Universitatea Politehnica din București

IMST - ECHITERA

Inginerie biomedicală

Proteză de șold

Veshoski Georgij

Anul I
1.1 Anatomia soldului

Articulatia soldului este o adevarata balama. Acest aranjament ofera soldului o mare

mobilitate necesara pentru activitatile zilnice ca mersul, statul pe vine si urcatul treptelor.

Intelegerea constructiei diferitelor straturi ale soldului si conexiunilor sale, ajuta la intelegerea
modului de functionare al acestei articulatii, cum se pot produce leziunile si cat de dificila poate
fi recuperarea dupa asemenea leziuni. Cel mai profund strat al articulatiei este format din oase si
articulatia in sine. Urmatorul strat este format din ligamentele capsulei articulare. Tendoanele
si muschii reprezinta urmatorul strat.

2.2 Oasele si articulatiile

Oasele acestei articulatii sunt femurul si oasele pelvisului. Capatul proximal al femurului

are forma unei bile. Aceasta minge poarta numele de cap femural. Acest cap femural se
potriveste intr-un locas rotunjit, situat la unul dintre capetele osului coxal. Acest locas poarta
numele de acetabulum.
Capul femural se ataseaza la restul femurului printr-o sectiune scurta de os numita gat
femural. O creasta de dimensiuni mai mari se gaseste la capatul femurului, langa gatul femural.
Aceasta creasta, numita marele trohanter, poate fi simtita la palpare lateral de sold. Muschii mari
si importanti isi afla insertia la nivelul marelui trohanter. Unul dintre ei poarta numele de
muschiul gluteal mediu; acesta este un muschi cheie pentru mentinerea membrului pelvin in
timpul mersului.

Cartilajul articular este un material care acopera capetele osoase ale oricarei articulatii.
Cartilajul articular are o grosime de aproximativ 0,6 cm, in articulatiile care suporta greutate
mare, cum ar fi articulatia soldului. Acest cartilaj este alb stralucitor si are o consistenta de
cauciuc, este alunecos, lucru care permite suprafetelor articulare sa alunece una pe langa alta fara
a produce leziuni. Functia cartilajului articular este de a absorbi socurile si de a oferi o suprafata
foarte neteda care sa inlesneasca miscarea. Exista cartilaje articulare oriunde doua capete osoase
se misca una pe langa alta sau se articuleaza.

La nivelul soldului, cartilajul articular acopera capatul femurului si portiunea scobita din
acetabulum la nivelul osului coxal. Cartilajul este in mod special mai gros in regiunea scobiturii,
intrucat la acest nivel apar cele mai mari forte in timpul mersului sau al alergarii.

3.3 Ligamentele si tendoanele

Exista cateva ligamente la nivelul articulatiei soldului. Ligamentele sunt structuri tisulare
moi, care fac conexiunea oaselor intre ele. O capsula articulara este un saculet impermeabil, care
inconjoara articulatia. La nivelul soldului, capsula articulara esta formata dintr-un grup de trei
ligamente puternice care fac legatura intre capul femural si acetabulum. Aceste ligamente sunt
principala forta de stabilitate a soldului. Ele mentin soldul la locul sau.
 Un ligament mic face conexiunea intre varful capului femurat si acetabulum. Acest
ligament, numit ligamentul teres (rotund), nu poarta un rol in controlul miscarii soldului asa cum
fac principalele ligamente. Totusi, exista o mica artera in interiorul ligamentului care asigura o
mica parte din vascularizatia capului femural. 

O banda lunga de tendon merge de-a lungul femurului de la sold la genunchi. Aceasta
este banda iliotibiala. Ofera un punct de insertie mai multor muschi ai soldului. O banda
iliotibiala prea scurta poate determina probleme ale soldului si ale genunchiului.

Un tip special de ligament formeaza o structura unica in interiorul soldului

numita labrum. Acest labrum este atasat aproape complet in jurul marginii acetabulum-ului.
Forma si modul in care labrum este atasat, creeaza o cupa mai profunda pentru scobitura
acetabulara. Aceasta margine mica de cartilaj poate fi lezata si determina durere la nivelul
soldului.
4.4 Musculatura

Soldul este inconjurat de muschi grosi. Muschii gluteali formeaza musculatura de la

nivelul feselor si din spatele soldului. Coapsa interna este formata si din muschii adductori.
Principala actiune a adductorilor este de a aduce coapsele una langa alta. 

Muschii care flecteaza soldul se afla in fata articulatiei. Dintre acestia face parte si
muschiul iliopsoas. Acest muschi profund isi are originea la nivel lombar si pelvin si se insera pe
fata interna a femurului superior. Alt flexor mare al soldului este dreptul femural. Acest muschi
face parte dintre muschii cvadriceps, cel mai mare grup de muschi de pe fata anterioara a
coapsei.

Muschii mai mici isi au originea la nivelul pelvisului si merg pana la sold pentru a ajuta
la stabilizarea si rotatia acestuia.

In sfarsit, muschii ce se gasesc pe fata posterioara a coapsei isi au originea la nivelul pelvisului.
Intrucat acesti muschi traverseaza fata posterioara a articulatiei soldului in drumul lor spre
genunchi, ei ajuta la extensia soldului.
5.5 BIOMECANICA ȘOLDULUI
Articulaţia coxofemurală este o enartroză şi are trei grade de libertate permiţând mişcări de
flexie-extensie, abducţie-adducţie, rotaţie internă-externă şi prin combinarea acestora mişcarea
de circumducţie.
Lungimea colului femural şi unghiul col-diafiză fac ca mişcările de flexie, extensie, abducţie şi
adducţie să se asocieze cu rotaţie.

flexia-extensia – se realizează în plan sagital, în jurul unui ax transversal care trece prin
marele trohanter şi foseta ligamentului rotund .
Mişcările de flexie-extensie se asociază cu rotaţie; flexia cu uşoară rotaţie internă iar extensia cu
uşoară rotaţie externă.

abducţia-adducţia - se realizează în plan frontal, în jurul unui ax antero-posterior care

trece prin centrul capului femural ( reper clinic – plica inghinală , la 1 cm de artera femurală).
Abducţia şi adducţia se asociaza cu rotaţie.

rotaţia externă - rotaţia internă, dacă se face flexie şi abducţie (ligamentele relaxate)
poate realiza o cursă totală de 100o .

circumducţia – este combinarea tuturor mişcărilor, însumarea lor.

6.6 Artroplastia soldului 
Este o interventie chirurgicala care presupune inlocuirea articulatiei normale cu una
artificiala, si aici ne referim atat la capul femurului cat si la cavitatea cotiloida apartinand osului
bazinului.  Este o interventie chirurgicala majora ce necesita indemanare din partea chirurgului
ortoped si a intregii echipe medicale ( anestezist, balneofizioterapeut etc) dar si cooperare si
rabdare din partea pacientului si a familiei acestuia.

Protezarea soldului are indicatie in mai multe afectiuni, dar cele mai frecvente sunt
fractura de col femural si coxartroza. De asemenea este indicata NACF, tumori, poliartrita
reumatoida. Scopul operatiei este de a scadea sau elimina durerile pe care pacientul le percepe la
nivelul soldului si coapsei, redarea mobilitatii articulatiei, dar si reluarea rapida a recuperarii,
mobilizarii si mersului pentru a putea prevenii complicatiile date de statul in pat: infectii urinare,
pneumonie, escare, trombaza venoasa.

Vom prezenta si dezbate pe rand protezarea soldului in cazul celor 2 afectiuni:

1.   Fractura de col femural

In acest caz putem vorbi despre 2 tipuri majore de inlocuire a articulatiei soldului si anume:

A) Hemiartroplastia de sold in care se inlocuieste doar partea femurala a articulatiei

soldului ( se scoate capul femural ) si care se poate realiza la rand-i in doua mari
feluri – Proteza Cervicocefalica – de tip Austin-Moore de regula – o metoda relativ
ieftina care se adreseaza pacientilor foarte batrani si tarati, mai putin cooperanti, dar
si cu inconvenientul ca are o durata de viata mai scurta.

 
 Proteza Bipolara-o varianta de hemiartroplastie mai moderna dar si mai costisitoare
in care componentele protezei sunt in intregime personalizate femurului operat, ea
fiind metoda de electie pentru o fractura de col femural la un pacient de peste 80 de
ani, tarat, care avea un sold normal inainte de producerea fracturii cu o speranta de
durata de viata a protezei mai lunga decat proteza de tip Moore.

B) Artroplastia totala de sold sau proteza totala de sold cu cele 2 mari variante: 

proteza totala necimentata pentru pacientii mai tineri si cea 
totala necimentata indicata pacientilor de 70-80 de ani tinand cont in fiecare
caz/situatie de starea generala a bolnavului, experienta echipei chirurgicale,
posibilitatile de ingrijire postoperatorie imediat si tardiv ale pacientului si nu in
ultimul rand de cat de cooperant este pacientul. In aceste 2 variante si costurile totale
sunt mai mari dar speranta de viata a protezei este de asemenea mai mare.

  2. Coxartroza

Boala degenerativa a articulatiei soldului caracterizata prin limitarea progresiva a

miscarilor soldului, insotita de dureri, de cauza variata sau necunoscuta. De regula in stadiile
operabile sunt afectate atat partea coxala a articulatiei adica cavitatea cotiloida cat si capul
femural care se articuleaza cu cavitatea cotiloida motiv pentru care amandoua trebuiesc inlocuite.

Exista 2 variante si anume protezarea soldului cu proteza totala necimentata sau cu

proteza totala cimentata.

Proteza necimentata realizeaza potrivirea dintre componentele sale si organismul

acceptor prin frecarea (pilirea)  cu freze (pile) care cresc progresiv in dimensiuni pana la
atingerea dimensiunii dorite in ceea ce priveste componenta acetabulara (coxala, cotiloidiana, a
bazinului) in fapt o hemisfera goala si articularea acesteia cu componenta femurala care
reprezinta o hemisfera ce se aplica unei tije  (pene) introdusa in interiorul femurului dupa o
prealabila pilire a acestuia (canalului femural ) cu ajutorul unor freze (pile) de dimensiuni
progresive pana la o potrivire cat mai buna.

In aceasta situatie contactul dintre os si proteza este direct osul crescand  in suprafata poroasa a
componentelor acetabulara (coxala) si femurala pana cand le fixeaza ferm. Miscarile sunt
asigurate de o bila metalica,( mai rar ceramica) care se roteste  in interiorul unei hemisfere goale,
cu dimensiuni corespunzatoare de plastic (mai rar din ceramica).

Proteza cimentata in mare parte este asemanator de introdusa (montata) cu diferenta ca realizarea
contactului si egalizarea/congruenta intre componentele protezei si organism  este mijlocita de un
ciment acrilic care fixeaza componentele de os. Indicatiile difera in sensul ca ea se adreseaza
pacientilor mai varstnici, cu sansa mai mica de deteriorare a montajului in cursul vietii.
Aceste 2 metode sunt mai scumpe atat in ceea ce priveste implantul (proteza propriu-zisa) cat si

spitalizarea si consumul de materiale sanitare si medicale.

CONCLUZII

Inlocuirea articulatiei soldului cu o proteza stopeaza procesul de degradare osoasa si

cartilaginoasa, opreste durerile si restabilileste mobilitatea articulara.

Beneficiile artroplastiei cu proteza de sold pot sumariza astfel:

 lipsa dureri
 restabilire și mobilitate a soldului
 abilitate de mers normal
 stoparea procesului de degradare al articulatiei si oaselor soldului