2. Identificați în finalul poeziei substituții și determinativele cuvintelor
inspirației și muncă. Inspirație - durerea noastră surdă şi amară; din bube, mucegaiuri şi noroi; biciul răbdat; rodul durerii de vecii întregi; zace mania bunilor mei; Muncă – ocara; cenuşa morţilor din vatră; păzind în piscul datoriei tale; robul a scris-o;
3. Selectați versurile cele mai sugestive pentru a ilustra ideile că:
Sursa unei poezii este fondul ei străvechi de cuvinte. a. ,,Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite” b. ,,Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane, Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.” Poezia e limbajul dator să realizeze comunicarea între generații. a. ,, Suite de bătrânii mei pe brânci Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” b. ,, Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite Eu am ivit cuvinte potrivite Şi leagăne urmaşilor stăpâni.” Poezia se naște din muncă și inspirație. a. ,, Bătrânii au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani.” b. ,, Am luat cenuşa morţilor din vatră Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră”