Unitatea de învățare nr.

10

Organele de control ale societăților comerciale.

Prevederi specifice altor forme de societate (SNC, SCS, SCA)

Cuprins

1. Organele de control ale societății comerciale

1.1. Aspecte specifice cu privire la organele de control ale societăţii pe acţiuni
1.1.1. Controlul exercitat de cenzori
1.1.2. Controlul exercitat de auditorii financiari
1.2. Aspecte specifice legate de controlul activităţii societăţii cu răspundere
limitată
2. Prevederi speciale aplicabile celorlalte forme de societăți comerciale
2.1. Societăţile comerciale în nume colectiv
2.2. Societăţile comerciale în comandită simplă
2.3. Societăţile comerciale în comandită pe acţiuni

Conținut

1. Organele de control ale societăţii comerciale

Activitatea de control a situaţiei societăţii şi a implementării exacte şi întocmai de

către administratori a deciziilor luate de asociaţii/acţionarii societăţii poate fi realizată atât de
către asociaţi/acţionari cât şi de către un organ special, numit în acest sens, care va raporta
numai asociaţilor/acţionarilor societăţii. Administratorii sunt obligaţi să pună la dispoziţia
acestui organ toate documentele legate de administrarea şi gestiunea societăţii. Această
activitate de control este exercitată de regulă de către cenzori sau auditorii financiari, iar în
cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată cu mai puţin de 15 asociaţi sau a
societăţii în comandită simplă ori în nume colectiv de către asociaţi, direct sau prin
împuterniciţi speciali în acest scop.
Rapoartele organelor de control sunt imperativ a fi prezentate pentru aprobarea
situaţiilor financiare, constituind parte integrantă a acestora împreună cu rapoartele
administratorilor.
Principiile specifice de control a activităţii societăţii pot fi stabilite atât de către
asociaţi/acţionari în actele constitutive ale societăţii cât şi ulterior prin decizii ale adunărilor
generale. Deoarece aceste atribuţii reprezintă un important interes în vederea protejării
securităţii circuitului comercial, legiuitorul a impus principii specifice şi cerinţe speciale cu
privire la calităţile şi calificările pe care aceste persoane trebuie să le îndeplinească impunând
norme specifice pentru fiecare tip de societate în parte.

1.1. Aspecte specifice cu privire la organele de control ale societăţii pe acţiuni

Controlul şi supravegherea actelor şi operaţiunilor administratorilor este exercitat în

mod diferit, în funcţie de forma societăţii comerciale, de implicarea statului în societatea
comercială respectivă, precum şi în funcţie de sistemul de ţinere a evidenţei contabile pe care
l-a adoptat societatea respectivă. Persoanele cu drept de control pot fi :
- acţionarii;
- cenzorii;
- auditorii interni
- auditorii financiari;
- auditorii interni şi controlorii financiari preventivi.
Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse obligaţiei legale de auditare vor
fi auditate de către auditori financiari persoane fizice sau persoane juridice -, în condiţiile
prevăzute de lege.
Societăţile pe acţiuni care optează pentru sistemul dualist de administrare sunt supuse
auditului financiar.
Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului
financiar, potrivit legii sau deciziei acţionarilor, nu vor avea obligaţia numirii a trei cenzori.
Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse auditului
financiar, potrivit legii sau deciziei acţionarilor, vor organiza auditul intern potrivit normelor
elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit
legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acţionarilor va hotărî contractarea
auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz.
Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, înregistrează la registrul comerţului
orice schimbare a persoanelor cenzorilor, respectiv a auditorului intern şi auditorului
financiar.

1.1.1. Controlul exercitat de cenzori

Conform Legii nr. 31/1990, în societăţile de capitaluri şi, dacă acţionarii decid, şi în
societăţile cu răspundere limitată, dreptul de control aparţine unor persoane investite cu
atribuţii de control, cenzorii.

a. Calitatea de cenzor
Cenzorii pot fi acţionari sau neacţionari, cu excepţia a cel puţin unuia dintre ei, care
trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat sau terţ ce exercită profesia individual ori
în forme asociative (art. 161). Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat în
condiţiile legii sau expert contabil.
În vechea reglementare, cu caracter de ordine publică, legea cerea ca majoritatea
cenzorilor şi a supleanţilor să fie cetăţeni români, dar s-a renunţat la această prevedere în
prezent, pentru aceleaşi raţiuni ca şi în cazul administratorilor.
Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi, decad din mandatul lor:
- rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;
- persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de
cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate sau ai căror
angajatori sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă cu aceasta;
- persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator/membru al consiliului
de supraveghere/directoratului;
- persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această calitate, au
atribuţii de control în Ministerul Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu excepţia
situaţiilor prevăzute expres de lege.

b. Desemnarea cenzorilor. Numărul cenzorilor. Durata funcţiei.

Cenzorii se aleg la început de adunarea constitutivă, fiind menţionaţi în actul
constitutiv.
Societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni vor avea trei cenzori şi trei supleanţi,
dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul
cenzorilor trebuie să fie impar.
Durata mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.
Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin actul constitutiv sau
de adunarea generală care i-a numit.

c. Drepturile şi obligaţiile cenzorilor

Cenzorii sunt obligaţi:
- să supravegheze gestiunea societăţii;
- să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanţă cu
registrele;
- să verifice dacă registrele societăţii sunt regulat ţinute;
- să verifice dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru
întocmirea situaţiilor financiare;
- să facă un raport amănunţit adunării generale un raport cu privire la toate verificările
efectuate şi asupra propunerilor pe care le vor crede necesare asupra situaţiilor financiare şi
repartizării beneficiilor; este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor în particular sau
terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului
lor;
 - să facă, în fiecare lună şi pe neaşteptate, inspecţii casei şi să verifice existenţa
titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societăţii sau au fost primite în gaj, cauţiune ori
depozit;
- să convoace adunarea ordinară sau extraordinară, când n-a fost convocată de
administratori;
- să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare, putând face să se insereze în ordinea
de zi propunerile pe care le vor crede necesare;
- să constate regulata depunere a garanţiei din partea administratorilor;
- să vegheze ca dispoziţiile legii şi ale actului constitutiv să fie îndeplinite de
administratori şi lichidatori;
- să aducă la cunoştinţa administratorilor neregulile în administraţie şi încălcările
dispoziţiilor legale şi ale prevederilor actului constitutiv pe care le constată; în cazurile mai
importante aceste încălcări vor fi aduse la cunoştinţa adunării generale.
Drepturile cenzorilor sunt:
- să aibă acces la documentele societăţii, pentru îndeplinirea mandatului lor;
- să obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor;

d. Modul de lucru al cenzorilor

Pentru verificarea situaţiilor financiare, cenzorii deliberează împreună; ei însă pot
face, în caz de neînţelegere, rapoarte separate, care trebuie prezentate adunării generale.
Pentru celelalte obligaţii impuse de lege, cenzorii pot lucra separat.
Cenzorii au obligaţia de a trece într-un registru special deliberările lor, precum şi
constatările făcute în exerciţiul mandatului lor.

e. Încetarea funcţiei cenzorilor

Mandatul cenzorilor încetează la expirarea duratei pentru care au fost aleşi, prin
renunţare sau revocare, prin deces sau la ivirea oricărei împiedicări legale sau fizice.
Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea generală, cu votul cerut la
adunările extraordinare.
În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare sau renunţare la mandat a unui
cenzor, supleantul cel mai în vârstă îl înlocuieşte.
Dacă, în acest mod, numărul cenzorilor nu se poate completa, cenzorii rămaşi numesc
alte persoane în locurile vacante, până la întrunirea celei mai apropiate adunări generale.
În cazul în care nu mai rămâne în funcţie nici un cenzor, administratorii vor convoca
de urgenţă adunarea generală, care va proceda la numirea altor cenzori.

f. Răspunderea cenzorilor. Acţiunea în răspundere.

Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt determinate de regulile mandatului.
Cenzorii trebuie să-şi exercite personal mandatul lor.
 In privinţa răspunderii cenzorilor, sunt aplicabile dispoziţiile legale privitoare la
administratori, inclusiv în ceea ce priveşte acţiunea în răspundere, având în vedere şi
prevederile art. 166 din Legea nr. 31/1990 care trimite ca şi în cazul administratorilor la
regimul mandatului.
Considerăm că şi în privinţa căilor de atac împotriva actelor cenzorilor este deschisă,
ca şi în cazul administratorilor, calea acţiunii în anulare, în măsura în care sunt nelegale sau
nestatutare.

1.1.2. Controlul exercitat de auditorii financiari

In conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999

privind activitatea de audit financiar, republicată în 2003 și modificată prin Legea nr. 26/2010
privind activitatea de audit financiar, prevederile art. 154-161 și 166 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale referitoare la cenzori, nu sunt aplicabile societăţilor comerciale
care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate. Cu toate acestea, adunarea generală ordinară a acţionarilor
unei societăţi, ale cărei situaţii financiare nu sunt supuse legii auditului financiar, poate
decide fie contractarea unui audit financiar fie numirea cenzorilor, urmând a fi aplicabile după
caz una din cele două reglementări.
Categoriile de societăţi comerciale ale căror situaţii financiare vor fi auditate potrivit
prevederilor ordonanţei de urgenţă pre-citată se stabilesc de către Ministerul Finanţelor
Publice în acord cu Programul de implementare a Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a 78/660 CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Cu toate acestea, societăţile comerciale care nu au obligaţia, potrivit legii, să aplice
Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a 78/660 CEE şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate pot opta pentru auditarea situaţiilor financiare în condiţiile
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999.

a) Calitatea de auditor financiar

Calitatea de auditor financiar de dobândeşte prin atribuirea acestei calităţi de Camera
Auditorilor Financiari din România, pe bază de examen, în situaţia în care candidaţii
îndeplinesc condiţiile de calificare şi experienţă profesională stabilite de Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999.
Auditorii financiari pot fi persoane fizice sau juridice.
Auditorii financiari sunt înscrişi în registrul auditorilor financiari, care este publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I-a, registru ce este actualizat anual.
Nu pot fi auditori financiari activi într-o societate comercială sau, dacă au fost
desemnaţi de adunarea generală a societăţii comerciale respective. decad din această calitate:
- rudele sau afinii până la gradul al patrulea inclusiv ori soţii administratorilor;
- persoanele care primesc, sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de auditor
financiar activ un salariu sau o remuneraţie de la administratori ori de la entitatea economică
auditată;
 - persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator, potrivit legii;
- persoanele care pe durata exercitării profesiei de auditor financiar activ au atribuţii de
control financiar în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii publice, cu
excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege;
- persoanele care se află în orice situaţie de natură să conducă la o situaţie de
incompatibilitate sau conflict de interese.

b) Desemnarea auditorilor financiari. Durata funcţiei

Desemnarea auditorilor financiari se face de adunarea generală, care stabileşte şi
durata mandatului acestora.

c) Drepturile şi obligaţiile auditorilor financiari

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului
activităţilor entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului
riscului, controlului şi proceselor de conducere a acesteia.
Activitatea de audit intern se va baza pe evaluarea riscurilor societăţii. Procesul de
evaluare a riscurilor va fi efectuat cel puţin anual.
Şeful executiv al auditului intern va raporta periodic adunării generale şi
administratorilor despre riscurile semnificative şi aspecte ale controlului şi conducerii, precum
şi alte probleme necesare sau solicitate de adunarea generală sau administratori.
Şeful executiv al auditului va informa adunarea generală a acţionarilor în cazul în care
consiliul de administraţie a decis să accepte riscurile semnificative raportate.
In cazul societăţilor care au audit financiar, situaţiile financiare anuale aprobate de
consiliul de administraţie, însoţite de raportul administratorilor pentru exerciţiul financiar
respectiv, se prezintă adunării generale însoţite de raportul auditorilor.

d) Încetarea funcţiei auditorilor financiari

Mandatul auditorilor financiari încetează prin revocare, renunţare, la intervenirea
unei situaţii de împiedicare fizică sau legală, precum şi la decesul sau încetarea
personalităţii juridice a auditorului financiar persoană juridică.

e) Răspunderea auditorilor financiari. Acţiunea în răspundere

Raportul juridic dintre societatea comercială şi auditorii financiari este de asemenea de
mandat
Pentru încălcarea de către auditorii financiari a prevederilor legale este atrasă
răspunderea lor administrativă, disciplinară (faţă de Camera Auditorilor Financiari din
România), civilă sau penală.
Auditorii financiari persoane juridice răspund, potrivit legii, în calitatea lor de membri
ai Camerei Auditorilor Financiari din România, dacă unul dintre acţionari, administratori sau
angajaţi, care nu are calitatea de auditor, va interveni în exercitarea independentă a profesiei
de auditor astfel încât să prejudicieze independenţa persoanelor fizice care desfăşoară această
activitate în numele persoanei juridice.

1.2. Aspecte specifice legate de controlul activităţii societăţii cu răspundere

limitată

Controlul activităţii societăţii cu răspundere limitată este exercitat de către asociaţi sau
de către cenzorii numiţi de aceştia. În cazul societăţilor care au mai mult de 15 asociaţi,
numirea unui cenzor este obligatorie, iar administratorii societăţii sunt răspunzători pentru
menţionarea în Registrul comerţului a oricăror modificări legate de cenzorii sau auditorii
financiari ai societăţii.
De asemenea, în cazul în care societatea cu răspundere limitată îndeplineşte criteriile
prevăzute de lege pentru a avea situaţiile financiare anuale auditate, aceasta va trebui să
numească un auditor financiar calificat conform prevederilor legale în vigoare, renunţând la
numirea unui cenzor. De asemenea, în această situaţie a auditării situaţiilor financiare anuale
societatea este obligată să organizeze şi activitatea de audit intern.
Raporturile juridice dintre cenzori/auditori şi societatea comercială cu răspundere
limitată sunt cele aplicabile şi în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni.
Situaţiile financiare ale societăţii cu răspundere limitată sunt întocmite după aceleaşi
reguli ca şi cele aplicabile societăţilor pe acţiuni. Aceste situaţii financiare anuale odată
aprobate de către asociaţi sunt supuse obligaţiilor de publicitate prevăzute de lege şi anume,
depunerea la registrul comerţului în termen de 15 zile de la aprobare. Depăşirea cu mai mult
de 6 luni a acestui termen dă dreptul Oficiului Naţional al Registrului comerţului sau oricărei
persoane interesate să ceară dizolvarea societăţii.

2. Prevederi speciale aplicabile celorlalte forme de societăți comerciale

2.1. Societăţile comerciale în nume colectiv

Societatea comercială în nume colectiv care, din punct de vedere istoric reprezintă
cea mai veche forma de organizare a societăţilor comerciale, se caracterizează prin
răspunderea nelimitată a asociaţilor pentru obligaţiile societăţii. Cu toate acestea, răspunderea
asociaţilor este o răspundere subsidiară, în sensul că, în cazul neîndeplinirii de către societate
la termen a obligaţiilor asumate, creditorii sunt obligaţi să acţioneze mai întâi împotriva
societăţii şi numai în măsura în care aceasta nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii să acţioneze
împotriva oricărora dintre asociaţi pentru îndeplinirea acestor obligaţii.
În ceea ce priveşte relaţiile dintre asociaţi, răspunderea este solidară faţă de terţi dar
divizibilă între aceştia, în sensul că un asociat care a achitat o obligaţie a societăţii faţă de terţi
se poate întoarce către ceilalţi asociaţi pentru a fi dezdăunat, proporţional cu participarea
fiecăruia la capitalul social al societăţii.
Hotărârile judecătoreşti obţinute împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat.
În ceea ce priveşte formalităţile de constituire a societăţii în nume colectiv, legea nu
prevede limite minime sau maxime pentru contribuţia asociaţilor la capitalul social al
societăţii dar se prevede în mod expres că o astfel de societate nu se poate constitui cu mai
puţin de 2 asociaţi care vor semna în vederea constituirii societăţii atât un contract cât şi un
statut de societate ori un înscris unic - actul constitutiv, încheiate în formă autentică.
Firma societăţii în nume colectiv va cuprinde în mod obligatoriu cel puţin numele
unuia dintre asociaţi.
În ceea ce prieşte funcţionarea societăţii, asociaţii au fiecare dreptul de a reprezenta
societatea, fie împreună fie separat, după cum prevăd actele constitutive ale societăţii. Dacă
administratorii trebuie să lucreze împreună decizia acestora se va lua cu majoritate iar în caz
de divergenţă vor decide asociaţii reprezentând majoritatea absolută a capitalului social.
Administratorii societăţii în nume colectiv sunt numiţi numai dintre asociaţi cu
excepţia cazului în care actele constitutive prevăd altfel. Numirea şi revocarea
administratorilor se face cu majoritatea absolută a capitalului social.
Asociatul care are într-o anumită operaţiune interese contrare faţă de cele ale societăţii
este obligat să nu ia parte la deliberările sau deciziile luate cu privire la acea operaţiune, sub
sancţiunea obligării sale la plata daunelor provocate societăţii dacă fără votul său nu s-ar fi
obţinut majoritatea cerută.
Asociaţii societăţii în nume colectiv nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere
nelimitată, la alte societăţi comerciale concurente sau având acelaşi obiect de activitate fără
consimţământul celorlalţi asociaţi. Sancţiunea pentru încălcarea acestei obligaţii o reprezintă
posibilitatea excluderii asociatului respectiv sau să se ceară daune de la acesta ori să se ceară
punerea la dispoziţie a beneficiilor astfel realizate, considerându-se că a lucrat pe contul
societăţii.
Aporturile la capitalul social al societăţii pot consta şi în aporturi în natură, aportul în
numerar fiind obligatoriu. Aporturile în creanţe urmează regimul general al acestui tip de
aporturi prevăzut de lege.
Situaţiile financiare anuale ale societăţii în nume colectiv trebuie să fie aprobate de
majoritatea capitalului social, majoritate care va aproba de asemenea, şi declanşarea unor
acţiuni în răspundere a administratorilor.
Cesiunea aportului la capitalul social - a părţilor de interes - este posibilă numai dacă
a fost prevăzută în mod expres în actul constitutiv al societăţii iar cedentul şi cesionarul rămân
în continuare obligaţi pentru ceea ce cedentul mai datorează societăţii din aportul său la
capitalul social.

2.2. Societăţile comerciale în comandită simplă

Societatea în comandită simplă se caracterizează prin existenţa a două tipuri de

asociaţi, respectiv, asociaţii comanditari şi asociaţii comanditaţi. Asociaţii comanditari
răspund doar în limita contribuţiei lor la capitalul social al societăţii pe când asociaţii
comanditaţi răspund nelimitat pentru îndeplinirea obligaţiilor societăţii.
Acestui tip de societate îi sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 31/1990 prevăzute
pentru societăţile în nume colectiv în ceea ce priveşte luarea deciziilor referitoare la numirea
administratorilor şi aprobarea situaţiilor financiare, conflictul de interese, liberarea aporturilor
în creanţe şi cesiunea aporturilor la capitalul social.
 În ceea ce priveşte asociaţii comanditaţi acestora le sunt aplicabile principiile
prevăzute de Legea nr. 31/1990 pentru societatea în nume colectiv în ceea ce priveşte limitele
dreptului de a ridica fonduri din societate pentru cheltuielile făcute, obligaţia de non
concurenţă şi răspunderea solidară şi nelimitată a acestora pentru îndeplinirea obligaţiilor
societăţii.
Administraţia societăţii este asigurată de persoane dintre asociaţii comanditaţi.
Comanditarul poate avea drept de reprezentare a societăţii doar în baza unei procuri speciale
pentru operaţiuni determinate , procură care se depune la registrul comerţului. În caz contrar,
comanditarul devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar pentru toate operaţiunile
societăţii efectuate de acesta.
Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a îndeplini servicii în administraţia
societăţii, acte de supraveghere putând participa la numirea administratorilor societăţii sau la
acordarea de împuterniciri administratorilor societăţii pentru operaţiunile ce depăşesc
împuternicirile date acestora conform actului constitutiv al societăţii.
Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a exercita controlul asupra activităţii
societăţii.

2.3. Societăţile comerciale în comandită pe acţiuni

Societăţile comerciale în comandită pe acţiuni prezintă aceleaşi caracteristici legate de

tipul şi răspunderea acţionarilor ca şi în cazul societăţii în comandită simplă dar, spre
deosebire de acest tip de societate capitalul social al acestor societăţi este împărţit în acţiuni.
De principiu, prevederile legale stabilite pentru societăţile comerciale pe acţiuni sunt
aplicabile şi acestui tip de societăţi cu condiţia să nu contravină principiilor generale legate de
activitatea, drepturile şi obligaţiile acţionarilor comanditari şi/sau comanditaţi aşa cum sunt
acestea prevăzute pentru societatea în comandită simplă.
În ceea ce priveşte administrarea societăţii în comandită pe acţiuni, aceasta nu poate
alege sistemul de administrare dualist şi numai acţionarii comanditaţi pot fi administratori.