Elev: TĂUTH DARIA GABRIELA

Clasa a VIII-a A
Școala Gimnazială ”Grigore Moisil” Satu Mare
Materia : BIOLOGIE
Prof. Ionel Silaghi

REFERAT

Charles Darwin – părintele evoluționismului

1
 Charles Darwin a fost un om de știință britanic care a pus bazele evoluționismului si teoriei
selectiei naturale. Munca sa a schimbat radical modul în care omenirea s-a raportat la mediul
înconjurător, teoriile sale fiind preluate și în economie, etică sau sociologie.
Charles Darwin s-a născut în localitatea Shrewsbury, Anglia pe 12 februarie 1809,  într-o familie
înstarită și influentă. Tatăl său, Robert, era un medic din înalta societate, iar mama sa, Sussannah, era
fiica lui Josiah Wedgwood, fondatorul celei mai cunoscute fabrici de porțelan din Anglia. Bunicul lui
Charles, Erasmus Darwin, medic și filosof, este cunoscut pentru teoriile referitoare la moștenirea și
diferențierea speciilor; într-un fel ele au anticipat descoperirile nepotului.
Charles Darwin a început studiile școlare la Shrewsbury în anul 1817, la vârsta de 8 ani. Aici
învață mai slab decât sora sa, Caterina, însă avea alte preocupări cum ar fi realizarea unor colecții de
scoici, minerale, monede, sigilii poștale. Din anul 1818, Charles Darwin a urmat școala particulară a
lui Samuel Butler (teolog), tot la Shrewsbury, unde a învățat timp de 7 ani.
 Anii petrecuți în școala d-lui Butler și-i va aminti toată viața, scriind la bătrânețe în autobiografie
următoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru dezvoltarea inteligenței mele decât
școala d-lui Butler".
Pasiunea sa inițială de colecționar se amplifică. Continuă să adune minerale. Concomitent începe
să colecționeze insecte. Întocmirea în colecții a micilor viețuitoare nu era doar o activitate mecanică.
Îl interesau și denumirile animalelor colecționate. Astfel la vârsta foarte fragedă de numai 10 ani, a
ajuns să cunoască bine fauna împrejurimilor sale. Se preocupă de observarea vieții păsărilor după ce
citește o carte de ornitologie și îl interesează chimia, participând la experiențele efectuate de fratele
său mai mare, Erasmus. Continuă să fie pasionat de natură și devine un vânător pasionat la vârsta de
15 ani, când primește de la un unchi o pușcă de vânătoare. Charles Darwin își amintește despre tatăl
său ca fiind "cel mai înțelept dintre oameni".
2
 De asemenea, Charles Darwin îl considera pe tatăl său drept unul din cei mai buni cunoscători ai
sufletului omenesc. Cu toate acestea, este greu de înțeles cum Robert Darwin nu a putut să întrevadă
înclinațiile înnăscute ale fiului său Charles spre natură și nu spre activitățile ce se desfășurau în școala
din acea epocă. Nemulțumirea tatălui său creștea și până la urmă acesta îl retrage de la școală și îl
apostrofă spunându-i: "În afară de vânătoare, câini și prinderea șobolanilor, nu te interesează nimic în
viață; ai să fii o rușine pentru familie și pentru tine însuți". Cam așa și-a petrecut Darwin copilăria în
orașul natal, între obligațiile școlare, care nu-l atrăgeau deloc și pasiunea pentru natură la care nu va
renunța întreaga viață.
În octombrie 1825, la presiunile tatălui, își începe studiile la Facultatea de medicină din Edinburg.
Deoarece la vremea aceea operațiile se făceau fără anestezie, Charles a înțeles că medicina nu era
chemarea lui. De altfel, în repetate rânduri se declara dezgustat de orele de disecție pe cadavre. Tatăl
a fost de acord cu transferul la Facultatea de teologie de la Christ College din Cambridge. Dar nici
această schimbare n-a fost pe placul lui Charles. Pe el îl interesau doar botanica și geologia, și acestea
nu aveau nimic în comun cu teologia. Nevoia concentrării asupra acestor domenii i-a fost satisfăcută
odată cu transferul la Plinian Natural History Society în 1826, unde a început studierea botanicii.
Reverendul John S. Henslow, profesor de botanică, l-a îndrumat până în anul 1831, când a obținut
diploma. În același an, Robert Fitzroy, cunoscut naturalist, făcea pregătiri pentru o expediție
științifică ce trebuia să ajungă în Țara de Foc, Chile, Peru și Insulele Galapagos. Henslow l-a
recomandat pe Darwin, ca pe un tânăr botanist cu aptitudini de colectare și clasificare excepționale.
Astfel, la 27 decembrie 1831, la varsta de 22 de ani, la propunerea botanistului Henslow, tânărul
Charles Darwin pornește, în calitate de naturalist”, într-o călătorie în jurul lumii la bordul vasului
Beagle al cărui căpitan era Fitz-Roy. Darwin a stat doar 18 luni la bordul navei, restul l-a petrecut în
junglele braziliene, în Munţii Anzi şi bineînţeles pe Insulele Galapagos, unde a pus bazele
principiului de selecţie naturală. A devenit fascinat de bogăţia pădurilor tropicale, care, după părerea
sa, contrastau cu natura rea a omului. Dar Darwin recunoştea că natura are propriul său rău, în forma
paraziţilor şi a prădătorilor.
Acest voiaj nu a fost important pentru Darwin doar din punct de vedere ştiinţific, aici, Charles a
văzut o formă a societăţii umane instabilă, total străină de ce cunoştea până atunci. Genocidul, sclavia
şi alte atrocităţi l-au dezgustat pe tânărul naturalist, ajungând un adept înverşunat pentru abolirea
sclaviei. Descoperirile sale de fosile au ridicat multe întrebări, scoţând la iveală oase de mamifere de
dimensiuni mari în Bahia Blanca şi Portul St Julian. Aceste descoperiri l-au împins să îşi imagineze o

3
lume primordială dominată de astfel de bestii şi să încerce să găsească o explicaţie pentru dispariţiile
lor.
A mai observat că relieful era într-o continuă schimbare, văzând că Munţii Anzi sunt în creştere -
lucru confirmat ulterior. Darwin a adoptat poziţia lui Lyell, care susţinea că mişcările cumulate şi
uniforme ale Pământului au determinat aceste schimbări.
La sfârşitul expediţiei, în septembrie1835, pe drumul de întoarcere, a ajuns în Galapagos. Este un
complex de insule vulcanice, cu iguane marine şi ţestoase gigantice. A notat în jurnalul său că speciile
de mierle diferă pe patru insule. Deşi şi alte specii erau diferite în funcţie de insulă, Darwin nu a
acordat o atenţie deosebită acestui detaliu.
S-a întors prin Noua Zeelandă, apoi Australia, apoi Oceanul Indian. La sfârşitul voiajului, Darwin
avea un jurnal de 770 de pagini şi 1.750 de pagini de notiţe, 12 cataloage cu 5.436 de desene care
ilustrau oase, piele şi carcase. Mai mult, a rămas cu o serie de întrebări: dacă mierlele de pe
Galapagos reprezentau o varietate produsă natural? Cum a dispărut leneşul gigantic? S-a întors acasă
cu suficiente probleme cât să-l ţină toată viaţa.
Expediția a durat durat aproape cinci ani (1831-1836), timp în care a realizat o mulțime de studii
și investigații geologice și naturiste. Și-a notat cu lux de amănunte toate observațiile și concluziile
teoretice corespunzătoare. În tot acest timp, Darwin a adunat vaste informații de ordin geologic,
paleontologic, botanic, etnografic etc. Aceste informații nu l-au ajutat doar la elaborarea teorie
evoluționiste, ci și la alte teorii precum mișcarea scoarței terestre, formarea recifilor coraligeni sau a
insulelor vulcanice.
Cercetările amănunțite pe care le-a efectuat asupra speciilor de animale și fosilelor au constituit
punctul de plecare în scrierea cărților „Originea speciilor” și „Originea omului și selecția sexuală”.
Expediția a avut însă un impact puternic asupra sănătății lui Charles. Febra pe care a contractat-o în
Argentina în 1833, maladia Chaga de care s-a îmbolnăvit în America de Sud, ca și răul de mare de
care suferea, au dus la agravarea stării sale de sănătate în următorii ani. Darwin s-a împrietenit cu cel
mai mare geolog al epocii sale, Chales Lyell, creatorul teoriei despre procesul treptat de evoluție al
Pământului. În urma discuțiilor cu acesta, Darwin a tras concluzia că speciile au suferit în timp o
dezvoltare asemănătoare cu cea a Pământului. Reverendul Henslow a făcut cunoscute o parte din
fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebri ai timpului, astfel încât, la data
ancorării vasului Beagle în Anglia, era deja celebru în cercurile științifice britanice.

4
Odată cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-și formuleze în minte
teoria, pe care la vremea aceea o considera singura viabilă. Conform acestei teorii, speciile evoluează
neîncetat, adică sunt supuse în timp unor transformări treptate, de la formele mai simple la cele
complexe. Prin urmare, strămoșii tuturor formelor vii de astăzi ar fi fost organisme monocelulare.
Rezultatele călătoriei pe corabia „Beagle” pot fi rezumate astfel:
1. a realizat observații şi a acumulat date geologice (în special pe insulele oceanice şi în
America de Sud). Aceste observații l-au convins despre justețea afirmațiilor compatriotului său
Ch. Lyell referitor la schimbarea continuă a suprafeței terestre sub acțiunea factorilor externi şi
interni, expuse în lucrarea „Principii de geologie”. Vom menționa că Charles Darwin a luat cartea lui
Lyell în călătoria sa în jurul lumii. Datele geografice acumulate despre aranjarea ordonată a straturilor
pământului îl fac să respingă „teoria catastrofelor”, susținută de mulți savanți. (Autorul teoriei
catastrofelor este considerat savantul francez George Cuvier (1769-1832), care îşi expune ideile
principale în lucrarea „Discurs asupra revoluŃiilor suprafeței globului” (1812)).
2. a efectuat observații şi a acumulat date paleontologice (în special în America de Sud – Țara
Focului). Aceste observații i-au sugerat idei despre originea comună a animalelor fosile şi a celor
contemporane în funcție de factorii mediului extern.
3. a realizat observații şi a acumulat date geografice (în special în arhipelagul Galapagos, situat
la 800-900 km de litoralul Americii de Sud, şi în Australia).
Aceste observații i-au permis să releve legitățile răspândirii organismelor după zonele geografice.
Charles Darwin a explicat diversitatea grupelor de animale (originea comună a 13 specii de centițe
de pe insulele arhipelagului Galapagos, care se deosebesc după forma ciocului) şi formarea
grupelor endemice de animale (existența animalelor marsupiale ca rezultat al izolării geografice a
continentului australian). Charles Darwin a observat mecanismul evoluției speciilor în selecția
naturală, idee prezentată în 1832, schițată apoi în 1842 şi expusă mai amănunțit în 1844. Însă
lucrarea lui de bază „Originea speciilor prin selecția naturală sau supraviețuirea celui mai apt în lupta
pentru existență” a apărut mai târziu – abia la 24 octombrie 1859.
Darwin a amânat intenționat publicarea teoriei, deoarece aceasta contesta din punct de vedere
științific că ar fi existat un Dumnezeu care ar fi creat totul de la bun început. Teoria susține că omul și
maimuțele au un strămoș comun, fapt pentru care a fost criticat și acuzat de ateism. Totuși, în ciuda
faptului că intrase în conflict direct cu numeroșii credincioși, Darwin a fost susținut de lumea
știintifică, fapt ce a permis ca evoluția speciilor și selecția naturală să fie in cele din urma
recunoscută. 
5
 Charles Darwin şi-a dezvoltat ideile evoluționiste în lucrările sale ulterioare: „Variația animalelor
domestice şi a plantelor de cultură” (1869), „Originea omului şi selecția sexuală” (1871).

Ideile principale ale darwinismului sunt următoarele:

1) explică evoluția organismelor ca rezultat al dezvoltării lor istorice, adică „evoluția este continuă
şi nu se dezvoltă pe un plan anumit”;
2) elaborează concepția forțelor motrice ale evoluției lumii organice (variabilitatea, ereditatea,
selecția naturală în lupta pentru existență);
3) explică legitățile şi căile posibile ale evoluției organismelor (divergența, convergența);
4) demonstrează posibilitatea reglării (prognozării) proceselor evolutive.
Odată apărut ca teorie, darwinismul şi-a îndeplinit misiunea sa istorică, şi anume:
- a contribuit la formarea concepției materialiste (ştiințifice) despre lume;
- a combătut ideile fixiste despre crearea lumii organice;
- a determinat dezvoltarea diferitelor discipline biologice, cum ar fi paleontologia, embriologia,
fiziologia, anatomia, sistematică, selecția etc.

Charles Darwin a murit la 19 aprilie 1882, lăsând o moştenire pentru întreaga umanitate. Efectele
gândirii acestui om au schimbat fundamental felul în care ne înţelegem. Dacă Galilei şi Copernic au
scos lumea omului din centrul universului, Darwin a scos omul din centrul lumii. Schimbarea
continuă şi astăzi, unde, în unele ţări, teoria evoluţiei nu este nici măcar în curicula şcolară, deşi pe
baza teoriei au putut apărea o serie de domenii precum genetica, bacteriologia şi medicina modernă.
Datorită lui Darwin ştim astăzi să eliminăm bacterii şi virusuri şi să înţelegem efectele pe care
schimbările climatice le pot avea asupra speciilor.

Ca recunoaștere a valorii sale, Darwin a fost unul din cele cinci persoane care, în secolul al XIX-lea,
după deces, au fost comemorate prin doliu național și a fost înmormântat la Westminster Abbey,
alături de John Herschel și Isaac Newton.