Mecanisme și strategii internaționale în

prevenirea și combaterea terorismului

Reacţia NATO faţă de atentatele

de la 11 septembrie 2001
- operaţiuni anti-teroriste iniţiate de NATO în
sprijinul SUA

1
 Articolul 5 al NATO

“Noi, națiunile membre ale Consiliului Parteneriatului Nord-Atlantic, ne-am

adunat astăzi pentru a ne exprima solidaritatea față de populația Statelor Unite ale
Americii în urma tragicelor evenimente de ieri. Aceste atrocități brutale și lipsite de
sens au cauzat suferință la o scară largă. Gândurile noastre cele mai profunde se
îndreaptă către victime și familiile acestora.
Suntem șocați de aceste acte barbare și le condamnăm necondiționat. Aceste
acțiuni au fost un atac la adresa valorilor noastre comune. Nu vom permite ca aceste
valori să fie compromise de cei ce urmează calea violenței. Jurăm că vom depune
toate eforturile necesare pentru a combate plaga terorismului. Vom sta uniți în
credința noastră că idealurile parteneriatului și ale cooperării vor triumfa.”1
Consiliul a fost de acord că în cazul în care atacul se va fi dovedit a fi fost
lansat din afara granițelor Statelor Unite, acesta trebuie tratat ca acțiune din sfera
Articolului 5 din Tratatul de la Washington, ce stipulează faptul că orice atac armat
împotriva unuia sau mai multor state membre din Europa sau America de Nord va fi
considerat un atac împotriva tuturor membrilor.
Angajamentul unei autoapărări colective întruchipat de Tratatul de la
Washington a fost folosit pentru prima dată în circumstanțe cu mult diferite față de
cele din 2001, dar a rămas la fel de valid și esențial astăzi într-o lume aflată sub
amprenta terorismului internațional. Când șefii statelor și guvernelor din NATO s-au
întâlnit la Washington în 1999, aceștia au lăudat succesele Alianței obținute în
asigurarea libertății membrilor săi pe timpul Războiului Rece și în a face posibilă
integritatea și libertatea Europei. Aceștia au identificat, însă, și existența unei largi
game de riscuri la adresa securității, multe dintre ele cu totul diferite față de cele ce
au dus la înființarea NATO. În sens restrâns, aceștia au condamnat terorismul ca
fiind o amenințare la adresa păcii și stabilității și au reafirmat hotărârea lor de a
combate acest fenomen în concordanță cu angajamentele lor reciproce, cu
angajamentele internaționale și cu legislațiile naționale. 2
Articolul 5 din Tratatul de la Washington obligă – în cazul unui atac ce face
obiectul competenței acestuia – toate statele membre să sprijine statul ce a fost
1
http://www.nato.int/docu/pr/2001/p01-123e.htm
2
http://www.nato.int/docu/pr/2001/p01-124e.htm

2
atacat, acționând după necesitate. În consecință, aliații NATO ai Statelor Unite au
trebuit să acorde sprijinul cerut ca urmare a acestor acte de brutalitate.
Invocarea Articolului 5 a avut loc la data de 4 octombrie 2001, atunci când
Consiliul Atlanticului de Nord(North Atlantic Council – NAC) a adoptat opt măsuri la
cererea Statelor Unite, pentru a fi luate “individual și colectiv, pentru a extinde
opțiunile disponibile în campania împotriva terorismului”3. Astfel, s-au decis
următoarele:
- îmbunătățirea schimbului de informații și cooperării, atât bilateral, cât și în
cadrul structurilor NATO abilitate, cu privire la amenințările create de terorism
și la acțiunile ce trebuie luate împotriva acestuia
- ca statele membre să furnizeze, individual și colectiv, în conformitate cu
capabilitățile fiecăruia, sprijin statelor care sunt, sau pot fi subiectul creșterii
amenințărilor teroriste ca rezultat al sprijinului acestora la campania împotriva
terorismului
- să se ia măsurile necesare pentru a crește nivelul de securitate al facilităților
din Statele Unite și a aliaților acestora din acest teritoriu
- să aprovizioneze aliații NATO din zona de responsabilitate care trebuie să
sprijine în mod direct operațiunile împotriva terorismului
- să furnizeze o continuă supraveghere aeriană pentru Statele Unite și aliații săi
în operațiunile împotriva terorismului, în concordanță cu procedurile naționale
de trafic aerian
- să ofere acces Statelor Unite și aliaților săi la porturi și aerodromuri pe
teritoriul națiunilor NATO pentru operațiuni împotriva terorismului, în
concordanță cu procedurile naționale4.
NAC a mai declarat și faptul că Alianța este pregătită să “desfășoare
elemente din Forțele Navale în estul Mării Mediterane pentru a demonstra prezența
și hotărârea NATO de a lupta împotriva terorismului”5.

Active Endeavour

3
Declarația Lordului George Robertson, 4 octombrie 2001, http://www.nato.int/docu/speech/2001/s011004b.htm
4
Ibid.
5
Ibid.

3
 Operaţia Active Endeavour (OAE) este parte a răspunsului imediat al NATO
la atacurile teroriste asupra Statelor Unite de la 11 septembrie 2001, ca urmare a
invocării, pentru prima dată în istoria Alianţei, a Articolului 5 al Tratatului Nord-
Atlantic semnat la Washington, la 9 aprilie 1949. Operaţia a fost lansată in luna
octombrie 2001, cu scopul combaterii terorismului, al detectării şi prevenirii acţiunilor
teroriste şi a traficului cu arme de distrugere în masă în Marea Mediterană. 6
Având în vedere procesul constant de adaptare de către Alianţă a rolului său
în domeniul combaterii terorismului, mandatul operaţiei este periodic revizuit şi
prelungit.
La 6 decembrie 2001, NAC a sumarizat implementarea deciziilor în sprijinul
campaniei împotriva terorismului, ce s-au luat după invocarea Articolului 5:
“Am decis să sprijinim, individual și colectiv, operațiunea militară a Statelor Unite
împotriva teroriștilor ce au desfășurat acțiunile de la 11 septembrie și a celor care le
oferă sprijin. Aeronave de supraveghere NATO patrulează spațiul aerian american
pentru prima dată în istorie. Forțele Navale ale Alianței au fost desfășurate în estul
Mediteranei pentru a demonstra hotărârea și solidaritatea NATO. Forțele de
menținere a păcii din Balcani, cu sprijinul națiunilor aliate din regiune, au acționat
pentru a împiedica grupările teroriste să acționeze în, și din Balcani. Aliați individuali
au pus la dispoziție forțe și alte elemente-cheie pentru a ajuta în campania împotriva
terorismului și pentru sprijin umanitar. Vom continua să sprijinim Statele Uniteși
operațiunea lor, până când acestea își vor atinge obiectivele. Le vom oferi acest
sprijin în concordanță cu deciziile noastre, cu dreptul internațional, și cu
reglementările Cartei ONU”7.
După decizia NAC, în octombrie 2001, Forțele Navale din Marea Mediterană
au fost retrase din exercițiul “Destined Glory 2001”, și au fost redesfășurate în estul
Mării Mediterane pentru a lua parte la operațiunea Active Endeavour. Misiunea
acestei operațiuni a fost de a demonstra capabilitatea și solidaritatea NATO.
Navele statelor participante la OAE desfăşoară activităţi de patrulare,
monitorizare a traficului naval și control şi pot oferi escortă navelor civile care
tranzitează strâmtoarea Gibraltar. Totodată, începând din aprilie 2003 au fost
realizate acţiuni de inspectare a vaselor, pentru a descuraja proliferarea armelor.

6
https://nato.mae.ro/node/574
7
“Reacția NATO la terorism”. Declarație făcută de NAC la o întâlnire ținută la sediul NATO din Brussels, 6 decembrie 2001,
http://www.nato.int/docu/pr/2001/p01-159e.htm

4
 Începând cu 2004, la Operaţia Active Endeavour participă şi state partenere,
ofertele primite fiind evaluate de NATO de la caz la caz. Dată fiind prezenţa crescută
a NATO în Mediterana, Operaţia Active Endeavour constituie un cadru concret de
consolidare a relaţiilor NATO cu statele partenere din regiune, în special cu cele
şapte state care fac parte din Dialogul Mediteranean (Algeria, Egipt, Israel, Iordania,
Mauritania, Maroc şi Tunisia). Statele din bazinul acestei mări sunt la fel de
preocupate de ameninţarea terorismului şi cooperează cu NATO în cadrul OAE,
furnizând informaţii despre vase suspecte care ar opera în apele lor teritoriale.
In perioada 2005 – 2011, precum și în 2013, România a participat la OAE,
anual, cu o fregată având un echipaj de 205 militari. În anii 2014 şi 2015, contribuțiile
României la activitățile maritime Aliate au fost desfășurate ca parte a Forței Navale
Permanente a NATO.
Gruparea Task Force Endeavour (TFE) a constat inițial din opt nave . În
primele două luni ale operațiunii, aproximativ 1700 de nave comerciale au fost
monitorizate, iar elicopterele de la bordul navelor din componența TFE au zburat mai
mult de 1000 de ore.
Până în martie 2015, forțele NATO au somat peste 122000 de nave
comerciale, și s-au îmbarcat pe aproximativ 166 de nave suspecte. Prin
desfășurarea acestor operațiuni maritime, prezența NATO în Marea Mediterană a
fost benefică pentru toate transporturile prin Strâmtoarea Gibraltar prin îmbunătățirea
percepției de securitate.
NATO ajută la menținerea mării în stare de siguranță, la protejarea
transporturilor maritime, și la percheziția navelor suspecte. Menținerea rutelor din
Marea Mediterană într-o stare sigură reprezintă un element-cheie pentru securitatea
NATO. Referindu-ne doar la energie, aproximativ 65% din petrolul și gazele naturale
consumate de statele vestice ale Europei trec anual prin Marea Mediterană,
conducte majore unind Libia de Italia, și Maroc de Spania. Mai mult, această
operațiune ajută NATO să își întărească relațiile cu statele partenere. 8
Din aprilie 2003, forțele NATO au percheziționat sistematic navele suspecte
din Marea Mediterană. Aceste percheziții au loc doar cu aprobarea căpitanului
vasului sau a națiunii căreia aparține. Prin activitățile ce s-au desfășurat în cadrul
acestei operațiuni, cu toate că aceasta inițial avea ca scop descurajarea,

8
Operation Active Endeavour, http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_7932.htm

5
perturbarea, apărarea și protejarea împotriva activităților teroriste, Active Endeavour
a avut un vizibil efect pozitiv asupra activității comerciale și economice. 9
În cadrul Summit-ului NATO din Varșovia, iulie 2016, liderii NATO au luat
hotărârea de a înlocui Operațiunea Active Endeavour (bazată pe Articolul 5) cu
Operațiunea Sea Guardian pentru a putea fi posibilă executarea întregului spectru
10
de activități al operațiilor de securitate maritime necesare.

Eagle Assist
Ca răspuns la cererea SUA, și pentru a urma decizia NAC de la 4 octombrie,
la data de 9 octombrie 2001 NAEWF(Nato Airborne Early Warning Force) a lansat 5
aeronave AWACS (Airborne Warning and Control Systems) în sprijinul Statelor
Unite, din baza Geilenkirchen, Germania. Aeronavele NATO au fost trimise în
sprijinul ACW (Air Control Wing) în cadrul bazei “Tinker Air Force”, Oklaoma.
În acea perioadă ACW era angajată în cadrul a patru teatre de operații, în
operațiuni precum Enduring Freedom (Afghanistan), Northern Watch și Southern
Watch (zone restricționate de zbor din Iraq). ACW asigura deasemenea și acoperire
radar a Statelor Unite în cadrul misiunii NORAD(North American Aerospace Defence
Command), Operațiunea Noble Eagle. 11
Operațiunea Eagle Assist a avut scopul de a permite Statelor Unite să își
foloseasca aeronavele AWACS în lupta împotriva terrorismului, “pentru a mări
posibilitățile NORAD-ului de a continua misiuile de luptă și patrulare aeriene și de a
micșora timpul de răspuns operational al flotei AWACS.” 12
La 16 ianuarie 2002, NAC a aprovat trimiterea a incă 2 aeronave AWACS
Statelor Unite.13
Operațiunea Eagle Assist a luat sfârșit la 16 mai 2002. “NAC a hotărât să
încheie misiunea prin îmbunătățirea apărării aeriene a SUA și evaluarea necesităților
securității naționale ale Statelor Unite”14. Pe timpul operațiunii, la care au luat parte

9
Ibid.
10
http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_133169.htm
11
Steve Rolenc, “Tinker, NATO defend America hand in hand,”,6 februarie 2003
12
Ibid.
13
“NATO Sends Extra AWACS to Help Guard Skies of America,” 16 ianuarie 2002,
http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02-003e.htm
14
Vizita Secretarului General al NATO la baza aeriană AWACS Geilenkirchen, Germania din data de 16 mai
2002,http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02-065e.htm

6
830 de militari din 13 state NATO, AWACS au efectuat peste 4300 de ore de zbor în
mai mult de 360 de misiuni15

Enduring Freedom
Faza militară a campaniei din Afganistan, operațiunea Enduring Freedom, a
început la data de 7 octombrie 2001, și a luat sfârșit în decembrie 2014. Aceasta a
început cu lovituri aeriene pe bazele militare talibane și pe taberele de instrucție ale
al-Qaeda. Marea Britanie a fost singurul aliat al Statelor Unite care a luat parte în
atacurile aeriene la începutul campaniei. “Excluderea NATO din războiul împotriva
terorismului are anumite avantaje pentru Statele Unite. Washington nu mai are
nevoie să obțină aprobarea a 19 aliați pentru fiecare pas din campania militară, așa
cum s-a întâmplat în Kosovo. Comandanții americani nu trebuie să se mai
îngrijoreze în privința cui pot divulga informații-cheie, sau cine ar putea să le scurgă
la inamic”16.
Prin intermediul sprijinului aerian al Statelor Unite și al unui număr mic de
forțe speciale americane, până la 9 noiembrie 2001 a fost capturat orașul Mazar-e-
Sharif din nordul Afganistanului. Pe 14 noiembrie forțele americane au intrat în
capitală, Kabul. “Abia după mai mult de o lună de lupte a acceptat Casa Albă
ofertele de mii de trupe de luptă și de sprijin ale statelor aliate, dar chiar și așa,
numai într-un număr limitat, și în afara lanțului de comandă al NATO”17.
Pe lângă protejarea populației afgane și reducerea violenței, în 2013 eforturile
erau concentrate pe împiedicarea finanțării talibanilor și a altor insurgenți afgani.
Reprezentantul american pentru Afganistan și Pakistan, Richard Holbrooke, afirma
în 2009, pe timpul unei vizite în Pakistan, că traficul ilicit de droguri din Afganistan nu
este principala sursă de finanțare. “Dacă traficul de droguri s-ar termina mâine,
aceasta nu ar avea un impact major asupra surselor de finanțare a talibanilor. [...]
Trebuie să intensificăm eforurile de a găsi principalii traficanți de droguri. Dar trebuie
să ne concentrăm pe sursa din care vin cu adevărat fondurile”18.
Strategia adoptată de Obama în martie 2009 susținea că pentru a învinge al-
Qaeda, Statele Unite nu trebuie să le permită talibanilor să revină la putere și să
transforme din nou Afganistanul într-un cămin pentru rețeaua lui bin Laden.
15
Declarația Secretarului General al NATO vizând încheierea operațiunii Eagle Assist, din data de 30 aprilie
2002,http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02- 057e.htm
16
Tomas Valasek, “The Fight Against Terrorism. Where’s NATO?”, World Policy Journal, iarna 2001-2002, pag. 19
17
Ibid.
18
http://www.globalsecurity.org/military/ops/enduring-freedom.htm

7
Administrația l-a demis apoi pe comandantul ISAF din Afganistan, generalul David D.
McKiernan, și l-a înlocuit cu generalul McChrystal, pe care l-a însărcinat cu ducerea
noii strategii.
În 2009, generalul McChrystal, comandantul ISAF, a schimbat strategia
afgană dintr-una care să ucidă insurgenții, într-una care să apere populația. Acest
nou plan a introdus strategia COIN în Afganistan, și avea ca scop să remodeleze și
să susțină statul afgan – o paradigmă ce a rezultat în urma Războiului din Irak.
Obiectivul strategic al Statelor Unite în cadrul operațiunii Enduring Freedom a
fost întreruperea activităților al-Qaeda și distrugerea rețelei, și să-i prevină
reîntoarcerea în Afganistan și Pakistan. Misiuni specifice pentru atingerea acestui
obiectiv au fost:
- interzicerea Afganistanului ca refugiu pentru al-Qaeda
- interzicerea capabilității talibanilor de a se reîntoarce la putere19.
Operațiunea Enduring Freedom a luat sfârșit la data de 31 decembrie 2014,
prin activități de reconstrucție și de antrenare a Armatei Naționale Afgane, Poliției
Naționale Afgane și Poliției de Frontieră Afgane. Această operațiune a fost urmată
de Freedom’s Sentinel, care a început la 1 ianuarie 2015.

Concluzii
11 Septembrie 2001 a reprezentat un moment critic pentru SUA, și pentru
NATO ca întreg. În urma acestor evenimente a fost invocat pentru prima dată
Articolul 5 din Tratatul de la Washington, articol despre care nu se credea că va
trebui să fie folosit vreodată, existența sa reprezentând mai mult un mijloc de
intimidare. Totodată, această dată a marcat momentul în care amenințarea reală a
terorismului internațional a fost recunoscută cu adevărat la nivel global.
Pentru a combate acest nou tip de amenințare, la nivel NATO au fost
elaborate o serie de strategii și planuri de măsuri pentru a ajuta SUA, precum și
pentru a preîntâmpina eventualele atacuri împotriva statelor membre. Pe lângă
acestea, SUA a decis că doar măsurile defensive nu vor fi o soluție pe termen lung,
ci că acecastă amenințare va putea fi distrusă doar prin luarea unei poziții ofensive.
În acest sens, și prin prisma solidarității, NATO a lansat trei operațiuni majore: Eagle
Assist, Active Endeavour și Enduring Freedom.

19
Ibid.

8
 Eagle Assist a fost operațiunea ce a presupus survolarea teritoriului Statelor
Unite pentru a preveni un potențial atac terorist. Active Endeavour a constat în
patrularea și controlarea traficului maritim din Marea Mediterană, cu scopul de a opri
o posibilă migrație a elementelor teroriste în Occident pe această rută. Pe lângă
scopul inițial, această operațiune a avut și un efect foarte benefic în ceea ce privește
siguranța transporturilor maritime și reducerea pirateriei în această zonă.
Spre deosebire de Eagle Assist și Active Endeavour, care au avut un caracter
defensiv, operațiunea Enduring Freedom (denumirea oficială folosită de guvernul
SUA pentru Războiul Global împotriva Terorismului) a constat în misiuni cu caracter
exclusiv ofensive, de lovire directă și invadare a Afganistanului. Astfel, obiectivul
principal al acestei operațiuni a fost distrugerea definitivă a rețelei al-Qaeda, și în
sens larg, a marcat intenția NATO de a învinge în mod decisiv terorismul
internațional.

Bibliografie :
 https://nato.mae.ro/
 https://www.mae.ro/
 http://www.nato.int/
 http://www.globalsecurity.org/
 https://en.wikipedia.org/
 http://www.globalresearch.ca/
 Tomas Valasek, “The Fight Against Terrorism. Where’s NATO?”, World Policy
Journal, iarna 2001-2002