Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONIFERELE
Coniferele se fixează în pământ prin rădăcini lemnoase și puteric ramnificate în stratul superficial al
solului. La majoritatea coniferelor, rădăcinile se asociază cu filamente de ciuperci (formând micorize).
Acestea cresc capacitatea arborilor de a absorbi apa cu sărurile minerale din sol. Tulpinile arborilor de
conifere sunt drepte și înalte de 30-40m(la brad, molid, pin, iar jneapănul, care e un arbust, are tulpină
taratoare.
1. BRADUL
> Toamna-târziu in
jurul arborilor de zada se formează adevărate covoare aurii cu mii de ace cazute.
> Conurile se formează
eşalonat, maturizându-se la 3-5 ani. Ele sunt ovoidale, mici, brune şi cresc îndreptate în sus.
Salbatic poate creşte izolat, sau în mici pâlcuri, însoţind molidul sau bradul în zone subalpine şi alpine.
> Rezervaţia forestieră de zadă de la Vidolm, Jud. Alba (la 30km de Turda şi 3km de Ocoliş) se întinde pe
92ha şi e formată din arbori seculari de 35-40m înălţime.
> O altă zonă în care zada poate fi întâlnită sub formă de plantaţie este versantul sudic al Piciorului
Câinelui din Munţii Baiului.
4. PINUL
Face parte din familia pinaceelor.
4.2. Pinul negru este o specie exotică bine adaptată in zona de sud-vest a ţării noastre.
● În acest climat cu influenţe mediteraneene el se dovedeşte puţin exigent la condiţii, putând vegeta
pe versanţi abrupţi, calcaroşi, expuşi încălzirii excesive şi uscăciunii.
● Pinus nigra subspecia banatica agăţat pe pereţii de calcar din Cheile Ţesnei, Munţii Mehedinţi
4.3. Zâmbrul este o specie indigenă, ce poate atinge 26m înălţime şi 2m în diametru.
• Arealul general al zâmbrului este exclusiv european.
• În România vegetează la limita superioară a zonei forestiere, de multe ori în fostele circuri glaciare. Se
întâlneşte în Munţii Rodnei, Căliman, Bucegi, Făgăraş, Ţarcu, Godeanu, Retezat.
4.4.Jneapănul este o specie de pin la care tulpina are o dezvoltare mai mare pe orizontală.
▪︎ Scoarţa tulpinii este de culoare brună, este răşinoasă şi trimite spre lumină lăstari verticali în vârful
cărora se află mănuchiuri de frunze aciculare asemănatoare pinului de pădure.
▪︎ Arealul preferat al jneapănului este limita superioara a pădurilor de molid, versanţi ai căldărilor
glaciare, ori platourile alpine mai adăpostite
5. IENUPĂRUL (Juniperus communis)
> Funcţie de specie şi de arealul de răspândire a acestora, ienupărul poate fi o tufă coniferă (în
America), sau un arbore columnar (în Europa).
> Acestea se
utilizează în bucătărie drept condiment şi ca ingredient în fabricarea ginului.
> Deasemenea ienupărul se foloseşte ca plantă medicinală.
6. TISA
> Tisa europeană (Taxus baccata) seamănă cu coniferele prin silueta simetrică a coroanei şi prin forma
frunzelor. Acestea sunt sub formă de ace (lucioase pe faţă şi de un verde-mat pe dos.
> Ca şi la majoritatea coniferelor frunzele tisei rămân verzi tot timpul anului.
> Spre deosebire de celelalte răşinoase, nici lemnul şi nici coaja de tisă nu conţin răşină.
> Deasemeni florile arborelui nu se prezintă sub formă de conuri, ci de boabe roşii şi cărnoase.
8. TUIA
> Arborele de tuia se întâlneşte la noi sub formă de două specii:
-tuia (Thuja occidentalis)
-arborele vieţii (Thuja orientalis)
> Sunt arbori răşinoşi şi cresc la noi ca specii ornamentale cultivate.
> Ambele specii au frunze solzoase, cu o gropiţă îngustă şi alungită pe spate.
> Tuia poate atinge înălţimi de până la 30m, iar arborele vieţii numai 7-8m.
> Florile sunt sub forma unor pseudo-bace, persistente, cu prelungiri în forma de coarne.