Studiu de caz din experiența

Centrului de Asistență Psihosocială a copilului și familiei AMICUL

Vreţi ca „ei” să mă omoare?

Comportamentul nefiresc al unui copil de 8 ani dintr-o suburbie a mun. Chişinău a alertat
specialiştii din şcoală care au semnalat cazul unei instituţii de protecţie a copilului. În urma
investigaţiilor, s-a contat că băieţelul este victima violenţei în familie, fiind neglijat de
mamă şi bătut cu cruzime de concubinul ei.

Cazul a fost depistat cu ajutorul psihologului şcolii. „Chiar din primele zile de școală, Andrei
nu a vrut să stea în bancă, de rând cu ceilalţi copii. Cât durau lecţiile, el stătea pitit sub
bancă. La cererea învăţătorului, îşi făcea temele, însă nu răspundea la întrebări şi nu
comunica cu nimeni. Era violent cu colegii săi şi nu permitea nimănui să se apropie de el.
Acest comportament a pus-o în gardă pe diriginta clasei, care a anunţat directoarea. „Astfel,
cazul a ajuns la mine”, ne-a povestit psihologul şcolii. „Atunci când se simţea în pericol,
băiatul scotea nişte sunete ciudate, se ascundea sub scaune, nu permitea nimănui să se
apropie. A trecut mai mult timp până când Andrei a recunoscut că este bătut în familie, de
concubinul mamei sale. Ne-a pus în gardă şi faptul că băiatul a venit pentru prima dată la
scoală la vârsta de opt ani.” Psihologul instituţiei de învăţământ a raportat cazul Centrului
de asistenţă psiho-socială a copiilor supuşi abuzului „Amicul” din Chişinău. Urmând
procedura legală, specialiştii de la „Amicul” au luat legătura cu autoritatea tutelară -
Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului din mun. Chişinău.

Cadrele didactice pot ajuta copiii abuzaţi şi neglijaţi

Profesorii şi educatorii sunt cei care interacţionează zilnic cu copiii. Acest lucru le permite
să depisteze mai uşor copiii care suferă în urma abuzului sau neglijării în familie. Din acest
motiv, cadrele didactice au un rol extrem de important în sistemul naţional de referire a
cazurilor de violenţă asupra copilului, alături de medicii de familie.

„Este foarte important ca atunci când află despre un abuz, persoanele care se află în contact
permanent cu copiii să nu se limiteze doar la intervenţia lor, ci să sesizeze toate organele
competente pentru rezolvarea problemei”, spune Rodica Corețchi-Mocanu, manager al
Centrului „Amicul”, un serviciu care acordă asistenţă complexă copiilor supuşi abuzului şi
neglijării, având o experienţă de 10 ani în domeniu. Printre indicatorii abuzului şi neglijării
sunt şi scăderea capacităţii de studiu sau devierile de comportament, ca în cazul lui Andrei.
 Studiu de caz din experiența
Centrului de Asistență Psihosocială a copilului și familiei AMICUL

Unde pot fi raportate cazurile de abuz?

În cazurile de abuz grav asupra copilului, cu urme de violentă pe corp, va fi anunţat, în
primul rând, Serviciul de Urgenţă, medicul din instituţia de învăţământ sau medicul de
familie. La fel, cazul trebuie semnalat poliţistului de sector sau Comisariatului de poliţie din
sectorul sau raionul respectiv, pentru a înlătura agresorul, iar copilul să fie protejat de un
eventual abuz.

Foarte important este specialistul în protecţia drepturilor copilului din cadrul Direcţiei
raionale/municipale de învăţământ, iar în cazul mun. Chişinău - specialistul de la Direcţia
municipală pentru protecţia drepturilor copilului. Intervenţia acestuia este necesară pentru
a clarifica soarta de mai departe a copilului.

Nu în ultimul rând, cazul poate fi referit unei organizaţii neguvernamentale care se ocupă
de combaterea violentei copiilor, cum s-a procedat în cazul lui Andrei. Astfel, psihologul
şcolii a anunţat Centrul „Amicul” care, la rândul său, a făcut cunoscută situaţia băiatului
Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului.

„Crescut” de bunică şi „educat” de concubinul mamei

„Dacă nu-l luaţi, îl omor!” - acestea au fost cuvintele cu care agresorul lui Andrei -
concubinul mamei copilului - i-a întâlnit pe specialiştii din echipa multidisciplinară, atunci
când aceştia s-au deplasat la domiciliul copilului, pentru evaluarea situaţiei. Astfel, organele
de resort au depistat că, sistematic, „pentru a-l educa”, copilul era bătut cu cruzime de
bărbat cu un fir de cupru, pus în trei, sau era dezbrăcat şi alungat afară din casă. Mama
copilului nu intervenea niciodată pentru a-i lua apărarea. Familia trăia într-o vagonetă de la
marginea satului.

Ancheta cazului a arătat că, de la o vârstă fragedă, băiatul a fost lăsat în grija bunicii care l-a
neglijat completamente. Copilul nu a mers niciodată la grădiniţă, nu s-a aflat niciodată în
preajma oamenilor, petrecându-şi cea mai mare parte de timp în pădure, întrucât casa
bunicii se afla la marginea satului. Specialiştii afirmă că izolarea şi maltratarea sistematică
au determinat comportamentul nefiresc al copilului.

„În momentul intervenţiei noastre, am constat că Andrei nu putea stabili contacte sociale,
era foarte violent, mai ales atunci când cineva încerca să se apropie de el, nu permitea
nimănui să-l privească în ochi şi se liniştea numai atunci când îşi dădea seama că persoana
respectivă nu prezentă nici un pericol”, a mai spus Rodica Corețchi-Mocanu.
 Studiu de caz din experiența
Centrului de Asistență Psihosocială a copilului și familiei AMICUL

Decizia pe acest caz a fost unanimă: copilul trebuie să fie luat imediat din familie şi plasat
într-un mediu unde să fie în siguranţă, în afara oricărui pericol. Mama copilului riscă să fie
lipsită de drepturile părinteşti, mai ales că s-a constatat că dânsa mai mare un copil pe care
nu l-a văzut de cinci ani si nici nu ştie unde se află la moment.

O viaţă nouă
În prezent, Andrei se află într-un centru de plasament temporar unde i se acordă asistenţă
complexă. Potrivit specialiştilor de la centru, copilul a reacţionat foarte bine la noul
ambient, se simte bine, iar pronosticurile de viitor sunt promiţătoare. Dacă, în primele zile,
copilul era violent cu cei care încercau să se apropie de el, acum el permite chiar să fie
sărutat de cei care îi arată dragoste şi compasiune.

Copilul beneficiază de asistenţă psihoterapeutică la centrul „Amicul”. Psihologul a

descoperit că el desenează foarte bine şi o face cu multă plăcere. Deocamdată, Andrei nu
vrea să vorbească şi nici nu doreşte ca cineva să-i amintească de familia sa. Mama lui nu l-a
vizitat şi nici nu s-a interesat de soarta lui de mai departe. La rândul său, Andrei li se
adresează cu „ei”.

Atunci când a fost întrebat dacă doreşte ca familia lui să fie invitată la matineul de Anul
Nou, copilul a răspuns: „Vreţi ca ei să mă omoare?”…

Medicul poate salva nu doar trupul, ci si sufletul unui copil abuzat

La doar opt ani, Anatol a reuşit să cunoască viaţa în toată durerea ei: vagabonda împreună
cu mama lui, care îl bătea foarte tare, ca să mănânce trebuia să fure, iar şcoala era un loc pe
care nu-l cunoştea. Şi, de parcă acestea nu erau de ajuns, mama era o alcoolică cronică, care
nu se mai trezea din beţii, cu scandaluri interminabile şi un du-te-vino nesfârşit al
concubinilor ei.

Aceeaşi soartă, posibil că, îl aştepta si pe Artur, fratele său de doar patru luni, dacă nu
intervenea medicul de familie. Deplasându-se la domiciliu pentru efectuarea obişnuitului
control bebeluşului din familie, medicul a rămas stupefiat de ceea ce a văzut. Micuţului nu i
se acorda nici o atenţie, iar Anatol avea pe corp urme de violenţă. Întrebat ce s-a întâmplat,
el a mărturisit că mama era cât pe ce să-l stranguleze, motiv pentru care el a fost nevoit să
doarmă în stradă. Intervenţia a fost imediată. Medicul a sesizat Centrul AMICUL care, la
rândul său, a anunţat Serviciul de urgentă din cadrul Direcţiei municipale pentru protecţia
drepturilor copilului.

Intervenţia specialiştilor din cadrul sistemului de referire i-a salvat pe cei doi fraţi
 Studiu de caz din experiența
Centrului de Asistență Psihosocială a copilului și familiei AMICUL

Intervenţia în cazul celor doi fraţi, Anatol si Artur, a presupus implicarea asistentului social
al Centrului AMICUL, a asistentului social din cadrul Direcţiei municipale pentru protecţia
drepturilor copilului, a unui reprezentant al Serviciului de Urgentă din cadrul Direcţiei
municipale si a medicului de familie care a raportat cazul.

Deplasându-se la domiciliu, specialiştii au depistat că copiii erau singuri acasă. Întrebat

unde este mama la moment, Anatol a zis că a mers la serviciu, ea fiind servitoare pe undeva.
Specialiştii au decis să se deplaseze la adresa indicată, dar au întâlnit-o pe drum. Femeia
era în stare de ebrietate si avea vânătăi sub ochi.

În momentul intervenţiei, Anatol avea semne de abuz fizic pe corp, provocate de mama sa,
care l-a maltratat fiind în stare de ebrietate. Întrebat de ce doarme în stradă, fură şi
cerşeşte, băiatul a spus că este nevoit s-o facă, deoarece nu vede altă ieşire din situaţie.
Atunci când mama si concubinul ei vin acasă, el e nevoit să se adăpostească undeva în altă
parte, pentru a evita un eventual abuz fizic.

„În urma vizitelor la domiciliu, cadrele medicale nu pot să nu observe care este situaţia în
familia respectivă. Medicul vede dacă copilul este neglijat, abuzat, dacă nu este tratat
corespunzător. În acest fel, până la vârsta de un an, anumite lucruri pot fi prevenite.
Important e ca situaţia să nu fie raportată doar la centrul medicilor de familie, ci şi la
specialiştii responsabili de protecţia drepturilor copilului, în scopul găsirii unei soluţii
referitor la soarta de mai departe a copilului - victimă. Ba mai mult chiar, cadrele medicale
pot să prevadă care va fi soarta copilului încă atunci când acesta este în burta mamei.
Intervenţia medicului ar putea anticipa un posibil abuz dacă el raportează din start
specialiştilor pentru protecţia drepturilor copilului faptul că viitoarea mamă vine dintr-o
familie social vulnerabilă, are un comportament imoral, etc. Astfel, prin ajutoare materiale,
suport psihologic, abuzul poate fi prevenit.”, a declarat Mariana Ianachevici, „Terre des
Homes”.

Care sunt obligaţiile medicului ce a identificat un caz de abuz?

Identificând un copil bătut, în timpul controlului medical efectuat la Centrul medicilor de
familie, la scoală, sau, în cazul unui copil mic, la domiciliul acestuia, medicul care a
descoperit leziunile este obligat, în primul rând, să acorde asistenţa medicală necesară.
După aceasta, va face o înscriere în carnetul de sănătate despre starea fizică a micului
pacient şi acuzele lui, va nota în detalii leziunile depistate şi data zilei în care a avut loc
consultul.

„Din păcate, de multe ori la această etapă şi se termină intervenţia cadrelor medicale, fără
ca situaţia copilului să ajungă în atenţia celorlalţi specialişti din cadrul sistemului de
 Studiu de caz din experiența
Centrului de Asistență Psihosocială a copilului și familiei AMICUL

referire. Obligaţia cadrelor medicale este ca atunci când află despre un caz de violentă, să
nu se limiteze la înlăturarea problemei doar din punct de vedere medical. Un copil abuzat
are nevoie de o intervenţie cu mult mai largă, cum ar fi reabilitarea psihologică, asistenţa
juridică, etc.”, a specificat Rodica Corețchi - Mocanu, manager la Centrul „Amicul”.

După ce au fost acordate primele îngrijiri medicale, cazul trebuie semnalat celorlalţi
specialişti din cadrul sistemului de referire. Primul ar fi poliţistul de sector sau
Comisariatul de Politie. Tot atunci trebuie anunţat si specialistul în protecţia drepturilor
copilului din cadrul Direcţiei raionale asistenţă socială şi protecţie a familiei, în cazul
municipiului Chişinău – specialistul de la Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor
Copilului, pentru a se decide soarta de mai departe a acestui copil.

Raportarea cazurilor de abuz – stipulată prin lege

Cazul celor doi fraţi este unul din puţinele cazuri, care a fost raportat de un cadru medical.
Potrivit datelor statistice ale Centrului AMICUL, numărul de raportări venite din partea
medicilor este încă destul de mic. Astfel, pe parcursul anului 2006, la centru au fost
raportate trei cazuri, în 2007 – nouă cazuri, iar anul curent – doar două.

Tatiana Catană, expert naţional, jurist-consultant al CNPAC consideră că legea în vigoare

referitor la raportarea situaţiilor de abuz si violenţă în cazul copiilor are nevoie de
îmbunătăţiri. „Conform ordinului comun al Ministerului Sănătăţii si al Ministerului
Afacerilor Interne nr.83/92 din 30.03.1998 „Despre măsurile de îmbunătăţire a acţiunilor
comune dintre instituţiile medicale si organele afacerilor interne” instituţiile medicale
traumatologice si cele de urgenţă sunt obligate să raporteze cazurile de abuz faţă de copii
forţelor de ordine. Acest lucru nu se referă, însă şi la restul instituţiilor medicale.”

Acelaşi fapt îl găsim confirmat si în studiul UNICEF „Răspunsul statului la cazurile de

violentă fată de copii”. Actele normative cu privire la copii care există nu conţin
reglementări speciale sau specifice nici cu privire la prevenirea, nici cu privire la abordarea
cazurilor de violenţă faţă de copii. Orice reguli utilizate sunt deduse din alte acte legislative,
cum ar fi Codul Familiei, Codul de Procedură Penală etc. Prevederile acestor coduri includ
cerinţe generale, de exemplu, că „persoanele responsabile din instituţiile de învăţământ, de
tratament si de asistenţă socială, precum si orice persoană care deţine informaţii despre un
copil în dificultate trebuie să anunţe autoritatea tutelară. (Art. 114, aln.1, Codul Familiei) si
că „persoanele responsabile si alţi cetăţeni care cunosc un copil, a cărui viață si sănătate
este în pericol, ale cărui drepturi sunt încălcate, sunt obligaţi să anunţe autoritatea tutelară
despre acest lucru, să ia toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile legitime si
interesele copilului” (Art. 53, aln. 6 Codul Familiei).
 Studiu de caz din experiența
Centrului de Asistență Psihosocială a copilului și familiei AMICUL

În momentul intervenţiei, specialiștii au decis ca Anatol si Artur să fie luaţi din familie. În
prezent, copii se găsesc într-un centru de plasament temporar. Potrivit asistentului social
din cadrul Centrului AMICUL, Anatol are rezultate deosebite, s-a integrat de minune în noul
său colectiv, cu toate că se găseşte acolo de scurt timp. La moment băiatul aşteaptă decizia
organelor de protecţie a drepturilor copilului, sperând la o soartă mai bună, atât pentru el
cât si pentru frăţiorul său.

Svetlana a reuşit să se integreze în noua ei „familie” de la centrul de plasament. Uneori, îi

mărturiseşte psihologului că-i este dor de mama şi de fraţii săi. Fetiţa şi-a îmbunătăţit
reuşita şcolară şi a început să comunice mai uşor cu străinii. Urmând procedura, Direcţia
pentru Protecţia Drepturilor Copilului a început să pregătească dosarul pentru decăderea
din drepturi a mamei sale.

RAPORTAŢI!
Dacă bănuiţi că un copil este victima unui abuz, sunaţi 022 75 88 05 sau scrieţi un
email: ajutauncopil@cnpac.org.md

************