Filosofia antică

• Filosofia antică reprezintă suma

principiilor fundamentale ale existenței
prin care lumea este interpretată,
dezvoltată în cele mai avansate culturi ale
antichității,
precum: China, India, Grecia, Roma etc
• „Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine
însuţi; într-o sută de bătălii nu te vei expune
nici unei primejdii.
Când nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe
tine însuţi, şansele tale de victorie sau de
înfrângere sunt egale.
Dacă nu-ţi cunoşti nici inamicul şi nici pe
tine însuţi, eşti sigur că te vei găsi în primejdie
în fiecare bătălie.”
Filosofia in Grecia Antică.
Etapa preclasica a filosofiei grecesti
Filosofia in Grecia Antica a aparut in perioada genezei a aparitiei relatiilor de productie
sclavagiste, ca o reflectie implicita mai mult sau mai putin in mitologie, dar ea incearca sa se
desprinda treptat de mitologie. Asfel in Iliada si Odiseea a lui Homer gasim primele incercari
de interpretare filosofica a lumii, primele intrebari si primele raspunsuri cu privire la lume.
• In poemul lui Hesiod “Teogonia, muntii
si zilele” gasim elemente de filosofie,
Hesiod fiind poet. Acesta trece dincolo
de originea zeilor si se intreaba cum s-
a trecut de la haos la cosmos.
• Aceasta intrebare este filosofica si este
o prezentare a filosofiei de mai tarziu.
Trecerea de la poemele hesiodice la
filosofia greaca propriu-zisa este
considerata un adevarat miracol dar un
miracol realizat de oameni pentru ca
primii filosofi erau stans legati de
indeletnicirile, problemele societatii si
au ajuns la filosofie pe cale
omeneasca.
• Ei contemplau cerul, natura, dar nu o
contemplatie pura ci pentru a gasi
solutii pentru problemele cetatii.
Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este
secolul VI i.h. si secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al
unui imparat roman este desfiintata scoala de la Atena. Acest
interval de timp a fost impartit in mai multe etape:

Etapa preclasica
considerata o etapa Etapa clasica
Etapa elenistica
cosmologica, intre considerata o etapa
sfarsitul sec.IV si
secolul VI si antropologica, intre
inceputul sec. I i.h.
inceputul secolului secolul V si IV i.h.
V i.h.
ETAPA PRECLASICA A FILOSOFIEI
GRECESTI
scoala milesiana
de la Milet

In aceasta
etapa sunt mai scoala
scoala Eleata multe scoli Pythagoricia
filosofice cum na
ar fi :

scoala Heraclit
din Efes
HERACLIT: „NICI UN OM NU POATE SĂ
INTRE ÎN APA ACELUIAȘI RÂU DE DOUĂ ORI,
DEOARECE NICI RÂUL ȘI NICI OMUL NU MAI
SUNT LA FEL”.
PUNCTUL DE VEDERE AL LUI HERACLIT, PRIN CARE
EXPLICAREA SCHIMBĂRII AR TREBUI SĂ FIE BAZA ORICĂREI
TEORII NATURALE SE OPUNEA FOARTE PUTERNIC
LUI PARMENIDE, CARE CONSIDERA CĂ SCHIMBAREA ESTE O
ILUZIE ȘI CĂ TOTUL ESTE STATIC.

METODA LUI FILOSOFICĂ ESTE AUTO-CUNOAȘTEREA: „M-AM

CĂUTAT PE MINE ÎNSUMI”; EL SE CONSIDERA UN INSTRUMENT AL
ADEVĂRULUI: „DÎNDU-MI NU MIE ASCULTARE, CI LOGOS-ULUI,
ÎNȚELEPT ESTE SĂ CĂDEȚI DE ACORD CĂ TOATE SUNT UNA”.
 TOTUL ÎN UNIVERS ȘI SOCIETATE SE SUPUNE UNEI
ORDINI NECESARE, DESEMNATE DE HERACLIT CU
NUMELE LOGOS.
GÂNDIREA LUI HERACLIT A AVUT ÎN ANTICHITATE O
PUTERNICĂ INFLUENȚĂ ASUPRA STOICILOR; A EXERCITAT
O CONSTANTĂ FASCINAȚIE
PENTRU HEGEL, MARX, ENGELS ȘI LENIN.

REFERITOR LA LIMBAJUL LUI HERACLIT, SOCRATE I-AR FI

SPUS LUI EURIPIDE: "PARTEA PE CARE AM ÎNȚELES-O E
MINUNATĂ ȘI ÎNDRĂZNESC SĂ CRED CĂ E LA FEL ȘI CEA
PE CARE N-AM ÎNȚELES-O; DAR ESTE NEVOIE DE UN
CUFUNDĂTOR DIN DELOS SPRE A ÎNȚELEGE TOTUL"
(DIOGENE LAERȚIU, II, 22)
HERACLIT din EFES – numit si obscurul, datorita faptului ca el traia izolat era
melancolic, dar este filosoful ce a trait pentru filosofie. Avea incredere
nemarginita in ratiune.
Diogene Laertios – spune ca ar fi scris o carte in mod intentionat neclara ca sa
fie citite numai de cei capabili.
Hraclit sub forma metaforica pune in circulatie idei fundamentale pentru
dedublarea viitorului.
Heraclit sustine ideia unitatii principiului. Lumea este aceiasi pentru toti.
Stingandu-se focul trece in aer, din aer in apa, din apa in pamant, dar el nu se
transforma ca principii ci ramane foc vesnic viu.
Prin logos el intelege ca exista o ordine in natura, intelege ca natura nu se
desfasoara haotic ci dupa o anumita ordine care-I este proprie, si logosul este
tocmai aceasta ordine. Ordinea are caracter universal si necesar. Prin creatia
s-a Heraclit a ramas in istoria filisofiei pana in zilele noastre.
Scoala din Milet Reprezentantii
• deschizatoare de drumuri in
orizontul filosofiei pentru ca
• Thales din Milet,
pentru prima data reprezentantii ei • Anaximandru,
isi puneau probleme filosofice si
cautau si raspunsuri la acestea. Ei • Anaximene.
se intrebau daca nu exista o natura
comuna tuturor lucrurilor, daca nu
exista un temei. Din acest temei se
naste diversitatea si isi puneau si o
alta problema filosofica, daca nu
este si o unitate in diversitate.
Aceste intrebari sunt problemele
mari ale filosofiei din toate
timpurile (ce este diversitatea,
entitatea lumii, etc.).
Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii
europene.
Thales este primul filosof ce ajunge la natura
principiului, pune la baza lumii un element concret,
dar interpretat acest element concret prin prisma
filosofica are rezonanta filosofica si anume este
cauza tuturor lucrurilor.
El a facut parte din toate topurile privindu-i pe cei 7
intelepti ai lumii Antice. Avea cunostinte din toate
domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.),
dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea
cunostinte din toate domeniile ci pentru ca si-a pus
problemele filosofiei.
Identifica temeiul tuturor lucrurilor. Principiul lui
este apa. Dupa el toate se nasc din apa si se intorc
la apa.
Apa vorbind din punct de vedere antologic este
inceputul, natura comuna a tuturor lucrulilor, de aici
si posibilitatea transformarii lucrurilor. Apa este
inceputul, natura comuna, principiul.

Citate ale lui Tales:
Înţeleptul totdeauna este
bogat, dar rareori bogatul este
înţelept.
Fericirea corpului e în
sănătate, fericirea minţii e în
ştiinţă.
Multe cuvinte nu reprezintă
dovada unei minţi chibzuite.
Timpul este înţelept, el
dezvăluie totul.
• Bunăvoinţa pe care o vei fi arătat
părinţilor, pe aceea o vei primi tu
însuţi din partea copiilor, la anii
bătrâneţii.
• Fereşte-te de bogăţia dobândită pe
căi necinstite şi caută să nu fii
acuzat de necredinţă faţă de cei
care ţi-au fost camarazi credincioşi.
• Ce e uşor: a da sfat altuia.
• Ce-i greu: a te cunoaşte pe sine.
• Să nu facem ceea ce condamnăm la
alţii.
• Anaximandru este un urmas al
lui Thales. Va face un pas
inainte in calea abstractizarii.
Pentru el temeiul (principiul)
este o sinteza a mai multor
elemente originare si anume :
apa, aer, foc, pamant. Aceasta
sinteza o numeste apeiron care
in traducere ar insemna
nelimitatul, indefinitul, sau
chiar infinitul. La el gasim
folosit si termenul de
principiu.
• Începutul lucrurilor este apeiron-ul...
De acolo de unde se produce
naşterea lucrurilor, tot de acolo le
vine şi pieirea, potrivit cu
necesitatea; căci ele trebuie să-şi
dea (să-şi facă) dreptate şi să-şi
dea răsplată unele altora pentru
nedreptatea făcută, potrivit cu
rânduiala timpului.
• Anaximandru
• Anaximene pune la baza
existentei aerul. S-ar parea ca
s-a intors la Thales. In realitate
este un pas inainte chiar fata
de Anaximandru. Se mentine
la inaltimea abstractiilor
pentru ca el vorbeste de
noutatea principiului. Aerul se
afla in miscare ce presupune
comprimare si rarefiere astfel
anticipandul pe Heraclit din
Efes cu ideea dedublarii
viitorului.
• (nu se găsesc citatele lui)
Scoala Pythagoriciana
• Cu aceasta scoala avem de a face cu
prima forma de invatamant organizat.
• Era organizata dupa principiile unei
organizatii religioase.
• O marturie antica ne spune ca tinerii ce
veneau la aceasta scoala erau mai intai
cercetati la fizionomie, deducandu-le
caracterul si temperamentul. Cei ce erau
• intemeitorul ei a fost filosoful si admisi li se fixa un timp de tacere. In
matematicianul Pythagora. aceasta perioada se numeau auditori. In
aceasta etapa lucrurile cele mai grele erau
• Aceasta se mai numeste si scoala italica. tacerea si ascultarea.
• Dupa aceea vorbeau punand intrebari si
spunandu-si parerea si se numeau
matematici (geometrie, muzica si alte
discipline superioare).
• Cei care i-si insuseau aceste discipline ale
stiintei treceau mai departe la cercetarea
universului si principiului naturii,
numindu-se fizicieni.
• Se axa pe principii pedagogice in ordinea
invatarii si educatiei,
• apoi spunem de tacere si ascultare-
reflectie. Era si o educatie a vorbirii
pentru a se putea exprima filosofico-
stiintific.
• Pastrarea secretului era o cerinta categorica.
• El a pus in circulatie termenul de filosof si
filosofie.
• Intr-un text pastrat si care se crede cai
apartine, el spune “Viata este asemeni
jocurilor olimpice unde unii cauta glorie si
cununi, altii avantaje, iar a treia categorie
adevaratii filosofi sau pretuitori ai
intelepciunii vor sa se delecteze cu cel mai
minunat spectacol cu imaginea lui”
• In filosofia lui Pythagora se gasesc continute
si teze de antologie, cosmologie care contin
o serie de elemente miabile.
• Asa cum remarca Aristotel , pytagoricienii au
fost primii care sau ocupat de matematica
si au cultivat-o .
• Ei au scos ideea dupa care principiile
matematice ar fi principiul lucrurilor, dar
dupa cum in matematica numerele sunt
elemente primordiale ei au crezut ca
celelalte lucruri sunt modele ale numerelor.
Numarul fiind considerat substanta a
lucrurilor, rezulta ca numarul este principiul
lumii.
• Asa cum este apa la Thalles, apeironul la
Anaximandru, aerul la Anaximene.
• Au elaborat o adevarata simbolistica a
numerelor. Ei identifica lucrurile cu cate un
numar.
• Astfel:
✓ - cifra 1 este considerata unitatea primordiala,
esenta din care au iesit celelalte numere
✓ - cifra 2 este primul numar par – esenta
sufletului
✓ - cifra 3 este primul numa nepereche dar care
este perfect pentru ca are inceput, mijloc si
sfarsit
✓ - cifra 4 este substanta justitiei
✓ - cifra 5 este substanta casatoriei
✓ - cifra 10 este simbolul intruchiparii
perfectiunii supreme. Aceasta cifra va avea
adanci rezultate in filosofia Greaca.
• Pythagora cunostea 9 corpuri ceresti. El mai
inventeaza un corp ceresc numit antiterra ca sa
fie zece (10) .
• Din filosofia lui Pythagora se desprinde ideea
valoroasa dupa care lucrurile rezulta din
armonia fortelor contrare care s-ar elibera.
Universul nu este un haos de fenomene ci o
armonie, un cosmos guvernat de legi , de
necesitate matematica.
• Scoala are o contributie importanta in
domeniul filosofiei si retinem:
✓ are meritul de a fi sistematizat cunostintele de
matematica aduse din trecut
✓ respinge egocentrismul
 Scoala Eleata
• Intemeietorul scolii este considerat XENOFON
• In lucrarea “Vietile si doctrinele filosofilor” arata ca
un elev al lui Xenofon pe nume PARMEIDES este
adevaratul
fondator al scolii.
• Parmeides este un filosof care prin gandirea sa uimeste pe
cei
contemporani lui, si cei din zilele noastre.
Problema pe care si-o pune este cu privire la posibilitatea si
modalitatea
fiintei noastre de a conceptualiza, de a exprima rolul prin
ideal ,
abstractie.
El incepe sa se intrebe de ceea ce este si merge mai departe
cu intrebarea :
“Ce este ceea ce este? si Ce este?”
• În timp ce reputaţia lui creştea, oamenii îi cereau sfatul pentru tot felul de lucruri. Uneori
pentru că ştiau că este înţelept, iar alteori pentru că răspunsurile sale erau destul de hazlii.

• Când o femeie a întrebat "care este timpul potrivit pentru a lua cina", filozoful i-a
răspuns: "Dacă eşti bogat oricând doreşti, iar dacă eşti sărac oricând poţi."
• Unui tânăr care i-a mărturisit că nu crede că este potrivit pentru a studia filozofia,
Diogene i-a replicat: "De ce trăieşti atunci, dacă nu-ţi pasă să trăieşti bine?"
• Atunci când o persoană s-a plâns că viaţa este un lucru rău, filozoful a corectat-
o: "Nu viaţa însăşi, ci a trăi într-un mod bolnav".
• Întrebat de unde a venit, Diogene a explicat că este "un cetăţean al lumii
(cosmopolit)", iar atunci când cineva a vrut să ştie ce fel de om este, răspunsul
lui a provocat amuzament: "sunt un Socrate care a luat-o razna".
 Diogene
• Cândva, un om l-a rugat pe Diogene să-i împrumute o
carte spunând că pur şi simplu nu are timp să stea să
studieze cu el.
• Diogene i-a zâmbit: "Dacă tu ai venit la
mine flămând şi eu ţi-aş oferi posibilitatea
de a alege între un platou de smochine şi
un tablou cu smochine, nu ai alege lucrul
real în locul imitaţiei?
Dar acum, când sufletul tău este flămând după
virtute şi împăcare, tu esti în stare să renunţi la
lucrul real în favoarea cititului despre el.
Prietene, a învăţa cum să trăieşti bine nu este
de ajuns, trebuie chiar să o faci."
• Se spune că, la un moment dat,
Alexandru cel Mare a venit să-l viziteze
pe filozof în Corint. L-a găsit pe Diogene
odihnindu-se în lumina soarelui, s-a
prezentat, şi l-a întrebat dacă poate face
ceva pentru el.
• "Da, dă-te la o parte din lumina
soarelui!", i-a răspuns Diogene.
• Alexandru cel Mare a fost atât de
impresionat de remarca filozofului încât
ar fi spus: "dacă nu aş fi Alexandru, aş
vrea să fiu Diogene", la care Diogene a
replicat "dacă nu aş fi fost Diogene, aş
vrea să fiu tot Diogene".
• Interesant este că Diogene ar fi murit în
aceeaşi zi în care Alexandru cel Mare
murea la Babilon.
FILOSOFIA ÎN INDIA ANTICĂ
 Cuprins
• Introducerea in filosofia indiana
• Cronologia filosofiei indiene prin textele Veda
• Brahmanismul ca religie
• Scolile filosofice din India antica
 Introducerea in filosofia indiana
Aceasta cuprinde totalitatea doctrinelor şi curentelor de gândire
fîlosofico-religioasă ce au apărut şi s-au dezvoltat în India în sec. VII-II
I.Hr. In India antica primii filosofi au fost in acelasi timp si preoti, datorita
acestui fapt gindirea filosofica indiana antica a fost o teosofie, adica
combinare dintre gindirea rationala si credinta mistica (religioasa).
Indienii numeau filosofia lor Arya.
Primele izvoare teoretice ale gindirii filosofice indiene
erau reprezentate de literatura vedica, alcatuita dintr-un
sir de carti numite vede (din limba sauscrita vede
inseamna stiinta, cunoastere). Vedele cuprind diferite
scriiri religioase care constitue cartea sfinta a indienilor..
Aceasta s-a format pe parcursul a 9 secole.
 Intreaga literatura vedica se imparte in citeva grupe de
texte:
• Samhitul care este constituit din patru parti
- Sama Veda - cartea melodiilor
- Rig Veda - cartea imnurilor
- Atman Veda - cartea descântecelor;
- Yajur Veda - cartea invocațiilor de sacrificiu

• Brahmanele care conțin comentarii ale preoților

brahmani asupra vedelor.
• Aranyakale sau „textele de sălbăticiune”, sunt
partea de concluzii ale Brahmanelor, care includ
discuții și interpretări ale ritualurilor periculoase și
alte materiale adiționale.
• Upanișadele care conțin idei despre geneza
universului și despre substanța universală.
Gindirea filosofica in India antica se bazeaza pe
teoria metempsihozii sau teoria reincarnarii
transmigrarii sufletelor.
La indieni natura vie este insufletita, teoria are
citeva idei: Trupul moare, sufletul nu moare,
indienii considerau ca sufletul este vesnic si el
trece dintr-un corp in altul.
 Ce inseamna eliberarea sufletului?

Conform filosofiei indiene antice eliberarea sufletului

inseamna eliberarea de sub legile Samsarei si
Karmanului si contopirea lui Atman cu Brahma.
Pentru aceasta trebuie de a nu ne limita numai la
citirea cartilor, intelegerea si scriirea lor ci la
realizarea depasirii de sine prin rugaciuni meditatii
un mod de viata ascetic. Punctul culminant in o
asemenea eliberare este caracterizat de o stare
psihica deosebita sub forma unui extaz mistic care ar
capata denumirea de Nirvana. Puteau sa-si elibereze
sufletul numai preotii brahmani
Scolile filosofice
din india antica
Scolile fiosofice din India Antica se impart in :
- Scoli eterodoxe ( care nu accepta
suprematia brahmei si autoritatea vedei) :
• Budismul
• Jainismul
• Charvaka
- Scoli ortodoxe ( care accepta suprematia
brahmei si autoritatea vedei) :
• Samkhya
• Yoga
• Nyaya
• Vaisheshika
• Mimamsa
• Vedanta
 Școlile filosofice
Școlile filosofice indiene se numesc darśana (viziuni) și sunt,
în esența, soteriologii. Ele sunt urmatoarele, împreuna cu
mentorii lor:

Nyaya- Samkhya- Vaişeşika-

Gautama Kapila Ka aÔa

Yoga - Mīmāmsā- Vedānta -

Patañjali lui Jaimini Bādarayana
 Scoala nyaya

Mentor:Gautama cel ce a scris Nyāya Sūtra

Ea se distinge prin accentul pus pe logica

Reprezinta în special logica formala si
filologia în filosofia indiana.
Se ocupa de mijloacele de cunoastere din perspectiva
metodei si le numeste pe urmatoarele:

Inferența Analogia
Perceptia

Silogismul Evidența
Școala Vaiśesika face corp comun în teorie cu scoala Nyāya de filosofie indiana. Mentor:
scoaladeVaiśesika
Ka aÔa, care înseamnă "mâncatorul atomi", aluzia fiind la teoria originii lumii din
combinația atomilor si pluralismul acestora ca puncte esentiale în doctrina
acestei darśana (viziuni). Numele scolii provine din cuvântul sanscrit viśe a si înseamna
analiza, discernare a specificitatilor. Importanta ei consta în categoriile logice în care
sunt încadrate toate fenomenele. Acestea sunt sapte la numar:

Substanța

Mișcarea Calitatea

Nonexistența Generalitatea

Particularitatea
 Școala yoga

Yoga a fost numita categorie specifica a spiritualitatii indiene si adeseori aceasta se

identifica cu binecunoscutul fenomen. Are o origine straveche, predravidiana si o
mare raspândire si popularitate datorate laturii practice. Filosofia Yoga se bazeaza în
mare parte pe teoria Sāmkhya. Cauza este suferinta, conferita în primul rând de
egoism (asmitā) si de ignoranta (avidyā), scopul fiind eliberarea, ca în majoritatea
soteriologiilor indiene, dar si uniunea mistica. În prima sūtra din tratatul sau, Patañjali
arata ca Yoga înseamna încetarea starilor psiho-mentale. Potrivit lui, exista cinci clase
initiatoare ale acestor stari: necunoasterea (avidyā), egoismul (asmitā), atasamentul
(rāga), aversiunea (dveśa) si dorinta de a trai (abhiniveśa), în ciuda vointei de
eliberare.
Yoga si-a câstigat renumele prin tehnicile sale de eliberare. Ele sunt organizate în
trepte, de la cele fizice, fiziologice, psihice, mentale, pâna la cele spirituale. Întrucât
Yoga este o practica mai mult decât o doctrina filosofica, încheiem aici expunerea
referitoare la aceasta scoala filosofica.
 Vaiseshika sau Vaiśeṣika este o filosofie independentă cu
propria sa metafizică, epistemologie, logică, etică și
soteriologie. Școala și budismul lui Vaiśeṣika consideră că
scripturile lor sunt ca mijloace incontestabile și valabile pentru
cunoaștere, diferența fiind că scrierile considerate a fi o sursă
valabilă și sigură de către Vaiśeṣikas erau Vedele .
Nyāya înseamnă literalmente "reguli", "metodă" sau
"judecată". Este, de asemenea, numele uneia dintre cele
șase școli ortodoxe ( astika ) ale hinduismului . Cea mai
importantă contribuție a acestei școli la filosofia indiană a
fost dezvoltarea sistematică a teoriei logicii, metodologiei și
a tratatelor sale asupra epistemologiei.
Yoga este bazată pe meditație ca o cale spre auto-
cunoaștere si eliberare. În India, Yoga este privită ca fiind un
mijloc de desăvârșire atât fizică, precum și spirituală.
Inerenta sau conexiunea inseparabila (samāvaya) se distinge de conexiunea
accidentala si separabila (sa yoga) si reprezinta relatia dintre un lucru si
proprietatile sale, întreg si partile sale, gen si specii, miscare si obiectul miscarii.
Nonexistenta, la rândul ei, se divide în nonexistenta mutuala (de pilda focul si
cârpa) si nonexistenta absoluta (de pilda focul în apa).
Sufletul, ca si în cazul altor scoli filosofice indiene, este considerat pur, a toate
patrunzator, fara început si sfârsit. Mintea se afla în interdependenta cu sufletul si-i
ofera posibilitatea de a cunoaste obiectele exterioare, ca si calitatile intrinseci.
Dumnezeu este prezent, cu toate ca nu ca zeu creator, ci ca suflet, sine universal.
Atentia se acorda teismului într-o faza ulterioara, atât în Vaiśesika, cât si în Nyāya.
 Școala Sāmkhya

Împreuna cu Yoga, Sāmkhya formeaza una dintre cele mai importante scoli
filosofice indiene. Daca Yoga reprezinta mai degraba latura practica,
experimentala, Sāmkhya, pe cea teoretica, intelectuala. Mistica ilustreaza Yoga,
câta vreme metafizica Sāmkhya. Calea este a uniunii mistice în Yoga, dar a
cunoasterii metafizice în Sāmkhya. Calea spre mântuire este a tehnicilor în Yoga,
însa a gnozei în Sāmkhya.
Surendranāth Dasgupta, în tratatul sau A History of Indian Philosophy, opineaza
ca diferenta dintre Sāmkhya si Yoga consista în faptul ca prima este ateista, iar a
doua teista. Ideea lui este preluata si de studentul sau, Mircea Eliade. Conform cu
principiul teofanismului, sustinut de Rudolf Otto, ca si de alti gânditori, cu credinta
ca Dumnezeu este în toate si toate întru Dumnezeu, ateismul nu exista, ci este, de
fapt, ignoranta.
Sāmkhya are ca fundament :
• Textele upanisadice, unde cunoasterea e drumul spre eliberare, dar unde
credinta în Dumnezeu e fundamentala.
• Sursa de inspiratie pentru teoria Sāmkhya este poemul Bhagavad Gītā.
Dualismul Puru a-Prak ti, spirit-materie, este esential în filosofia Sāmkhya. Lumea
nu este privita ca iluzorie, ca māyā, cum se întâmpla în filosofia Vedānta, ci ca reala.
Suferinta este universala si se afla la baza existentei.Între idealismul monist al
filosofiei Vedānta, bazata pe unitate, realismul critic al filosofiei buddhiste, înaltate
pe teoria golului metafizic, filosofia Sāmkhya propune un realism dualist. Cele trei
principii fundamentale ale filosofiei Sāmkhya sunt: realitatea ontologica a lumii
exterioare; intuitia unui sens teleologic al materiei si al experientei si dialectica
eliberarii sufletului din ciclul samsaric al nasterilor, mortilor si renasterilor. În ceea
ce priveste realitatea lumii exterioare, Kāpila în Sāmkhya Sūtra I, 42 spune
urmatoarele: ’’Lumea nu este numai o idee, pentru ca avem aprehensiunea directa a
realitatii’’. Materia are trei calitati:

❖ sattva - luminozitate, inteligenta,

❖ rajas - energie motrica si activitate mentala
❖ tamas - inertie si obscuritate. Sāmkhya crede în pluralitatea sufletelor, ca
jainismul, si se pronunta pentru eliberarea lor, moksa, adica purificarea spiritului
de urmele empiricului.
 Școala Mimāmsā

Școala Mimāmsā a lui Jaimini este foarte importanta pentru filologia indiana. (în
sanscrită „cercetare”) fundată în sec. al III-lea î. lui H., de înţeleptul semilegendar
Djaimini. Opera acestuia „Mimansa Sutra” cuprinde două părţi : purva-mimansa,
care absolutizează ritualul vedic şi dă o interpretare idealistă caregoriei karma şi
uttaramimansa, care abordează problemele teoriei cunoaşterii. Mimansa susţinea că
lumea se întemeiază pe un principiu material, alături de unul spiritual; în opoziţie cu
concepţia budistă despre caracterul iluzoriu al lumii; a susţinut că aceasta există în
mod real, obiectiv, este veşnică, necreată şi formată din atomi.

Școala din Mīmāsā a fost fundamentală și influentă pentru școlile vedāntice.

Diferențele au fost că școala Mīmāṁsă a dezvoltat și a subliniat studiul acțiunilor
ritualice folosind cele patru Vede timpurii , în timp ce școlile Vedānta au dezvoltat și
au accentuat studiul cunoașterii și spiritualității, folosind părțile ulterioare
ale vedelor , cum ar fi Upaniṣadele .
 Școala Vedānta
• Vedanta (în sanscrită „desşvârşirea Vedelor”), de înţeleptul Badarayana, pe baza
„Upanişadelor”. Doctrina idealist-obiectivă a Vedantei sa diferenţiat de şcoala uttara-
mimansa, devenind temelia filosofică a brahmanismului şi mai târziu a hinduismului. Cei
mai de seamă reprezentanţi ai ei din Evul Mediu au fost, fondatorul monismului vedantic
absolut (advaita), şi Ramanudja fondatorul monismului limitat.
• Vedanta este filosofia dominantă în India. Reprezentanţii ei moderni (Ram Mohan Roy,
Ramakrisha, Vivekananda etc.) au promovat concepţii iluministe. (îCronologic, Vedānta
este ultima dintre darśana (viziuni), desi axiologic poate fi prima. Prin aceasta, trebuie sa
întelegem desavârsirea întregii mosteniri filosofico-culturale vedice, fiind cea mai
ipresionanta filosofie a Indiei.
• Principalele conceptii filosofice ce transpar din acest curent filosofic se refera la
Creator (el este "Unicul"), toate manifestarile acestuia pe Pamânt sunt, de fapt,
reprezentari ale divinitatii, neaga existenta accidentelor în Univers (leagea cauza -
efect), reîncarnarea se datoreaza nasterii noastre repetate pentru a termina lucrarea
divina (auto-control asupra destinului nostru) si exista mai multe cai de realiza uniunea
cu divinitatea (intelectual, prin actiuni sau emotii).
• Vedanta înseamnă literalmente "sfârșitul Vedelor ". Toate
școlile Vedanta, în deliberările lor, se preocupă de
următoarele trei categorii, dar diferă în ceea ce privește
concepția și relațiile dintre ele: realitatea metafizică ultimă,
sufletul sau sinele individual și lumea empirică, universul,
corpul și materia fizică în continuă schimbare .
 Budismul
Budismul este o religie și o filozofie orientala. Ea își are originea în India în secolul
al VI-lea î.Hr. și s-a răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale și de Sud-Est.
Budismul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism,
păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii.
Mai este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în
limbile sanscrită și pali „învățăturile Celui Luminat”.

La vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama

Buddha” acesta capata “desteptarea”.
La Sarnath, Buddha își face pentru prima oară cunoscută învățătura și tot aici apar
primii călugări ai comunității budiste.
 În budism, existența
individuală a omului
aduce suferință tocmai
din cauză că ea este o
simplă sinteză a unor
factori impersonali și
impermanenți supuși
distrugerii .
Buddha consideră că dacă totul este iluzie și suferință,
atunci rezultă că este falsă admiterea unui sine, a
permanenței și a veșniciei, cu sensurile descrise de
brahmanism. Viziunea asupra Universului se subscrie
ideii că acesta stă sub cinci categorii de fenomene:

- ansamblul aparențelor sau lucrurilor materiale, al

simțurilor și al obiectelor lor;
- senzațiile, rezultate din contactul obiectelor cu organele
de simț;
- percepțiile și noțiunile care sunt rezultat al cunoașterii
de mai înainte;
- activitatea psihică conștientă și inconștientă;
- gândurile, deci cunoștințele cu sens ordonator.
 Jainismul
Jainismul este una din cele mai vechi religii și filozofii ale
lumii, găsindu-și rădăcinile în India antică și preistorică.

O doctrină filosofico-religioasă despre conștiința și cunoașterea

adevărată, despre principii și categorii, corpuri, stadii de
dezvoltare spirituală care de asemenea s-a manifestat
împotriva brahmanismului.
Conform aceastei doctrine, viața și cosmosul au un început și
un sfârșit, dar sufletul este nemuritor. Pentru a ajunge în lumea
fericirii, sufletul trebuie să se elibereze de materie prin: dreapta
credință, dreapta purtare și dreapta cunoaștere.

Filozofia jainistă se poate rezuma la independență și

egalitate spirituală între toate formele de viață și la o non-
violență dusă până la paroxism.
 Charvaka
Charvaka , inițial cunoscută sub
numele de Lokāyata și Bṛhaspatya ,este
vechea școală a materialismului indian.
Charvaka deține percepția
directă, empirismul și inferența condițion
ată ca surse de cunoștințe adecvate,
cuprinde scepticismul filozofic și
respinge Vedele , ritualismul
Vedic și supranaturalismul .
O mare parte din literatura primară a lui
Charvaka, Barhaspatya sutras (circa 600
î.Hr.) lipsește sau este pierdută.
 Samkhya sau Sankhya este una
dintre cele
șase școli āstika ale filosofiei
hinduse . Este cea mai înrudita
cu școala de yoga a hinduismului , și
a avut influență asupra altor școli din
filosofia indiană. Sāmkhya este
o filosofie enumeratoristă
a cărei epistemologie acceptă trei
din cele șase pramanas (dovezi) ca
fiind singura metodă sigură de a
dobândi cunoștințe.Acestea includ
perceptia,inferenta si cuvintul .
Este descrisa ca fiind una dintre
cele raționaliste școli de filozofie
indiană.
VA MULTUMESC DE ATENTIE!