JOCURI DE COPII
Iepuraşul meu de pluş Păpuşica vrea la şcoală
Iepuraşul meu de pluş C. A. Munteanu
Tare-i necăji că, uite, Pe păpuşă, ce să mint?
Va-mplini un an acuş Tare-mi place s-o alint.
Dar nu are nici un dinte. N-are astâmpăr,
Draga mea,
Ursuleţul Ce fac eu,
Ursuleţul meu nu ştie Face şi ea.
Nici măcar o poezie
Dar eu ştiu câte pofteşti, Smiorcăie, doar când se scoală:
Ţi le spun, dacă doreşti. - Vreau să merg şi eu la şcoală!
Ursu-i tare mititel, Cum s-o iau?
Învăţ eu şi pentru el. Pân-o mai creşte
Doar la creşă mi-o primeşte!
În ţara copilăriei
Daniela Crăsnaru Păpuşa
Patru anişori – sprâncene – Am o păpuşică,
Ochişori umbriţi de gene Mică, frumuşică,
Şi guriţa conturată Da-i bolnavă, sărăcuţa!
De un strat de ciocolată. Îi dau ceai,
Degeţele curioase Nu vrea să bea;
Gata ca să tot descoase Doctorii nu vrea să ia.
Lucrurile de prin casă. Vrea bomboane, ciocolată,
Ţop în pat şi zdup sub masă. Prăjituri şi îngheţată.
Nici o clipă de răgaz! Dar decât să-i fie rău
Nu umbla la aragaz! Mai bine le mănânc eu.
Portocala nu-ţi mai place? - N-am dreptate, dragi copii?
Lasă prizele în pace! Of, of, of, numai mamă să nu fii!
Nu cu pixul pe pereţi!
Vai, tu faci cât cinci băieţi! Necazuri
Patru anişori zburdalnici Nicolae Nasta
Au nevoie de trei paznici Mi s-a-mbolnăvit păpuşa
Ca să-nveţe să se poarte De vreo două zile-ncoace
Tocmai cum scrie la carte. Sunt aşa de supărată
O carte de oameni mari Vă spun drept… stau ca pe ace.
Care nu mai vor să ştie A răcit, căci ursuleţul
Cum era pe când trăiau Nu se-astâmpără deloc.
În Ţara Copilăriei! A deschis fereastra…însă
Am eu ac de-al lui cojoc.
Păpuşa Mâine, când mi-o cere miere,
Am o casă mititică Chiar de-o plânge, am să tac.
Şi în ea o păpuşică. N-am să-i dau nici olecuţă,
Eu m-aş bucura de ea Nici măcar un vârf de ac.
Dacă m-ar şi asculta.
Doctoriţa
Harnică-i doar la mâncare C. A. Munteanu
Şi la joc, şi la plimbare. Cu şorţ alb peste rochiţă
Încă nu ştie că-n viaţă Eu sunt astăzi doctoriţă.
Se munceşte şi se-nvaţă. Am seringă şi-i făcută
Dintr-un cui şi-un dop de plută.
73
4. JOCURI DE COPII
Patru boabe de fasole Trei păpuşi o-mbrăţişează
Sunt injecţii în fiole Şi-i fac loc:
Pe păpuşă şi pe Vlad - Poftim, te-aşază!
Grijulie i-am culcat, Supa-i caldă şi gustoasă,
O să-i spăl, le fac injecţii, Vrei să stai cu noi la masă?
Şi-i mai încălzesc cu frecţii Ţi-a fost drumul lung şi greu?
Într-un ceas îi scol voioşi Vrei să-ţi dau pătucul meu?
Odihniţi şi sănătoşi. Poate-ai obosit, eşti mică!
- Cum să dorm, măi, ursulică?
Sunt doctoriţă Doar nu-i vremea de culcare,
Rozalia Pop Bipsan Vreau să-ntindem hora mare.
Cam micuţă, dar drăguţă. Saltă sprinten păpuşica,
Mă vedeţi? Sunt doctoriţă. Mărioara şi Florica
Am halatul alb, curat Şi păpuşile, cu toate,
Şi bonetă albă-n cap Ursulică, toba bate!
74
4. JOCURI DE COPII
Şi-o să-i ţeasă pe-amândoi.
Tractorul lui Nicu
Dormi, păpuşă bucălată, Nicu are un tractor
Blondă, ca un spic de grâu, Cu volan şi cu motor.
Peste rochia-nflorată Dar tractorul lui acum
Mâine-ţi trag un şorţ pe brâu. Merge-n casă, nu pe drum.
75
4. JOCURI DE COPII
Cu vărguţa, Blocurile mele
Iese-n poartă mânioasă Mălina Cajal
„- Lasă, lasă, Blocurile mele toate
Că te-oi prinde eu acasă!” Sunt din cuburi colorate
Călăreţul rupt în coate Mâine, din beton armat,
Taie drumul de-a călare Pe-un şantier adevărat,
Chiuind în gura mare: Blocuri voi clădi, să-i fiu
„- Hi, căluţ cu patru roate!” Ţării mele vrednic fiu.
76
4. JOCURI DE COPII
Micul constructor Lumea-ntreagă o priveşte.
Iulia Constantinescu Alta nu mai e ca ea!
Din dreptunghiuri şi triunghiuri
Mari şi mici şi mijlocii, Pinguinul
O mulţime de căsuţe Iulia Constantinescu
Construiesc pentru copii. Astăzi, ca să-ţi fiu pe plac,
Pinguinul am să-l fac.
Dinspre poale către munte Trunchiul, din ovalul mare,
Mai apoi frumos le-aşez; Îl pun vesel în picioare.
Din triunghiuri şi dreptunghiuri Cap va fi ovalul mic,
Brazi înalţi o să plantez. Aplecat în jos un pic.
Alt oval, deşi nu zboară,
Iar deasupra tuturora, Îi serveşte de-aripioară.
Dintr-un galben cerc de foc Cu triunghiuri o pereche,
Soarele surâzătorul Totu-i floare la ureche;
Luminează-al nostru joc. Nu stau mult şi mă socot
Şi-i fac labe de înot,
Constructorii Iar din alt triunghi, pe loc,
Iulia Constantinescu Îi voi meşteri un cioc.
Un pătrat am să aşez Când înspre ocean porneşte,
Pe un colţ de masă, Toată lumea-l îndrăgeşte.
Pun deasupra un triunghi Calcă rar, ca un moşneag
Şi-am făcut o casă. Ce păşeşte peste prag!
Casei ce-i lipseşte-acum?
Ştiu ce îi lipseşte: Barca
Un dreptunghi chiar uşă-i pun Iulia Constantinescu
… şi două ferestre. Un triunghi cu vârf tăiat,
Din pătrate le-am făcut, O bărcuţă pare.
Iar lângă intrare Îi lipseşte un catarg
Pun un cerc şi-un alt dreptunghi Dar nici pânze n-are!
Un copac în floare.
Iată ce am înălţat Din dreptunghi îi fac catarg,
Pe un colţ de masă… Din triunghiuri vele,
Încercaţi şi voi acum! Le ridic pe mare-n larg…
Construiţi o casă! Vântul suflă-n ele!
77
4. JOCURI DE COPII
Se apropie tiptil.
Eu sunt controlor, şi cine Amândoi vor să se joace.
Nu şi-a luat bilet, ca tine, El o strigă:
În agendă îl notez, - Vino-ncoace!
Îl dau jos şi-l amendez. Ea-i răspunde:
- Vino tu,
O păpuşă Jură-mi că vii chiar acu!
Papucei din pânză deasă Se privesc atunci cu jind,
Cu fireturi de mătasă, Ea clipind, şi el clipind.
Are Puşa – cumpăraţi! - Jucăria mea frumoasă,
Stângul, dreptul, parcă-s fraţi. O să ne jucăm acasă!
78
4. JOCURI DE COPII
Dar eu nu mă las, Tii…! Ce mare este fata!
Când îl simt că-mi suflă-n ceafă
Mai lungesc un pas. Ghiocelul
Ilie I. Mirea
„- Hei, Ionuţ, îi strig din goană Soarele de primăvară
ai picioare iuţi, Scoate din zăpadă-afară
dar să ştii că alde mine Albi şi gingaşi ghiocei
nu se dau bătuţi!” Să ne-mpodobim cu ei.
Şi ceilalţi se ţin cu toţii
Fuga după noi; Să vă spun cum se lucrează
Eu ajung la ţintă primul, Cine vrea să deseneze:
El pe locul doi. Desenează un inel
Mare, cât un sâmburel.
Leagănul Apoi face, dar egale,
Elena Dragoş Sub inel, două petale;
Ţine-te în leagăn bine, Din petale, s-a ivit
Te înalţi şi te cobori, Muguraşul ascuţit.
Râzi şi râd şi eu cu tine. Din inel, în sus porneşte
Eşti copil? Eşti fulguşor? O vărguţă, se-ndoieşte,
Şi apoi în jos coboară,
Te-aş da huţa pân-la stele Iar o frunză o-nfăşoară;
Dar te dă bunicul jos Subţirică, ascuţită,
Nu mai plânge, băieţele, Tot cu verde e vopsită.
Că şi mâine-i timp frumos! Şi ai desenat, astfel,
Minunatul ghiocel.
Zmeul Încă doi sau trei ca el
Eugen Evu Şi-ai făcut un bucheţel.
Mă tot rog de tatăl meu:
- Hai să construim un zmeu! Laleaua
Din carton, din clei şi sfoară, Ilie I. Mirea
În curând spre soare zboară O lalea am desenat
Dus de vânt, dar nesupus, Dintr-un ou, cu vârful spart.
Către nouri, tot mai sus. O codiţă trag sub el
Şi e gata să mă salte Din fir verde, subţirel
Până-n zările înalte. Şi, lipită de codiţă
Dac-aş fi mai mititel, Desenez o frunzuliţă.
Aş zbura şi eu cu el. Frunzuliţa-i verde, lată,
Şi cu vârf ca de săgeată.
Desenăm Apoi, în cealaltă parte,
Ilie I. Mirea Încă una, ca la carte.
Două puncte şi un cerc Şi laleaua-i desenată
Şi o linie încerc Acum trebuie colorată:
Capu-i gata, cam atât… Galben, roşu, violet…
Am să-i fac păpuşii gât, Dacă vrei chiar un buchet
O rochiţă dintr-o frunză, Încă una desenează
O purta în loc de bluză. Şi la fel o colorează.
Şi-n picioare îi voi pune Încă una, încă, trei…
Două jumătăţi de-alune. Încă patru, dacă vrei.
Gata e păpuşa?... Eu, de ziua mamei mele
Gata! I-am adus în dar lalele;
79
4. JOCURI DE COPII
Şi cu drag mi le-a luat Cu celălalt împreunat
Şi zâmbind, m-a-mbrăţişat. Printr-un cârlig rotat.
Cu o simplă linioară,
Puişorul Faceţi-i o aripioară
Ilie I. Mirea Şi la cap un punctişor,
Dacă vreau, eu pot uşor Ca să-i fie ochişor.
Desena un puişor. O linie ondulată
Pentru apa-nvolburată
Fac întâi un cerc micuţ Un răţoi acum înoată.
Găurit, ca un bănuţ;
Sub bănuţ am aşezat Spicul de grâu
Un oval cam aplecat. Ilie I. Mirea
Sub oval, o linioară, Spicule de grâu bălai,
Ţine loc de aripioară. Aninat de-un vârf de pai,
Iar din două beţişoare Am să-ncerc, iubite spic,
Îi fac puiului picioare. Să te desenez un pic.
La picioare pun şi gheare, Îţi fac paiul subţirel
Patru-i pun la fiecare. Şi încep să-nşir pe el
Bietul pui nu are cioc… Boabe multe, mărunţele,
Să-i găsesc şi lui un loc. Multe şiruri de mărgele
Nu uitaţi, micuţul pui Şi mustăţi, aşa cum ai,
Este colorat gălbui Aplecate către pai,
Desenând de multe ori, Iar sub spic, de pai lipită,
Căpătăm mulţi puişori. Fac şi-o frunză îndoită.
Totul galben colorat,
Puiul Să fii spic adevărat.
Mălina Cajal
Vrei să ai un puişor? Mărul
Pe hârtie e uşor: Ilie I. Mirea
Capul – o alună, Vrei un măr să desenezi?
Trupul – ca o prună. Stai să-ţi spun cum să lucrezi:
Drept picioare are Mai întâi faci un inel
Două beţişoare. Cât un fund de păhărel
Cioc din ce să-i pui Sus, un arc mai mititel.
Ca la orice pui? Nu deasupra, ci în el
Uite, ai găsit: Iar pe arc pui o codiţă
Un vârf de chibrit. Şi pe ea o frunzuliţă.
Nici prea lungă, nici prea lată,
Răţoiul Dar cu marginea dinţată.
Ilie I. Mirea Mărul este gata? Nu-i!
Dragi copii, care din voi Colorează-l în gălbui,
Nu cunoaşte cifra doi? Auriu sau tot roşcat.
Cu această cifră, noi, Poftă bună la mâncat!
Desenăm azi un răţoi.
Desenaţi acum şi voi, Barza
Mare şi frumos un doi; Ilie I. Mirea
După ce-l scrieţi citeţ Eu sunt bun desenator,
Puneţi-i un cioculeţ Fac o barză-ntr-un picior.
De sub cioc, porniţi apoi Desenez un cioc lung, mare,
Să mai scrieţi înc-un doi Şi un semn de întrebare
80
4. JOCURI DE COPII
Şi-un oval pe beţişoare; Drept crenguţe aplecate
Beţişoarele-s picioare. Şi spre vârf treptat scurtate
De-nţeles este uşor Frunze mici, ca nişte ace
Barza stă într-un picior; Pe crenguţe îi poţi face
Aşa-i place ei mai bine… Ţine minte, verzi să fie,
Pe celălalt, zgârcit îl ţine. Iar tulpina cafenie.
Gata barza? Staţi o clipă: Iar acum, dacă doreşti,
Vârfu-i negru la aripă Poţi să-l mai împodobeşti,
Şi aşa să-l coloraţi Aninând de rămurele
După asta, nu uitaţi: Jucării, beteală, stele.
Pe picioare şi pe cioc
Daţi cu roşu, nu de foc, Gândăcelul
Dar tot o culoare vie, Ilie I. Mirea
Roşie-portocalie. Vrei să ştii cum Dumitrel
Desenează-un gândăcel
Peştişorul Ca să faci şi tu ca el?
Ilie I. Mirea Fă întâi un mic inel,
Desenăm foarte uşor Lunguieţ, puţin turtit.
Orice fel de peştişor După ce l-ai isprăvit
Din două arcuri culcate Scrii în el, frumos şi clar,
Faţă-n faţă aşezate. Un T mare, de tipar.
La un cap, se-ncalecă, Sus, deasupra, pe inel,
Tocmai ca o foarfece. Un bob negru, mititel,
Iar în cealaltă parte Care-i cap de gândăcel
Un arc mic capu-i desparte. Cu antenele pe el.
Desenăm şi o mărgică, Dar picioare, n-are, oare?
Ochiul peştelui, adică. Cum de nu: şase picioare,
Iar din scurte linioare, Şi le desenezi frumos:
La egală depărtare, Două-n sus şi patru-n jos.
Îi fac aripile toate Gândăcelu-i supărat:
De pe pântec şi din spate. L-ai lăsat necolorat;
Desenăm şi coada-ndată, Şi nu-i nici un gândăcel
Cu o linie curbată. Fără de culori pe el.
Iar din linii ondulate Roş cu negru sau verzui
Desenăm solzii pe spate. Auriu sau albăstrui…
Vezi că desenezi uşor Poţi pe gândăcel să dai
Orice fel de peştişor? Cu orice culoare ai.
Bradul Vaporul
Ilie I. Mirea Ilie I. Mirea
Bradul!ce copil nu ştie Bărci corăbii şi vapoare
Că-i aduce bucurie? Am văzut plutind pe mare.
Daruri multe, fel de fel Cum poţi desena vapoare
Moş Crăciun pune în el. Din mai multe linioare?
Nici de desenat nu-i greu Ştii, nu este greu deloc:
Dacă faceţi cum spun eu: Desenezi întâi un cioc,
Tragi o linie mai lată, Şi apoi, mai depărtate
Doar la vârf mai subţiată. Două linii aplecate.
Iar acum, ca s-o îmbraci Între ele mai poţi face,
Linii câte vrei îi faci Rând pe rând, două capace.
81
4. JOCURI DE COPII
Unul mare, unul mic, Veveriţa
Şi pe ele-un coş ridic. Faci întâi un cerc turtit,
Coş din care iese fum, Ochii, gura, negreşit.
Când vaporul e pe drum. Două urechi mititele,
Dedesubt, o linioară, Să poată-auzi cu ele.
Care suie şi coboară, Corpul mic, patru picioare,
Arătând ca faţa mării, Plus o coadă foarte mare.
Şerpuind în largul zării. Şi acum îi putem spune:
Poftă bună la alune!
Veveriţa
Ilie I. Mirea Ghiocelul
De pe-o creangă pe cealaltă Linioara cât un cui
Ne-ncetat ca mingea saltă E tulpina dreaptă-a lui,
Veveriţa cea codată. Iar inelul (nu prea mare)
Hai s-o desenăm îndată. Este cuibul pentru floare,
Hai s-o desenăm, dar cum? De aici ies la lumină
Vă voi spune chiar acum: Trei petale de hermină.
Coada veveriţei pare Iată-le pe toate trei,
Ca un semn de întrebare: Trei ovale din condei,
Unul mic şi altul mare. Un oval ceva mai mare
Ţine coada pe spinare, Este frunza către soare
Iar spinarea ne-o arată Ce anunţă-ntreaga ţară
Linia încovoiată. Că la noi e primăvară.
Drept urechi de veveriţă
Două vârfuri de peniţă Cocoşul
Şi sub ele, rotunjor, Faci întâi un cerc turtit,
Îi facem un botişor. Ochii, ciocul ascuţit,
Gămălie ca un ac Creasta, guşa cea roşcată,
Este ochiul care-l fac. Şi gâtul fără cravată.
Şi-i mai pun două lăbuţe Îi faci corpul mai apoi,
Îndoite şi micuţe. Tot rotund, dar mai greoi.
Cu o linie aplecată În sfârşit, o coadă mare,
Şi sub ea alta-i culcată Două aripi ca să zboare
Veveriţa-i desenată. Să poată-alerga prin curte
Pe o creangă aşezată. Două picioruşe scurte
Terminate cu trei gheare.
Iepuraşul Şi cocoşul iată-apare!
Faci întâi un mic oval Acum ştiţi ce-i mai lipseşte?
Apoi altul, colosal! Ca să cânte cocoşeşte.
Două urechi lungi de tot,
Gură, ochi, mustăţi la bot, Avionul
Îi mai faci patru picioare Gh. Zarafu
Că-i isteţ la alergare, Un cilindru nu prea mare,
Două scurte, două lungi, Se aşază în picioare;
Şi-acum prinde-l, de-l ajungi. Lângă el, apoi, plasez,
Stai, că încă nu se poate, Lateral, câte-un trapez -
Nu i-am pus codiţă-n spate. Două mari şi două mici,
Aripi ca la rândunici.
Iată, am un avion
Din hârtie şi creion!
82
4. JOCURI DE COPII
N-o să pot zbura de fel Şi copiii sunt afară.
Dar cu gândul sunt la el. Somnoroaso, ţi-este frică
De gheţuş? De astă vară
Cartea Dormi în pod. Acum hai, fuga…
Gh. Zarafu Eu mi-am pus fularul, gluga,
Cu creionul care-l am Prin troieni, gălăgioşii,
Fac un paralelogram, Toţi sunt cu obrajii roşii.
Şi, priviţi, lipit de el
Mai fac unul (tot la fel) Aşteptarea săniuţei
Iar apoi, pun lângă ele Din vitrină-o sănioară
Mici dreptunghiuri… subţirele, Se tot uită pe afară,
Liniuţe şerpuite Să tot vadă dacă-n stradă
Sunt „cuvinte” tipărite. Sunt troiene de zăpadă.
83
4. JOCURI DE COPII
Săniuţa taie pârtii
Prin nămeţii argintaţi. Cling, cling! Trece-o sănioară
Cu doi voinici în ea.
Ne-ntrecuţi în voie bună, Şi-ntr-un colţ alb de livadă
Ne-nfricaţi suntem la joc; Râde omul de zăpadă.
De ne staţi cumva în cale,
Iute faceţi-ne loc! Omul de zăpadă
Nasu-i de ardei,
Sănioară, sănioară, Ochii-s de cărbune
Ne visăm pe aripi duşi Mătura sub braţ
Eşti covorul, zburătorul Îi stă de minune.
De pe derdeluş.
I-am pus oala-n cap
Săniuşul În loc de pălărie
La întrecere, copiii Cât va sta in ger
Pe zăpadă parcă zbor; Frig să nu-i mai fie.
Câte doi şi trei în sănii,
Cu obraji ca de bujor. Omul de zăpadă
I. Sebastian
Coasta-i repede şi panta Sprijinit într-un toiag
Parcă-i sticlă până jos; Stă-n ogradă un moşneag
Lunecuş, în nici o iarnă, Poartă-n cap o oală veche
N-a mai fost aşa frumos! Răsturnată pe-o ureche.
84
4. JOCURI DE COPII
De-am avea o sobă mare…
Dac-ar fi un strop de soare… Omul de zăpadă
Iată, soarele-a ieşit, În grădină, lângă stradă
Dar şi omul s-a topit! Şade omul de zăpadă
L-am făcut cu mâna mea,
Omul de zăpadă Din covorul alb de nea.
Ce-i atâta gălăgie
Colo-n margine de sat Chiar de ninge, chiar de-i ger,
Chiuind cu bucurie Eu mă joc frumos cu el
Mulţi copii s-au adunat Însă când afară-i soare
Ia te uită, toţi grămadă E topit de supărare.
Nalţă omul de zăpadă
Din cărbuni i-au pus doi ochi Omul de zăpadă
Şi-o tigaie cenuşie R. Mureşan
Ţine loc de pălărie Plânge, plânge de necaz
Şi o ţoală-i e cojocul. Omul de zăpadă, gras.
E hazliu, bată-l norocul, Cine l-a muşcat de nas?
Parc-ar fi o jucărie. Iepuraşul face haz,
Şi mănâncă morcov ras.
Omul de zăpadă
Mircea Micu Moşul
Dintr-un bulgăre de nea Latr-un câine, foc şi pară,
Am făcut un om sadea. Alarmând întreaga casă;
I-am pus şi o gură mică Un moş alb stă-n curte-afară,
Şi l-am botezat Năică. Cu nas roşu, cuşma groasă.,
Primăvara, soarele, Şi ochi mari, ca doi cărbuni.
I-a topit picioarele Cin’ să fie, oameni buni?
Din Năică ne-au rămas Iese-n curte-un prichindel
O tigaie şi un nas. Parcă speriat şi el
Fiorosul moş să-l vadă…
Omul de zăpadă Se întoarce-n casă-ndată
R.Mureşanu Cu privirea luminată:
Ţanţoş stă-n ogradă - Moşu-i omul de zăpadă!
Parcă-i o minune
Omul de zăpadă Şantierul
Cu ochi de cărbune. Cicerone Teodorescu
Cu cetăţi ca din poveste
Dintr-un morcov-nasul. Cu palate fel şi chip,
Cuşma-o tigaie. Şantierul nostru este
Şi-n jur, la tot pasul, O grămadă de nisip.
Mare hărmălaie. Din nisip, în parcul mare,
Fete şi băieţi, la fel,
Omul de zăpadă Facem case, şcoli, vapoare,
Parcă se gândeşte: Gară, poduri şi tunel.
Când o să mă vadă
Soarele, păleşte. Pe nisip fierbinte
Soarele, molcomul, Soarele mă prinde
Îi zâmbi oleacă Pe nisip fierbinte;
Şi pe dată, omul, Valurile vin
Se făcu…băltoacă! Încreţite lin,
85
4. JOCURI DE COPII
Mi-aştern la picioare Dintr-un DOP scoatem un POD
Sidefii odoare, COS, desigur, ne dă SOC,
Pulbere de astre, Dar, COJOC e tot COJOC.
Scoici mici, roz, albastre, „Şi nu NEG că acest GEN de cuvinte
De pe plaja albă Le voi ţine minte!”
Să îmi fac o salbă.
O zi de neuitat
Iedul Tudor George
Elena Dragoş De-ntâi iunie, cioc-boc,
Ana a cules o floare Toţi copiii de la BLOC,
Da-n poiană, deodată, Cei ce sunt ortaci la joc,
Vede un ieduţ cum sare S-au pozat în grup – în BLOC!
Şi ea fuge speriată. Adunaţi cu toţi când fură,
Dar, apoi, îşi dă ea seama Niţă, meşter la pictură,
Că el vine după joacă; Într-al său BLOC de desen,
Şi îşi caută prieteni I-a pictat cu ursul Ben;
Şi-amândoi frumos se joacă. Ursul Ben şedea în faţă,
Căţărat pe-un BLOC de gheaţă!
Băiatul curios
Din cracă-n cracă-ncetişor, Tocul
Se urcă vesel Ionel. Irimie Străuţ
El a zărit un cuibuşor - Dă-mi, te rog, un toc, mamaie…
Şi-ar vrea să afle ce-i în el. - Poate un toc de bătaie:
Ia-ţi singur, nu vezi că toc
Se urcă şi din ochi nu-l pierde Vinetele: toc-toc-toc!
Spre cuib se-ntinde curios. - Cu tocul, vorbind, mă joc;
Trosc! A sunat o cracă verde Iată, la pantofi am toc,
Şi, buf! el cade până jos. Uşi, ferestre, stau în toc,
Ochelarii dorm în toc,
O fetiţă şi-o vacanţă Chiar şi perna are toc;
Iulia Constantinescu Şi puşca se ţine-n toc;
Toate-s noi şi fermecate: Şi vioara tot în toc…
Veveriţele-s roşcate
Aruncând cu-alune-n drum,
Fragii risipind parfum,
Ghimpii mici de zmeuriş…
Cine fâşâie-n tufiş?
Vântul! A adus răcoare
Pentru-obrajii arşi de soare
Când spre piscuri se înalţă
O fetiţă şi-o vacanţă.
Joc de cuvinte
Nicolae Tache
Hai să rostim cuvinte
Din litere invers citite:
Din RAC putem face CAR,
RAMA devine AMAR,
TREC se poate face CERT,
Iar pe TREI îl facem IERT.
86