata cu leziuni/disfuncții la nivelul acestor
nuclei.
Fiecare emisfera prezinta lobii: frontal, parietal, occipital si
temporal- corespunzatori ca dispunere cu oasele omonime ale
calotei craniene. Cei 4 lobi sunt separați între ei de niște
șanțuri/sulcuri (central, lateral, parieto-occipital).

Cortexul cerebral este

locul unde informațiile
primite de la cele cinci
simțuri - văz, auz, pipăit,
gust și miros - sunt
analizate și prelucrate
astfel încât alte parți ale
sistemului nervos pot
reacționa la informație
dacă este necesar.
Fiecarei zone a creierului ii corespunde o anumita functie. S-a
delimitat astfel la nivelul creierului o proiectie senzitiva a fiecarei
parti a corpului (homunculus motor) si o proiectie a coordonarii
motorii (homunculus motor).
Explorarea creierului se face radiologic, prin CT, prin RMN (imagistic),
iar functional prin EEG (electro-encefalografie), angiografie etc.
Talamusul- structură cu funcția de a recepționa informații de la
organele de simț, (exceptand olfacția; e ca o stație de filtrare a datelor.
Hipotalamusul este implicat în medierea funcțiilor endocrine,
autonome, viscerale și în menținerea homeostaziei (prin controrul
temperaturii, a frecvenței cardiace, tensiunii arteriale, balanței hidrice).
Ex: stimularea nucleilor mediali ai hipotalamusului se traduce prin
senzația de sațietate. Stimularea nucleilor laterali induce senzația de
foame.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circula în
meninge, în măduva spinării și în ventriculii cerebrali (cavitali). Fluidul
este produs continuu de către plexurile coroide din ventriculii
cerebrali. Sunt numerotați, de la emisferele cerebrale în jos. Lichidul
circulă de la ventriculii laterali, printr-un orificiu îngust, în ventriculul
al treilea și apoi, în cel de-al patrulea, care este puțin mai larg. De aici
iese prin orificii ale planșeului ventriculului în niște spații (cisterne)
pline cu lichid care înconjoară trunchiul cerebral la baza creierului.
După aceea, lichidul circulă către partea superioară a creierului
(emisferele cerebrale) fiind reabsorbit de vilozitățile arahnoidiene.
b. Trunchiul cerebral
- din punct de vedere al evoluției, este cea mai ”primitivă” porțiune a
creierului.
Alcatuit din bulb, punte (a lui Varolio) si mezencefal si de la el pornesc
12 perechi de nervi cranieni – unii senzitivi, altii motori, altii micsti.
12 perechi de coaste, 12 vertebre toracale, 12 perechi nervi cranieni,
12 luni ale anului, 12 apostoli…. 
 Trunchiul cerebral
Faţa anteriară a trunchiului cerebral
• 1. Chiasma optică
• 2. Hipofiza
• 3. Hipotalamusul
• 4. Pedunculii cerebrali
• 5. Puntea lui Varolio
• 6. Bulbul rahidian
• 7. Olivele bulbare
• 8. Decusaţia piramidală
• 9. Măduva spinării
• 10.Nerv spinal
• II - XII nervii cranieni
 Trunchiul cerebral
• Faţa posterioară a trunchiului cerebral
• 6. Bulbul rahidian
• 11. Glanda epifiză
• 12. Coliculii cvadrigemeni
• 13. Ventriculul IV
• 14. Pedunculul cerebelos superior
• 15. Pedunculul cerebelos mijlociu
• 16. Pedunculul cerebelosinferior
• IV - VII nervii cranieni
Trunchiul cerebral :
c. Cerebelul (creierul mic)
- modulează controlul activității
motorii și permite mișcări precise,
coordonate.
- poziționat în spatele trunchiului
cerebral. Se compune din emisferele
cerebeloase care se prezintă ca două
părți laterale dispuse de o parte și de
alta a unei porțiuni mediane care le
leagă și care se numește vermis. Cele Functiile cerebelului:
două părți laterale sunt numite 1.Arhicerebelul are rol in
emisfere cerebeloase. Din punctul de pastrarea echilibrului static si
vedere al ordinii cronologice de dinamic. 2.Paleocerebelul
apariție în specia umană cea mai regleaza tonusul muscular.
veche formațiune este arhicerebelul,
apoi urmează paleocerebelul și 3.Neocerebelul coordoneaza
neocerebelul. miscari fine comandate de
scoarta cerebrala.
Cerebelul mai e supranumit si “creierul mic” sau “arborele vietii” –pe
sectiune seamana prin dispunerea substantei albe si a celei cenusii cu
un arbore. Cu toate acestea nu este indispensabil vietii! Dupa
extirpare, la cateva luni, functiile sale sunt preluate de creier!
 Meningele
Atât creierul cât și măduva spinarii sunt structuri acoperite de
meninge. Meningele este o teacă alcătuită din 3 straturi: pia mater (cel
mai profund), arahnoida și dura mater. Pia mater și arahnoida
formează leptomeningele. Dura mater formează pahimeningele. Între
pia mater și arahnoidă se definește un spațiu subarahnoidian, prin care
circulă lichidul cefalo-rahidian (LCR).
De asemenea, în acest spațiu găsim și arterele principale care
vascularizează creierul. Între arahnoidă și dura mater se delimitează
spațiul subdural.
Creierul este vascularizat
de ramuri arteriale
provenind din două mari
perechi de vase: arterele
carotide interne și
arterele vertebrale.
Fiecare arteră carotidă
internă se termină într-o
arteră cerebrală
anterioară, una mijlocie
și o comunicantă
posterioară.

Întoarcerea venoasă este asigurată de un complex de rețele

superficiale și profunde care se unesc formând sinusuri venoase în
dura mater, care vor drena sânge în venele jugulare interne și mai
departe în cele brahiocefalice și în vena cavă superioară.
Structura microscopică a creierului cuprinde neuroni, astrocite,
oligodendrocite și microglia. Astrocitele sunt celule stelate care în
substanța gri acoperă sinapsele iar în substanța albă acoperă nodulii
lui Ranvier. Au rol de susținere metabolică, de izolare electrică, de
formare a barierei hemato-encefalice, homeostazie și reparare a
unor leziuni neuronale. Oligodendrocitele sunt celule gliale de
suport al sistemului nervos central, mai mici decât astrocitele. Prin
microglia înțelegem niște celule mici, polimorfe, cu aspect spinos,
satelite ale neuronilor și ale vaselor sangvine de la nivelul SNC.
 B. Măduva spinării
Este o coloană de țesut nervos
aproximativ cilindrică, în lungime de
circa 40 cm, situată în interiorul
canalului vertebral de la creier până la
vertebrele inferioare. Este compusă
din aglomerări de neuroni și fascicule
de fibre nervoase. Materia cenușie -
denumire a aglomerarilor neuronale -
are formă de H pe secțiune
transversală, cu un corn posterior și
unul anterior în fiecare jumătate. Cel
anterior este compus din neuroni
motori, în timp ce cornul posterior
conține corpii celulari ai neuronilor de
asociație și senzitivi.
Materia cenușie este
înconjurată de materia albă.
Aceasta este dispusa în trei
cordoane și conține
fasciculele ascendente și
descendente care
conectează creierul la
măduva spinării în ambele
direcții. Fasciculele
descendente propagă
impulsurile motorii de la
creier la sistemul nervos
periferic; fasciculele
ascendente duc impulsurile
senzitive catre creier.
Structura maduvei spinarii
Măduva spinării are două funcții principale.
1. Sistem de conducere în ambele sensuri
între creier și sistemul nervos periferic.
Această funcție este îndeplinită prin
intermediul neuronilor senzitivi și motori;
fibrele acestora din urmă formează
fascicule lungi, ce pleacă din diferite parți
ale creierului. Ele coboară pe distanțe
variate prin măduva spinării și vin în
contact cu dendritele sau cu corpii celulari
ai neuronilor senzitivi sau motori
aparținând sistemului nervos periferic.
Mesajele pot fi transmise prin intermediul
sinapselor, între neuronii periferici și cei
spinali.
2. Controleaza activitățile reflexe simple. Aceasta se obține prin
neuroni, ale caror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și în
jos prin măduva spinării și prin neuronii de asociatie, care transmit
mesajele direct între neuronii senzitivi și cei motori.
Dacă puneți mâna pe o
sursă fierbinte,
receptorii pentru durere
din piele transmit
mesaje la măduva
spinării. Unele dintre
acestea sunt transmise
imediat prin neuronii de
asociatie la neuronii
motori ce controlează
mișcările mușchilor
brațului și ai mâinii și
mâna este retrasă rapid
și automat.
Clasificarea reflexelor:

Dupa localizare: spinale,

bulbare, pontine etc.
Dupa numarul sinapselor
implicate: monosinaptice,
polisinaptice.
Dupa momentul aparitiei:
-innascute = neconditionate
-dobandite = conditionate.
Exista si reflexe atavice, care
dispar dupa o anumita varsta!
Evaluarea reflexelor da
informatii privitoare la
functionarea centrilor nervosi
si a nervilor.
Mnemo:

Cum retinem ca dorsal maduva

spinarii contine neuroni senzitivi si
ventral– motori?

Mangaiem o pisica pe spate- simte

posterior mangaierea (senzitiv-
posterior).

Cand da cu gheara e cu fata la

tinta! (motor – anterior)
2. Sist. nervos periferic
- este alcatuit din totalitatea
nervilor din organism si cuprinde
atat nervii senzitivi, care vin de la
periferii la centru si fac legatura
intre suprafata corpului si centrii
nervosi, cat si nervii care duc de la
centru la periferie diferitele ordine
(nervii motori).
- In afara de nervii strict senzitivi si
nervii strict motori, mai exista o
serie de nervi micsti, deoarece
cuprind, atat fibre motorii, cat si
fibre senzitive. Din punctul de
vedere al originii lor, nervii
periferici se impart in: nervi
rahidieni si nervi cranieni.
 Nervii spinali (sau rahidieni)
Nervii rahidieni se desprind din maduva spinarii si rezulta din unirea
radacinilor anterioare cu radacinile posterioare. Aceste doua radacini
se unesc chiar in interiorul canalului rahidian. Radacina posterioara
prezinta, inainte de a se uni cu radacina anterioara, o umflatura,
numita ganglion spinal.
Nervii spinali sunt a cate 31 de perchi ,asezati simetric,doi cate doi,de o
parte si alta a maduvei spinarii si repartizati astfel:
• 8 perchi,in regiunea cervicala
• 12 perechi,in regiunea toracal
• 5 perechi,in regiunea lombara
• 5 perechi,in regiunea sacrala
• 1 pereche,in regiunea coccigiana
Ramurile anterioare ale nervilor spinali,cu exceptia celor din regiunea
toracala (cu exceptia primului nerv toracal),se anastomozeaza (se
intersecteaza, comunica) formand 5 plexuri nervoase.
• plexul cervical - ramurile anterioare ale primilor 4 nervi cervicali (C1-C4);
• plexul brahial - ramurile anterioare ale ultimilor 4 nervi cervicali (C5-C8) si ale
primului toracal (T1);
• plexul lombar- ramurile anterioare ale primilor 4 nervi lombari (L1-L4) si filete
nervoase din T12;
• plexul sacrat - ramurile anterioare ale celui de-al 5-lea lombar (L5) si a primilor 4
nervi sacrali (S1-S4);
• plexul coccigian - ramurile anterioare ale ultimilor 2 nervi sacrali (S3-S4) si nervul
coccigian.
Plexul coccigian
Nervii cranieni
Generalitati
Nervii cranieni
• Sunt in numar de 12 perechi
• Asigura inervatia regiunii cefalice si cervicale cu exceptia nervului
vag ce coboara in abdomen
• Spre deosebire de nervii spinali care sunt toti micsti, nervii cranieni
se impart in:
– Nervi senzoriali ( olfactiv, optic, vestibulo-cohlear) – I, II, VIII
– Nervi motori (oculomotor, trohlear, abducens, accesoriu,
hipoglos) – III, IV, VI, XI, XII
– Nervi micsiti (trigemen, facial, glosofaringian, vag) – V, VII, IX, X
• Fiecare nerv este numerotat cu cifre romane;
• Nervii cranieni apartin trunchiului cerebral, exceptie facand primele
doua perechi: nervii olfactivi si optici;
• In trunchiul cerebral fiecare nerv cranian va avea:
– Originea reala – pentru fibrele motorii (ale nervilor motori si
micsti)
– Originea aparenta – locul intrarii si iesirii nervilor din SNC
(nevrax)
– Nucleii terminali – pentru fibrele sensitive si senzoriale
Cei 12 nervi cranieni:
 SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Format din:
• Sistemul nervos simpatic
• Sistemul nervos parasimpatic
Sistemul nervos vegetativ sau sistemul nervos autonom reglează
activitatea organelor interne, (viscerelor) la vertebrate
nu se afla sub control constient si influenteaza procese precum
frecventa cardiaca, digestia, respiratia, salivatia, transpiratia, dilatarea
pupilei, mictiunea sau excitatia sexuala
• Sistem nervos simpatic, antagonist sistemului parasimapatic, având
centrul în măduva spinării și hipotalamus;
• Sistem nervos parasimpatic, sistem nervos ce favorizează regenerarea
organismului după stres;
Funcționează relativ independent de sistemul nervos central (creier).
 Patologia sistemului nervos - Referinte clinice:
Comotie versus contuzie cerebrala.
Comotie = TCC (traumatism cranio-cerebral) + pierederea de
scurta durata a cunostintei (secunde-minute). Se datoreaza
depolarizarii neuronale – NU se vede la radiografie, CT,
angiografie, autopsie. Nu se moare din ea!
Contuzie cerebrala = se rup
vase de sange, apare
hematom cerebral
(acumulare de sange),
eventual si dilacerare (rupere
a tesutului cerebral).
Se vede imagistic; din asta se
poate muri!
AVC (accidentul vascular cerebral)
Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o
artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se
sparge sau este blocat de un cheag sangvin.
-ischemic =un vas de
sange (o artera) care
furnizeaza sange la
nivelul unei zone a
creierului e blocat de
un cheag sangvin.
-hemoragic = un
vas de sange (o
artera) care
furnizeaza sange
la nivelul unei
zone a creierului
se sparge.
In cateva minute,
celulele nervoase
din acea zona sunt
afectate si ele pot
muri in cateva ore.
Ca rezultat, acea
parte a corpului
care este
controlata de zona
afectata a
creierului nu mai
poate functiona
adecvat.
In cazul in care apar simptome ale unui
AVC este necesar un tratament de urgenta
astfel incat sa fie cat mai putine celule
nervoase afectate permanent.
Simptomele generale ale accidentului vascular:
- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau
piciorului, de obicei pe o parte a corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara,
incetosata, cu pete, vedere dubla sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a
coordonarii
- dureri de cap severe.
Leziunile medulare traumatice
sau nontraumatice pot avea ca
rezultat paraplegia sau
tetraplegia, in functie de nivelul
la care apar.

Tetraplegia reprezinta paralizia

completa sau partiala a celor
patru membre si a musculaturii
trunchiului, incluzand muschii
respiratori, ca rezultat al lezarii
maduvei cervicale.

Paraplegia reprezinta paralizia

completa sau partiala a
membrelor inferioare si a
musculaturii trunchiului in
intregime sau numai a unei parti
din aceasta, ca rezultat al lezarii
maduvei toracice sau lombare,
sau al radacinilor sacrate.