Tulburările senzoriale la vârstnic.

Îmbătrânirea neuro-psihică

Aspecte ale imbatranirii fizice:

1. Imbatranirea sistemului nervos se manifesta prin distrugerile celulelor

nervoase ( neuronii) si a celor nonneuronale. In cursul vietii celulele
nervoase sufera deteriorari si reparatii, mitoze si distrugeri. In viata adulta
persista doar neuronii care reusesc sa stabileasca contacte functionale, o
importanta rata neuronala generand si disparand. Dar si neuronii efectiv
functionali treptat se degradeaza , proportional cu inaintarea in varsta.
Intregul creier scade in greutate treptat, ajungand ca la varsta de 70 ani sa
aiba greutatea celui al unui copil de 7 ani.
Nervii periferici , la varste inaintate sufera de asemenea modificari
degenerative: subtierea sau scurtarea si deminielinizarea neuronilor.
Atrofia cerebrala se traduce printr-o gama larga de manifestari, intre care
dereglarea miscarilor voluntare, afazie (pierderea facultatii de a vorbi) si
dementa senila. Scade senzatia de foame si cea de sete, scade adaptarea la
variatiile de temperatura, cu posibile hipo sau hipertermii. Toate reflexele se
diminueaza, miscarile devin lente si mersul nesigur. Frecvent, la batrani
survin tulburari ale somnului.

2. Imbatranirea organelor de simt;

Pielea se atrofiaza, apare hiperpigmentarea regiunilor expuse la lumina, iar
mai tarziu se instaleaza o tenta galbuie a tegumentelor. Albirea, uscarea si
subtierea parului impreuna cu ridicarea tegumentelor, angioamele, purpura si
ingrosarea unghiilor sunt caracteristice perioadei varstei.
La ochi se observa inca de pe la varsta de 45 ani, modificari care se
accentueaza cu inaintarea in varsta, cornea se ingroasa, cristalinul se
sclerozeaza.
Auzul sufera si el cu inaintarea in varsta, apar si se accentueaza in timp
simptome de hipoacuzie.
Scaderea senzatiilor olfactiva si gustativa contribuie la diminuarea apetitului,
fiind mai pronuntata pierderea gustului de dulce.
 ASPECTE PSIHICE SI PSIHOLOGICE ALE PERSONELOR DE
VARSTA A III-A
Caracterul complex al proceselor si fenomenelor care caracterizeaza
inaintarea in varsta atinge un maxim in cazul imbatranirii psihologice. In analiza
imbatranirii din aceasta perspectiva se are in vedere nu numai involutia sistemului
somato- fiziologic care genereaza functiile si procesele psihice, ci si factori pur
psihologici, dependenti de istoria vietii sufletesti a individului.
Unul dintre cele dintai semne de imbatranire intelectuala il constituie
slabirea memoriei care incepe aproximativ la varsta de 50 ani si este mult mai
accentuata la femei decat la barbati. Reprezentarile mai vechi, traditionale
realizeaza urmatorul profil psihologic al unei persoane varstnice: uituc si
dezorientat. ’’Uituc’’ deoarece se cunoaste faptul ca intai se altereaza memoria de
scurta durata si ca la aceasta varsta apar numeroase confuzii si inexactitati cauzate
de starea generala de sanatate a varstnicului, care influenteaza si memoria.
’’Dezorientat’’ deoarece apare uzarea capacitatii interne de evaluare cronologica,
deopotriva interna legata de ritmurile biologice (ora mesei, a somnului…) cat si
externa (data, anul…), precum si difunctionalitati legate de orientarea in spatiu a
varstnicului. Mai intai se sterg din memorie numele proprii, apoi cele comune,
adjectivele si in ultimul timp verbele. Memoria vizuala si cea auditiva sunt mai
putin afectate de procesul de imbatranire decat memoriile secundare care fac sa
intervina functiile cerebrale de observatie, judecata si organizare. Modificarile pe
care imbatranirea le produce in sfera instinctiva si in ce priveste factorii elementari
ai intelectului pot fi usor apreciate in ansamblul vietii psihice a batranului. Unii
specialisti considera ca varstnicii nu mai sunt capabili sa actioneze la excitanti
afectivi slabi, ceea ce confera o aparenta de apatie si blazare. Este cunoscuta
hiperemotivitatea si impresionabilitatea batranilor.
Depresia cunoaste cel putin trei tipuri esentiale:
Depresia blanda: persistenta, in care individul se simte cel mai bine
dimineata, dar desfasoara un registru bogat de trairi precum: tristete, descurajare,
oboseala marcanta, dezinteres generalizat (incapacitatea de a se bucura), manifesta
iritabilitate, oscilatie emotionala, anxietate, insomnie, lipsa de concentrare.
Depresia majora- se manifesta prin toate caracteristicile formei precedente,
dar mai ingrosat, iar individul are perioade lungi de imobilitate totala, refuz
alimentar, halucinatii auditive si suspiciuni.
Studiul analitic al functiilor intelectuale arata o scadere a memoriei pentru
datele recente. Cu toarte acestea, posibilitatile de sinteza ale varstnicului, ca
urmare a experientei si antrenamentului, se pot mentine. Atentia si concentrarea
sufera de asemenea de pe urma impactului cu senectutea.
In sfera instinctelor asistam la manifestari diferentiate legate de sex si de
nota individuala. La varsta inaintata se semnaleaza o crestere a instinctului de
alimentatie. Pe de alta parte exista specialisti care vorbesc de’’ instinctul mortii’’ in
sensul unor preocupari exagerate fata de moarte. Aceste aspecte vorbesc deschis
despre accentuarea instinctului de conservare la varstnici.
Importanta de semnalat este si complexitatea modificarilor ce apar in sfera
afectiva, in psihicul celor care traverseaza ultima etapa a vietii. Personalitatea
individului se dovedeste rezistenta la scurgerea anilor, parand sa nu sufere
modificari importante. Sunt cunoscute labilitatea afectiva, hiperemotivitatea si
impresionabilitatea batranului. Adeseori batranetea este insotita de o stare
depresiva si de o tendinta de izolare si singuratate. Frecvent tulburarile somatice
imprumuta masca psihica, dupa cum si o stare depresiva se poate asocia cu
fenomene somatice. Depresia la batran comporta un diagnostic atent, o evaluare
riguroasa a multiplelor situatii somatopsihice care pot induce o modificare a
tonusului psihic.
In sfera afectiva, atitudinea fata de pensionare si batranete joaca un rol
important. Acestea sunt associate cu inutilitatea, mizeria si singuratatea.
Sentimentul de izolare sociala, de abandonare a profesiei accentueaza imbatranirea
psihologica iar implicatiile lor pot fi prevenite. Trebuie invinse rigiditatea
varstnicului, dificultatea de adaptare la noua situatie creata. Atitudinea ’’critica’’
fata de o situatie nou creata poate sa insemne insa si vigoare psihica si o buna
adaptabilitate. Complexitatea, variabilitatea si asincronismul functiilor psihice
schiteaza profilul psihologic al varstnicului. Tendinta la egocentrism,
conservatorismul, lentoarea unor functii cognitive pledeaza pentru conturarea unor
tipuri de imbatranire psihologica.
Definirea profilului psihologic al batranului necesita in continuare observatii
si studii psihometrice secventiale si longitudinale asupra unor persoane cu
imbatranire psihica si somatica normala.
Cu toate ca literatura de specialitate subliniaza unicitatea proceselor
psihologice, fiecare persoana varstnica trebuie investigata si asistata ca atare, totusi
aspectele psihologice includ numeroase criterii printre care etnicitatea si
pensionarea. Etnicitatea este importanta sub aspectul sistemului de valori, al
modului in care varstnicul isi stabileste prioritatile, dar si cum recepteaza asistenta
sociala. Abilitatile verbale, viteza proceselor intelectuale, memoria, procesul de
invatare reprezinta facultati intelectuale pretioase, care, daca au fost bine antrenate
in timpul perioadei active, profesionale, chiar daca au mai suferit modificari legate
de imbatranirea fiziologica, marcheaza profund individualitatea si trasaturile
personalitatii varstnicului. Personalitatea omului este hotaratoare pentru modul de
a imbatrani, adica cu sau fara succes, ’’inflorind’’ sau ’’ clatinandu-se’’. Unele
persoane in curs de imbatranire devin mai interiorizate si necesita o atentie aparte,
in timp ce altele interpreteaza constant diferitele incercari si provocari ale vietii.
Diferentele apar nu numai in functie de etnicitate si personalitate, ci si in functie de
satisfactiile pe care varstnicul le-a avut intr-o anumita perioada a vietii, de rolul de
parinte, dar si de sexul persoanei.
Pentru multi oameni imbatranirea devine o adevarata criza de viata.
Criza se manifesta atunci cand omul se afla intr-o situatie in care atitudinilie
sau comportamentele obisnuite pana in momentul respectiv nu mai corespund.
Situatia se prezinta sub un dublu aspect: exista sansa ca persoana respectiva sa se
schimbe, sa se reorienteze, sau pericolul ca ea sa se cramponeze de obiceiurile
dobandite in timp. Reorientarea faciliteaza o schimbare, cramponarea poate furniza
baza unui atac de panica. Constientizarea varstei poate sa se manifeste ca un
semnal ca ne-am pozitionat gresit fata de noi insine sau fata de viata si ca traim
trecand pe langa ce este esential. In momente de criza se comit sinucideri ca
expresie a celei mai profunde resemnari. Din acest punct de vedere pericolul apare
pentru cei care au avut de timpuriu succese neobisnuite si este vorba despre
oamenii care si-au datorat satisfactiile exclusiv tineretii, frumusetii si atractivitatii
lor. Aceste valori, o data disparute pot genera o disperare profunda, la depresii
impinse pana la melancolie, iar unii incearca sa la suprime prin consumul de
alcool.
In general, toti varstnicii se confrunta cu cele doua adevaruri grave: perioada
scurta de viata ce le-a mai ramas si ceea ce numim ’’boala pensionarii’’ sau
’’ patologia pensionarii’’. Varstnicul percepe modificarile fiziologice caracteristice
etapei sale de viata ca pe o ’’criza’’ ce peate fi resimtita dureros din punct de
vedere fizic, dar si psihic sub aspectul afectarii demnitatii. Acest moment de
’’criza’’ apare atunci cand preocuparea pentru propriul corp devine explicita si
manifesta. Ca o consecinta fireasca a acestui moment dramatic al vietii sale este
problema conceptiilor individului (filosofice, stiintifice, morale si religioase).
Incep sa apara intrebari de genul ’’ daca viata a meritat sau mai merita sa fie
traita’’, daca propria viata a fost un succes sau esec. Pesimismul este cel care
incepe sa castige teren, explicabil si prin intelepciunea populara conform careia
’’ nimeni nu este fericit inainte de moarte’’. Optimismul nu este complet absent,
poate exista sub forma de proiecte, uneori artificiale sau chiar fanteziste. Simtirea
si trairea religioasa se amplifica cu inaintarea in varsta, argumentata la persoanele
bolnave, care au suferit pierderi personale. Practica ritualurilor religioase a
varstnicilor o intrece pe aceea a altor categorii de varsta, influenta religiei asupra
calitatii vietii batranilor fiind pozitiva.
Schimbarile aduse de batranete, desi, fara indioala importante, au la baza
raportul intre elemente de continuitate, astfel, stilul de viata al persoanei varstnice
se intemeiaza in mare masura pe stilul de viata pe care l-a adoptat si l-a practicat in
mod constant in timpul vietii sale adulte. Batranetea este marcata de existenta unei
relatii semnificative intre continuitate si dicontinuitate, ceea ce face ca tot ce se
pierde intr-o parte sa fie compensata in alta parte.
Este stiut faptul ca batranetea nu-i afecteaza in acelasi mod pe toti indivizii unii,
dintre ei avand ’’resurse’’ acumulate inca din tinerete pentru a se adapta
schimbarilor si evenimentelor care marcheaza aceasta perioada de varsta, in timp
ce altii reactioneaza intr-un mod negativ, neavand capacitate de a se adapta
modificarilor si evenimentelor legate de vicisitudinile varstei inaintate.
Exista multiple teorii cu privire la procesul de imbatranire si factorii
fiziologici, patologici sau genetici care il determina si sunt mai putine toerii care se
ocupa de rezistenta individuala la agresiunile batranetii.
Problemele adaptarii psihice la procesul de imbatranire au evidentiat rolul
proceselor de compensare. Exista o serie de stari sufletesti care submineaza
sanatatea si scurteaza viata: tristetea, supararile frecvente, atitudinea pesimista in
viata. Impotriva durerilor fizice exista medicamente analgezice, durerile sufletesti
au insa un singur leac: uitarea. Toate starile sufletesti negative pot fi combatute,
chiar anihilate prin altele positive, favorabile sanatatii si logevitatii. Buna
dispozitie reprezinta un remediu dintre cele mai eficiente.’’Persoanele care vorbesc
mult se bucura de obicei de o viata indelungata’’- arata prof Wiliams de la
Institutul de Psihologie din Ohio. Cercetatorul sustine ca oamenii care vorbesc
mult ’’elibereaza ’’ energia acumulata. Autosugestia poate fi folosita de orice om
pentru imbunatatirea vietii.
Comparativ cu batranii de acum 20-30 de ani, cei de astazi au mai pierdut
putin din singuratate, iar compozitia sociologica s-a transformat: a crescut numarul
celor cu studii superioare, nu mai este aceeasi proportie de agricultori, desi
majoritatea batranillor traiesc in mediul rural. Situatia lor economica este inca
disolubila, dar pentru multi mai favorabila: pensiile, pana la un anumit nivel, nu
sunt impozabile, iar unele din sistemul asigurarilor agricole s-au dublat in ultimii
ani. Locuinta lor este mai confortabila si s-au inregistrat ameliorari si in privinta
starii de sanatate.
Unii autori constata ca persoanele varstnice sunt mai tolerante astazi decat la
inceputul anilor’80, in privinta homosexualitatii sau a avortului. Acest fenomen se
explica, pe de o parte prin reinonirea populatiei varstnice, iar pe de alta parte prin
’’ contagiune intergenerationala’’.
Se considera ca inaintarea in varsta este mai mult legata de pierderea unor
roluri decat de achizitionarea unora noi: pierderea partenerului de viata, prin
decesul acestuia, pierderea rolului de persoana activa social, diminuarea drastica a
rolului de parinte, odata cu cresterea copiilor. In compensare, apare accentuarea
responsabilitatii persoanei varstnice fata de activitatea gospodareasca si
intretinerea spatiului de locuit.
Implicarea in unele activitati va contribui la mentinerea stimei de sine si la
intretinerea satisfactiei existentiale a persoanei de varsta a III a.
PENSIONAREA SI PATOLOGIA PENSIONARII
PREGATIREA PENTRU PENSIONARE

Robert Atchley considera pensionarea –’’separarea cu caracter

institutionalizat a unui individ de pozitia sa ocupationala, care ii da dreptul de a
primi in continuare venituri pe baza anilor anteriori de munca’’. Factorul principal
care determina aceasta separare este varsta cronologica a individului, desi exista
numeroase cazuri in care starea precara de sanatate si nu varsta determina
pensionarea ( pensionarea anticipata).
Munca este o conditie a vietii omenesti, fiind binecunoascute influentele ce
le exercita aceasta asupra tonusului fizic si psihic. De-alungul intregii vieti,
incepand cu perioada de educatie, de instruire si continuand cu perioada de
maturitate, de activitate propriu-zisa, omul este implicat neintrerupt in procesul de
instruire. Varsta a III-a este este perioada in care aceasta activitate neintrerupta
inceteaza, modificand statutul ocupational si social. Varsta sociala de pensionare
are tendinta de crestere si preocuparile legate de aceasta perioada nu au scapat
investigatiilor sociologice, economice si psihologice. La reuniunea privind
ocrotirea persoanelor varstnice defasurata sub egida ONU (1982, Viena), s-a
propus si s-a acceptat conceptul de ’’varstnic activ’’, care include avantaje pentru
batrani si societate.
Transpunerea in practica a acestui concept presupune:
- pregatirea organizata a pensionarii in cadrul programului
complex de pregatire pentru batranete;
- lupta varstnicilor insisi pentru un nou statut si rol social.
Pensionarea este un moment important din viata individului si este privita
diferit nu numai in functie de tipul pensionarii (de boala sau de varsta), ca si multi
alti factori (temperament, sex, preocupari extraprofesionale anterioare).
In linii mari sunt trei tipuri de reactii:
1. reactia echilibrata de acceptare fireasca, oarecum resemnata;
2. reactia optimista, in care pensionarea este acceptata si dorita, subiectul
urmand sa se ocupe de odihna, de timp liber, de realizarea unor planuri
pentru care nu a avut niciodata timp suficient;
3. reactia pesimista (’’pensionarea catastrofa’’) care ia in calcul numai
aspectele negative: nesiguranta pentru viitor, perspectiva imbolnavirii si a
mortii.
In anii ’ 70, Anne Marie Guillemard a identificat cinci tipuri logice de
pensionare:
1. pensionarea retragere- ce se caracterizeaza prin activitati care se
limiteaza la dimeniunea functionala destinata intretinerii vietii: hrana,
igiena, somn. Un pensionar care se incadreaza in aceasta categorie se
 retrage din viata sociala, nu participa la activitati culturale, isi limiteaza
deplasarile in mediul apropiat, in vecinatate. Motivul acestei actiuni
consta in faptul ca pensionarul a ramas in acest moment fara satisfactii.
Parteneriate nesatisfacatoare, o profesiune nedorita si fara sa fi oferit
acestuia bucurii, trecerea pe langa propria viata si pe langa propria
menire pot fi si ele o cauza. Din acest insuficient curaj pentru o
schimbare, din rutina si din considerente conventionale, din nesinceritate
fata de sine, multi traiesc o viata care nu este, propiru-zis viata lor, dar
fara sa si-o marturiseasca;
2. pensionarea varsta a III-a, angajeaza varstnicul in dezvoltarea unei noi
activitati creatoare si care ia locul celei profesionale. Astfel, pensionarul
se orienteaza spre lectura, literatura, creatii artistice, gradinarit, spre o
activitate pe care o desfasoara cu placere adesea in compania altora;
3. pensionarea consum- se poate manifesta prin participarea pensionarului
la excursii, vacante, spectacole sau prin dedicarea pensionarului vietii de
familie;
4. pensionarea revendicare- reuneste toate practicile de contestare a locului
ocupat de batrani in societate si de vitalizare a rolului social al
pensionarilor. Un astfel de pensionar se simte mereu nedreptatit si
identifica multiple situatii dicriminatorii. Rasfatati prin educatie sau prin
succese obtinute timpuriu, care se poate sa le fi revenit fara prea mari
prestatii proprii, unii emit pretentii de la viata, care li se par absolut
firesti, pentru ca apoi sa se simta dezamagiti si inveninati, atunci cand
viata li le refuza. Aceste atitudini revendicative fata de viata conduc cu
cea mai mare probabilitate la o criza. Ele sunt expresia unei insuficiente
pregatiri pentru batranete.
5. pensionarea participare- care marcheaza o adeziune la societate,
manifestandu-se printr-o participare intensa si cu un grad ridicat de
consum mass media. Implicarea sociala a acestui pensionar, in ciuda
titulaturii, este redusa, bazata doar pe consumul de emisiuni radio TV.
Aceeasi autoare sutine ca determinantii sociali ai activitatilor din timpul
pensionarii sunt resursele din timpul vietii active sub forma acumularilor,
veniturilor, relatiilor sociale, starii de sanatate, gradului de imatranire sau al
potentialitatilor- nivelul de instructie, muncile prestate anterior si mijloacele
propice initiativei, precum si existenta unei activitati in afara celei de la locul
de munca. Autoarea explica legatura dintre resurse si practici, astfel:
- persoanele care nu dispun nici de acumulari, nici de
potentialitati tind sa dezvolte pensionarea retragere;
 - cei care nu dispun decat de un tip de resurse, vor dezvolta un tip
de pensionare revendicare, daca dispun de potentialitati, fie un
alt gen de pensionare, daca dispun de acumulari;
- pensionarii care dispun de doua tipuri de resurse, dar de facturi
inegale, vor fi caracteristici fie ale pensionarii- varsta a IIIa,
daca resursele sunt inseminate in categoria potentialitati, fie
unei pensionari de tip consum, daca nivelul resurselor este mai
mare la capitolul acumulari.
Pentru persoanele nepregatite, pensionarea poate reprezenta un stres
major, determinand o adevarata criza morala (’’criza pensionarii’’, ’’drama
pensionarii’’). Frecventa si intensitatea tulburarilor legate de pensionare este
direct legata de atitudinea fata de pensionare, de personalitatea individului,
sexul si profesiunea pe care acesta a exercitat-o. In lipsa unei pregatiri
prealabile, pensionarea atrage lipsa de initiativa, pierderea ritmului, a
relatiilor sociale, accentueaza tendinta de anchilozare psihica si fizica. La
pesoanele suferinde se constata accentuarea preocuparii pentru starea de
sanatate, acestea devenind anxioase si depresive, sfarsind prin a se izola,
traindu-si viata in solicitudine. Asistentului social ii revine sarcina de a
imprima o conceptie optimista asupra batranetii si a pensionarii. Printre
remediile atenuante ale’’bolii pensionarii’’ amintim:
- stimularea dorintei de a fi util;
- dezvoltarea creativitatii;
- folosirea experientei acumulate;
- o informare teoretica larga privitoare la mecanismele de
intarziere a procesului de imbatranire; dislocarea mentalitatii ca
pensionarea este inceputul sfarsitului, sau o ’’o anticamera a
mortii’’, ea fiind o etapa a existentei cu caracteristici proprii,
pozitive si negative, careia i se imprima un sens constructiv si
optimist;
- stimularea unei atitudini de acceptare, nu de impotrivire sau
negare;
- incurajarea continuarii activitatii intelectuale, fizice si
stimulative de folosire a timpului liber.
O contributie hotaratoare la pregatirea pentru pensionare o are omul
insusi prin autoeducare, acest lucru fiind posibil numai daca subiectul are o
conceptie pozitiva, realista si optimista privind aceasta perioada a vietii.
Valorificarea batranetii este o conceptie aparuta in societatile dezvoltate
unde varsta a treia este privita ca o varsta a recuperarii timpului liber pe care
adultul nu l-a putut folosi pentru el insusi.
 S-au identificat trei faze prin care trece succesiv persoana pensionata:
1. perioada imediat post pensionare, in care individul manifesta un
sentiment de frustrare si o stare de insecuritate. Aceasta perioada de stres
favorizeaza aparitia tulburarilor nevrotice;
2. o faza de nelisniste si de cautare a unui nou rol social si psihologic;
3. faza de dupa 6-12 luni de la pensionare este aceea de stabilizare, in
care individul accepta de obicei situatia.
Unii autori identifica urmatoare conditii necesare bunei adaptari dupa
pensionare:
1. mentinerea unei activitati deoarece sentimentul de inutilitate familiala si
sociala grabeste deteriorarea individului care imbatraneste;
2. activitatea trebuie sa aiba neaparat o utilitate sociala;
3. intelegerea intrafamiliala (sot-sotie) poate conditiona reusita sau, din
contra, esecul pensionarului;
4. egocentrismul asigura o dezvoltare crescuta a interesului pentru propria
persoana reprezinta pentru pensionar o conditie necesara a adaptarii;
5. aparenta eliberare pe care pensionarul o resimte fata de multiple
nerealizari sau tensiuni in viata profesionala;
6. factorul economic joaca de asemenea un rol important deoarece numerosi
pensionari se considera satisfacuti de soarta lor daca au venituri
suficiente, iar majoritatea persoanelor resimt o o scadere a nivelului de
trai.
Pensionarea apare ca o cotitura in viata individului care imbatraneste, dar
si un moment in care incepe un nou stil de viata. Depasirea acestui moment
critic, adaptarea individului la noua etapa din ciclul vietii sunt dependente de
modul in care reactioneaza grupul familial si social fata de persoana
pensionata.
Longevitatea, ca si o mai buna stare de sanatate a oamenilor in varsta
poate ridica o serie de probleme pentru societate si se refera la fondurrile
sociale de pensionare, al caror necesar creste din ce in ce mai mult.
A doua problema se refera la fondurile de asistenta medicala.