MASURI TERAPEUTICE DE PRIM AJUTOR IN DEGERATURI

Notiuni introductive
Degerăturile sunt afecţiuni produse prin acţiunea directa a frigului, acţiune brutală şi prelungită la o
temperatura inferioară celei de 00 C exercitată în anumite condiţii asupra tegumentelor.
Cauze:
- Expunerea tegumentelor neprotejate la o temperatura sub -50C sau expunerea la o temperatura moderat
scăzută, dar pe o perioadă îndelungată şi în prezenţa unor factori favorizanţi, cum ar fi:
 umiditatea, încălţăminte, îmbrăcămintea prea strâmtă,
 eforturi musculare epuizante, deshidratare eccentuată,
 boli vasculare periferice, ischemizante,
 afecţiuni generale grave: anemii, hepatite cornice, etilism cronic, subalimentaţie cronică, anoxia
de altitudine

Clasificarea degerăturilor
În funcţie de simptomatologie:
Gradul I: dermatita eritematoasă afrigore
Simptome: I fază – tegumente palide şi reci, durere, prurit, parestezii locale
II fază – eriteme difuze persistente însoţite de edeme locale, uneori pe zona afectată pot apărea
flictene de diferite mărimi pline cu lichid sero-citrin. După spargerea lor tegumentele se refac, rar pot apare
tulburări de cheratinizare ( cicatrizare). Poate rămâne locul respective cu sensibilitate la frig.
Gradul II:
I fază – eritem ce alternează cu cianoză
II fază – apariţia unor bule sanguinolente sau de formare a unor mici plăgi de gangrene uscată tegumentară
însoţită de dureri şi parestezii. În locul bulelor hematice sau după eliminarea tegumentelor gangranate se
formează ulceraţii superficiale care se vindecă greu şi cu formare de cicatrici.
Gradul III:
-debutează cu cianoză intense locală, urmată de instalarea unei gangrene ce interesează nu numai
tegumentele, ci şi structurile profunde.
Initial se formează o gangrenă uscată care se poate transforma într-o gangrene umedă de regulă prin
suprainfecţie.
Zona gangranată se elimină foarte greu, de cele mai multe ori, necesitând intervenţie chirurgicală, lăsând
uneori mutilaţii importante.

Degerăturile au localizare, de obicei la extremităţi sau pot fi asociate. Există şi la nivelul extremităţii
cefalice.
În funcţie de gravitatea leziunilor degerăturile sunt clasificate în patru grade:
Gradul I - eritem
- edem uşor
- prurit local
 Gradul II şi III – flictene, conţinut clar sau sanguinolent, care atunci când se sparg pun în evidenţă
tegumentul necrozat
Gradul IV –gangrenă uscată ischemică
Complicaţii frecvente:
- limfangite
- flegmoane
- gangrene umede
- tetanos
După vindecarea leziunilor cutanate în formele profunde rămân importante sechele cutanate.
În afara cicatricilor deformante sau mutilante, bolnavul prezintă unele tulburări neuro-negative şi vasculare,
locale care persistă uneori toată viaţa.
Unii din aceşti bolnavi rămân cu o sensibilitate vasculară la frig sau la temperaturi moderat scăzute, perfect
suportabile de persoane sănătoase.
Pe acest fond pot apărea arteriopatii obliterante.
Primul ajutor:
- introducerea bolnavului într-un loc adăpostit
- înlăturarea funcţiilor care înpiedică circulaţia
- încălzirea persoanei prin administrarea de lichide calde
- în formele uşoare încălzirea se poate realiza prin apropierea de un corp cu temperatură normală
- nu se recomandă consumul de alcool
- se face transportul bolnavului într-o unitate sanitară unde i se poate administra tratamentul medicamentos
La spital
- se administrează vasodilatatoare, antibiotice, analgezice
- se efectuează corticoterapie
- se efectuează profilaxia antitetanică
- tratament local: - dezinfecţie
- amputare (în cazuri grave)
- Nu este indicată fricţionarea cu zăpadă cu mâinile
- În cazul degerăturilor profunde nu se reîncălzeşte regiunea degerată la locul accidentului
Ideal este să se prevină degerăturile prin:
- moderarea consumului de alcool
- prin interzicerea fumatului
- prin exerciţii de mişcare pe perioada când o persoană esxpusă la frig

1) MĂSURI DE URGENŢĂ ÎN CAZ DE HIPOTERMIA

Degerătura şi îngheţarea generalizată sunt tulburări locale şi generale ale organismului prin acţiunea
locală sau generală a frigului. Degerătura este o suferinţă a întregului organism. Cauze favorizante: umezeală,
vând, îmbrăcăminte strâmtă şi umedă, anemie, tulburări circulatorii, debilitatea organismului, starea de ebrietate.
Cauze determinante: acţiunea îndelungată a frigului → expunere prelungită la frig. Cele mai expuse regiuni:
picioare, mâini, nas, urechi.
Clasificarea → în raport cu gravitatea leziunilor: Gradul I – paloare, tegumente reci, senzaţie de
furnicături, insensibilitate, durere, somnolenţă, agitaţie, apatie, delir, eritem cu evoluţie spre cianoză, edem,
hipotensiune, bradicardie. Evoluţie în 7-10 zile spre vindecare spontană cu descuamare. Gradul II – după 24-36
de ore apar flictene cu conţinut clar sau sanguinolent, edem. După 10-12 zile se detaşează flictena şi rămâne
escara superficială. Se vindecă fără sechele în câteva săptămâni. Gradul III – necroză interesând toată grosimea
tegumentului, cu aspect negru, uscat → gangrena uscată. Se detaşează după 2-3 săptămâni, lăsând o ulceraţie ce
se epitelizează în 2-3 luni. Gradul IV – gangrena uscată se infectează şi se transformă în cangrenă umedă. Se
manifestă la diferite profunzimi, uneori interesând şi osul. Evoluţia este de câteva luni. Se desprind părţile lezate
lăsând o ulceraţie ce se vindecă foarte greu.
Măsuri de prim ajutor în degerături. Adăpostirea victimei într-o incintă la temperatură de 5-100C.
Examinarea regiunilor afectate şi identificarea gradului degerăturii. Încălzirea regiunii afectate în funcţie de
gradul degerăturii: În degerături de gradul I → încălzirea regiunii prin contact direct cu căldura corpului până la
revenirea sensibilităţii în segmentul afectat. În degerături de gradul II, III şi IV → se face dezbrăcarea şi
descălţarea victimei şi se face dezgheţarea rapidă a extremităţilor degerate prin scufundare în apă la 40-42 0C,
timp de 15-20 minute. Este singura metodă de încălzire rapidă şi totală. Acoperirea regiunilor dezgheţate cu
pansament steril.
Observaţii! Dacă segmentul încălzit reîngheaţă prematur este aproape sigură pierderea lui. Încălzirea
corectă nu se poate realiza pe timpul transportului. Dacă se face încălzirea înaintea transportului este mai mare
posibilitatea infectării regiunii afectate.
ÎNGHEŢAREA GENERALIZATĂ. Când frigul acţionează timp îndelungat asupra organismului,
temperatura corpului scade sub 200C se produce congelarea. Când temperatura centrală scade la 280C se produc
modificări sistemice cu evoluţie succesivă în 3 faze: faza de excitaţie hipotermică, hipotermie paralitic, comă
hipotermică.
Compartimentele termice ale organismului. Compartiment central → organele toracice, organele
abdominale, sistemul nervos central. Compartiment periferic → tegumentul, masa musculară, oasele.
Modificări sistemice, succesive, datorate scăderii temperaturii centrale spre 280C. În faza de reacţie sau
excitaţie hipotermică: tremurături, tahicardie, tahipnee, tensiune arterială crescută, temperatura periferică scade
cu cca. 100c faţă de cea centrală. În faza de hipotermie paralitică temperatura centrală scade sub 350C. Astenie
musculară, hiporeactivitate, somnolenţă, bradicardie, bradipnee. Mobilizarea victimei poate produce moartea
rapidă prin mobilizarea sângelui periferic care determină scăderea temperaturii în compartimentul central. În
fază de comă hipodermică – se termină prin deces. Somnolenţă, apatie, comă. Victima adoarme şi moartea
survine în somn. Temperatura centrală scade sub 30-280C. Moartea albă – se produce prin fibrilaţie ventriculară,
stop cardiac.
Măsuri de urgenţă în îngheţarea generalizată. Se opreşte pierderea de căldură. Se administrează ceai
sau lichide fierbinţi, în prize dese. Se instituie resuscitarea cardio-respiratorie dacă s-a instalat stopul cardio-
respirator. Se transportă cât mai urgent la spital – cu mobilizări minime. În spital se urmăreşte prevenirea
şocului. Se combate durerea. Reîncălzirea se face cu apă la 40-42 0C. Prevenirea infecţiei prin administrarea de
antibiotice, profilaxia antitetanică cu ATPA. Se face reechilibrare hidroelectrolitică şi volemică. Se aplică
pansament steril pe plaga degerată. Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative.
Observaţii! NU se administrează substanţe vasodilatatoare, anticoagulante sau alcool. NU se fac fricţii,
nici măcar cu zăpadă. NU se aplică pomezi. NU se mobilizează şi nu se masează regiunile degerate. Reîncălzirea
se face progresiv. Se pot institui perfuzii cu Dextran. Se atenţionează pacientul asupra tratamentului
îndelungat.