Universitatea “Titu Maiorescu”

Facultatea de Finanțe-Bănci, Contabilitate

și Administrarea Afacerilor

Introducere în
econometrie

Lect. dr. Dan-Ion GHERGUȚ

Teoria consumului a
lui Keynes

Exemplu de abordare cu metodologia

econometrică

1
 Metodologia econometrică
1. Precizarea teoriei sau a ipotezei
2. Specificarea modelului matematic al teoriei
3. Specificare modelului statistic sau econometric
4. Obținerea datelor
5. Estimarea parametrilor modelului econometric
6. Testarea ipotezelor
7. Prognoza sau predicție
8. Utilizarea modelului pentru scopuri de control
sau de politici

1. Precizarea teoriei sau a ipotezei

• Keynes a afirmat:
• Legea psihologică fundamentală … este aceea
că oamenii sunt dispuși, ca regulă și în medie,
sa își mărească consumul pe măsură ce
veniturile lor cresc, dar nu la fel de mult pe cât le
cresc veniturile
• Pe scurt, Keynes a postulat că înclinația
marginală spre consum (IMC), adică rata de
modificare a consumului pentru modificarea cu o
unitate (să spunem, cu un leu) a veniturilor, este
mai mare decât 0, dar mai mică decât 1.
4

2
 2. Specificarea modelului matematic al
teoriei
• Keynes a postulat o relație pozitivă dintre
consum și venit, dar nu și o formă precisă
a relației funcționale dintre cele două
• Pentru simplitate, un economist
matematician ar putea sugera următoarea
forma a funcției de consum a lui Keynes
– O funcție liniară: Consumul = f(Venit)
Y = β1 + β2*X ; 0 < β2 < 1

2. Specificarea modelului matematic al

teoriei
• Y = β1 + β2*X ; 0 < β2 < 1
• unde:
• Y = cheltuiala de consum și X = venitul
• β1 și β2, cunoscuți ca parametrii modelului
sunt, respectiv, constanta și panta dreptei
de regresie
• Coeficientul pantei β2 măsoară IMC
• Geometric, ecuația arată ca în figura
următoare. Aceasta ecuație arată că între
consum și venit există o legătură liniară.
6

3
 2. Specificarea modelului matematic al
teoriei
Y
• Iată reprezentarea
geometrică a dreptei
Dreapta de regresie
de regresie
• Arată legătura liniară
Cheltuiala de consum

dintre venit și
𝛽2 = 𝐼𝑀𝐶 consum = este
1
cunoscută ca funcția
de consum în
Panta dreptei
economie
𝛽1 • Care este variabila
dependentă și care
X
este variabila
Venitul independentă?
7

3. Specificare modelului statistic sau

econometric
• Modelul matematic este de interes redus,
deoarece este un model exact sau
determinist
• În economie, modelele sunt în general
inexacte
• Modelul econometric adecvat este:
– Y = β1 + β2*X + u
– unde u este termenul de eroare, care este o
variabilă stohastică cu proprietăți probabilistice
bine definite (se mai notează și cu 𝜺)
• Este un exemplu de model de regresie liniară
8

4
 3. Specificare modelului statistic sau
econometric
Y
• Funcția econometrică
de consum formulează
ipoteza că variabila
dependentă Y
Cheltuiala de consum

∙ ∙ (cheltuiala de consum)
∙ ∙
∙∙∙ ∙ este liniar legată de
∙ ∙ ∙ ∙ variabila explicativă X
u

∙ (venit)
• Relația dintre cele
două variabile nu este
exactă, ea este
influențată de variațiile
X
Venitul individuale
9

4. Obținerea datelor

• Pentru a estima modelul econometric,

înseamnă să obținem valorile numerice
ale parametrilor β1 și β2, pentru care
avem nevoie de date

10

10

5
 5. Estimarea parametrilor modelului
econometric
Yi = −184.08 + 0.7064*Xi
• Utilizând tehnici statistice de estimare, se obțin valorile
celor doi parametri
• Din figura anterioară constatăm că pentru perioada
1982-1996, coeficientul pantei (adică IMC) a fost de
cca. 0,70, ceea ce arată că pentru perioada analizată,
venitul real suplimentar de 1 dolar a condus, în medie,
la o creștere de cca. 70 de cenți a consumului real
• Spunem în medie deoarece relația dintre consum și
venit este inexactă, așa cum se vede și din diagramă:
nu toate punctele se află exact pe dreapta de regresie
• In termeni simpli, vom spune că, potrivit datelor
disponibile, cheltuiala medie de consum a crescut în
medie cu aproximativ 71 de cenți pentru fiecare dolar
de creștere a venitului real
11

11

6. Testarea ipotezelor (1)

• Presupunând că modelul ajustat este o
aproximare suficient de bună a realității,
trebuie să dezvoltăm criterii potrivite pentru a
afla dacă estimațiile parametrilor sunt în
acord cu teoria testată
• Potrivit lui Milton Friedman, o teorie sau o
ipoteză care nu este verificabilă prin evidența
empirică nu poate fi admisibilă ca parte a
investigației științifice
• Ipoteza: Keynes se așteaptă ca IMC este >0
dar < 1
12

12

6
 6. Testarea ipotezelor (2)
• Exemplul: IMC ≈ 0,70 ; înainte să acceptăm
rezultatul ca o confirmare a teoriei consumului a
lui Keynes, ar trebui să ne întrebăm dacă această
estimație este ”suficient” mai mică decât 1 pentru
a ne convinge că nu este rezultatul șansei sau o
particularitate a datelor utilizate
• Cu alte cuvinte, din punct de vedere statistic, este
0,70 mai mic decât 1? Dacă da, reuzultatul poate
veni în sprijinul teoriei lui Keynes
• Aceasta confirmare sau respingere a teoriei
economice pe baza unui eșantion de date este
bazată pe o ramură a teoriei statistice cunoscută
drept inferența statistică (testarea ipotezelor).

13

13

7. Prognoza sau predicție

• Dacă modelul ales nu contrazice ipotezele sau teoria
considerată, putem să îl utilizam pentru valorile
viitoare ale variabilei dependente sau prognozăm
variabila Y pe baza unei valori cunoscute sau
așteptate în viitor ale variabilei explicative X
• Să presupunem că dorim să prognozăm cheltuiala
medie de consum pentru anul 1997, când PIB a fost
de 7269,8 miliarde USD
• Înlocuim pe X și obținem:
• Y1997 = −184.0779 + 0.7064 (7269.8) = 4951.3167
(miliarde USD)
• Concluzie: la un venit de 7269,8 mld USD, cheltuiala
de consum estimată este de 4951,3 mld USD.

14

14

7
 7. Prognoza sau predicție
• Altă utilizare a modelului: guvernul decide o scădere a impozitului pe
venit. Care va fi efectul acestei politici asupra cheltuielii de consum și a
ratei de ocupare?
• Să presupunem, ca rezultat al propunerii de modificare a politicii, că
cheltuielile pentru investiții cresc – teoria macroeconomică spune că
modificarea veniturilor ca urmare a creșterii cheltuielilor cu investițiile
este data de multiplicatorul veniturilor (M), definit ca: M = 1/(1 − IMC)
• Dacă IMC = 0,70, atunci M = 3,33
• O creștere (descreștere) cu o unitate monetară a cheltuielilor pentru
investiții va conduce în cele din urmă la o creștere de peste trei ori a
veniturilor – însă efectul multiplicatorului cere timp!
• Valoarea critică în aceste calcule este IMC, deoarece M depinde de el
• O estimație cantitativă a IMC oferă o informație valoroasă pentru
politicile publice
• Cunoscând IMC, se poate prognoza cursul viitor al veniturilor, al
cheltuielii de consum și al ocupării ca urmare a modificării politicilor
fiscal

15

15

8. Utilizarea modelului pentru scopuri de

control sau de politici
• Să presupunem că guvernul anticipează că o
cheltuială de consum de 4900 unităţi asigură
un șomaj de cca 4%
• Care este venitul care ar asigura această
cheltuială de consum?
– 4900 = −184.0779 + 0.7064X
– X = 7197
• Cum arată calculele, un model estimat poate
fi folosit pentru definirea de politici. Printr-un
mix monetar și fiscal, guvernul poate
manipula variabila de control X pentru a
atinge un nivel dorit al variabilei țintă Y.

16

16

8
 Alegerea dintre mai multe modele
• Spre exemplu, există mai multe modele de
consum
• Cum putem alege între mai multe modele?
Un sfat (Clive Granger): Puneți
următoarele întrebări:
– Ce obiectiv aveți? Ce decizii economice vin în
atingerea acestui scop?
– Există vreo dovadă care îmi permite să
evaluez calitatea ei comparativ cu teorii sau
modele alternative?
17

17

Rezumat: Metodologia econometrică

18

18