Politica externă și de securitate

În centrul UE se află cele 28 de state membre (*) care aparțin Uniunii și cetățenii
acestora. Caracteris-tica unică a UE este aceea că, deși toate statele membre rămân state
suverane și independente, aces-tea au decis să pună în comun o parte din „suverani-tatea” lor
în domenii în care este util să colaboreze.În practică, aceasta înseamnă că statele membre
deleagă unele dintre competențele lor decizionale instituțiilor comune pe care le-au creat,
astfel încât deciziile cu privire la chestiuni specifice de interes comun să poată fi luate în mod
democratic la nivelul UE.Mai multe instituții sunt implicate în procesul decizio-nal la nivelul
UE, în special:
●Parlamentul European, care îi reprezintă pe cetățenii UE și este ales în mod direct de
către aceștia;
●Consiliul European, care este format din șefii de stat sau de guvern ai statelor
membre ale UE;
●Consiliul, care reprezintă guvernele statelor membre ale UE;
●Comisia Europeană, care reprezintă interesele UE în ansamblu.Uniunea Europeană
Scopul politicii externe și de securitate a Uniunii Europene (UE) este de a le conferi
celor 28 de state membre mai multă însemnătate pe scena internațională decât dacă acestea ar
acționa individual.
Pe lângă menținerea păcii și consolidarea securității internaționale, politica urmărește
să promoveze democrația, statul de drept și respectarea drepturilor și a libertăților omului în
întreaga lume.
Prin Tratatul de la Lisabona din 2009 s-a înființat brațul diplomatic al UE, Serviciul
European de Acțiune Externă (SEAE) sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate.
Politica externă și de securitate comună a UE, menită să soluționeze conflicte și să
promoveze înțelegerea internațională, se bazează pe diplomație și pe respectarea normelor
internaționale. Comerțul, ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare definesc, de
asemenea, rolul UE pe scena internațională.
Politica externă și de securitate a UE caută:
 să mențină pacea
 să consolideze securitatea internațională
 să promoveze cooperarea internațională
 să dezvolte și să consolideze democrația, statul de drept și respectarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Uniunea Europeană a încheiat parteneriate cu cei mai importanți actori de pe piața
mondială, inclusiv cu puterile emergente și cu grupurile regionale. Ea dorește să se asigure că
aceste parteneriate se bazează pe interese și avantaje reciproce.
UE nu are o armată permanentă, așa încât se bazează pe forțele ad hoc puse la
dispoziție de statele sale membre. UE poate trimite misiuni de menținere a păcii în diferite
zone de conflict ale lumii. Acestea veghează la respectarea legii și a ordinii, participă la
eforturile de menținere a păcii sau oferă ajutor umanitar populațiilor afectate.
 (*) La 29 martie 2017, Regatul Unit și-a notificat în mod oficial, în temeiul articolului 50 din Tratatul privind
Uniunea Europeană, intenția de a părăsi Uniunea Europeană și Euratom.

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAS) reprezintă corpul diplomatic al UE. Cu

o rețea formată din peste 140 de delegații și birouri care funcționează peste tot în lume, acesta
promovează și protejează valorile și interesele UE.
În ceea ce privește politica externă, organul decizional final al UE este Consiliul
European, care reunește șefii de stat și de guvern din țările UE. În cadrul politicii externe și de
securitate, majoritatea deciziilor sunt luate cu acordul tuturor țărilor UE.
Colegiul European de Securitate și Apărare
Politica este pusă în aplicare de către șeful afacerilor externe ale UE, Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (care este și
vicepreședinte al Comisiei) și de Serviciul European de Acțiune Externă, serviciul diplomatic
al UE.
În 2016, Înaltul Reprezentant/vicepreședinte al Comisiei a lansat strategia globală
pentru politica externă și de securitate a UE pentru a consolida stabilitatea în vecinătatea
europeană și dincolo de ea, pentru a spori securitatea și apărarea și pentru a face față unor
provocări precum securitatea energetică, migrația, schimbările climatice și terorismul.
Strategia globală a stabilit următoarele cinci priorități pentru acțiunea UE.
 securitatea Uniunii noastre;
 reziliența statului și a societății;
 o abordare integrată a conflictelor și a crizelor;
 ordine regionale de cooperare;
 guvernanța globală pentru secolul 21.
Fondul european de apărare lansat în 2017 coordonează, completează și amplifică
investițiile naționale în domeniul apărării pentru a determina creșterea producției și pentru
a dezvolta tehnologii și echipamente de apărare în scopul de a răspunde necesităților
actuale și viitoare în materie de securitate.UE sprijină țările care se confruntă cu conflicte
și crize.
 UE este principalul donator dintre cei care au reacționat, pe plan internațional, la criza
din Siria
 Acordul încheiat în 2015 privind programul nuclear iranian a demonstrat rolul UE în
conducerea negocierilor de pace în numele comunității internaționale.
Din 2003, UE a desfășurat mai mult de 30 de misiuni civile și operațiuni militare
pe trei continente. UE nu are o armată permanentă, ci reunește sub drapelul UE forțe puse
la dispoziție de statele sale membre.

Principalele obiective ale CESA sunt:

 să consolideze în continuare cultura de securitate și apărare comună în
cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC);
 să promoveze o mai bună înțelegere a PSAC ca o parte esențială a politicii
externe și de securitate comune a UE (PESC);
 să sprijine parteneriatele UE în domeniul securității și al apărării, în special
parteneriatele cu țările participante la misiunile PSAC;
  să pună la dispoziția instituțiilor și a organismelor UE personal calificat
capabil să lucreze eficient în toate chestiunile din domeniul PSAC;
 să pună la dispoziția administrațiilor publice ale țărilor UE personal
calificat care să cunoască politicile, instituțiile și procedurile Uniunii în
domeniul PESC;
 să promoveze relațiile și contactele profesionale între participanții la
activitățile de formare.

Principalele atribuții care revin CESA sunt de a organiza și desfășura activități de

formare în domeniul PSAC. Există trei tipuri de cursuri de formare:
 cursul la nivel înalt;
 cursuri de orientare;
 cursurile pentru publicul specializat sau axate pe un domeniu de interes specific.
Alte activități ale CESA :
 dezvoltarea unor sisteme de învățământ la distanță prin internet;
 elaborarea materialelor de formare;
 sprijinirea programelor de schimb între institutele de formare;
 gestionarea formării în domeniul prevenirii conflictelor și al gestionării civile a
crizelor.
Structura CESA
1.Comitetul director: alcătuit din reprezentanți ai țărilor UE, acesta răspunde de
coordonarea și conducerea generală a activităților CESA.
2.Consiliul academic executiv: alcătuit în principal din reprezentanți ai ierarhiei de
vârf a institutelor cu caracter civil, diplomatic, polițienesc și militar. Acesta răspunde de
calitatea și coerența activităților de formare ale CESA.
3.Președintele CESA răspunde de organizarea și gestionarea activităților de formare
ale CESA, precum și de gestiunea financiară și administrativă a CESA.
4.Secretariatul CESA, care trebuie să sprijine președintele CESA în îndeplinirea
atribuțiilor care îi revin.
Personalul CESA este compus din personal detașat la CESA de către instituțiile UE,
SEAE și agențiile UE, cât și din experți naționali detașați de țările UE.
ACT
Decizia 2013/189/PESC a Consiliului din 22 aprilie 2013 de instituire a Colegiului
European de Securitate și Apărare (CESA) și de abrogare a Acțiunii comune 2008/550/PESC
(JO L 112, 24.4.2013, pp. 22-29)
Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite: alegerea multilateralismului
Uniunea Europeană (UE) trebuie să-şi intensifice participarea la sistemul de
guvernanţă şi activităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Cooperarea în cadrul
comunităţii internaţionale este o condiţie prealabilă esenţială pentru a face faţă provocărilor
globale, precum combaterea sărăciei sau schimbările climatice.
UE ar trebui să se implice mai activ în procesul de reformă instituţională al ONU în
vederea îmbunătăţirii eficacităţii sistemului, a adaptării la evoluţiile raporturilor multilaterale
şi a favorizării politicii internaţionale de asistenţă pentru dezvoltare.
Politica externă europeană susţine consolidarea capacităţii ţărilor în curs de dezvoltare
în vederea punerii în aplicare a angajamentele lor internaţionale. UE integrează în programele
sale de politică externă, obiectivele vizând dezvoltarea durabilă, ajutoarele pentru comerţ,
promovarea normelor de muncă decentă, combaterea terorismului, a traficului de droguri şi a
criminalităţii organizate.
Comisia prezintă o serie de orientări în vederea unui parteneriat mai larg între UE şi
ONU, în scopul de a:
 intensifica dialogul politic, prin creşterea numărului de întâlniri la nivel înalt şi a
cooperării cu agenţiile ONU;
 consolida reprezentarea Uniunii în cadrul ONU;
 spori cooperarea financiară şi contribuţiile financiare ale UE la operaţiunile ONU;
 încheia parteneriate strategice cu agenţiile, fondurile şi programele ONU în domeniul
asistenţei pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar;
 conduce un dialog strategic pentru coordonarea intervenţiilor privind ajutorul
umanitar.
Cooperarea politică şi tehnică trebuie, de asemenea, aprofundată în domeniul păcii şi
securităţii, fie că este pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor sau gestionarea
situaţiilor postcriză.
Pentru a spori influenţa UE în cadrul sistemului de guvernanţă al ONU, Comisia
recomandă:
 coordonarea poziţiilor statelor membre şi participarea cât mai curând posibil la
procedura de luare a deciziilor, în special în domeniile politicii sociale internaţionale,
al sănătăţii, al drepturilor omului, al cooperării sau dezvoltării şi al ajutorului
umanitar;
 îmbunătăţirea coordonării şi a dialogului UE cu ţările sau grupurile de ţări vizate de
tematicile specifice;
 asigurarea faptului că politicile europene sunt în concordanţă cu politicile
internaţionale şi asigurarea unei reprezentări europene eficiente la lucrările ONU
privind subiecte legate de UE.
ACT
Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of
10 September 2003 - The European Union and the United Nations: the choice of
multilateralism [COM(2003) 526 final – Not published in the Official Journal] (Comunicare a
Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 10 septembrie 2003, Uniunea Europeană
şi Organizaţia Naţiunilor Unite: Alegerea multilateralismului [COM(2003) 526 final –
Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

Agenţia Europeană de Apărare

Agenţia Europeană de Apărare are ca misiune să sprijine Consiliul şi statele membre în
efortul lor de a îmbunătăţi capacităţile de apărare ale Uniunii Europene (UE) în domeniul gestionării
situaţiilor de criză şi să susţină politica europeană de securitate şi de apărare (PESA). Sediul agenţiei
se află la Bruxelles.
Agenţia se află sub autoritatea şi controlul politic al Consiliului. Acesta stabileşte în fiecare an
orientările legate de activităţile agenţiei, în special în ceea ce priveşte programul de lucru şi cadrul
financiar. Agenţia raportează cu regularitate Consiliului cu privire la activităţile sale.
Principalele sarcini ale agenţiei sunt:
 dezvoltarea capacităţilor de apărare în domeniul gestionării situaţiilor de criză. 
 promovarea şi îmbunătăţirea cooperării europene în domeniul armamentului.
  consolidarea bazei industriale şi tehnologice europene din domeniul apărării şi crearea
unei pieţe europene competitive a echipamentelor de apărare. 
 creşterea eficacităţii cercetării şi tehnologiei europene în domeniul apărării. 
Agenţia are personalitate juridică. Printre organele sale se numără:
 şeful agenţiei este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate. Acesta răspunde de organizarea generală şi de funcţionarea agenţiei.
 Comitetul Director este organul decizional al agenţiei. Acesta este alcătuit din câte un
reprezentant al fiecărui stat membru participant şi un reprezentant al Comisiei. Şeful agenţiei
convoacă şi prezidează întrunirile comitetului director;
 Directorul executiv este numit de comitetul director la propunerea şefului agenţiei, pentru o
perioadă de trei ani, care poate fi prelungită cu doi ani.
ACT
Acţiunea comună 2004/551/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind instituirea Agenţiei
Europene de Apărare.

Bibliografie:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=legissum:r00002
https://eur-lex.europa.eu/summary/chapter/25.html
https://ec.europa.eu/info/topics/foreign-affairs-and-security-policy_ro
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=legissum:r00009
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=legissum:25010101_9
https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/4f90782b-686a-11e8-ab9c-
01aa75ed71a1