1 Peretele extern al fosei nazale

Este anfractuos, pe el gasindu-se 3 proeminente longitudinale suprapuse inserate cu marg externa la peretele
fosei si libere in lumenul fosei cu marg interna. In ordinea succesiunii spatiale, ele se numesc: cornetul inferior –
os independent, cel mai bine dezvoltat9 cornetul mijlociu, cornetul superior ce apartin etmoidului.Fiecare
cornet are o portiune anterioara mai voluminoasa, denumita cap si o portiune posterioara, mai efilata, denumita
coada. Sub fiecare cornet exista cate un sant denumit meat. In meatul inferior se deschide canalul lacrimo-
nazal. In meatul mijlociu se deschid sinusurile anterioare ale fetei (sinusul frontal in partea anterioara a
meatului, sinusul maxilar in cea posterioara, iar celulele etmoidale anterioare se deschid intre cele doua
ostiumuri). In meatul superior se deschid sinusurile posterioare (celulele etmoidale posterioare si sinusul
sfenoidal)
2.Vascularizatia fosei nazale
Este foarte bogata si provine din sistemele carotidiene extern si intern. Artera carotida externa participa la
vascularizatia foselor nazale prin ramurile sale:
-artera maxilara interna, care emite ramul sau terminal, artera sfeno-palatina, care asigura irigatia celei mai mari
portiuni din fosa nazala. Aceasta du a ce strabate gaura sfeno-palatina se imparte in ramuri pt peretele lateral si
pt sept
-artera faciala participa prin artera unghiulara si artera sub. Aceasta din urma se anastomozeaza cu ramuri ale
arterei palatine anterioare.
Artera carotida interna prin arterele etmoidale anterioare si posterioare, iriga partea anterioara si superioara a
foselor nazale. La nivelul portiunii antero-inferioare a septului cartilaginos toate aceste artere se anastomozeaza
intre ele, realizand o retea foarte fina de arteriole. Aceasta zona poarta numele de pata vasculara Kisselbach si
este sediul majoritatii sangerarilor nazale.
Circulatia venoasa: este foarte bogata si in stransa legatura cu reteaua venoasa endocraniana. Se descriu: venele
anterioare, tributare venei faciale, venele posterioare, care urmeaza calea venei sfeno-palatine, venele
superioare (etmoidale anterioare si posterioare), tributare ale venei oftalmice si prin aceasta, in legatura cu
sistemul venos endocranian. La nivelul cornetului inferior si mai putin la cel mijlociu, reteaua venoasa capata un
aspect cavernos, cornetele putandu-se tumefia pana la un volum ce suprima lumenul foselor.
Limfaticele: vasele limfatice ale foselor nazale se indreapta spre rino-faringe, formand un bogat plex limfatic
intre orificiul faringian al trompei si coada cornetelor. Majoritatea limfaticelor nazale dreneaza in ganglionii
jugulo-carotidieni superiori, iar o parte in ganglionii retrofaringieni laterali. O mica parte din limfaticele situate in
partea anterioara a foselor nazale ajunge la ganglionii submandibulari.

3.Clasificarea sinusurilor paranazale

cavitatea nazala comunica cu niste cavitati pneumatice, sapate in oasele din jur, numite sinusuri paranazale:
sinusul maxilar, frontal, labirintul etmoidal si sinusul sfenoidal. Ele sunt captusite cu o mucoasa care se continua
cu cea a foselor nazale.Sinusul maxilar este sapat in grosimea osului maxilar. Capacitatea sa variaza intre 5-
20cmc. Poate fi present sub o forma rudimentara la nastere, pneumatizarea sa fiind realizata in jurul varstei de 4
ani. Peretele sup corespunde planseului orbitei. Peretele medial il desparte de fosa nazala si in partea sa
superioara prezinta deschiderea sinusului in meatul mijlociu (ostiumul sinusal), Peretele lateral corespunde
fosei infratemporale. Peretele posterior corespunde fosei pterigo-palatine. Peretele inferior se prezinta ca un
strat scobit in procesul alveolar al maxilarului, in care proemina relieful radacinilor dentare (in mod constant
premolarul II si molarul I superiori).
Sinusul frontal: este o cavitate in grosimea osului frontal. Cele doua sinusuri sunt, uneori, inegale, deoarece sunt
separate de un sept osos, care poate lipsi sau nu este situat median. Sinusul frontal se poate prelungi uneori
mult posterior sau superior. Peretele lui anterior, gros de 4-5 mm, este acoperit de tegumente. Peretele
posterior este foarte subtire, de 1-3 mm, il separa de polul frontal al emisferelor cerebrale. Peretele inferior
constituie tavanul orbitei. Sinusul frontal se deschide in partea interna a peretelui inferior, in canalul fronto-
nazal, care se deschide in meatul mijlociu, mergand printer celulele etmoidale anterioare.
Labirintul etmoidal: este format din totalitatea celulelor etmoidale si se situeaza intre cavitatea nazala si
peretele medial al orbitei. Are 8-10 celule. Prezent inca de la nastere, este compus dintr-un grup de cellule
anterioare, care se deschid in meatul mijlociu si un grup posterior, care dreneaza in meatul superior. Are
raporturi cu orbita – extern, cu fosa nazala – intern, inferior – cu sinusul maxilar, superior – cu fosa cerebrala
mijlocie.

1
Sinusul sfenoidal: este sapat in corpul sfenoidului. Un sept osos, mai mult sau mai putin complet, il separa in
doua cavitati. In peretele anterior se gasesc cele 2 orificii de deschidere a sinusului in dreptul recesului sfeno-
etmoidal. Sinusul prez uneori prelungiri in partea bazilara a occipitalului, in procesele pterigoide si in dorsum
sellae. Apare la pubertate si are raporturi importante: anterior cu fosa nazala, inferior cu rino-faringele, intern
cu sinusul sfenoidal opus, superior se afla chiasma optica si saua turceasca cu hipofiza, lateral are raporturi cu
sinusul cavernos. Prin lumenul sinusului cavernos trec: artera carotida interna, nervii motori oculari (III, IV, VI),
primele doua radacina ale trigemenului – nervul oftalmic si nervul maxilar.
4.Functia muco-ciliara
Asigura purificarea aerului inspirit. Fosele nazale asigura purificarea prin: vibrizii vestibulari, stratul mucos de pe
mucoasa pituitara, care inglobeazaparticulele straine si poseda proprietati bacteriostatice, bogata retea
limfatica a acestei regiuni care permite distrugerea bacteriilor prin diapedeza leucocitara, celulele cu cili
vibratile, care stabilesc in nas un current vibrator ondulatoriu de eliminare. Pt 2/3 anterioare ale fosei, cilii se
deplaseaza dinapoi inainte, proiectand impuritatile spre narine; iar pt 1/3 posterioara acestia se misca dinainte
inapoi spre cavum. Activitatea ciliara indeparteaza impuritatile din sinusuri si fosele nazale, fiind ajutata in
aceasta actiune de directia coloanei de aer inspirator si expirator sau spontan, prin stranut. Functia ciliara este
dependenta de activitatea sist nervos
5.Functia secretorie a foselor nazale
Asigura umezirea ei si sterilizarea aerului inspirit prin secretia: glandelor mucoase, glandelor calciforme,
transudatul mucos. Prin aceasta functie este asigurata pelicula de mucus indispensabila functiei ciliare. Corpii
straini sunt eliminate prin hipersecretie de mucus in care se aglutineaza pulberile de aer. Aerul inspirit este
umezit prin contactul cu stratul de mucus si serozitate. Un rol important in umectare il joaca si secretia
lacrimala, care se elimina prin canalul lacrimo-nazal.gratie lizozimului present in secretia nazala se produce o
actiune bacteriostatica si bactericida.

6.Cauzele obstructiei nazale la copil

Pot fi grupate in urmatoarele categorii:
* Obstructie retronazala prin: - imperforatie coanala
- vegetatii adenoide – cea mai frecv cauza
- polipoza coanala
- tumori
- fibrom nazo-faringian
- rinite hipertrofice (cozi de cornete)
* Obstructii ale foselor nazale: derivatii de sept, rinite acute, rinite cornice, rinite hipertrofice, rinita alergica,
corpi straini, sechele posttraumatice ale piramidei si foselor nazale, polipoza nazala, tumori benigne sau
maligne.
* Obstructii anterioare: deviatii anterioare ale septului nasal, atrezia narinara, insuficienta cartilajelor alare,
malformatii obstructive, sechele posttraumatice sau dupa arsuri.
* Insuficienta respiratorie nazala functionala: consecinta rezolvarii tardive si neurmata de gimnastica respiratory
a unor obstructii organice, in tulburari neuropsihice.
Perforatia trofica a septului nasal – ulcerul Hajek.
7. Sindromul secretor nazal
Secretiei nazale normale sero-mucoase I se pot asocial elemente celulare sau sanghine, agenti patogeni diversi,
lichid cefalo-rahidian etc. Scurgerea unei secretii din nas se numeste rinoree. Rinoreea poate fi: cerebrospinala
( rinoliguoree) si poate fi posttraumatica sau datorita dehiscentei congenitale a lamei ciuruite a etmoidului,
seroasa in rinite acute sau alergice, mucoasa in rinite cornice, muco-purulenta cea mai frecv si intalnita in rinite
acute si cronice, sinuzite, crustoasa in ozena.

8. Sindromul sensorial nazal

Perturbarile olfactiei pot fi cantitative si calitative.
Tulburari cantitative: hiperosmia – cel mai adesea o calitate reprez rareori un semn de boala. Se intalneste la
femei in ciclu menstrual, la gravide si in isterie.

2
Hiposmia si anosmia – poate fi de 3 cauze: rinite acute si cronice, polipi, tumori, deviatie de sept si sinechii,
corpi straini.
Senzoriala – gripa, difterie, noxe profesionale, traumatisme cu interesarea lamei ciuruite a etmoidului.
Functionala – isterie, la laringectomizati.
Tulburari calitative: parosmia – perceperea falsa, eronata a mirosurilor sau perceperea unui miros inexistent in
anturaj. Apare in primele luni de sarcina, se intalneste deseori in aura epileptica, precum si la psihopati si isterici.
Cacosmia – consta in perceperea unui miros dezagreabil. Ea poate fi: subiectiva( perceputa numai de bolnav),
apare in ozena, sinuzite cronice. Obiectiva (cand o percepe si anturajul), in ozena.

9.Cauzele obstructiei nazale la adult

Rinite acute, rinite catarale cronice si hipertrofice – cele mai frecv cause, rinitele alergice, rinitele vasomotorii,
polipoza nazala, sechele posttraumatice, tumori benigne si maligne, rinice cronice specifice – TBC, lues, sclerom
10.Sindrom senzitiv nasal
Anestezia: se caracterizeaza prin pierderea sensibilitatii tactile, termice, dureroase si a refluxului de stranut;
cauzete de lezarea tractului sau centrului trigemenului prin traumatisme, nevrite, meningoencefalite. In isterie
poate fi prezenta anestezia pituitarei insotita eventual de anosmie. Apare si in stadiile avansate ale ozenei.
Hipererstezia: pituitara reactioneaza exagerat fata de excitanti, care la pers sanatoase nu produc nici o reactie
semnificativa. Apare de obicei in inflamatii si se mai intalneste in tulb neurovegetative si endocrine.
Hipoestezia: apare in rinitele atrofice banale sau in ozena.
Durerea: durerea din afect rinosinusale se proiecteaza de obicei in zona superficiala corespunzatoare sinusului
respectiv. In cazul sinusurilor posterioare se proiecteaza la baza craniului, retroorbitar sau occipital. Durerea
poate fi urmarea traumatismelor, inflamatiilor acute si cronice acutizate, tumorilor. Uneori are un character
essential survine in crize declansate de atingerea unor anumite zone – “trigger zone”, ca in nevralgia
trigeminala. Deseori se prezinta ca o hemicranie insotita de rinoree, lacrimare, congestie conjunctivala, ca in
nevralgia de ganglion sfenopalatin.

11.Cauzele generale ale epistaxisului

Lezarea peretelui vascular in boli infecto-contagioase: gripa, rujeola,scarlatina, difterie, etc.
Cresterea presiunii arteriale: HTA indifferent de originea sa.
Staza venoasa: afectiuni cardiace decompensate.
Scaderea rezistentei peretelui vascular: ateroscleroza, vasculopatii diverse.
Prelungirea timpului de sangerare: trombocitopenii.
Prelungirea timpului de coagulare: ciroza hepatica, hemofilie, fibrinoliza, tratam cu anticoagulante, intoxicatii
alimentare si medicamentoase, casexie.
12.Cauzele locale ale epistaxisului
Epistaxisul juvenile: care apare la tineri, se produce din pata vasculara si se datoreaza unei fragilitati vasculare
constitutionale. Nu prezinta gravitate si se opreste deseori spontan. Sangerarea apare ca urmare a unor cause
minore: congestie cefalica de efort sau datorita expunerii la soare, traumatisme nazale minore, deseori fara o
cauza aparenta. Dispare spontan in jurul varstei de 30 de ani.
Inflamatii acute si cronice ale mucoasei nazale: inflamatii banale, inflamatii specifice (TBC, lues).
Trumatismele nazale: accidentale, chirurgicale.
Barotraumatisme la: aviatori, scafandri.
Corpii straini nazali si rinolitiaza
Tunori benigne: polipul sangerand al septului nasal, fibromul nazo-faringian.
Tumori maligne ale foselor nazale, sinusurilor sau cavumului
.

13.Principii de tratament in epistaxis

Tratamentul trebuie sa fie prompt si urmareste obiective:
- stab diagn – sangerarea poate fi posterioara; prin bucofaringoscopie
- oprirea sangerarii

3
- reechil cv & hidroelectrolitica, solutii perfuzabile, Hb<6 => sange
- aflarea cauzei – investigatii suplimentare – hemoleucograma etc
- tratament etiologic
- Ca, vitamine, hemostatice
- analgezice, sedative

.
14.Metode de oprire ale epistaxisului
Sunt gradate in functie de importanta hemoragiei si de posibilitatile de tratament.
Compresiunea digitala: este mijlocul cel mai simplu si care reuseste sa opreasca majoritatea sangerarilor. In
pozitie sezanda, bolnavul se va apleca cu fata in jos, in timp ce cu indexul mainii omonime isi va presa aripa
nazala pe sept. aceasta pozitie va fi mentinuta 10-12 min. metoda este mai eficace daca sa introduce in
vestibulul nasal o buleta de vata, presiunea facandu-se pe aceasta. Odata oprita hemoragia, se va recomanda
bolnavului sa evite efortul fizic, baile calde, aplecarea capului in jos, pt o perioada mai lunga sau mai scurta, in
functie de cauza epistaxisului.
Cauterizarea petei vasculare: prin rinoscopie anterioara se poate vedea locul sangerarii, la niv petei vasculare,
sub forma unui jet pulsatil. In aceasta situatie se poate incerca cauterizarea chimica a vasului cu perla de nitrate
de argint sau se poate aplica criocauterul. Nu este permisa cauterizarea concomitenta bilaterala, precum si la
copil, datorita pericolului perforatiei septului nasal.
Tamponamentul fosei nazale se practica in conditii de cabinet. Dupa aprecierea starii generale si bilantul
circulator ( TA, puls), se aseaza bolnavul pe un scaun sau in decubit, daca are tendinta la lipotimie. Apoi este
invitat sa-si sufle nasul deasupra unei tavite renale, fiecare nara pe rand, golind astfel fosele de cheaguri.
Bolnavul va apleca apoi capul in jos, putandu-se observa din care nara se prelinge sangele, stabilindu-se astfel
fosa care trebuie tamponata.
Tamponamentul anterior se face prin rinoscopie anterioara cu ajutorul unei pense Lubet-Barbon (in cioc de
barza), introducand in fosa una sau mai multe mese de tifon late de 1 cm si lungi de 50 cm. mesa o imbibam in
prealabil in vaselina sau in oleu gomenolat 1%, usurand astfel atat manevra de introducere cat sic ea de
scoatere. Pt e evita caderea capatului mesei in cavum, ceea ce provoaca bolnavului senzatii f neplacute, vom
introduce mesa prinsa in sa la circa 10 cm de capt, care va ramane astfel in afara fosei. Se tamponeaza intreaga
fosa incepand de sus in jos si dinapoi inainte. Tamponamentul trebuie sa inceapa cat mai posterior posibil,
progresandu-se anterior si plisand mesa “in armonica”, pana se ajunge la narine. Dupa efectuarea
tamponamentului se controleaza prin bucofaringoscopie daca epistaxisul nu continua posterior.
Tamponamentul se termina prin aplicarea la narine a unui capastru, confectionat din fasa, care se leaga in
partea post a craniului, avand sub narine un cosulet care se umple cu vata. Acesta se executa prin effect a 2
noduri la distanta de 5 cm unul de altul. Tamponamentul se mentine 48 de h. se va admin un tratament antialgic
si hemostatic. Pt a diminua riscul de ap a unei sinuzite sau a unei cimplicatii otice, se vor admin antibiotice pe
durata tamponamentului.
Tamponamentul posterior se executa mai dificil, este greu de suportat de bolnav si prez mai des complicatii
septice rino-sinusale si auriculare. El consta in introd unui tampon de tifon in rinofaringe, unde este prest contra
orificiilor coanale si face oficiul de dop la acest nivel. Materiale necesare: sonda Nelaton, o pensa Lubet-Barbon,
un specul nasal, un apasator de limba, fire groase de matase, lungi de 50-60 cm, comprese sterile. Confectionam
din comprese un tampon a carui marime este in raport cu marimea cavumului respective. De regula la adult
acesta va avea forma unui cub cu latura de 3 cm. compresele vor fi puternic presate, astfel secretiile din cavum,
inmuind dopul, permit sangerarii sa continue. Se inoada puternic in crucis 2 fire de matase la mijlocul
tamponului. In locul firelor tamponul poate fi legat cu o mesa de tamponament anterior, la mijlocul ei. Pt
tamponare se introduce o sonda subtire de cauciuc prin fosa sangeranda, al carei capat il scoatem prin gura cu
ajutorul unei pense, imediat ce apare in faringe. Se leaga de acest capat firele de ata sau extremitatile mesei ce
inconjoara tamponul si se trage sonda inapoi. Tamponul va patrunde in cav bucala, apoi va trebui condus in
cavum cu ajutorul degetului medicului. In mod obisnuit tamponul va agata valul si-l va impinge in rinofaringe,
unde stand preset, risca sa se necrozeze (accident grav). Din acest motiv medical va introduce degetul inapoia
valului si-l vat rage inainte, astfel ca tamponul sa alunece posterior de val pana in rinofaringe. Prin tinerea in
tensiune a firelor, tamponul este adus astfel si alipit de orificiile coanale, oprind sangerarea spre faringe. Se
poate face apoi si tamponamentul anterior al fosei nazale. Capetele anterioare ale firelor le innodam in jurul

4
unui tampon fixat la orificiul narinar. Celelalte 2 fire, innodate, sunt scoase din gura si fixate cu leucoplast pe
pielea obrazului. Acestea vor servi la detamponarea cu usurinta.

15,16.Hematomul septului nazal

Reprezinta acumularea de sg intre cartilajul septal si pericondru.Dg este usor de pus prin aparitia unei
proeminente la nivelul septului nazal de culoare violacee sau roscata si prezinta fluctuatii la palpare.Simptomul
principal este obstructia nazala in special la copii care respira pe gura. Dupa 3 zile se transforma intotdeauna in
abces septal.cu stare generala alterata, febra , cefalee. netratata, duce la complicatii grave endocraniene
( tromboflebita de sinus cavernos pe cale vasculara, pe linie venoasa cu drenajul in sinusul
cavernos.).Tratament-drenaj chirurgical.Se recomanda incizie, drenare si aplicarea unui tub de dren deoarece
este posibila reacumularea de sg.In formele bilaterale un se fac inciziila acelasi nivel deoarece exista riscul de
perforatie se sept.Se face o incizie anter, una post ,super si infer.
17. Furunculul vestibulului nazal
Este o inflamatie stafilococica necrotica a foliculului pilo-sebaceu. Apare la bolnavii cu rezistenta scazuta,
diabetici, surmenati, cu igiena defectuoasa. Bolnavul acuza durere violenta, cefalee, febra. Nasul este tumefiat,
mai ales de partea bolnava, apare un edem al buzei superioare, al obrazului si al pleoapei inferioare. In vestibule
se observa o proeminenta rosie centrata de un fir de par, apoi varful devine galben si se elimina continutul
necrotic si purulent (burbionul). Complicatiile sunt rare, dar foarte grave. Se remarca furunculul antracoid ( in
special la diabetici), limfangita obrazului cu adenite submaxilare consecutive si tromboflebita sinusului cavernos.
Aceasta din urma se produce prin invazia germenilor pe cale venoasa in circulatia endocraniana (vena faciala –
vena angulara – venele orbitare – sinusul cavernos). Aparitia complicatiei se manifesta prin semen de staza
orbitara ( tumefactie palpebrala, chemozis, exoftalmie, imobilitatea globului ocular) si cerebrala (edem
cerebral), coma si moarte. Pt evitarea acestei complicatii se recomanda abtinerea de la orice manevra locala
traumatizanta. Sunt indicate aplicatii locale in vestibulul nasal a unor bulete cu alcool boricat 4%, comprese
umede cu solutie de rivanol 1-3 la mie. Antibioterapia, obligatory cu antibiotice active pe stafilococ ( oxacilina,
bitromicina) in doze mari, la care se asociaza la nevoie corticoterapie. Cand apare tromboflebita se adauga
heparina, iar tratamentul antibiotic se face in perfuzie.
Factori industriali: Pb, P, As.

18. Rinita acuta banala – dg., tratament

Este una din cele mai frecvente imbolnaviri, apare la toate varstele, are caracter epidemic. Agentul etiologic
este virusul corizei ( Dochez) la care se adauga suprainfectia cu flora banala din nas. Incubatia este 2-3 zile si
imunitatea de scuta durata. Rinite acute cu acelasi aspect clinic pot fi determinate si de alte virusuri
( adenovirusuri, mixovirusuri, C.C.A, P.P.A, unele enterovirusuri). Factorii favorizanti sunt reprezentati de frig,
umezeala, schimbari bruste de temperature, atmosfera poluata, scaderea rezistentei organismului.
Simptomatologie generala este discreta: cefalee, subfebrilitate, curbatura, astenie. Local bolnavul acuza
obstructie nazala, senzatie de uscaciune, stranut, anosmie. Apoi se instaleaza rinoreea, la inceput seroasa, dupa
3-4 zile muco-purulenta. Poate aparea congestie conjunctivala, tuse. Rinoscopic constatam congestia difuza a
mucoasei nazale, tumefactia cornetelor inferioare si secretie. Dupa 7-8 zile de evolutie guturaiul se vindeca.
Uneori se cronicizeaza sau se complica cu: otite, sinusite, farongo-traheo-bronsite. Diagnosticul diferential se
face cu rinita alergica la care secretiile raman permanent apoase. Tratamentul apeleaza la antitermice ( aspirina,
paracetamol) si vit C si A. local se aplica dezinfectante ( solutia Colargol 1%), vasoconstrictoare (efedrina 1%,
fedrocaina).
Se pot utiliza pulverizatii, spray-uri, aerosoli, inhalatii in acelasi scop. Drogurile ce contin Naphazolina ( Rinofug,
Bixtonim,) se vor folosi pe o durata de 3-4 zile intrucat determina obisnuita (tahifilaxie). Utile se dovedesc baile
calde de picioare.
19. Rinita alergica – dg,tratam.
Manif alergice rino-sinusale sunt f frecvente. Se poate spune la ora actuala ca 80% din tulburarile vasomotorii
ale mucoasei rino-sinusale sunt probabil de natura alergica. Rinita alergica reprez imbolnavirea mucoasei nazale
prin reactie de sensibilizare, indusa antigenic si mediate prin anticorpi circulanti. Alergenii cei mai importanti
sunt aeroalergeni: polenul de arbusti si graminee, praful de casa, fungi atmosferici, parul si epidermele de
animale, alergenii profesionali (diferite substante chimice, materiale plastice, cosmetice, detergenti). Uneori
alergenii sunt reprez de germenii microbieni. Au fost incriminati si factorii fizici ( frigul ce determina formarea de

5
crioglobuline). Patogenie: este o boala imunologica incadrata in timpul I – anafilaxie. Prima stimulare produsa de
aeroalergeni va determina la unele personae producerea de anticorpi incomplete (reagine). Acesti anticorpi fac
parte din clasa IgE si sunt produsi de celulele plasmatice, apar in ser si se fixeaza pe bazofilele sanghine si
tisulare sip e mastocite. Antigenul strabate mucoasa nazala si reactioneaza cu reaginele de la suprafata
mastocitelor, fenomen care produce degranularea mastocitelor si eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei:
histamine, SRS-A, bradichinina, prostaglandine si factorul chemotactic al eozinofilului. Apare astfel vasodilatatia
si cresterea permeabilitatii capilare, cu edem consecutive. Efectele acestui conflict antigen – anticorp nu
determina reactii patologice, decat daca terenul bolnavului este favorabil. Acest teren allergic depinde de diferiti
factori, care prin ei insisi pot devein atat de importanti, incat sa constituie singurul element cauzal: ereditatea –
manifestarile apar si la copil, metabolismul – tendinta la alcaloza, tulburarile functiei proteolitice a ficatului,
echilibrul neurovegetativ, tulburarile endocrine si psihice sunt fact f importanti, influenta mediului social
( lenjerie de nylon, Dacron, gazele de esapament). Rinita alergica se manifesta cu triada: rinoree apoasa,
obstructie nazala, stranut cu salve. Mai pot aparea prurit nasal si faringian, lacrimare. Diagnosticul pozitiv se
pune pe baza semnelor clinice, a anchetei alergologice, testelor cutanate, dozarea IgE, eozinofiliei din ser si
secretia nazala. Tratamentul poate fi specific si nesfecific. Cel specific actioneaza alergenului vizand: eliminarea
sa pe cat posibil prin: schimbarea lenjeriei de corp si de pat, evitarea anumitor produse cosmetice, uneori chiar
schimbarea locului de resedinta. Hiposensibilizarea specifica cu doze foarte mici de allergen injectate
subcutanat, timp indelungat; rezultatele sunt mai slabe deoarece in localizarea rino-sinusala este vorba in genral
de polialergoze. Tratamentul nespecific cauta sa actioneze la diferite nivele ale procesului patogenic: actiune
asupra terenului (tratamentul psihismului, tulburarilor neurovegetative: simpaticomimetice, acupunctura,
reflexoterapie), actiune asupra tesuturilor prin: vitaminoterapie B, C, corticoterapie generala cu cortizon, ACTH
sau derivati cu actiune lenta ( flosteron) sau locala (spay-uri corticoizi), diminuarea iritabilitatii organismului prin
desensibilizare nespecifica. Se foloseste cu bune rezultate desensibilizarea la histamine prin injectii cu
histaminoglobina si proteinterapia bronhodin.
Tratamentul local poate fi chirurgical si va corecta hipertrofia cornetelor, deviatia de sept si eventuala polipoza
nazala, sau medical prin administrarea de vasoconstrictoare locale, precum si injectarea locala de cortizon sau
instilatii cu antihistaminice. Terapeutica poate avea un prognostic bun, isi propune si evitarea cronicizarii,
suprainfectiei si a recidivelor.
20.Ozena – dg, tratament
Este o atrofie atat a mucoasei nazale cat si a cornetelor.Etiopatogenia este necunoscuta.Un rol important il
joacafactorul alimentar in cursul copilariei intrucat odata cu cresterea nivelului de trai ozena apare tot mai
rar.Boala apare cu predilectie la sex F. incepe la pubertate cu o rinita purulenta crónica. Se manifesta cu triada
caracteristica: cruste, fetiditate, fose nazale excesiv de largi.Din causa repulsiei pe care o provoaca anturajului
bolnavii sunt afectati psihic.Boala se extinde adesea la faringe, laringe cand datorita crustelor ce se aduna
subglotic, devine amenintatoare ptr viata. Tratamentul poate fi medical sau chirurgical. Se fac spalaturi nazale
cu apa de mare, apa sarata , instilatii uleioase care cauta sa indeparteze crustele si deci sursa fetiditatii.
Chirurgia cauta sa restabileasca calibrul normal al foselor prin apropierea de sept a peretelui extern sau sa
introduca sub mucoasa peretelui extern diferite materiale ( bastonase de acrylic, silicon).
21. Sinuzita acuta maxilara rinogena – dg, tratament
Debut ca o rinita in care obstructia nazala este simpt semnul dominant la care se adauga febra, modificarea si
alterarea starii generale, cefalea, rinoreea purulenta.E o infectie microbiana-germ Haemophilus,
pneumococ.Prezinta sensibilitate la palpare a pctelor sinusale. Ex. Obiectiv-congestia, edem muc nazale la niv
septal si cornetelor si rinoreea purulenta care vine din meatul mijloc.- cresterea vsh,leucocitoza cu deviere la
stg.
Tratament
- restabilirea patentei ostiumului sinusal, prin decongestionante nazale, permitand drenajul secretiilor din
sinus; max 4-5 zile, max 7 zile, sub control medical, pentru ca interfereaza cu activitatea mucociliara si
produce o perturbare a miscarii cililor; se poate ajunge la moartea cililor si rezulta atrofia mucoasei,
rinita medicamentoza
- antibioterapia, care foloseste ca antibiotice de prima intentie derivatele de ampicilina sau amoxicilina,
combinate cu acid clavulanic sau sulbactam; antibioterapia intr-o rinosinuzita acuta se intinde pe 2
saptamani, chiar daca febra cedeaza dupa 2-3 zile de administrare, ptr ca altfel nu facem iradicarea
bacteriana, deoarece in sinusuri patrunde o cantitate mica de antibiotic

6
 - antiinflamatoare, antialgice, antihistaminice, mai ales cand congestia nazala e foarte importanta
corticoterapia topica – spray pe baza de cortizonplus rezolvarea cazei

22.Sinuzita acuta maxilara odontogena

O sinuzita odontogena acuta
- unilaterala, cu febra, stare generala modificata, cefalee moderata, durere la nivelul sinusului afectat,
obstructie nazala unilateral, rinoree purulenta fetida (pentru ca se dezvolta anaerobii)
- la nivelul fosei afectate apare un grad de edem si aceste secretii purulente abundente si fetide
- ex radiologic => opacifiere a sin maxilar afectat
Tratament
- restabilirea patentei ostiumului sinusal, prin decongestionante nazale, permitand drenajul secretiilor din
sinus; max 4-5 zile, max 7 zile, sub control medical, pentru ca interfereaza cu activitatea mucociliara si
produce o perturbare a miscarii cililor; se poate ajunge la moartea cililor si rezulta atrofia mucoasei,
rinita medicamentoza
- antibioterapia, care foloseste ca antibiotice de prima intentie derivatele de ampicilina sau amoxicilina,
combinate cu acid clavulanic sau sulbactam; antibioterapia intr-o rinosinuzita acuta se intinde pe 2
saptamani, chiar daca febra cedeaza dupa 2-3 zile de administrare, ptr ca altfel nu facem iradicarea
bacteriana, deoarece in sinusuri patrunde o cantitate mica de antibiotic
- antiinflamatoare, antialgice, antihistaminice, mai ales cand congestia nazala e foarte importanta
- corticoterapia topica – spray pe baza de cortizonplus rezolvarea cazei.
-

23.Complicatiile sinuzitelor – enumerare

1. De vecinatate: orbitare – flegmon orbitar, conjunctivite, osteite cu fistulizare la piele, prinderea altor
sinusuri
2. Descendente: laringita striduloasa la copil, laringo-traheo-bronsite cronice, otite catarale si suppurate
3. Osteomielita oaselor craniului
4. Endocraniene: abces extradural, meningita supurata, abces cerebral(lob frontal), complicatii venoase
( tromboflebita sinusului cavernos, tromboflebita sinusului longitudinal superior).

24. Cancerul rinosinusal-dg trat-este o afectiune cu evolutie lenta indelingata cu pct de plecare muc sinusala,
etmoidala, sfenoidala care se descop in stadiile avansate de boala cand deja extensiile tumorale au invadat alte
cavitati si spatii anatomice cum ar fi orbita, palatul dur, cavit bucala, fosa pterigo-palatina si extensia
endocraniana. Dg se poate pune precoce, obstr naz unilat, insotita de sangerari mici dar repetate. Rinoree purul
fetida cu striuri sanghinolente. Incep sa apara semne de extensie in orbita…diplopie, strabism, impingerea
globului ocular, cefalee , vertij, semnele meningeale ptr extensiile endocraniene. Dg se mai pune pe rx ct,rmn.
-

.
25. Polipoza nazala – dg, tratament
Polipoza rino-sinusala corespunde unei reactii inflamatorii a tesutului conjunctiv a mucoasei pituitare. Polipul
nasal nu este o tumora, ci un edem pediculat a carui origine este de obicei in celulele etmoidale.
Simptomatologia este de obstructie nazala uni sau bilaterala, la care se adauga semnele bolii cauzale: alergia,
infectia sau tumora. Obiectiv se vad formatiuni albe-cenusii, gelatinoase, piriforme, asemanatoare cu boabele
de strugure alb, de diferite dimens, mobile si nedureroase, nesingerinde. Forme clinice: alérgica-insoteste
alergia nazala este bilaterala-radioscopic se obs-voalare in chenar a sinusurilor, infectioasa insoteste sinuzitele
cronice, polipul solitary Killian, polipoza deformanta juvenila sau sinr Woakes, polipoza de acompaniament.
Tratamentul este chirurgical, de extirpare, insotit de tratamentul afectiuniicauzale.
26. Polipul sangerand al septului nasal – dg, tratament
Este un angiofibrom localizat la nivelul petei vasculare.este muriform plasat pe1/3 ant a septului la niv petei
kisselbach extrem de friabila si sangeranda la cea mai mica atingere sau la suflatul nasului sau stranut.
Dg.rinoscopie ant. Tratamentul este chirurgical,se excizeaza formatiunea impreuna cu mucoasa si parte din
cartilaj septal subdiacent ptr k altfel recidiveaza

7
tratamentul precoce si corect al afectiunilor cauzale.Simptome:epistaxis ,obstr naz
27. Malformatiile nasului
Fosele nazale pot fi malformate partial sau in totalitate. Afectiunile malformative ale nasului pot fi congenitale
sau dobandite. Malformatiile congenitale: se descriu malformatii ale piramidei nazale, ale septului si atreziile
nazale. Prin dezvoltare embrionara incomplete sau vicioasa, piramida nazala poate fi absenta uni sau bilateral,
poate fi despicata pe linia mediana, realizand diferite aspecte monstruoase – nas dublu, proboscis, nas de dog.
Cele mai cunoscute malformatii exonazale sunt chisturile sau fistulele nasului, care pot fi mediene sau laterale.
Meningocelul si meningoencefalul reprezinta hernieri ale continutului endocranian, ce pot surveni datorita
dehiscentei osoase a lamei ciuruite etmoidale. Din cauza posibilitatii de rupere a peretilor, meningocelul
prezinta risc vital. Angioamele, limfangioamele si disembrioamele (tumori mixte) sunt f rar intalnite si au
tendinta la crestere si recidiva postoperator. Malformatiile endonazale cuprind chisturile septului nasal,
deviatiile de sept si atreziile nazale. Mai frecv sunt intalnite atrezia narinara si atrezia sau imperforatia coanala.
Daca prima nu pune probleme de diagnostic, imperforatia coanala este de obicei unilaterala si se poate depista
introducand 2 stilete cu vata in fose, cel de partea afectata patrunzand mai putin in fosa. Imperforatia coanala
bilaterala este incompatibila cu viata, determina asfixie la nastere si necesita interventie chirugicala.
Introducerea unei pipe de tip anestezie in cavitatea bucala si faringe, poate salva nou-nascutul. Tratamentul
malformatiilor congenitale este chirurgical, rezultatele efiind totdeauna f bune.
Malformatiile dobandite sunt mult mai putin caracteristice decat malformatiile congenitale. Ele pot fi
consecinta unor leziuni posttraumatice, inflamatorii sau tumorale. Piramida nazala poate suferi deformari
accentuate dupa obstructia nazala prelungita sau polipoza deformanta juvenila. Ca urmare a traumatismelor
nazale pot surveni cicatrizari vicioase la nivelul piramidei sau foselor nazale. Una din cele mai frecvente
malformatii este deviatia septului nasal. Omul prezinta aproape intotdeauna septul deviat, dar se vorbeste de o
deviatie patologica atunci cand se produce obstructia unei fose sau apar fenomene datorita insuficientei aerari.
Solutia este intotdeauna chirurgicala si consta in rezectia partiala a septului urmata eventual de repozitia sa.
Secundar unor inflamatii – in special in cadrul infectiilor specifice acute sau cronice – pot ramane sechele
cicatriceale inestetice. Astfel apar: stenozele narino-vestibulare dupa rinite gonococice, difterice, nasul “in sa”
este caracteristic pt sifilisul congenital. Tumorile exo si endonazale deformeaza, de asemenea, nasul. Pe langa
tratamentul chirurgical al malformatiilor dobandite, se va avea in vedere si profilaxia ce vizeaza tratamentul
precoce si corect al afectiunilor cauzale.
28. Anatomia topografica a faringelui
Faringele este un conduct musculo-fibrinos situate inaintea col vert cervicale si inapoia foselor nazale. Se intinde
de la baza craniului si pana la nivelul vertebrei a VI-a cervicale, in dreptul cartilajului cricoid. El este constituit
din aponevroza faringiana, care se insera pe baza craniului si coboara apoi pe apofizele pterigoide, mandibula,
osul hyoid si aripile cartilajului tiroid. Aponevroza faringiana este acoperita la exterior de munschii constrictori ai
faringelui. Raporturile externe ale faringelui: posterior col vert, sup sinusurile sfenoidale, apofiza bazilara si
gaurile rupte anterioare, lateral pachetul vasculo-nervos al gatului (artera carotida, vena jugulara, nervul vag),
nervii cranieni IX,XI si XII, simpaticul cervical, ganglionii limfatici jugulo-carotidieni, glanda parotida superior si
lobii glandei tiroide inferior.

29. Inelul limfatic Waldeyer – struct, functii

Tonsila faringiana, tonsilele pa;atine, tonsila tubara, tonsila linguala de la baza limbii. Fct de supraveghere
imunologik specifice tonsilelr sunt urmat;tonslele produc limfocite, la niv lor se realiz expunerea limf de tip b si t,
la antigenii uzuali si in ac mod se asegura productia de limfocite mesager si limfocite cu memorie, plasmocitele
de la niv tonsilar secrete tóate tipurile de imunogl, limfocit imunoactive de la niv tonsilar patrund in torentul
sanguin si limfatic.
30. Functiile faringelui
Faringele este organul unde se incruciseaza calea respiratory cu cea digestive. El participa la functia de
respiratie, digestive si fonatorie, jucand rolul unei cavitati de rezonanta. Faringele mai are si o functie
importanta de aparare. Functia principala – deglutitia – are 3 timpi: bucal, faringian si esofagian. Timpul bucal
este act voluntary.
40. Functia fonatorie a faringelui

8
Vocea articulate si cantul nu sunt posibile fara particip faringelui. Prin etajul sau sup serveste drept cutie de
rezonanta a sunetului laringian, imprimand timbrul particular al vocii individului, iar prin act musculaturii valului,
ajuta la emiterea vocii articulate. Obstructia rinofaringelui provoaca rinolalie inchisa (voca nazonata). Insuf
valului palatin nu permite inchiderea comunicarii intre buco si rinofaringe in timpul vorbirii, ceea ce prod o
defectiune de pronuntie, in special a consoanelor numita rinolalie deschisa. Obstructia buco si hipofaringelui
prod tulburari grave nepermitand vorbirea articulate.

31. Sinusul piriform – struct, functii

Mucoasa hipofaringelui acopera si fata post a laringelui si form cu peretii laterali ai hipofaringelui 2 santuri, de
forma semilunara – santurile faringo-laringiene sau sinusurile piriforme, care coboara pana lu gura esofagului.
Sinusurile piriforme au rol deosebit de important in deglutitie, unul dintre ele fiind de regula sinusul dominant.
Mucoasa buco si hipofaringelui este de tip digestive, pavimentos stratificat
33. Structura si functiile hipofaringelui
Peretele ant este format din baza limbii, care prez tes limfatic grupat sub numele de amigdala linguala. Acest
perete prez un orificiu numit coloana laringiana. Intre limba si epiglota se form cele 2 valecule (fosetele gloso-
epiglotice). Mucoasa hipofaringelui acopera si fata post a laringelui si form cu peretii laterali ai hipofaringelui 2
santuri, de forma semilunara – santurile faringo-laringiene sau sinusurile piriforme, care coboara pana lu gura
esofagului. Sinusurile piriforme au rol deosebit de important in deglutitie, unul dintre ele fiind de regula sinusul
dominant. Mucoasa buco si hipofaringelui este de tip digestive, pavimentos stratificat.
34. Structura si functiile orofaringelui
Prez in peretele ant comunicarea cu cavitatea bucala – istmul faringian sau faucium, delimitat de lueta, marg
libera a valului palatin, stalpii amigdalieni anteriorisi limba. Pe peretele lateral al bucofaringelui se afla loja
amigdalei palatine, de forma triunghiulara, delim de cei 2 pilieri si de catre limba. Loja este ocupata de amigdala
palatine (cea mai mare formatiune limfatica a inelului Waldeyer), care se vede ca o proeminenta ovalara cu
supraf presarata de 18-20 mici depresiuni in care se deschid criptele amigdaliene. Criptele sunt canale sapate in
tes limfatic al organului. In loja sa, amigdala este acoperita de o capsula, iar intre aceasta si musculature exista
un strat de tesut conjunctiv lax, care se infecteaza deseori.
35. Angina fusospirilara-Vincent
Este o angina ulcero-necrotica unilaterala. Etiologia inca neelucidata, unii autori sustin ca este vorba despre flora
bucala banala, altii cred ca este o mononucleoza infectioasa cu manif fruste. Boala apare cu predilectie la tineri,
cu o igiena bucala defectuoasa. Starea gen este moderat influentata. Bolnavii se plang de odinofagie moderata,
astenie, subfebrilitate. Exam obiectiv evidentiaza o adenopatie discreta, o ulceratie amigdaliana pe fond murder,
necrotic, cu margini anfractuoase, fara duritate la palpare. Diag diferential trebuie facut cu sancrul sifilitic,unde
marg ulceratiei sunt nete si dure, dar inaintea inceperii tratam de electie cu Penicilina este obligatoriu effect
diagnosticului bacteriologic din ulceratie, pt a nu masca evolutia unui sifilis primar.

.
36. Angina din agranulocitoza
Apare izolat sau in cadrul mielopatiilor, cu afectarea concomitenta a tuturor seriilor medulare. Apare frecv dupa
admin de salicilati, piramidon sulfamide, cloramfenicol, saruri de aur, antitiroidiene, citostatice, expunerea la
radiatii. Poate surveni si dupa unele boli infectioase ca gripa, febra tifoida, difteria. Angina ulceronecrotica nu se
insoteste de adenopatie. Diag este hematologic si necesita punctie sternala. Bolnavul prez leucopenie marcata.
Tratam va combate intai manif hematologice prin transfuzii sanghine. Penicilina se va admin in doze massive pe
cale generala si locala, acid folic, ACTH, vitamine. Este indicat transp medular.
37 Angina din leukemia acuta
Det o angina ulcero-necrotica bilaterala, cu tendinte la sangerare. Stomatita ulceroasa fetida precede 80% din
cazuri angina. Adenopatia totdeauna prezenta, este importanta, cu ganglioni de consistenta moale. Bolnavul
este anemic, are hepatosplenomegalie. Leucocitele cresc la cifre intre 200000-1000000/nmc, cu predominanta
formelor immature blastice. Tratamentul anginei se rezuma la antibioterapie si dezinfectie locala.
38 Tumorile benigne ale faringelui
Au in general o evolutie f inceata si in majoritatea cazurilor sunt descoperite intamplator, daca au ajuns la un
volum sufficient de mare, pt a prod tulb functionale. Fibromul nazofaringian este o tumora dura, fibroasa, f
sangeranda, cu punct de plecare nazofaringian, ce apare aproape exclusive la sexul masculine. Cauza este

9
necunoscuta, dar se pare ca un rol joaca tulb endocrine ale pubertatii masculine. Dozajul hormonal arata un
exces de 11 dezoxicetosteroizi si un deficit de hormone masculini. Anatomo-patologic este vorba de o tumora
neteda, roz palida, boselata uneori, dura, inserata sesil la niv cadrului coanal. Bolnavul prez epistaxisuri repetate
si o respiratie bucala, hipoacuzie prin obstructie tubara, apoi tulb de miros si de gust. Debut insidios, cu
obstructie nazala initial unilaterala, apoi bilat. La rinoscopia anterioara se vad secretii muco-purulente si polul
anterior al tumorii. Evolutia este de obicei latenta in 6 ani prin hemoragii sau complicatii endocraniene. Tratam
este chirurgical de extirpare pe cale nazala sau faringiana.
Fibromixomul sau polipul coanal ia nastere pe cadrul coanal sau pe bolta etmoido-sfenoidala, ca un polip
pediculat in cavum, care nu sangereaza. Se aseamana cu polipii mucosi ai foselor nazale, insa consistenta lor
este mai dura.
Polipul sinuso-coanal sau polipul solitar este un polip mucos, cu punct de plecare in sinusul maxilar, mai rar in
cel sfenoidal si are un pedicul f lung, de care atarna ca o limba de clopot in nazo-faringe.
Tumorile benigne ale bucofaringelui si hipofaringelui: papiloame, angioame, fibroame, lipoame,condroame.
41 Fiziologia deglutitiei
Deglutitia faringiana este actul II al deglutitiei prin mechanism reflex. Bolul alimentar patrunde in bucofaringe,
istmul faringian se inchide prin apropierea stalpilor si ridicarea bazei limbii, valul palatin obstruand comunicarea
cu rinofaringele. In acelasi timp laringele este tras sub baza limbii. In acest mod alimentele sunt impinse in
hipofaringe si de aici in esofag, prin contractie peristaltica.

42. Malformatiile faringelui

Por fi congenitale sau dobandite. Cele dobandite reprez de fapt stenozele cicatriceale ale faringelui.
Malformatiile endofaringiene: malform rinofaringelui- cea mai importanta este atrezia; insotita destul de des de
imperforatie coanala sau aplazia foselor nazale, atrezia congenitala a cavumului coincide cu hipertrofia
tuberculului faringian al occipitalului si a tuberculului anterior al atlasului si axisului. Malform bucofaringelui:
malform valului palatin constau in despicaturi velare, isolate sau in cadrul gurii de lup, sau in insuficienta velara;
deglutitia este afectata, nou-nascutul nu poate suge. Vorbirea va fi defectuoasa, in sensul rinolaliei deschise.
Tratam consta in alemintatie cu lingurita sau cu saonda. Toate cazurile necesita reeducare ortofonica. Alte
malformatii de mai mica importanta sunt: perforatiile si absenta stalpilor amigdalieni, tumori embrionare.
Malform hipofaringelui: glanda tiroida ectopica se manif ca o proeminenta rotunda, neteda, rosie, bogat
vascular, sit median inapoia veului lingual, in reg in care se gaseste foramen caecum; tiroida ectopica poate det
tulb digestive si fonatorii prin volumul ei, necesitand interventie chirurgicala. Alte malformatii: diverticolii
sinusurilor piriforme, chisturile juxtalaringiene.
Malformatiile exofaringiene: chistele si fistulele cervicale mediene sunt resturi ale canalului tireoglos ramase pe
drumul parcurs de tiroida de la foramen caecum pana la sediul normal. Chistele si fistulele cervicale laterale sunt
vestigii ale fantelor brahiale. Traiectul lor atinge adesea bifurcatia carotidiana, pot ajunge la amigdala palatine.
Manifestarea clinica a chistelor si fistulelor congenitale cervicale se poate face oricand in cursul vietii, de obicei
in urma unui process inflamator local.
43. Corpii straini faringieni
Ajung in faringe in mod accidental, inclavarea lor la acest nivel fin favorizata atat de anfractuozitatile faringelui,
cat si de contrctiile spastice ale musculaturii. Cauzele care duc la oprirea corpilor straini in faringe sunt variate:
rasul, stranutul si tusea spastica, survenite in timpul alimentatieiOasele de peste se infig in amygdale, uneori se
aseaza transversal in hipofaringe. Ele patrund in criptele amigdalei palatine si pot fi invizibile la buco-
faringoscopie, dar o presiune discreta cu pens ape amigdala va det iesirea osului la suprafata. Corpii straini pot
ajunge in rinofaringe prin varsatura, pe dinapoia valului palatin. Corpii straini ascutiti vor leza peretele faringian
prezentand riscul de infectii ale spatiilor perifaringiene.

44. Traumatismele faringelui – dg, tratam

Traumatismele mecanice: mai frecv la copii, constau in leziuni produse de corpuri ascutite: perforatia valului la
copilcare cade cu creionul in gura, leziuni parietale provocate de cioburi de sticla, oase, lame de ras, ace.
Simptomele constau in odinofagie, uneori saliva sanghinolenta sau disfagie. Uneori simptomatologia imita pe
cea a corpului strain si convingem cu dificultate bolnavul ca este vorba numai despre un traumatism. Riscul
consta in infectiile perifaringiene, care apar prin crearea solutiei de continuitate. Tratam consta in alimentatie
moale sau lichida, la nevoie chiar parenterala pt cateva zile, in functie de gravitatea si profunzimea leziunii.

10
Traumatismele termice se prod prin ingestia accidentala de lichide fierbinti. Bolnavul acuza odinofagie, uneori
edemul produs este atat deimportant, incat prod tulburari respiratorii. Vindecarea survine in circa o sapt, cu un
regim alimentar adecvat.
Traumat chimice se prod datorita actiunii agentilor caustici, acizi sau base
. 45.Amigdalita acuta streptococica – dg, tratam / 46 Complicatii amigdalitei acute streptococice
Reprez inflamatia acuta a orofaringelui, care intereseaza si amigdalele palatine. Inflamatia inelului limfatic duce
la o stramtare a faringelui. Din punct de vedere bacteriologic, infectia acuta amigdaliana este consecutive
inhalarii microorganismelor. Acestea pot fi virusuri, germeni banali sau germeni specifici. Adeseori agentul
microbian este un saprofit habitual al cavitatii bucale. Actiunea germenilor susceptibili de a deveni patogeni
sporeste net in sezonul rece. Streptococul este cel mai frecv intalnit in stare normala in criptele amigdalieni,
cand devine pathogen fiind vorba cel mai frecv de streptococul beta-hemolitic tip A. inflamatiile acute faringiene
sunt de 3 tipuri: leziune catarala-coresp anginelor banale- cu congestie difuza sau associate cu puncte albe si
depozite cazeoaze in angina eritematopultacee; cu false membrane; cu pierdere de substanta.
47 Flegmonul periamigdalian – dg, tratam
Este o supuratie a tes cellular lax dintre capsula amigdalei palatine si peretele musculo aponevrotic faringian.
Este cea mai frecv complicatie a amigdalitei acute pultacee sau a unui puseu acut in cadrul amigdalitei cronice.
Simptomatologie: durere cu otalgie reflexa, trismus si sialoree. Febra oscileaza 38-39 grade C, stare gen alterata.
Vocea bolnavului capata un timbru special denumit “voce amigdaliana”. Respiratie este fetida, adenopatie este
importanta, dureroasa, sit subangulomandibular. Tratamentul este in primul rand chirurgical. Se practica intai o
punctie cu un ac lung si gros in punctual de maxima bombare, se aspira cu o seringa si aparitia puroiului
confirma diagnosticul. Nu trebuie aspirat tot puroiul. Se deschide apoi colectia cu o pensa lunga tip Lubet-
Barbon, care se introd inchisa, priontr o miscare brusca, pe locul punctiei pana in cavitate. Se deschid bratele
pensei in plan vertical si pensa se retrage deschisa. Puroiul se scurge printer bratele pensei. Se repeat aceasta
manevra de deschidere zilnic, pana nu se mai scurge puroi. Se recomanda gargarisme pt dezinfectia cav bucale.
Antibioterapia, antialgicele, regimul dietetic moale si lipsit de condimente, repausul, completeaza tratamentul.
Este indicate amigdalectomia la o luna dupa vindecare.
48. Adenoidita acuta- dg, tratam
Este inflamatia amigdalei faringiene a lui Luschka, deci apanajul aproape exclusive al copilariei.etiologia este
microbiana cu flora banala. Deseori este urmareaunei viroze respiratorii. Obiectiv se observa secretii
mucopurulente in fosele nazale si mai ales pe peretele faringian posterior. Rinoscopia post, cand este posibila,
va arata o tumefactie congestive a amigdalei faringiene, cu depozite pultacee. Febra este neregulata, durata
bolii imprevizibila. Cele mai frecv complicatii sunt otitele. Tratamentul se bazeaza pe antibioterapie, dezinfectie
nazofaringiana, vasoconstrictoare nazale.
49. Angina monocitara – dg, tratam
Apare in mononucleoza infectioasa, produsa de herpes virusul Epstein – Barr. Boala este contagioasa, afactand
predilect tinerii. Subiectiv cefalee si astenie accentuate.bolnavul prez adenopatie generalizata, splenomegalie si
uneori hepatomegalie. Diagnosticul se pune pe leucocitoza de 10000 pana la 30000/ml, cu monocitoza 40-60%.
Serul bolnavului aglutineaza hematiile de berbec. Tratament consta in antibiotice, associate cu corticoizi in
formele grave. Local gargarisme cu solutii alkaline, urmate de pensulatii cu Penicilina sau Penicilina V supta.
50!!!! Indicatiile amigdalectomiei:
1. frecventa anginelor acute – mai mult decat 2 episoade pe an – corelate cu aslo, fibrinogen etc
2. prezenta unui flegmon periamigdalian
3. artrita reumatismala
4. cardita reumatismala
5. glomerulonefrita
6. sindromul de apnee nocturna
7. in scop bioptic – amigdalectomie unilaterala
Pana in jurul varstei de 9 ani, amigdalele e bine sa fie pastrate, este o scoala imunologica;

51. Fibromul nazo-faringian – dg, tratam

Fibromul nazofaringian este o tumora dura, fibroasa, f sangeranda, cu punct de plecare nazofaringian, ce apare
aproape exclusive la sexul masculine. Cauza este necunoscuta, dar se pare ca un rol joaca tulb endocrine ale
pubertatii masculine. Dozajul hormonal arata un exces de 11 dezoxicetosteroizi si un deficit de hormone

11
masculini. Anatomo-patologic este vorba de o tumora neteda, roz palida, boselata uneori, dura, inserata sesil la
niv cadrului coanal. Bolnavul prez epistaxisuri repetate si o respiratie bucala, hipoacuzie prin obstructie tubara,
apoi tulb de miros si de gust. Debut insidios, cu obstructie nazala initial unilaterala, apoi bilat. La rinoscopia
anterioara se vad secretii muco-purulente si polul anterior al tumorii. Evolutia este de obicei latenta in 6 ani prin
hemoragii sau complicatii endocraniene. Tratam este chirurgical de extirpare pe cale nazala sau faringiana
52.Adenoflegmonul retrofaringian – dg, tratam
Este adenoflegmonul ganglionilor Gilette ( care involueaza catre 3-4 ani) si se intalneste la sugar si copilul mic.
Supuratia lor este o complicatie a adenoidei acute. Obiectiv, se constata o adenopatie letero cervicala
superioara, iar la mucofaringoscopie vom observa bombarea peretelui faringian posterior, care apare rosu,
infiltrate si edematiat. Tratamentul consta in incizie de jos in sus cu copilul asezat in pozitia Rose ( in decubit
dorsal, cu capul atarnand la maginea mesei). In momentul expulziei puroiuluicopilul este ridicat de un ajutor cu
picioarele in sus, pt ca puroiul sa se elimine la exterior prin gura. Antibioterapia este oblogatorie. La o luna de la
vindecare se indica adenoidectomia.
53.Adenoidita cronica – dg, tratam
Reprez inflame cronica a amigdalei faringiene a lui Luschka. Cand inflamatia cronica este insotita de hipertrofie,
vorvim de vegetatii adenoide. Se intalneste cu predilectie la copii intre 3-6 ani. Etiologia este reprez de
adenoidite acute nevindecate, statusul limfatic, clima rece si umeda, insalubritatea. Simptomatologie: obstructie
nazala incomplete, voce nazonata, crize de laringita striduloasa, fose nazale pline de secretii muco-purulente.
Toracele se deformeaza in carena, copilul prez somnolenta, o scadere a atentiei. Complicatii oculo
conjunctivale., laringobronsice, otite catarale sau purulente. Diagnosticul se pune pe semnele clinice si se
confirma prin rinoscopie anterioara si posterioara sau prin tuseu rinofaringian. Tratamentul este chirurgical si
consta in extirparea amigdalei faringiene – adeniodectomie. Interventia poate fi practicata la orice varsta,
contraindicatiile fin reprez de starile inflamatorii acute si de malform faringelui. Dupa interventie este utila
reeducarea respiratory.

54. Forme de debut in cancerul rinofaringian

Rinologic – obstructie nazala, rinoree muco-pio-sanghinolenta, epistaxis
Auricular – otite catarale sau suppurate
Ganglionar – fiind o zona f bogata in vase limfatice aprox jumatate din bolnavi au la prima consultatie
adenopatie laterocervicala superioara
Nevralgic – nevralgie trigeminala, otalgie, cefalee cronica
Paralitic – paralizii oculare
55Tumorile maligne ale orofaringelui
Cancerul amigdalian este tumora maligna cea mai frecv a faringelui. Este unilaterala si numai exceptional
bilaterala. Majoritatea bolnavilor cuf cancer amigdalian sunt fumatori si alcoolici. Tumorile maligne epiteliale se
pot prezenta sub cele 3 aspecte otipice: vegetant, ulcerat si infiltrate submucos. Tumorile conjunctivale pot fi
limfosarcoame si reticulosarcoame. Debutul este insidios, cu senzatie de jena, umflatura, corp strain, localiz la o
loja amigdaliana.Tumora se extinde la stalpi, val, limba, spatiul pterigomaxilar, determinand odinofagic cu
otalgie, disfagie, sialoree su striuri sanghine, halena fetida, trismus. Moartea survine dupa un an si jumatate.
Diag se pune prin biopsie, iar tratam este in principal radioterapic. Chirurgia poate extirpa ganglionii cervicali sau
un rest tumoral dupa radioterapie.
56.Cancerul amigdalian – dg si tratam
Cancerul amigdalian este tumora maligna cea mai frecv a faringelui. Este unilaterala si numai exceptional
bilaterala. Majoritatea bolnavilor cu cancer amigdalian sunt fumatori si alcoolici. Tumorile maligne epiteliale se
pot prezenta sub cele 3 aspecte otipice: vegetant, ulcerat si infiltrate submucos. Tumorile conjunctivale pot fi
limfosarcoame si reticulosarcoame. Debutul este insidios, cu senzatie de jena, umflatura, corp strain, localiz la o
loja amigdaliana.Tumora se extinde la stalpi, val, limba, spatiul pterigomaxilar, determinand odinofagic cu
otalgie, disfagie, sialoree su striuri sanghine, halena fetida, trismus. Moartea survine dupa un an si jumatate.
Diag se pune prin biopsie, iar tratam este in principal radioterapic. Chirurgia poate extirpa ganglionii cervicali sau
un rest tumoral dupa radioterapie.
57.Scheletul, laringian(cartilaje,articulatii,ligament)
Scheletul laringian este format din 5 cartilaje principale dintre care 3 sunt nepereche(cricoidul.tiroidul,epiglota)
si 2 sunt perechi-aritenoizii.

12
 Cartilajul cricoid are forma unui inel un pecete, situat deasupra traheei. Este mai inalt in port sa post.Lumenul
inelului cricoidian, deschis permanent este esential in respiratie.
Cartilajul tiroid este format din 2 lame verticale,unite anterior,realizand aspectul unei carti deschise post.Este
situat deasupra cricoidului
Epiglota are forma unei frunze al carei petiol insera inunghiul intern al laringelui
Cartilagiile aritenoide de forma trunghiulara sunt mobile, se articuleaza cu cricoidul pe muchia port post a
pecetei acestuia.Pe varful lor se gasesc asezate cartilajele Santorini, 2 mici formatiuni fara importanta
practica.Cartilajele cricoid, tiroid si aritenoizii au o struct hialina, iar epiglota este formata din cartilaj
elastic.Cartilajele hialine incep sa se osifice de la 25-30 de ani si continua treptat, pt ca in jurul 65 ani osificarea
sa fie completa
58.muschii.laringelui
Sunt formati din 2 grupe:
-extrinseci: sternotiroidian,tirohioidian si constrictor inf al faringelui. Ei participa atat la actul deglutitiei cat si al
fonatiei, unde rolul este secundar
-intrinseci: se fixeaza prin ambele extremitati pe cartilaje si ligamentele laringelui,imprimand acestuia diferite
miscari.Se impart in 3 grupe:
.dilatatori ai glotei sau abductori ai corzilor vocale-muschiul crico-aritenoidian post sau posticus. Este singurul
muschi care deschide glota, fiind numit si muschiul respirator.
-constrictori ai glotei sau adductori ai corzilor vocale: muschiul crico-aritenoidian este antagonistul cevlui de mai
sus-prin actiunea sa,apropie corzile vocale,avand rol in fonatie, muschiul interaritenoidian sau transvers.el
apropie aritenoizii, inchizand astfel si port post a glotei
-tensori ai corzilor vocale: muschiul tiroaritenoidian sau vocal, se insera in unghiul intern al cartilajului tiroid.de
aici merge spre post in plan orizontal, pana la cartilajele aritenoide.prin contractia sa produce o scurtare a corzii
vocale si muschiul cricotiroidian, prin contractie basculeaza tiroidul in jos si inainte, punand astfel in tensiune
coarda vocala
59.inervatia laringelui
Inervatia senzitiva:nv laringeu sup, ram al vagului.
Inervatia motorie:nv recurent. Acesta se separata din tr pneumogastricului in dr la niv art sublavie si in stg la niv
crosei aortice. Ei inconjoara aceste vase si se intorc, mergand recurent la muschii laringelui, prin santul format
de trahee si esofag. Recurentul emite si un ram sensitiv care se anastom cu laringeul sup prin ansa Galien

60.configuratia interna a laringelui

a. Reg glotica:se delim prin 2 planuri oriz, care trec prin benzile ventriculare si corzile vocale.
Aceasta reg cuprinde:
-corzile vocale(2 format musculo-ligamentare dispuse in sens ant-post, de cul alb-sidefie)
-spatiul dintre corzi:glota(spatiul glotic) ce este delim de comisura ant(locul unde se unesc corzile vocale la
insertia pe
cartilajul tiroid),marg libera a corzilor,cartilagiile aritenoide si plica interaritenoidiana(comisura post).Spatiul
glotic are o
geometrie variabila. In resp fortata are forma unui triunghi echilateral, in fonatie se prezinta ca o fanta, iar in
resp normala are
forma unui triunghi isoscel.
-benzile ventriculare(false corzi vocale):2 format lamelare cu directie ant-post, situate deasupra corzilor vocale.
-ventriculii Morgagni:2 diverticuli ai cav laringiene, dispusi in sens ant-post, intre corzile vocale si benzile
ventriculare
b. Reg supraglotica(vestibulul laringian):port din cav laringiana sit deasupra benzilor vestibulare.
Orif sup ai laringelui(coroana laringiana) este delim de epiglota, plicile aritenoide epiglotice, aritenoizi si spatiul
interaritenoidian.
c. Reg subglotica: sit sub corzile vocale, pana la marg inf a cartilajului cricoid. La copilul sub 3-7 ani,
submucos se afla un tes celular lax, care se edematiaza usor, obturand lumenul faringian.

61.functia respiratorie a laringelui

13
Este fct vitala a laringelui.Ea se realiz prin deschiderea spatiului glotic,care poate regla cant de aer ce trece prin
laringe.In repaus orif glotic este partial deschis,in port sa post-interaritenoidian.In efort glota se largeste,corzile
vocale ajungand pana la abductia max.
62..functia fonatorie a laringelui
Este fct sociala a laringelui, realiz inca prin mec incomplet elucidate.Aerul toracic sub presiunea muschilor
expiratori este impins intre corzile vocale apropiate si in tensiune, care prezinta si miscari vibratorii.Rolul cel mai
important il are mucoasa corzilor,care vibreaza si imprima coloanei de aer modulatia necesara pt frecventa si
timbru.Sunetul emis de faringe este sunetul fundamental,care sufera apoi modif importante in cav de rezonanta
ale faringelui,cav buc, fose nazale.Vibratia ritmica a corzilor vocale transmise pe calea recurentilor, care det
miscari clonice ale muschilor tiroaritenoidieni, din grosimea corziolor vocale.Intensitatea vocii este
proportionala cu amplitudinea vibratiilor corzilor vocale. Inaltimea sau tonul vocii este in rap cu frecventa
vibratiilor corzii, care depinde de tensiunea corzilor vocale, de lungimea si grosimea lor, precum si de presiunea
coloanei de aer. Timbrul vocii este det de tonurile armonice adaugate sunetului fundamental. Acestea se produc
la niv benzilor ventriculare si cav rezonatorii.

63.functia sfincteriana a laringelui

Sau fct supravitala,constituie protectia aparatului resp fata de patrunderea corpilor straini.In momentul
patrunderii unui corp strain in vestibulul laringian,glota se inchide si se provoaca un reflex de tuse care
expulzeaza intrusul.Tusea se realiz prin cresterea presiunii toracice si deschiderea brusca a glotei.In acelasi timp
sunt antrenate si secretiile din bronhii si trahee spre faringe.In eforturile fizice mari prin inchiderea glotei se
realizeaza si fixarea toracica,prin rigidizarea custii toracice care va oferi un sprijin mai solid pt membrele
sup.Variatiile presiunii intratoracice,negativa in inspir si pozitiva in expir,sunt in rap cu grd de deschidere al orif
glotic.Aceste variatii actioneaza asupra circulatiei sanghine ca o pompa aspiro-respingatoare.

64.tulburarile de sensibilitate ale laringelui

Anestezia laringelui:rara si are cauze neurologice.Poate fi det de nevrite periferice,traum ale
pneumogastricului,tabes,
miastenia gravis,scleroza multipla.Este grava pt ca permite patrunderea alimentelor in caile aeriene.
Paresteziile:apar mai frecvent si au cauze inflamatorii sau nevrotice,cancerofobie.Bolnavii au senzatia de corp
strain
laringian sau orice alta senzatie anormala,trebuie examinati de specialist,datorita frecventei cu care se
intalneste cancerul
laringian.
Durerile:sunt provocate mai ales de proc patologice localizate pe epiglota si pliurile arieepiglotice(TBC,tumori
ulcerate,herpes,corpi straini,flegmoane,pericondrita,artrita crico-aritenoidiana).Afectiunile endo-laringiene det
dureri reduse,care apar in cursul
fonatiei si tusei.Rareori sunt datorita unei nevralgii ale nervului laringeu sup,sediului lor fiind localizat de bolnav
la niv
cornului mare al osului hioid.
Tusea:act reflex la care participa si laringele prin obstruarea lumenului si deschiderea brusca a glotei,cand pres
pulmonara a crescut suficient.Poate fi uscata(laringite,hiperestezie,tumori) sau umeda(traheo-bronsite).Tusea
latratoare se intalneste in laringita subglotica si crupul difteric.Tusea se poate datora iritatiei ramurilor vagale in
alte teritorii(urechea ext,abd)
Disfonia:caracteristica pt afect laringiene si se poate prezenta sub mai multe forme.
-fonoastenia:oboseala vocii vorbite dupa eforuti vocale min.Este consecinta unei miozite a muschiului
vocal,dupa laringite neingrijite sau dupa supra eforturi fonatorii.
-rezastenia:oboseala vocii la cant
-raguseala:cel mai des intalnita.Vocea apare ca un sunet aspru,crepitant,fiind neclara si insonora.Se obs la
bolnavii cu laringite ac si cr,traum,tumori,paralizii ale corzilor vocale.
-diplofonia:vocea bitonala se datoreaza unei interferente vibratorii intre cele 2 corzi vocale.Se obs in paralizii
unilat ale corzilor vocale si la pòlipul laringian.
-vocea eunucoidala:caracteristica tinerilor la pubertate.

14
Dg disfoniei trebuie precizat etiologic si trat se va adresa cauzei.Pt profesionistii vocali este necesara reeducarea
vocala, care se va face in serviciul special de foniatrie.
65.tulburarile motorii ale laringelui
Se pot datora afectarii inervarii motorii a laringelui sau unei suferinte ce act asupra glotei.
a)tulb neuropatice
-se datoareaza unor cauze multiple ce afecteaza nv recurent sau centrii nervosi
Monoplegia recurentiala:
-nv poate suferi 3 feluri de lez:nevrite,compresiune extrinseca,sectiune
Etiologie:
-traumatica accidentala sau iatrogena
-compresiuni prin tumori tiroidiene,esofagiene,mediastinale
-anevrisme
-afect cardiace decompensate
Semne clinice:
-disfonie cand coarda se fixeaza in abductie(voce bitonala) sau prezinta disfonie doar la vocea cantata,cand
coarda fixata este in adductie.
Tratament:
-terapie antinevritica si electroterapie
-chirurgia vizeaza impingerea corzii paralizate spre linia mediana,prin injectare de silicon in grosimea corzii
Diplegiile laringiene:paralizia recurentiala bilat si paralizia simetrica centrala
Diplegia recurentiala:
etiologie:sifilis nervos,polimielita asc,encefalite,cancerul tiroidian si esofagian
Clinic se deosebesc 3 forme:
-diplegia in adductie.sd Gerhardt:glota se reduce la dimens unei fante,voce pastrata,dispnee acc
-diplegia in abductie.sd Ziemssen:resp normala si fonatie nula
.diplegia in pozitie intermediara:rara
Tratament:
-traheostomia in caz de sufocare
-chirurgical:cordoaritenopexie
b)tulb miopatice
Se datoreaza tulb de contractie a unui sau a mai multor muschi laringienei intrinseci.Apar in reumatism,dupa
eforturi vocale deosebite,in cadrul unor
laringite ac
-provoaca disfonie de diferite grade
Tratament:
-etiologic,foniatric,tonifiant fizioterapic
c)hemiplegiile laringiene asociate
in reg lat-cervicala sup nv cranieini pot lezati izolat sau siultan prin traum, adenopatii,tumori,polinevrite
Semne clinice:
Sd Avellis:
-afectate perechile X,XI ram int
-paralizia hemivalului,cu deviere spre partea sanatoasa si imobilizarea corzii vocale
Sd Schmidt:
-Sd Avellis + ram ext al spinalului(XI), cu paraliziea SCM si trapez
-bolnavul are capul rotat de partea bolnava sinu poate ridica umarul
Sd Jackson:
-Sd Schmidt + paralizie hipoglos(XII), cu devierea limbii de partea paralizata si proiectia ei afara din gura
Sd Vernet:
-Sd Schimdt + paralizie glosofaringian(IX)
-semnul perdelei:devierea peretelui post faringian spre partea sanatoasa,la atingerea lui cu apasatorul delimba
Sd Collet-Sicard:
Sd Vernet+Sd Claude-Bernard-Horner(enoftalmie,mioza,micsorarea fantei palpebrale) prin afectarea
simpaticului cervical

15
d)spasmele laringelui
-contracturi de durata mai scurta sau mai lunga a tuturor muschilor laringieni intrinseci.
Clinic asistam la oprirea pasajului aerian prin laringe
Bolnav agitat,rapid cianotic,isi pierde cunostinta.
Tratament:
-uneori cedeaza la instilarea in fosa nazala de apa rec
-traheostomie si resp artificiala pe saonda sau canula
66.caracterele dipneei laringiene
Se poate instala ac sau cr.
Semne majore(care nu lipsesc niciodata):
-bradipnee ispiratorie(se obs la inspectia toracelui)
-coborarea laringelui in inspiratie
-tirajul suprasternal si supraclavicular(depresionarea in inspir a partilor moi)
Semne minore(desi sunt caracteristice uneori lipsesc):
-cornajul sau stridomul este mai accentuat in inspir si este produs de aerul care trece prin portiunea stramtata
-tirajul intercostal,subcostal,substernal, iar la copilul mic chiar al sternului.
-tulb ale vocii si ale tusei(disfonie)
-bolnavul nu poate sta culcat,iar capul este in hiperextensie
-cianoza fetei si staza venelor cervico-faciale,care apar turgescente(in special jugulara ext)
-pulsul paradoxal al lui Kussmaul(inversarea aritmiei respiratorii fiziologice)
-apnee auscultatorie, mai evidenta la baze.

67.traumatismele.laringelui-clasificare,dg,atitudine terapeutica
Traum mecanice:
a)inchise:au ca rezultat contuzii,luxatii si fracturi.se intalnesc mai frecvent la varsta medie.sunt produse de act
directa sau indirecta a fact traumatici
-direct:cadere pe corpuri dure,lovituri cu latul palmei,strangulare,spanzurare
-indirect:cadere cu capul flectat,
Semne clinice:
-durere vie uneori sincopala
-disfagie,odinofagie
-disfonie dureroasa sau afonie
-tuse uscata
-dispnee progresiva de tip laringian
Dureri la palpare in pct fix
Semne generale:
-transpiratii profuze, angoasa
Laringoscopia poate arata modificari diferite in fct de intensitatea actiunii agentului vulnerant:
-marul lui Adam deplasat, lateralizat, dureros
-edeul si emfizemul mascheaza uneori aceste semne
-echimoze,hematoame obstruante,imobilizarea corzilor vocale,ingustarrea lumenului
Radiografia si tomografia vor completa studiul modificarilor lumenului laringian
Tratament:
-repaus absolut vocal
-antibioterapie de protectie
-supravegherea atenta a respiratiei
-calmarea tusei cu codeina
-se va administra cortizon(antiedematos) si alfachemotripsina
-in caz de fracturi cu prabusiri, se face traheostomie, urmata de reducerea fracturii prin manevre ext sau
repozitie sangeranda
-daca trat este tardiv el se va adresa stenozelor sec

16
b)deschise:sunt plagi cervico-laringiene intalnite in accidente de circulatie, de munca, tentative de suicid,
agresiuni, razboi
Plagile pot fi netede sau anfractuoase, neperforante sau perforante si distructive cu fracturi de cartilagii si
eschile, zdrobiri alelaringelui, emfizem subcutanat.
Semne clinice:
-soc,dispnee si hemoragie
-disfonie,disfagie,tuse cu expectoratie spuoasa si sangeranda, emfizem cervical
Tratament:
-combaterea socului,supravegherea respitatiei(intubatie nazo sau orotraheala sau prin plaga, traheostomie)
-antibioterapie,hemostaza chirurgicala si medicamentoasa
-profilaxie antitetanica
-toaleta si sutura plagii
-se va plasa endolaringian un mentor de tifon pt recalibrarea lumenului
c)lovitura de bici a laringelui:apare la profesionistii vocali,care fac un efort brusc in timpul fonatiei
Factori favorizanti:
-laringite ac
-malmenaj vocal
-per menstruala
Bolnavul prezinta disfonie accentuata ce se instaleaza brusc in timpul fonatiei.La laringoscopie se obs echimoze
pe o coardavocala,dar poate fi si o ruptura a muschiului vocal, caz in care vocea nu mai revine la normal.
Tratament:repaus vocal,aerosoli calzi si tratament foniatric
d)arsurile:contactul mucoasei cu lichide sau vapori fierbinti
Semne clinice:
-durere,spase laringiene cu dispnee consecutiva,tuse quitoasa,odinofagie,disfagie.Laringoscopia evidentiaza
congestia difuza,edem,ulceratii sangerande sau acoperite de false membrane.
Tratament:
-repaus vocal
-calmarea tusei si a durerii
-aerosoli cu cortizon sau adrenalina
-alimentatie lichida sau parenterala
68.corpii straini laringieni-dg. si tratament
Semne clinice:
-sufocatie,accese de tuse,anguasa,apnee-dupa care urmeaza o per de toleranta a corpului strain unde intalnim
semne respiratorii(dispnee laringiana,tuse),fonatorii(voce ragusita),subiective(durere),obiective(tiraj)
La exam endoscopic se vizualizeaza corpul strain.
Radiografie.daca este opac apare pe film
Tratament
-asigurarea respiratiei, prin traheostomie la nevoie, oxigen, calmararea durerii si a tusei
-medicul va extrage corpul strain pè cai nat, prin laringoscopie directa si in mod exceptional prin laringotomie,pe
cale ext

.
69.laringita acuta-dg.si tratament
Semne clinice:
-hiperestezie, tuse seaca,iritativa,disfonie
-uneori febra,frison,mialgii
Semnul principal este disfonia, manifestat prin voce voalata sau ragusita si care isi revine la normal in 14 zile
Tratament:
-repaus vocal absolut, intr-o cameracurata,bine aerisita
-se suprima fumatul,alimentatie lipsita de condimente
-se vor aplica pe gat comprese calde,se vor administra bauturi caldute,calmante ale
tusei,inhalatii,antiinflamatoare

17
70.laringita acuta edematoasa a copilului-dg si tratament
Apare intre 1-6 ani.
Semne clinice:
-se instaleaza brusc sau treptat cu dispnee.Vocea ramane clara fata de tuse,care este latratoare,ragusita.Starea
generala este alterata,copilul febril,agitat,nu poate dormi.Dispneea este inspiratorie insotita de bradipnee,iar la
copilul mic de tahipnee.Dispneea se insoteste de cornaj si tiraj inspirator.Bataia aripilor nasului este un semn de
gravitate.
Evolutia este spre vindecare in 7-10 zile,dar in multe cazuri dispneea se agraveaza si evolueaza spre moarte.
Tratament:
-combaterea infectiei
-ameliorarea tulburarilor de ventilatie
-se va admin ampicilina injectabila 150-200mg/kg corp/zi o sapt
-hidrocortizon hemisuccinat 8-10mg/kg corp/zi in 2-4 prize iv
-pt tulb de ventilatie se va urmari combaterea edemului si spasmului
-daca apar semne de decompensare respiratorie, se va face intubatie orotraheala,cu sonda de polivinil,iar daca
in3-4 zile nu poate fi detubat, se practica traheostomia
-pt combaterea congestiei se administ efedrina sau adrenalina 1 la mie in aerosloi
-hipoxia se combate prin oxigenoterapie discontinua
-calmante ale

71.laringitele cronice-clasificare,dg,tratament
Se descriu 3 forme:
-catarala
-hiperplazica
-atrofica
Semne clinice:
-disfonia det de ingrosarea marginii libere a corzilor vocale si a prezentei secretiilor,este cronica,insa variaza in
intensitate in raport cu durata espunerii la fact etiologici
-tuse seaca,iritativa,oboseala fonatorie,hemaj(efortul de indepartare al secretiilor laringiene)
-jena retrotiroidiana
Tratament:
-eliminarea cauzelor determinante si favorizante
-respectarea riguroasa a igienei vocale
-inhalatii,aerosoli,pulverizatii cu antiinflamatoare,cure si aerosoli cu ape sulfuroase,propolis, vit A
-trat chirurgical: ablatia lez pseudotumorale,excizii in lez hipertrofice,decorticari ale corzilor vocale in
pahidermie si leucoplazie
-trat foniatric urmareste corectarea viciilor de emisiune vocala
Tusei
72.polipul laringian-dg si tratament
Tumora localizata pe corzile vocale, constituita din tes conj sau vasc.opate fi sesil(baza larga de implantare) sau
pediculat.
Semne clinice:
-disfonie permanenta sau intermitenta
Laringoscopia:tumoreta rosie,rosie-violacee pe marg libera a corzii vocale, de dimens unui bob de piper
Tratament:
-chirurgical:extirpare prin laringoscopie
73.papilomatoza laringiana-dg. tratament
Tumora cu struct epiteliala,centrata de un schelet conjuctiv.
Papilomatoza copilului:
-benigna dar cu evol grava
-recidive frec
-frecv intre 2-8 ani,debuteaza cu disfonie permanenta si progresiva,dupa apare si dispneea cu caracter
progresiv,permanent

18
Tratament:
-extirparea maselor papilomatoase,preferabil sub anestezie gen
-ablatia papiloamelor se face cu pensa,prin electrocoagulare sau pot fi distruse cu laser cu CO2
Papilomul adultului:
-numai la niv corzilor vocale si apare ca o tumora mica de aspect cornos,unica sau in nr redus.
-recidive rare
-stare precanceroasa importanta, lez impunand o biopsie urmata de exereza pe cale endoscopica sau prin
laringofisura

74.nodulii vocali –dg. tratament

Mai frec intalniti la sexul feminin,se prezinta ca 2 format nodulare,simetrice,bilaterale,situate la unirea 1/3 ant
cu 2/3 post a corzilor vocale.
Etiologie:malmenajul vocal
Simptomul caracteristic este raguseala
Tratament:
-medical:corectarea tulb metabolice
-chirurgical:ablatia nodulilor pe cale endoscopica
-ortofonic:recuperare vocala
75.cancerul laringian-forme anatomo-clinice
a)cancerul corzilor vocale(glotic)
-are ca simptom dominant disfonia si este infiltro-vegetant
-se localiz in 1/3 ant a corzii si apare ca o tumora sesila
-la inceput coarda isi pastreaza mobilitatea,apoi se infiltreaza si devine fixa
-extensia sa se face ant,catre comisura ant si coarda opusa,iar in sus catre ventriculul Morgagni si in jos subglotic
-metastazele ganglionare sunt tardive
b)cancerul vestibulo-epiglotic(supraglotic)
-mut simptomatologic, dupa det odinofagie si dsfonie moderata
-este infiltro-ulcerat,prinde epiglota si benzile ventriculare
-se extinde ant, spre spatiul preepiglotic,baza limbii si subglotic
-reg subglotica fiind f bogata in limfatice,adenopaia este frecv si precoce
c)cancerul subglotic
-mai rar, infiltrativ, se extinde la corzi,dar mai ales inf,invadand traheea
-dispneea este simptomul princip
-adenopatia nu este rara
D)cancerul faringo-laringian
-forma tardiva,rezultata al extensiei tumorii la faringe
-odinofagie,disfagie,dispnee,disfonie
-adenopatie frecv si precoce
76.cancerul laringian-dg. tratament
Dg se pune prin biopsie si exam histopatologic.Bilantul lez se face prin laringoscopie,radiografii si
tomografii,esofagoscopie,radiog pulm,palparea gang
Dg precoce:important, el fiind acela care conditioneaza prognosticul
Cancerul de laringe descoperit in per de debut,ajunge pana la 70% vindecabil cu durata de peste 5 ani.
Din aceasta cauza Dg trebuie pus at cand nu au fost invadati gangl limfatici si nu sunt semne de extensie
tumorala extralaringiana
Tratament:
-chirurgical:laringele beneficiazade circ limfatica speciala, cu vene putine la niv glotei.Etajul subglotic si cel
supraglotic sunt oarecum izolate.Cand tumora se descopera intr’un stadiu incipient,extirparea unor anumite
port a laringelui poate vindeca,boala,realizandu-se si dezideratul functional(pastrarea fct,respir,fonatorii si
deglutiei)
In fct de localiz si extensia tumorala se pot efectua laringotomiipartiale:
-in plan vertical:laringotomia frontolat,frontoant,hemilaringectomii vert
-in plan orizontal:epiglotectomia,laringectimia oriz supraepiglotica si glotica

19
Cand tumora este mai mare laringectomia este totala,bolnavul ramanand cu traheostoma permanenta
Evidarea gangl este de multe ori necesara si se practica monobloc odata cu exereza tumorii primitive
-radiologic:telecobaltoterapie
-chimioterapia:este adjuvanta,singura neasigurand vindecarea
-imunoterapia:ramane pt moment o speranta
77.malformatiile laringelui
Se intalnesc destul de rar.Exista ageneziile laringo-traheo-bronsice si atreziile cu imperforatie
laringiala.Altele,desi det tulb respiratorii,permit supravietuirea,daca sunt diagnosticate si tarate imediat dupa
nastere.
Malf congenitale:
-reducerea coroanei laringiene la dimensiunile unei fante
-diafragmul glotic sau glota palmata:prezinta un diafragm membranos ce ocluzeaza partial spatiul glotic sau
subglotic,fiind o boala dispneizanta
-diastema laringo-traheo-esofagiana prin defect de dezv a septului traheo-esofagian.Formele majore sunt
incompatibile cu viata,cele minore det bronhopneumonii de aspiratie.
-abs epiglotei,diastema ei sau pozitionarea ei post,modif de forma a epiglotei
-laringoptoza
-laringomalacia(flasc congenitalÇ)produce strodor congenital(zgomot de cornaj manifestat de la nastere,care se
amplifica in inspiratie,decubit dorsal,la plans sau tipat si scade sau dispare in decubit ventral sau in somn)nu da
dispnee
Malf dobandite:

78.Epiglotita acuta/abcesul epiglotic

- de obicei e produsa de haemofilus influenzae
- debut brusc, cu durere intensa, odinofagie, care poate iradia spre urechi, cu otalgie reflexa, care face
deglutitia foarte dificila atat la solide cat si la lichide
- datorita inflamarii si cresterii importante de volum a epiglotei poate sa apara un grad de dispnee
- trebuie tinut cont de aparitia dispneei, pentru ca legat de acest abces care se dezvolta la nivelul
epiglotei poate aparea un edem al structurilor endolaringiene cu micsorarea spatiului glotic si pericol de
sufocatie
- bolnavul – febril, agitat, necooperant
- la ex obiectiv care e greu de realizat se constata cresterea importanta de voum a epiglotei care apare ca
un balonas tumefiat si congestionat, care nu permite vizualizarea endolaringelui si in evolutie pot sa
apara puncte de efractie prin care se elimina puroil, mici fistule
- bolnavul trebuie internat obligatoriu
- poate fi necesara traheotomia
- tratamentul antiinfectios – antibiotice cu spectru larg, uneori asocieri, dar active sunt si penicilina,
amoxi, asociate sau nu cu gentamicina; se face si corticoterapie pentru a preintampina edemul laringian
- se urmareste bolnavul, se corecteaza deficitul de alimentatie
- antiinflamatoare, antialgice
- la nevoie se face deschiderea chirurgicala a abcesului si drenajul acestuia, daca nu are dendinta de a
drena spontan
79.Laringita alergica
- ca rezultat al impactului cu anumiti alergeni, de obicei in mediu industrial, unde persoana vine in contact
cu substante chimice, poluante, sau diverse alte pulberi, prafuri, in industria cimentului, azbestului, dar
mai ales in contact cu bauxida – un oxid de Al, minereul din care se va extrage alumina
- debut brusc, cu IR, dispnee de tip inspirator, progresiva
- poate prezenta si tuse
- la ex ob se constata leziuni nu palide, cum ar trebui sa fie in alergii, ci apar elementele inflamate,
congestionate, edematiate, cu spatiul glotic mult redus, ceea ce explica dispneea
- eozinofilie in sange
Tratament

20
 - scoatere din mediul nociv
- corticoterapia 300-400 mg pe doza, care se repeta; pana la 2 g cortizon pe zi
- oxigenoterapie
- supraveghere
- poate fi necesara traheotomia
- antihistaminice, antialergice etc

-
80.forme anatomoclinice de laringite cronice
- -in laringite catarale:congestia mucoasei,infiltratie in corion
- -in laringitele hipertrofice:hiperplazie epiteliala cu sau fara cheratinizare
- -in laringita atrofica:mucoasa are un aspect hipotrofic si este acoperita de crusta
- -leucoplazia:paracheratoza cu acantoza moderata sau hiperacantoza(stare precanceroasa)
- 81.cancerul laringian-etiologie , factori de risc
- Etiologia este obscura, dar se cunosc o serie de factori favorizanti:
- -fumatul(peste 200.000 de tigari fumate)
- -alcoolul(in special preparatele tari)
- -varsta peste 40 de ani
- -sexul masc este interesat in proportie de peste 90% din cazuri
- -atmosfera poluata-praf cu crom
- -starile precanceroase:leucoplazia,pahidermia,papilomul adultului
-
82.Diagnosticul diferential al laringitei cronice
Examenul obiectiv laringoscopic evidenţiaza urmatoarele imagini:
- in laringita catarala cronică prezinta la nivelul corzilor vocale o congestie moderata şi o pareza miopatică
asociata, mucoasa laringiana este acoperita cu o secreţie sero mucoasa;
- in laringita cronică hipertrofică, corzile vocale sunt congestionate intens, au aspect cilindric sau
fusiform, uneori sunt denivelate. In cadrul acestor laringite se pot diferenţia cateva aspecte particulare
ca:
- monocordita, care se traduce pe plan clinic printr-o tumefiere unilaterala şi care poate mască un debut de
tumora maligna, tuberculoza sau sifilis. Pahidermia rosie este caracterizata de ingrosari insulare ale mucoasei,
iar forma de pahidermie interaritenoidiana banala trebuie diferenţiata de pahidermia TBC.
Eversiunea ventriculara reprezinta o hipertrofie şi o herniere a mucoasei din ventriculul MORGAGNI cu
evoluţie spre lumenul laringian.
- ulcerul de contact reprezentat de o mică ulceraţie pe o coarda vocala şi de o granulaţie simetrică pe
coarda opusa;
- in laringita leucoplazică, apreciata ca o stare precanceroasa, apare o degerescenta insulara cu tedinta la
extindere (aspect de mucoasa oparita) şi apariţia unor leziuni de hipercheratoza, acantoza şi leziuni
exofitice;
- laringita pseudomixomatoasa cronică este mai frecventa la marii fumatori şi este caracterizata de o
degenerescenta edematoasa a mucoasei de la nivelul corzilor vocale cu un edem gelatinos care
“flutura” in fonaţie;
- laringita cronică atrofică poate fi simpla, banala sau secundara procesului ozenos. Examenul obiectiv
laringologic evidenţiaza o mucoasa palida, uscata, acoperita cu secreţii mucopurulente sau cu secreţii
galbui sau galben verzui (in ozena).Uneori se poate constata şi o mucoasa congestionata – uscata,
acoperita parţial de cruste galbui.
- laringita hiperchinetică apare la copilul care face eforturi vocale excesive (strigate) avand obiectiv
caracteristicile laringitei cronice catarale şi o pareza miopatică supraadaugata (disfonie + fenastenie).
Nodulii vocali apar ca doua mici proeminente sidefii la unirea 1/3 medie cu 1/3 posterioara a corzilor
vocale, pe un fond de laringita cronică şi favorizata de efortul vocal prelungit.
- 83.tuberculoza laringiana –dg. , tratament
- Poate prezenta mai multe aspècte clinice:
- -monocordita:inflamatia unei singure corzi care ramane mobila

21
 - -forma miliara:cea mai grava,dar si cea mai sensibila la trat specific
- -forma ulcero-vegetanta:produce distrugeri importante
- -formele tumorale:au o evol torpida si raspund slab la trat
- Dg de certitudine se pune pe baza exam radiologic pulm si a exam histopat din mucoasa laringiana
prelevata prin biopsie
87.anatomia casei timpanului
Casa timpanului este de forma unei lentile biconcave, sapata in stanca temporalului.Are 6 pereti:
-extern(timpanic):deoarece timpanul acopera aproape toata suprafata,restul peretelui fiind osos
-intern(labirintic):bogat in elem anatomice,are in centru o ridicatura numita promontoriu,care corespunde
primului tur de spira al melcului.Deasupra se gaseste un orif ovalar numit fereastra ovala,care este acoperita de
talpa scaritei(platina).La marg sup a ferestrei ovale, trece dinainte-inapoi un conduct osos(conductului lui
Fallope)care gazduieste a 2-a port a nv facial.In port inf si post a promontoriului, in fundul unei nise,se gaseste
fereastra rotunda acoperita de o membrana
-sup(cranian):o fina lama osoasa separa casa de fosa cerebrala mijlocie
-inf(jugular):separa casa de golful venei jugulare int
-ant(tubo-tiroidian):in port sa sup prezinta un orif care nu este altul decat orif timpanic si trompa lui Eustachio,
iar mai jos o lama osoasa care separa casa de canalul carotidian
-post(mastoidian):in port sa sup se gaseste orif timpano-mastoidian,iar inf o ridicatura, piramida de unde iese
tendonul muschilui scaritei si orif de intrare a nv coarda timpanului care incruciseaza timpanul si iese din casa
prin scizura lui Glasser, situata pe peretele ant, deasupra orif trompei.
Continutul casei:aparatul de acomodare al auzului, oscioarele si muschii lor.
Ciocanul are un cap, un gat,un maner si 2 apofize.El intra in textura timpanului prin manerul lui,iar un lig sup si
unul ext il fixeaza de peretii casei.Muschiul ciocanului se insera de gatul sau.
Nicovala se art cu capul ciocanului,iar prin apofiza sa verticala se art cu scarita.
Scarita prezinta un cap(art cu apofiza vert a nicovalei), 2 brate si o talp(platina),fixata printr-un lig de marg
ferestrei ovale.De capatul scaritei se insera muschiul scaritei.
- -mucoasa casei tapeteaza atat peretii cat si oscioarele si lig de sustinere a oscioarelor
91.functia acustica
a)urechea externa:undele sonore colectate de pavilion,se propaga pana la membrana timpanala prin coloana de
aer din conduct, care are un protector prin:
-sensibilitatea sa
-reteaua de fire de par
-glandele ceruminoase
b)urechea medie:continua transmisia sunetelor si dozeaza intensitatea lor, protejand urechea int. Aceste fct se
realiz prin vibratia timpanului, a lantului osicular si prin jocul muschilor ciocanului si al scaritei care, prin
contractia lor, tempereaza zgomotele preá violente. Muschiul ciocanului si al scaritei actioneaza
antagonic,muschiul ciocanului prin contractia sa intinde membrana timpanului,trage manerul ciocanului spre int
si infunda platina spre vestibul.Acest muschi va proteja urechea interna pt zgomotele puternice.Muschiul
scaritei prin contractie va trage scarita in exterior, relaxand astfel
membrana timpanica.Va creea conditiile favorabile sunetelor slabe.Muschiul scaritei este muschiul ce asculta.
Trompa lui Eustachio prin deschiderea ei intermitenta(in timpul deglutitiei) favorizeaza mentinerea unei presiuni
egale pe ambele fete ale timpanului.
Iritatia nv coada timpanului este suficienta pt a provoca o hipersecretie a glandelor submaxilare si sublinguale.
Hipersalivatia va declansa actul deglutitiei si deschiderea trompei
c)urechea interna(aparatul de receptie)Vibratiile sonore se transmit prin oscioare la niv ferestrei ovale unde
platina scaritei se infunda in vestibul, facand sa vibreze lichidele labirintice din rampa vestibulara. Vibratiile se
transmit in rampa timpanica si vibrand membrana vor fi excitate cel org Corti, care transforma energia mecanica
in curent bioelectric, preluat de nv cohlear si transmis pe cale auditiva la scoarta in centrul auditiv.Aici se face
analiza sunetului ca frecventa si intensitate dupa Rutheford.
92.functia de echilibru
Fct complexa la care contribuie:
-impresiile tactile
-impresiile kinestezice

22
-impresiile vizuale
-impresiile labirintice
Toate aceste informatii culese sunt transmise nucleilor de la baza. Canalele semicirculare prin miscarea lichidului
cu directie ampulipeta sau ampulifuga, impresioneaza crestele acustice si transmit date privind rotatia capului
intr-una din cele 3 directii ale spatiului
Utricula: furnizeaza date despre miscarea de deplasarea a capului ant-post sau post-ant.
Sacula: furnizeaza date privind deplasarea capului in plan lat
Impresiunile colectate sunt transmise prin nv vestibular, nucleilor de la baza craniului care au numeroase
conexiuni cerebeloase, oculare, vagale si medulare, fapt ce explica complexitatea simptomatologiei sd vestibular

-
- 93.cauzele hipoacuziei de perceptie
- a)cohleara:malformatii congenitale,traumatisme mecanice,degeraturi
cohleare,presbiacuzia,ototoxicoza,labirintite,sd Meniere, tulb vasculare variate
- b)radiculara:tumori ale nv acústico-vestibular(neurinom),intoxicatii nervoase,meningo-nevrite,zona
zooster
- c)centrale:apar in afectiuni ale SNC
- 94.cauzele hipoacuziei de transmisie
- Cauze:
- -conductul auditiv ext: atrezie sau stenoze de conduct, corpi straini in conduct, dop de cerúmen,
inflamatii ac si cr, tumori benigne si maligne
- -membrana timpanala: perforatii timpanale,aderente cicatriciale,otite adezive
- -lantul osicular. Imobilizarea lantului osicular prin sechele otoreice, anchiloza stapedo-vestibulara
inflamatorie sechelara, otospongioza, intreruperea lantului osicular
- -modificari de presiune in urechea medie: barotraumatisme, obstructia trompei lui Eustachio, otita
seroasa sau catarala
95.sindromul vestibular periferic
Apare atunci cand anumite cauze produc excitatii puternice sal lez la niv aparatului vestibular sau a cailor
vestibulare. Cand lez se produc la niv nucleilor centrali, sd vertiginos este de origine centrala si are alte
manifestari.
-sd. iritativ:Excitatie exagerata vestibulara(rau de maré-rotatia brusca a capului) sau un dezechilibru intre
excitatia celor 2 labirinte(spalatura auriculara cu apa rece)
-sd. distructiv: distrugere a unui labirint(fractura de stanca,traumatism auricular)
Simptome:
-vertij:rotativ,fie cu senzatia de rotire a individului, fie cu cea a pers din jur
-greata,varsaturi,paloare,transpiratie-simptome vegetative dat conexiunilor cu nucleii bazei
-nistagmusul:devierea rítmica si conjugata a gl oculari-cu o secuza lenta in directia labirintului mai putin activ si o
secuza rápida care bate de partea labirintului cel mai excitat
-tulb de echilbru statice, in mers sau sezand
- -deviatiuni segmentare de partea inversa a batailor nistagmusului.daca bolnavul tine bratele intinse si
ochii inchisi, bratele vor devia de partea inversa a batailor nistagmusului
- 98.othematomul – dg si tratament
- Colectie sero-sanghina intre cartilaj si pericondru, care se formeaza in jumatatea sup a pavilionului.
Apare in urma loviturilor sau compresiunilor pavilionului pe craniu.
- Tratamentul:chirurgical. Se evacueaza colectia si se mentine un pansament compresiv o per mai lunga
100.furunculul conductului auditiv extern – dg si tratament
Inflamatie ac la niv unui folicul pilos, de obicei infectie stafilococica care apare in urma gratajului practicat cu
unghia sau diverse obiecte de scarpinat, la bolnavii care au prurit auricular.
Otoscopie:tumefactie a conductului auditiv extern intr-un punct,ingustarea conductului care impiedica
introducerea speculului si in zilele urmatoare tumefactia este centrata de un punct galben.Aspectul normal al
timpanului, palparea nedureroasa a mastoidei,mobiliazarea dureroasa a pavilionului si aspectul radiologic
normal al mastoidei ne vor preciza dg de furuncul.
Tratament:

23
In faza de formare a furunculului cand nu au aparut burbionul si adenopatia, se aplica revulsive(comprese cu
rivanol sau alcool) si antibioterapie(eritromicina).
- In faza de colectare si adenopatie se recomanda incizia, drenajul colectiei si tratament cu mesi
dezinfectante
- 101.otita externa difuza-dg., tratament
- Inflamatia difuza a pielii conductului auditiv ext.Cauzele sunt inflamatii produse prin instrumente de
scarpinat.Alteori corpii straini favorizeaza inflamatia pielii conductului sau manevre de extractie a
corpilor straini,lichidele introduse in scop terapeutic sal scurgerea puroiului de la o otita medie
supurata.
- Durerea este variabila in fct de grd de inflamatie, de la simpla senzatie de saldura si tensiune,la dureri
foarte intense la deglutitie.
- Otoscopie:conduct stramtat care nu permite introducerea speculului preá mult,congestionat
intens,pielea uneori uscata,insa in general umeda
- Tratament:
- -spalaturi,aspiratii ale colectiei,introducerea de mesi imbibate in antibiotic,se dreneaza colectiile daca
este cazul
- 102 eczema conductului auditiv extern-dg si tratament
- Afectiune frecventa ce apare sub forma exudativa, umeda(forma ac) cand pielea este congestionata,
tumefiata si bolnavul acuza um prurit intens.
- Tratament:
- -general:antihistaminice de tipul feritol,tavagil, zadinet, calciu
- -local:in forma umeda se aplica comprese sub forma de mesi imbibate in sol slabe de nitrat de Ag. In
forma uscata se aplica unguente decapante,daca scuamele sunt foarte abundente
- -roentgenterapia se poate asocia cu succes
- .
- 103.micoza conductului auditiv extern-dg si tratament
- Este det de inocularea teg cu paraziti vegetali de tipul aspergilius, fumigatus. Teg conductului sunt
congestionate,usor infiltrate, prezinta fongezitati albe-galbuicare se detaseaza la spalaturi.Bolnavul are
prurit si hipoacuzie.
- Tratamentul consta in spalaturi zilnice,aspiratii, instilatii de álcool boricat sal iodat, pulverizatii de ac
boric iodat si pulberi antimicotice de tipul iadit.
- In formele mai usoare se pot face badijonaje ale conductului cu unguente antimicotice de tipul
Nidoflor, Canesten.
- 104.otita seroasa dg si tratament
- Forma clinica a otitei catarale caracterizata prin mentinerea lichidului din casa, ingrosarea lui, care
devine cleros si se elimina cu dificultate prin trompa din cauza grosimii lui.
- Simptome: hipoacuzie,autofonie, acufene si in mod special senzatia de lichid in casa timpanului.
- Tratamentu:eliminarea cauzei de obstructie tubara, iar local se incearca injectii transtimpanice cu
alfachemotripsina si hidrocortizon.In caz de esec se face drenajul casei timpanului cu ajutorul unui
tubusor de polietilen care se introduce in casa printr-o perforatie creata in timpan, tubusor ce se lasa
pe lpc intre 2-4 sapt, pana la eliminarea completa a lichidului si pana cand trompa isi va relua
activitatea de echilibrare a presiunii in casa timpanului.
- 106.otita medie supurata cronica –forme anatomo-clinice
- Se caracterizeaza printr-o inflamatie a mucoasei casei timpanului cu hipertrofie de mucoasa,
proliferarea celulelor secretorii,edem, dar niciodata ulceratii ale mucoasei, sau procece subiacente de
osteita,ceea ce explica caracterul benign al afectiunii.La niv timpanului exista o perforatie
mezotimpanala, niciodata in Schrapnell perforatie a carei marginii este uneori sediul unor granulatii sau
polipi care pot avea drept pct de pornire si peretele int al casei, mai ales promontoriul.
- 107.otomastoidita acuta-dg. tratament
- Cea mai frecventa complicatie a otitelor acute. Cauza favorizanta este retentia de puroi in antru, atunci
cand drenajul nat nu se realizaeaza sau este insuficient.
- Simptome: complicatiile apar dupa 3-4 sapt de la debutul unei otite ac, cand se observa ca boala se
agraveaza, febra creste, durerile mastoidiene se accentueaza si devin pulsatile, otoreea se intensifica.

24
 Pielea se tumefiaza, devine rosie. Daca nu se intervine la timp abcesul mastoidian fistulizeaza in
interior.
- La otoscopie se constata secretie purulenta abundenta in conduct, stramtorarea conductului in port sa
interna prin prabusirea peretelui post-sup,iar timpanul este congestionat intens, si bombeaza spre
exterior.
- Tratament:este chirurgical si consta in descoperirea antrului, chiretrea cel bolnave si mentinerea
deschisa a plagii retroauriculare, pe unde va drena puroiul, atat in casa timpanului cat si in
mastoida.Antibioterapie
- 108.otomastoidita cronica –dg. tratament
- Este continuarea unei otomastoidite acute neglijate sau insuficient tratata.
- Simptomatologia seamana cu cea a unei otite supuratecronice. Puroiul este fetid , cu semnalari a
rezentei de granulatii sau poli auriculari si lamele de colesteatom. Perforatia este in general marginala.
Durerea este inconstanta, mai ales ca o jena.
- Radiografia mastoidei indica existenta procesului de condensare a mastoidei, disparitia septurilor
intercelulare si prezenta focarelor osteitice.
- Tratament: este chirurgical si are o indicatie relativa in cazurile cu evolutie lenta. In cazul in care
tratamentul conservator este ineficace se impune met chirurgicala.
- 115.DG meningitei otogene
- Complicatie endocraniana a otitelor ac si cr. Clinic apare sub 2 forme:séptica si aseptica
- -forma aseptica seroasa este de fapt o reactie meningeala la focarul de infectie otic, caracterozata
printr-o hiperproductie de LCR
- -forma aseptica puriforma: meningele actioneaza un numai prin manifestare edematoasa ci si prin
infiltrare leucocitara pòlinucleara
- -forma séptica purulenta.LCR este purulent si prezinta germeni
- --forma seroasa séptica:procesul este exudativ, se gasesc insa si germeni in LCRcare este limpede
- -forma localizata:meningele se poate apara in procésele mai lente, determinand pahimeningite
localizate cu tes fibros si de granulatie.
- Simptomatologie:
- -cefaleea este constanta cu paroxisme, in special la efort, la lumina, cu localizare la ceafa
- -rahialgii variabile, vomismente inconstante, fara efort, constipatie sau diaree
- -tulb motorii:redoarea cefei,durere cand ridicam gamba de pe planul patului
- -tulb senzitive: hiperestezie generalizata.Bolnavul poate prezenta deficite privind diversi nuclei de la
baza craniului
- -tulb psihice: bolnav lucid, dar lent,mergand pana la o pseudocoma
- Semne generala:puls bradicardic,inapetenta,oligurie
- Otoscopia:presenta unei otite ac sau cr colesteatomatoase
- Pct lombara: cresterea mare a leucocitelor,hiperalbuminurie
- Tratament:
- Eliminarea focarului infectios declansator, focarul otic. Evidare petromastoidiana larga, cu descoperirea
pe o suprafata mare a durei. Concomitent antibioterapie
116. DG abcesului extradural
Colectie purulenta intre tabla interna osoasa a cutiei craniene si dura mater cerebrala sau cerebeloasa.
Este frecventa dupa otitele acute.
Localizarea poate fi la niv fosei cerebrale mijlocii, deasupra peretelui sup al casei timpanului
Prezinta 3 sd:
-sd compresiv-cefalee unilat, moderata, dar persistenta, adesea intensificata de percutía zonei craniene,
bradicardie, varsaturi, constipatie,somnoletnta-sunt inconstante in fct de dimensiunea abcesului
-semne de supuratie: subfebrilitati,slabire si alterarea starii generale
-semne de localizare: paralizia oculomotorului ext si afazie
Semne de lab:leucocitoza crescuta
Pct lombara negativa
Arteriografía pòate pune in evidente colectia, iar CT precizeaza dg.

25
Evolutie: abcesul se poate deschide in cav mastoidiana, intensificand otoreea, care se poate deschide in interior,
dand nastere unui abces intradural, sau meningitei difuze.
- Tratamentul:chirurgical, evidare petromastoidiana larga, completata cu drenajul abceuslui si
antibioterapie.
-

26