Sunteți pe pagina 1din 4

Examenul de bacalaureat național 2020

Limba și literatura română


Testul 17

SUBIECTUL I

A.1.Sensul din text al secvenței “căzusem la învoială” face referire la căderea de comun acord,
de agreare a unei idei.
2.Durata frecventării de către autor până la momentul evocat a cursurilor universitare este de
două luni.
3.Perioada în care Lucian Blaga primea corespodența în perioada în care se afla la Purcăreți era o
dată în săptămână. Din text ne este prezentat acest aspect din secvența: „Ziarele nu soseau decât
o dată pe săptămână, când pârgarul cătunului le aducea de la Sebeș-Alba. Căzusem la învoială cu
pârgarul să treacă de fieștecare dată pe la Mama, să-mi ridice corespondența.”
4.Motivul pentru care Lucian Blaga evită cursurile de filosofie este datorită faptului ca profesorii
nu-i transmiteau nicio informație utilă.
5.Câteva dintre caracteristicile vieții într-un sat de munte ce reies din textul prezentat mai sus de
Lucian Blaga face referire la impresia pe care ti-o dă satul despre evenimentele istorice cum
reiese din text “Mă simțeam acolo sus, mutat într-o vârstă arhaică, la adăpost față de tumulturile
istoriei” dar și faptul ca era o atmosferă liniștitoare, ceea ce reiese din frecvența ziarelor ce
ajungeau la autor “Ziarele nu soseau decât o dată pe săptămână”
B. În opinia mea, învățarea poate avea loc în afara școlii deoarece există suficiente resurse cum
ar fi caietul de clasă și manualele care pot fi utilizate în studiul didactic, și este recomandat să ai
un mediu de lucru care să te facă să îți dai silința să poți învăța cât mai mult posibil.
Elevii nu sunt obligață să învețe numai în cadrul școlii, aceștia au posibilitatea de a învăța și a
acasă. Ceea ce după părerea mea este un habitat mult mai atrăgător copilului, nefiind stresat de
alte materii. Dacă se axează să învețe o singură materie, poate sta toată ziua și repeat acea
materie fără a se gândi că mai are și altele de învățat. În ceea ce îl privește pe Lucian Blaga, nu
se vorbește despre frecventare cursurilor, și cum că citea o carte, "un monumental tratat de
biologie", acesta fiind foarte țtiutor. Dânsului nu îi plăcea filosofia  din cauza refrenurilor, și de
aceea el nu frecventa cursurile de filosofie, însă avea o deosebită pasiune pentru biologia
teoretică.
Așadar, eu consider că învățarea poate avea loc și în afara școlli, deoarece pentru a urma
lucrurile pe care dorești să le obții în viața de la școală trebuie să te axezi pe anumite materii, la
fel cum procedează și Lucian Blaga.
SUBIECTUL AL II LEA

În textul ce ne este prezentat mai sus întâlnim o perspectivă narativă de tip obiectiv, care are în
vedere prezența mărcilor lexico-gramaticale, la persoana a III-a precum: “zări”, “veneaua”,
“bâjbâi”, “apuce”.
Deasemenea se remarcă prezența unui narator omniscient și omniprezent, care știe totul despre
personajele sale, dirijându-le astfel destinul, având în acest sens viziune obiectivă asupra
narațiunii.

SUBIECTUL AL III-LEA

O scrisoare pierdută
de Ion Luca Caragiale

Scriitorul și dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor clasici, fiind
cunoscut că cel mai mare dramaturg român. Opera să este caracterizată prin satiră acerbă, se
divizează în opere în proză de tip nuvela și schița sau opere dramatice de tip comedie și drama.
Scriitorul formează o lume aparte inspirată din burghezia vremii în cadrul comediilor O
scrisoare pierdută, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conul Leonida, Față cu reacțiunea.
Scrie o singură drama numită Năpasta, în epoca fiind discutată la nivel de proces paternitatea
acestuia. Titu Maiorescu este cel care îl reabilitează în epoca pe I.L.Caragiale.
Se remarcă în scrierile lui I.L.Caragiale satiră vehemență față de tot ce era morav social,
situație sau caracter discutabil, comediile sale fiind inspirate din evenimente locale petrecute.
Opera literară “O scrisoare pierdută” se inspiră din evenimentele politice ale anului 1883,
este jucată pe scenă în 1884 și publicată în 1885. Opera aparține genului literar dramatic și este o
comedie de moravuri de tip clasic.
Comedia este specia literară a genului dramatic în versuri sau în proză în care se îmbină
categoria estetică a comicului și dramaticului cu un conflict puternic ce declanșează situații
neașteptate, finalul fiind de regulă fericit.
Titlul pune în evidență contrastul comic dintre aparență și esență. Pretinsă lupta pentru
putere politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având că instrument al șantajului politic
“o scrisoare pierdută” – pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarât indică atât banalitatea
întâmplării, cât și repetabilitatea ei.
Tema operei o constituie satirizarea societății burheze și a lumii politice de la mijlocul
secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidențiat și de reperele
spațio-temporale “În capitală unui județ de munte, în zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte în
care conflictul dramatic se cumulează prin tehnică bulgărelui de zăpadă, conflicte secundare
acumulându-se în cel principal, scoțându-se astfel în evidență amplificarea treptată a conflictului.
Fiind destinată reprezentării scenice, creația dramatică impune anumite limite în ceea ce
privește aploarea timpului și a spațiului de desfășurare a acțiunii. Acțiunea comediei este plasată
în “capitală unui județ de munte, în zilele noastre.” adică la sfârșitul secolului al 19-lea, în
perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile.
Acțiunea este plasată în actele 1 și 2, în anticamera lui Ștefan Tipătescu, actul al treilea în
sala cea mare a Primăriei, iar ultimul act în grădina lui Zaharia Trahanache.
Scenă inițială din actul 1 (expozițiunea) prezintă personajele Ștefan Tipătescu și
Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Cațavencu “Răcnetul Carpaților”, și numără steagurile.
Venirea lui Trahanache cu vestea deținerii scrisorii de amor de către adversarul politic
declanșează conflictul dramatic principal și constituie intrigă comediei. Convingerea soțului
înșelat că scrisoarea este o plastografie și temerea acestuia că Zoe ar putea află de
“machiaverlacul” lui Cațavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea (aparență sau reală) a lui
Zaharia Trahanache și calmul sau contrastează cu zbuciumul amorezilor Tipătescu ȘI zoe
Trahanache, care acționează impulsiv și contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.
Actul 2 prezintă în prima scenă o altă numratoare: a voturilor, dar cu o zi înaintea
alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu,
care se teme de trădarea prefectului. Dacă Tipătescu îi ceruse lui Pristanda arestarea lui
Cațavencu și percheziția locuinței pentru a găși scrisoarea, Zoe dimpotrivă, ordona eliberarea lui
și uzează mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susțînă
candidatura avocatului din opoziție, în schimbul scrisorii. Cum prefectul nu acceptă
compromisul politic, Zoe îi promite santajistului sprijinul sau. Depeșă primită de la centru
solicită alegerea altui candidat pentru colegiul al ÎI-lea.
În actul 3 (punctul culminant), acțiunea se mută în sala mare a primăriei unde au loc
discursurile candidaților Farfuridi și Cațavencu, în cadrul întrunirii electorale. Între timp,
Trahanache găsește o polița falsificată de Cațavencu, pe care intenționează s-o folosească pentru
contrasantaj. Apoi anunță în ședința numele candidatului susținut de comitet: Agamiță
Dandanache. Încercarea lui Cațavencu de a vorbi în public despre scrisoare eșuează din cauza
scandalului iscat în sala de Pristanda. În încăierare, Cațavencu pierde pălăria cu scrisoarea, găsită
pentru a două oară de Cetățeanul turmentat, care o duce destinatarei.
Actul 4 (deznodământul) aduce rezolvarea conflictului inițial, pentru că scrisoarea ajunge
iar la Zoe, iar Cațavencu se supune condițiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care
întrece prostia și lipsa de onestitate a candidaților locali. Propulsarea lui politică este cauzată de o
poveste asemănătoare: și el găsise o scrisoare compromițătoare. Este ales în unanimitate și totul
se încheie cu festivitatea condusă de Cațavencu, unde adversarii se împacă.
Intriga piesei (elementul care declanșează desfășurarea acțiunii și efectul de ansamblu al
textului) pornește de la o întâmplare banală: pierdea unei scrisori intime, compromițătoare pentru
reprezentanții locali ai partidului aflat la putere și găsirea ei de către adversarul politic, care o
folosește că armă de șantaj. Acest fapt ridicol stârnește o agitație nejustificată și se rezolva printr-
o împăcare generală și neașteptată.
Având în vedere aceste caracteristici, opera literară O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului.
În opinia mea, prin aceste mijloace, piesă provoacă râsul, dar, în același timp, atrage
atenția cititorilor asupra “comediei umane”.