Curs 1 introductiv

Sănătatea mintală = O stare de bine în cursul căreia persoana este capabilă să-și utilizeze calitațile, poate
face față stresului normal al vieții, poate lucra productiv și poate aduce o contribuție sieși ori comunității

Indicatori ai sănătății mintale

• starea de bine emoțională (satisfacție cu viața așa cum este ea)

• stare de bine psihologică (auto-acceptare, creștere personală, deschidere către noi experiențe,
optimism, scopuri în viață, relații pozitive)

• starea de bine socială (acceptare socială bi-directională, sentimentul comunității, auto-valorizare

și senzația de ajutor oferită societății).

Psihiatrie = se ocupă cu experiențele psihice patologice .

afecțiunile psihiatrice = Afecțiuni caracterizate prin alterări ale gândirii, dispoziției sau afectului (ori
combinații) ce determină suferință și/sau afectarea funcționalității

Reguli :

• respectarea autonomiei pacientului, care se concretizează prin obținerea consimtământului

informat

• Confidențialitatea

• Nu se repetă ceea ce a spus pacientul

• Nu se vor folosi informații aflate de la pacient în scopuri proprii

• Nu se va incerca manipularea pacientului, ca de ex. să-i influențeze orientarea religioasă

Primul interviu – dureaza 45 90 min

• Familiarizarea cu celălalt

• Obținerea unui istoric al problemelor pacientului

• Formularea unui diagnostic

• Conturarea principalelor probleme şi a scopurilor tratamentului

• Evaluare cat mai completă, inclusiv a problemelor somatice

• În finalul unui interviu, medicul trebuie să-i ofere pacientului un minimum de informații
referitoare la starea acestuia

manifestărilor minore ale anxietății:

• ezitarea schimbarea subiectului tăcerea

 Interviurile libere sunt modelate de către clinician în funcție de scopurile propuse, iar cele
standardizate sunt structurate sau semistructurate. Acestea din urmă se caracterizează printr-un
grad înalt de fidelitate și validitate, ele fiind utilizate mai frecvent în cercetare

Chiar dacă interviurile sistematice pot aduce informații prețioase, ele nu pot indica factorii mai
subtili legați de atitudine, evaluarea relațiilor interpersonale, detectarea semnelor non-verbale,
factori care sunt observați de clinicienii experimentați

• Interviurile structurate pun accentul pe o abordare descriptivă, sindromală, ateoretică a

diagnosticului

Scopurile interviului psihiatric sunt:

• obținerea de informații referitoare la simptomele prezente şi eventual la antecedente, pentru a

depista posibili factori favorizanți;

• determinarea atitudinii pacientului față de starea sa prezentă;

• observarea comportamentului non-verbal;

• determinarea gradului de disfuncționalitate al subiectului în relațiile profesionale și

interpersonale

Scalele de evaluare -> traduc fenomenele clinice în informații obiective și de obicei cantitative.

Principiile și motivațiile care au stat la baza dezvoltării scalelor de evaluare sunt aceleași ca pentru
interviurile structurate:

• În primul rând necesitatea unui limbaj comun internațional

• multe dintre scalele de psihiatrie sunt capabile să măsoare trăsături corect alese, după concepte
clar formulate.

• Înregistrarea datelor clinice se face într-o manieră fiabilă (reproductibilă) și comunicabilă.

• Instrumentele de evaluare pot fi împărțite în funcție de obiectivele pe care și le propun:
• diagnostic,
• măsurarea severității tulburării,
• măsurarea gradului de funcționare a subiectului etc.
1. Factorii predispozanți

-> Cresc vulnerabilitatea individului pentru îmbolnăvire în orice moment. Ei se adresează întrebării ”De
ce această boală?”

A. Biologici:

- genetici

- dereglări intra-uterine, traume la naștere, tulburări tardive ale sarcinii care au ca rezultat
tulburări cerebrale sau handicap fizic
 - unele tipuri de tulburări de personalitate

B. Sociali:

- deprivare fizică sau emoțională în timpul copilăriei (datorate conflictelor familiare, doliului sau
divorțului etc.)

- dificultăți cronice: la locul de muncă, căsătorie, în gospodărie, financiare etc.

- lipsa relațiilor suportive

C. Psihologici:

- modele parentale necorespunzătoare ex: mamă agorafobică sau tată violent

- predispoziție constituțională pentru trăsături somatice (pot fi parțial și biologice)

- scăzută apreciere și stimă de sine

- unele tipuri de tulburări de personalitate

- folosirea excesivă a mecanismelor particulare de apărare

2. Factorii precipitanți -”De ce în acest moment?”

Determină momentul de debut al bolii. ( și nu tipul bolii)

Unele persoane sunt vulnerabile pentru boli psihice, dar declanșarea lor se produce abia la adolescență
sau mai târziu, în viața de adult .

În mod obișnuit, factorii precipitanți acționează într-un mod nespecific, ei determinând momentul de
debut al bolii  și nu tipul bolii – de ex. evenimentele de viață – care presupun pierderi  pot ajuta la
precipitarea aproape a oricărei boli pentru care pacientul prezintă o vulnerabilitate predeterminată.

A. Biologici:

- boală fizică recentă: ex. Infecții, traumatisme care au drept consecință deficiențe/handicapuri severe

- boli maligne cu amenințare privind necesitatea unei intervenții chirurgicale mutilante sau cu risc vital

B. Sociali:

- evenimente recente de viață – în particular cele care implică amenințarea sau pierderea

ex. trăiri de inutilitate, părăsirea casei de către copii, separare sau divorț, pierderea unei relații suportive

C. Psihologici:

- răspunsurile subiectului la factorii biologici sau sociali

ex. stările după – doliu sau după intervenții chirurgicale mutilante,

- trăiri de pierdere a stimei de sine

- deznădejdea – lipsa de speranță

1. Factorii de întreținere – de ce nu se vindeca ?

 Factori suplimentari de menținere - cei care prelungesc boala; aceasta continuă mult peste durata
obișnuită de evoluție a acelui tip de tulburare, în condițiile în care intervențiile terapeutice au fost
corecte și complete

*majoritatea bolilor afective se ameliorează în săptămâni sau luni

A. Biologici:

- handicapuri fizice

- durere persistentă determinată de o boală fizică

- oprirea tratamentului sau apariția de efecte secundare nedorite ale medicației psihotrope

B. Sociali:

- circumstanțe sociale nefavorabile

- absența relațiilor intime, prietenești

- stări conflictuale (interacțiuni negative) în familie

- absența suportului din partea rudelor cu poziție dominantă

C. Psihologici:

- absența speranței (nu așteaptă vindecarea)

- apreciere de sine – scăzută

- evoluția persistentă a simptomelor disforice

Contribuția genetică

1. Indici mai crescuți de prevalență la rudele de gradul I față de riscul pentru populația generală

2. Indici mai crescuți de prevalență la copiii probanzilor care sunt adoptați de părinți sănătoși

3. Indici mai mari de concordanță la gemenii monizigoți față la dizigoți

4. Persistența acestei concordanțe crescute, chiar atunci când gemenii monozigoți au fost separați din
copilărie și crescuți separat.

Totuși, natura acestei contribuții este incertă. Nu se poate determina nici o genă simplă dominantă/ nici
una recesivă deoarece indicii de concordanță sunt prea scăzuți => De aceea s-a sugerat că
transmiterea s-ar datora fie unei interacțiuni poligenice (un număr de gene minore diferite care
interacționează pentru a se completa sau modifica între ele), fie unei singure gene cu penetranță
incompletă.
Faptul că indicii de concordanță la gemenii monozigoți sunt considerabili mai scăzuți decât 100% -
demonstrează pe de altă parte importanța contribuției factorilor de mediu

- este mai mare pentru - stările anxioase și pentru OCD decât pentru tulburările depresive

Factorii de mediu

-> moarte parinti, serviciu naspa, casatorii nasoale

Evenimentele care pot precipita un episod schizofrenic sunt oricare evenimente care implică schimbarea
și includ atît evenimente neplăcute cât și ”plăcute” ca de ex: promovarea, obținerea unei noi slujbe,
mutarea într-o locuință nouă etc.

Clasificare Kraepelin

• Psihoze

• Nevroze

• Tulburări de personalitate

• Tulburări organice

• Reactiv si endogen

• Funcțional și organic

Psihoze, nevroze - ambele presupun o deteriorare față de nivelul anterior de funcționare și prezența de
simptome

Psihoza: convingeri delirante, fenomene perceptuale halucinatorii, care modifică comportamentul în

sens psihotic și necesită spitalizare, uneori de urgență (organice/funcționale)

Absența criticii bolii, Scăderea contactului cu realitatea, Spitalizări nonvoluntare adesea

Nevroze : De obicei acuze generale care sugerează suferința somatică, ”suferința organelor” (astenie,
amețeli, slăbiciune generală, cefalee, insomnii, scăderea capacității de concentrare)

• Critica bolii întotdeauna prezentă și intensă, solicită ajutorul

Tulburările de personalitate - nu presupun schimbarea, nu sunt simptome ci sunt trăsături de

personalitate relativ constante de-a lungul întregii vieți, datorită cărora ”suferă atât persoana în cauză,
cât și cei din jurul ei”

Comportamente maladaptative : Alcoolism, Anorexie nervoasă, Bulimie nervoasă, Dependența de

droguri, Autovătămarea ( otrăvirea și automutilarea), Unele comportamente sexuale

MECANISME PSIHOLOGICE DE APĂRARE ( descrise de freud )

• Acestea sunt procese inconștiente folosite pentru a proteja individul de anxietatea generată de
impulsiunile interne sau de amenințările din mediu.

• mecanismele de apărare pot determina subiectul să acţioneze în mod nepotrivit, neadaptativ.

  mecanismele de apărare joacă un rol important în etiologia bolilor psihice

 pot contribui la predispoziţia sau la precipitarea lor.

Represia și Negarea

• Represia – se referă la excluderea din conştiinţă a impulsiunilor sau emoţiilor care altfel ne-ar
provoca suferinţă.

• Negarea – mecanism prin care experienţele sau sentimentele care ar trebui să genereze
anxietate sunt negate sau împiedicate să intre în conştiinţă. Ex: o văduvă păstrează toate
obiectele soţului ei neatinse, găteşte pentru el şi aşteaptă neliniştită să se întoarcă acasă. Ea îi
neagă moartea.

Proiecţia = Proces prin care propriile tale sentimente sau impulsiuni (inacceptabile pentru subiect) sunt
atribuite celorlalţi. un mecanism important în psihozele paranoide, suferințe în care pacientul este
convins că ceilalţi îl persecută: propriile sale trăiri critice faţă de sine le atribuie celorlalţi.

Introjecţia = Mecanism prin care părerile , convingerile altei persoane sunt încorporate în percepţia de
sine a subiectului

• Ex. dl. X. se desconsideră, susținând “că viaţa sa e un eşec” etc, deşi în realitate a avut multe
realizări personale/profesionale. Criticismul faţă de sine îşi are originea în atitudinea critică a
unui părinte, pe care fiul a introjectat-o; a devenit o parte a percepţiei de sine.

Idealizarea = Mecanism prin care sentimentele ambivalente față de o persoană, situație, eveniment etc.
sunt scindate, astfel că unele sentimente, ex. cele negative sunt negate, iar cele pozitive sunt
introjectate. Astfel acea persoană devine perfectă. Este o trăsătură caracteristică mecanismului prin care
ne îndrăgostim. Este de asemenea o trăsătură comună a supărării morbide.

Ex. dna X a avut o relaţie ambivalentă cu mama ei, fiind foarte dependentă de ea și niciodată capabilă
să-i facă pe plac. După moartea mamei, dna X a reacționat printr-o idealizare inconştientă astfel că îşi
amintea numai calităţile mamei ei şi sentimentele ei proprii de afecţiune pentru mama ei. Sentimentele
negative de mânie şi resentimente au fost introjectate şi au luat forma ideilor de vinovăţie şi blamare de
sine: nu mai era mama cea care o considera vinovată – ci ea însăşi

Somatizarea şi conversia

 Ca mecanism de apărare „somatizarea” presupune centrarea asupra acuzelor somatice pentru a
distrage subiectul de la conştientizarea conflictelor provocatoare de anxietate.

Strâns asociat cu acesta este conceptul de conversie - mecanism prin care afectul determinat de un
conflict este complet înlocuit (convertit) într-un simptom somatic.

Idealizarea este frecvent asociată conversiei: persoana declară că nu are nici un fel de alte probleme în
afara suferinței somatice şi că dacă aceasta ar purea fi tratată – viaţa sa ar fi în regulă din toate
privinţele.

Ex. dl X a prezentat o cefalee rebelă timp de 3 ani. El a susținut că nu a trăit nici un eveniment
traumatizant înaintea debutului simptomelor. Informațiile primite de la soția sa au evidențiat faptul că
în ultimul an au decedat succesiv 3 persoane foarte apropiate lui: tatăl, fratele și cel mai bun prieten; el
a fost “atât de distrus încât nu a putut participa la funeralii”.

Disociația = Mecanism de apărare care implică scindarea a două (sau mai multe) procese mintale care
altfel ar fi integrate, o parte devenind apoi inconştientă.

• Scindarea conştiintei poate determina fenomene ca – amnezia isterică sau fugile isterice în care
sunt menținute comportamente înalt organizate – în ciuda importantelor tulburări de memorie
şi de înţelegere a mediului înconjurător.

• Disociaţia şi amnezia sunt mecanisme de apărare considerate a fi predominante în isterie şi

simptomele care rezultă sunt descrise ca „disociative” sau respectiv, simptome „de conversie”.

Curs 2 Tulburari de perceptie

A. Tulburări predominant cantitative:

1. Hiperestezia = este reprezentată de scăderea pragului senzorial

Este resimțită de subiect ca o creștere neplăcută a intensității senzațiilor, privind un singur analizator sau
ansamblul lor – hiperestezie generală

Se întâlnește în surmenaj, neurastenii, debutul unor afecțiuni psihotice, debutul bolilor infecțioase,
hipertiroidie, intoxicații

2. Hipoestezia = reprezintă creșterea pragului senzorial, însoțită de diminuarea intensității

senzațiilor, cu scăderea numărului de excitanți receptați

Se întâlnește în stări reactive, depresie, accese paroxistice de isterie, oligofrenii, tulburări de conștiință
mai ales cele cantitative, hipnoza, schizofrenie

3. Sinestezia = perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul
unui analizator (ex. audiție colorată)

Apare în intoxicații cu mescalină, psilocibină, LSD, cocaină

4. Agnoziile = reprezintă deficite psiho-senzoriale, care det incap subiectului de a recunoaște

obiectele după calitățile lor senzoriale, analizatorii (receptorii periferici și căile) fiind intacți.

A. Tulburări predominant calitative:

- iluzii

- halucinații – funcționale, fiziologice, halucinoze, halucinaţii propriu-zise, pseudohalucinații

1. Iluzia = este o percepție cu stimul real și specific, denaturată (deformată)

Iluziile apar frecvent la subiecții normali, care recunosc și corectează ușor sensul deformării perceptive.

În iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze percepția deformată, considerând-o veridică.

Sunt însoţite de interpretare delirantă, de superficializarea atenției, memoriei +/- a proceselor asociative
Iluziile au fost deci clasificate în: iluzii fiziologice și iluzii patologice

• Iluzii fiziologice – se produc prin modificarea condițiilor perceptive (obiective), a mediului

perceptiv sau a condițiilor interne (subiective – tulburari de atetie, frica, anxietate, oboseala,
surmenaj

• modificări fiziologice ale stării de conștiență - iluzii hipnapompice și hipnogogice;

Clasificarea iluziilor patologice după modalităţile senzoriale

• Exteroceptive: - vizuale, auditive, gustative, olfactive, haptice sau tactile

• Proprioceptive - perceperea eronată a funcționarii unor aparate sau organe

• Interoceptive - iluziile de modificare a schemei corporale – perceperea eronată a formei,

dimensiunii, greutății, poziției

ILUZII PATOLOGICE VIZUALE Cele mai frecvente

Metamorfopsii - impresia deformată a obiectelor și spațiului perceput ex: macropsii, micropsii

Pareidoliile –caracterizate prin deosebita intensitate și vivacitate a fenomenului iluzoriu (“entitate

materială) în care complementul imaginativ al percepţiei atinge gradul maxim de bogăție.

• Sunt percepții deformate, anxiogene, întâlnite la copii, în delirium tremens, epilepsie,

schizofrenie, infecții, post TCC

Falsele recunoașteri – identificarea greșită a diferitelor persoane

• Apar in: stări maniacale, intoxicații acute, stări confuzionale, sindromul Korsakov, sindroame
demențiale (Alzheimer) ; Fenomenele de tip deja văzut, cunoscut, trăit

Falsele nerecunoașteri – fenomenele de tip niciodată văzut, cunoscut, trăit - apar frecvent în patologia
lobului temporal

Iluziile de persoană sunt erori de identificare a persoanelor și apar în sindroame delirante sau lezionale:

- iluzia sosiilor (sindr. Capgras) sindrom delirant care are ca mecanism falsa identificare + interpretare
delirantă; apare în schizofrenie, tulburare delirantă, leziuni de emisferă dreaptă

- iluzia Fregoli – delir de persecuție, de urmărire, în care un unic persecutor poate lua înfățișări
diferite; apare în aceleași circumstanțe patologice menționate mai sus

Cenestopatia - include tulburări ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporală generală),
care, în mod normal, este resimțită ca o stare de confort. este o iluzie internă, constând în senzații
corporale diverse, care sugerează afecțiuni medicale, având oarecare similaritate cu senzațiile care au un
substrat anatomo-fiziologic. Ele constau în senzații neplăcute (arsuri, dureri, parestezii, furnicături,
înțepături), difuze, migratorii, fără un substrat organic obiectivabil. Pacienții le descriu cu o participare
emoțională importantă

• Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări somatoforme, stări anxioase, depresive, la

vârstnici
Halucinaţiile = percepții fără obiect de perceput

experiențe psihologice interne care determină subiectul să se comporte ca și cum ar avea o senzație sau
o percepție, atunci când condițiile exterioare normale ale acestor senzații sau percepții nu se realizează

a. Halucinaţiile fiziologice = în condiții care modifică starea de vigilitate: trecerea dintre veghe şi
somn (hipnagogice) sau somn-veghe (hipnapompice), inducția hipnotică, individuală și de masă

b. Halucinozele = fenomene de tip halucinator a căror semnificație patologică este recunoscută ca

atare de către subiect (în consecință ele nu-i vor modifica comportamentul în sens psihotic)

c. Halucinoidele = fenomene de tip halucinator (situate între reprezentări vii și halucinații vagi),
care apar în perioadele de apariție sau dispariție a halucinațiilor-se pot asimila halucinozelor,
prin lipsa de convingere a bolnavului asupra existentei lor reale

Clasificarea halucinaţiilor

• Halucinații exteroceptive: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile, autoscopice, transpuse

• Halucinații interoceptive (viscerale)

Halucinații proprioceptive (motorii, kinestezice

Slide 29-34

Halucinațiile vizuale și auditive, cele olfactive și gustative, tactile și corporale sunt cel mai adesea
asociate;

Halucinaţiile psihice (pseudohalucinaţiile) = auto-reprezentări aperceptive, caracterizate prin

incoercibilitate, automatism şi exogenitate; Spre deosebire de halucinațiile psihosenzoriale,
halucinațiilor psihice le lipsește obiectivitatea spațială și caracterul de senzorialitate;

Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obișnuite, ci le trăiește ca pe niște fenomene străine, impuse
din afară, care “i se fac” și cărora nu li se poate opune și pe care nici nu le poate controla prin propria
voință.

 halucinațiile psihice acustico-verbale = voci interioare, ecoul gândirii sau al lecturii, murmur
intrapsihic, gânduri transmise

 Halucinaţiile psihice vizuale = apar ca simple imagini sau sub forma de scene panoramice, în
spațiul subiectiv al subiectului, dându-i impresia că trăiește într-o lume a scenelor imaginare

 Halucinaţiile psihice motorii = sunt legate de limbajul interior și de expresia motorie a acestuia
(verbale și scrise); subiectul are senzația că vorbește (fără să facă nici un fel de mișcare

Slide 40
Sindromul de automatism mental = halucinații psihosenzoriale și psihice alături de o serie de fenomene
psihice caracterizate prin exogenitate și incoercibilitate:

• triplul ecou (al gândirii, lecturii, actelor)

• triplul automatism (motor, al ideilor, ideo-verbal)

• numeroase halucinații psihice anideice (întâmplătoare, fără temă)

curs 3 tulburari de memorie

Tulburările memoriei = DISMNEZII

A. Tulburări cantitative:

1. Hipomnezii = Scăderea în diferite grade a funcției mnezice până la amnezie (”uitare totală”)

• Apar frecvent în: stări de oboseală, stări nevrotice, datorită unui deficit prosexic(=atentie
concentrata), patologia organică cu deficit cognitiv – prin nedezvoltare sau deteriorare cognitivă

1. AMNEZII = Termen discutabil (Kurt Schneider – îl consideră inadecvat – “anularea totală a

funcțiilor mnezice nu există decât în imaginația romancierilor

• Clasificate după secvența temporală

- amnezii de fixare- anterograde; amnezii de evocare – retrograde; amnezie antero-retrograde

a. Amnezia lacunară = Hiatus mnezic temporar – lacună în evocarea trecutului. Se referă la o perioadă
net delimitată de timp (ore, zile). Apar: stări confuzionale de diferite etiologii - AIT, TCC, / stări de beție
patologică sau beție acută (stări „black-out”) etc

Pot fi : - totale (stări comatoase, grand mal -GM) - sau parțiale, când este menținută o
oarecare capacitate de înregistrare

b. Amnezii psihogene (elective/selective/tematice sau afectogene) = Reprezintă uitarea unui conținut.

Amintirile au fost bine fixate, dar reproducerea lor voluntară este imposibilă. Amintirile nu sunt
dispărute, ci trecute în inconștient. De obicei uitarea se datorează trăirii afective negative de însoțire
(psihogene/ afectogene)

• Apar in: stări nevrotice tulb de personalitate histrionică tulburarea de stres posttraumatic doliu

1. HIPERMNEZII = Capacitate exagerată de evocare a amintirilor: multiple, tumultoase, apar mai

ales involuntar, îndepărtând subiectul de la preocupările sale prezente esențiale

Apar:în stări cu încărcătură afectivă (negativ/pozitiv), tulburarea delirantă, tulburarea de personalitate

de tip paranoid , stări febrile , intoxicații cu eter, cloroform, barbiturice, amital, psihedelice

Mentism- subiectul devine un spectator al desfășurării incoercibile și tumultoase ale ideilor și amintirilor
sale
 • Apar: stări de oboseală (poate constitui sursa insomniei) , mentism hipermnezic exogen,
xenopatic (Chaslin)– din sindromul de automatism mintal

Viziunea panoramică retrospectivă - forța evocărilor atinge nivelul maxim, persoanele au impresia că
își revăd cu rapiditate momente din întreaga viață

A. Tulburări calitative ale memoriei – PARAMNEZII

• PSEUDOMNEZII -Tulburări ale sintezei mnezice immediate

Evocări eronate ale unor evenimente pe care le-a trăit în realitate, dar nu sunt încadrate corect în spațiul
și timpul real în care s-au petrecut sau nerecunoscute de pacient ca trăite sau netrăite

1. criptomnezie

Se datorează scăderii capacității de diferențiere între evenimente personale și străine, între evenimente
trăite în realitate și cele citite, povestite etc. Subiectul își atribuie materiale mnezice (auzite, citite) ex.
lucrări, merite, realizări - ca fiind ale sale. Situația inversă - înstrăinarea amintirilor - consideră că
evenimentele trăite aparțin altcuiva

• Apar: schizofrenie, demență, tulburare delirantă

1. false recunoașteri si iluzia de nerecunoaștere

Manifestate ca fenomene “deja” și “jamais” vu/ vecu/ pense/ entendu.

• Apar: – stări de oboseală, stări confuzionale, stări maniacale, schizofrenie, epilepsie temporală

1. paramnezii de reduplicare

Re-identificare perpetuă a obiectelor, persoanelor, situațiilor trăite în prezent cu altele cunoscute, trăite
anterior. Nu se realizează corelații între prezent și experiența anterioară, nu există continuitate între
amintire și trăirea actuala, impresiile actuale sunt confundate cu amintirile

• ALLOMNEZII – Tulburări ale rememorării trecutului

Sunt falsificări mnezice retrospective - reproduceri ale unor evenimente din trecut pe care subiectul le
trăiește în prezent

1.Pseudoreminiscențele - pacientul trăiește ca prezente evenimente care au avut loc în trecut; nu

recunoaște timpul și spațiul în care s-au petrecut

2.Ecmneziile = Tulburare globală de memorie, incapacitate de a deosebi imaginarul de real, confundă

trecutul cu prezentul. Confuzie care cuprinde întreaga existență a bolnavului; întreagă personalitate a
subiectului se întoarce la perioade trăite cu mult timp înainte

- Apar: demențe stări confuzionale epilepsie temporală

3.Confabulaţiile =“Halucinații de memorie”. Reprezintă imposibilitatea de a deosebi realul de imaginar.

Subiectul reproduce evenimente imaginare (pe care nu le-a trăit), nu spune adevărul, dar nici nu minte,
pentru că nu știe că minte, are convingerea deplină că ceea ce susține este

Apar: sindrom Korsakov, demențe

4.Anecforia = isi readuce aminte de chestii daca primeste ajutor – amintiririe le credea uitate. “ridicarea
vălului”

• Apare: - în stări de oboseală, stări posttraumatice, demențe

Sindromul Korsakov = Amnezie de fixare, Dezorientare temporo-spațială, Memorie semantică păstrată

False recunoaşteri, pseudoreminiscențe, Confabulații de jenă, uneori cu tematică de grandoare
Dispoziţie euforică, logoree

Apare: - dependența la alcool (consum cronic de alcool) intoxicaţii acute (CO) TCC infecții tumori

Tulburari de atentie ( = disprosexii) functia prosexica = atentia

A. DISPROSEXII CANTITATIVE:

1. HIPERPROSEXII – exagerarea orientării selective a activității de cunoaștere. Cu caracter general, se

reflectă asupra întregului comportament.

- stări maniacale stări de excitație de diverse etiopatogenii stări de intoxicație ușoară – cu alcool,
cofeină, eter, situații de risc vital, creșterea interesului general

Cu caracter selectiv – se reflectă într-un anumit sector al vieții psihice sau sub un anumit conținut ideativ

- la depresivi – atenție concentrată asupra ideației depresive, amintirilor triste

- la hipocondriaci – atenție centrată asupra stării de sănătate, a senza țiilor din organism

- la cei cu tulburări delirante – atenție concentrată pe temele delirante

- La fobici, obsesionali – concentrare asupra fobiilor, obsesiilor, de la care nu-și pot distrage atenția

2. HIPOPROSEXII –scăderea capacitații prosexice, diminuarea cantitativă a orientării selective a activității

de cunoaștere. Intensitatea maximă = 3. aprosexie – dispariția oricărei capacitați prosexice- stări
confuzionale grave

Apar în:stări de surmenaj, stări de iritabilitate, stări de anxietate, funcționare cognitivă globală
modificată(nedezvoltarea cognitivă, deteriorare cognitivă)schizofrenie – debut sau în cadrul evoluției
deteriorative , în stări confuzionale – grade diferite

B. DISPROSEXII CALITATIVE – PARAPROSEXII = Interesează atât atenția voluntară, cât și cea involuntară

PARAPROSEXII (DISPROSEXII CALITATIVE) Reprezintă disocierea dintre atenția spontană și cea voluntară
(de concentrare)

Apar in: Manie – creșterea atenției spontane și scăderea atenției voluntare, Atac de panică, Stări fobice,
Persoane normale – când concentrarea este maximă pe un anumit eveniment, față de care subiectul
este foarte motivat, restul detaliilor din ambianță sunt mai mult sau mai puțin ignorate

Curs 4 TULBURĂRILE DE GÂNDIRE

Tulburari in ritmul vorbirii

• Accelerarea ritmului gândirii = înlănțuire cu o extremă rapiditate a ideilor în care numărul

asociațiilor se multiplică, dar pierd în profunzime. evocările sunt exacerbate, dar sunt numeroase
digresiuni, care întrerup firul principal al discursului, iar tulburările de atenție fac subiectul incapabil
de a se concentra asupra unei teme precise.

• Lentoarea ideativă = scăderea numărului ideilor, a posibilităților lor de asociere, evocări dificile,
scăderea forței de reprezentare și a imaginației.

TULBURĂRI ÎN FLUENȚA GÂNDIRII

• Fadingul mintal -descris ca o scădere progresivă a gândirii . se manifestă printr-o încetinire a ritmului
verbal, ca şi cum bolnavul ar fi detașat, un scurt interval, de ceea ce spune.

• Barajul ideativ - se referă la oprirea ritmului ideativ.

TULBURĂRI ALE CONȚINUTULUI GÂNDIRII

Ideile dominante - se detașează din contextul celorlalte idei, impunându-se într-un moment dat gândirii

Ideile obsesive - se impun gândirii, o asediază și o invadează, recunoscute de subiect ca un fenomen

parazit, fiind contradictorii cu personalitatea individului

Ideile prevalente - idei care se impun gândirii, dar care nu au intensitatea ideilor delirante. reprezintă o
gândire sau un grup de idei, care, ocupă primul loc în fața tuturor altor gânduri.

Ideile delirante sunt idei în dezacord evident cu realitatea, pacientul crede cu tărie în realitatea lor, sunt
de neclintit, sunt impenetrabile la argumentele logicii formale, modifică trăirile, concepția despre lume
și comportamentul pacientului

1. Idei hipocondriace

2. Idei de gelozie şi erotomanice = legate de infidelitate, a cărei victimă ar fi subiectul

3. Idei de filiație = convingerea pacientului că nu aparține familiei sale, ci ar descinde dintr-o familie mult
superioară sau chiar ar avea descendență divină

4. Idei delirante (invenţie, reformă, mistice) = idei legate de capacitățile deosebite ale subiectului, de
omnipotență lui creatoare, în domeniul științific, socio-politic sau religios

5. Ideile de grandoare = idei legate de calitățile deosebite fizice, spirituale pe care subiectul le-ar avea
sau de bunurile materiale și situația socială pe care le-ar poseda

6. Ideile de relație = subiectul interpretează situații reale ca fiind legate de persoana sa

7. Ideile de influență = convingerea subiectului ca se află sub influența acțiunii unor forțe exterioare.

8. Idei metafizice /cosmogonice = preocuparea subiectului de a elucida probleme ca metempsihoza,

cosmogonia, biogeneza etc

Tulburarile comunicarii Slide 17 18

Intonatia

• Intensitatea vorbirii

- vorbirea cu voce tare, exclamațiile, vorbirea cu strigăte (agitație, tulb. delirantă,

hipomanie, manie)

- vorbirea șoptită (depresie, tulb. personalitate histrionică)

• Coloratura vorbirii se concretizează prin vorbire monotonă (depresie), afectată, puerilă,

manieristă (schizofrenie).

Tulburările fonetice - reprezentate de balbism, rotacism, rinolalie.

• În afecțiuni neurologice: boală Parkinson, boală Wilson, coree

• În afecțiuni psihice: tulb. personalitate histrionică, tulburări anxioase, schizofrenie, demențe

Tulburările semanticii și sintaxei

Paralogismul este un cuvânt normal, dar utilizat în sens diferit de cel uzual.

Neologismul

Embololalia este inserția într-un discurs normal a unuia sau mai multor cuvinte străine frazei, care revin
periodic.

Agramatismul este limbajul lipsit de articole, conjuncții, prepoziții, redus la un schelet de „stil
telegrafic”.

Paragramatismul constă în expresii bizare și neoformații verbale, plecând de la rădăcini corecte.

Elipsa sintactică: suprimarea unor cuvinte sau a prepozițiilor care ar da sens frazei, ale cărei elemente
principale rămân incluse în structura ei.

Onomatonomia: repetarea obsedantă a unuia sau a mai multor cuvinte, în general grosolane.

Asintaxia: limbajul lipsit total de structură gramaticală, constând dintr-o succesiune de cuvinte care își
pastrează însă semnificația.

Stereotipiile verbale: repetarea uniformă de cuvinte izolate sau grupate invariabil cu un caracter ritmat,
regulat, monoton.

Ecolalia: repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei asociată cu reproducerea intonației.

Psitacismul: vorbirea total lipsită de sens, „de papagal”.

Verbigerația: debitarea automată de cuvinte fără legătură, fragmente de fraze sau fraze întregi nelegate
între ele, cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac limbajul incomprehensibil.

Toate aceste tulburări izolate sau grupate se întalnesc în:schizofrenie, tulburare delirantă. Afazii,
demențe

Hipermimiile: manie, tulburare delirantă

Hipomimiile: sindromul catatonic din schizofrenie sau din depresie, retard mintal

Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre limbaj și expresia mimică

• Sunt specifice schizofreniei și pot îmbrăca aspectul surâsului schizofren, prostrației,

furtunilor mimice, incoerenței mimice, mimicii impulsionale, manierismelor și stereotipiilor.

Ticurile sunt gesturi scurte, repetate involuntar, fără necesitate obiectivă,

Manierismul este reprezentat de mișcări parazitare care accentuează inutil expresivitatea gesticii,
dându-i o configurație artificială

• Apare în: simulare, schizofrenie, tulburare de personalitate de tip histrionic

Bizareriile gestuale reprezintă o formă exagerată a manierismului, gestualitatea fiind încărcată de o

simbolistică din ce în ce mai incomprehensibilă

Stereotipiile: conduite repetitive, atitudinale sau gestuale, mereu identice, cu caracter mai mult sau mai
puțin simbolic și deci cu un grad mai mic de inteligibilitate

• Fac parte din grupul parakineziilor, exprimând deci disocierea intrapsihică, ambivalența și
pierderea unității persoanei și vieții sale psihice

Curs 5 tulburari ale afectivitatii

Afectivitatea bazală = Corespunde emoțiilor primare și dispoziției. Baza neurofiziologică este legată de
formațiunile subcorticale și de neurotransmițători: serotonină, noradrenalină, dopamină

Afectivitatea elaborată = Corespunde emoțiilor secundare: sentimente, pasiuni. Baza neurofiziologică se

află la nivel cortical

Tulburări ale dinamicii dispoziției

Rigiditatea afectivă este reprezentată de conservarea în timp, contradictorie cu schimbările obiective,

situaționale, a unei structuri afective. Se traduce în principal printr-o disfuncție majoră a personalității,
antrenând o rigiditate a sistemului de credințe și valori, motivații etc care duc la reacții inadecvate la
solicitările externe.

Sărăcirea afectivă este reprezentată de scăderea implicării emoționale, detașarea sau pierderea
relațiilor interpersonale

Indiferentism afectiv (athimhormie) este reprezentat de scăderea accentuată a tonusului afectiv și a

capacității de rezonanță afectivă la ambianță

Labilitatea emoțională se caracterizează prin variații frecvente ale dispoziției, fără legătură cu mediul

Poikilotimie – variații ale dispoziției legate doar de starea afectivă a celor din jur

Incontinența afectivă – trecerea bruscă, incoercibilă, de la o stare emoțională la alta

Extazul – stare paroxistică de bucurie intensă, în timpul căreia subiectul rupe comunicarea cu mediul.
Este însoțit de o pantomimică ce exprimă această trăire inaccesibilă celorlalți
 Tulburări ale emoțiilor elaborate

Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoțiilor elaborate, caracterizate prin inadecvarea
extremă, față de context, a dispoziției, sentimentelor, trăirilor afective

Inversiunea afectivă se manifestă ca o schimbare a sentimentelor pozitive, firești (avute de subiect

înaintea îmbolnăvirii, față de persoane apropiate, din familie, pe care le iubea) în sentimente negative,
ostile

Ambivalența afectivă constă în trăirea simultană a doua sentimente antagoniste: dragoste/ură,

dorință/teamă – într-un amestec indestructibil

Hipertimiile Reprezintă o creștere a încărcăturilor afective, care antrenează variații importante ale
dispoziției, activității, comportamentului

1. Anxietatea - Definită ca “teama fără obiect” manifestată prin:

• Neliniște psihomotorie

• Modificări vegetative

• Disfuncții comportamentale

Contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la pregătirea pentru acțiune în fața
unei situații nou apărute anxietatea ne ajută, în mod obișnuit, să ne adaptăm: mobilizare a forțelor

Anxietatea patologică prezintă următoarele caracteristici:

• Este nemotivată

• Se referă la un pericol iminent și nedeterminat, față de care apare o atitudine de așteptare

(stare de alertă)

• Este însoțită de convingerea neputinței și de dezorganizare în fața pericolului

• Asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort somatic => Se declanșează

astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autoîntreține

Anxietatea se întâlnește în următoarele circumstanțe patologice:

• Tulburările anxioase, Depresie, Schizofrenie, tulburare delirantă și alte tulburări psihotice,

Demențe,

Echivalențe somatice ale anxietății

• Excitarea sistemului nervos simpatic: Paloare, Midriază ,Transpirații

• Simptome GI: Gură uscată, Scăderea apetitului alimentar, Dificultăți de deglutiție, Crampe
abdominale, Diaree

• Simptome respiratorii: Respirație dificilă, Tahipnee, Senzație de constricție toracică

• Simptome cardio-vasculare: Tahicardie, Creșteri ale tensiunii arteriale, Jena precordială

• Simptome genito-urinare:Micțiuni imperioase și frecvente, tulb de erecție, Disconfort menstrual

 • Simptome neuro-musculare: Tremor fin al extremităților, Dureri musculare, Tulburări de somn –
mai ales insomnii de adormire

Tipuri de anxietate

• Anxietatea liber flotantă – generalizată, nefocalizată, invadează viața subiectului

• Atacul de panică – anxietate acută, intensă, în crize paroxistice

• Anxietatea focalizată sau fobiile – teama irațională, patologică, față de stimului inofensivi
(obiect, situație, fenomen) față de care subiectul are critică și față de care dezvoltă atitudini de
evitare -> Exemple: fobiile simple, fobia socială

2. Depresia – o prăbușire a dispoziției bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste, amenințătoare

Sindromul depresiv include:

a. Dispoziția depresivă = “tristețe vitală”, pierderea sentimentelor, golire și neliniște interioară

b. Încetinirea proceselor gândirii = Incapacitate decizională, Conținut ideativ depresiv, ruminații

Ideația poate lua forma ideilor delirante de culpabilitate, de inutilitate, de ruină, gânduri recurente de
moarte

c. Lentoare psihomotorie – carac de: Încetinirea mișcărilor, Scăderea expresiei și mobilității mimice
(hipomimie, amimie), Dificultate de verbalizare (de a vorbi), Tendință de a se complace în activități
fără scop (inerție psihomotorie)

d. Simptome somatoforme

Simptomele auxiliare de expresie somatică se traduc printr-o tulburare a vitalității: astenie, lipsa de
vigoare fizică, insomnie, inapetență și scadere în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale

Tulburările somatice: hiposalivație, dureri epigastrice, meteorism, constipație sau diaree, greutate în
respirație, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, amețeli, cefalee, dureri difuze în regiunea
tractului uro-genital

Tipuri de depresie Depresia este fenomenul psihopatologic cel mai frecvent întâlnit în practică

Se poate descrie o depresie de intensitate nevrotică și o depresie mai severă, de intensitate psihotică

Depresia de intensitate psihotică

• Elementele sindromului depresiv ating intensitatea psihopatologică maximă, modificând

personalitatea și comportamentul în sens psihotic

Apare în: Tulburarea depresivă majoră (recurentă) – cu elemente psihotice , Tulburarea bipolară –
episod depresiv sever cu elemente psihotice, la debutul demențelor
Depresia mascată = Termenul se referă la depresiile al căror tablou clinic este dominat de simptome
fizice. Este definită ca boală depresivă în care simptomele somatice ocupă primul plan sau în care
simptomele psihice sunt în al doilea plan

Depresia și bolile somatice

Simptome depresive semnificative clinic sunt decelabile la aproximativ 12-36% dintre pacienții cu boli
somatice. Depresia trebuie identificată și tratată concomitent cu o afecțiune somatică, întrucât
influențează atât evoluția bolii somatice cât și calitatea vieții pacientului respectiv

Când o tulburare depresivă este comorbidă cu o boală somatică se pot întâlni următoarele situații:

• Boala somatică determină depresia – de ex. hipotiroidia

• Boala somatică poate determina depresia ca o reacție psihologică – de ex la persoanele care au

cancer (deși pot interveni și mecanisme biologice)

• Boala somatică are rădăcini comune cu depresia – de ex diabetul (mecanisme fiziopatologice

comune)

3. Suicidul (sui=de sine, cidium=omorâtor) semnifică orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect
dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victimă însăși, care știe că trebuie să producă acest rezultat

Noțiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care înglobează suicidul reușit,
tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar

Conduitele pseudosuicidare – falsele suiciduri

Din definiția suicidului rezultă că se consideră ca atare acel act căruia subiectul îi evaluează consecințele.
Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul stărilor confuzionale (care
sunt accidentale), stările crepusculare epileptice, stările demențiale

Factorii de risc

Decesul unei persoane apropiate, Despărțiri recente, divorț, eșec sentimental, Evenimentele de viață
psihotraumatizante, mai ales cele care implică umilirea, Șomaj, schimbări sau conflicte profesionale,
Afecțiuni somatice cronice, Abuz de alcool, Izolare socială

Tentativa de suicid o urgență psihiatrică! = sinucideri ratate din diverse motive

Tentativa de suicid poate fi repetată și reprezintă un factor major de risc de suicid!

Tentativa de suicid pare a avea cel mai adesea semnificația unei nevoi crescute de afecțiune din partea
anturajului, față de care subiectul se simte izolat, respins

Echivalențele suicidare = Sunt similare comportamentului suicidar prin caracterul simbolic, prin tendința
la autodistrugere, dar realizează o deturnare de la explicitarea pentru sine și pentru ceilalți a actului:

• Automutilări, Refuzul alimentar, Refuzul tratamentului, Așa numitele sinucideri cronice:

alcoolismul și toxicomaniile
4. Euforia = creștere a dispoziției, care are o tonalitate afectivă pozitivă, expansivă - hipertimie pozitivă.
Ea nu apare izolată, ci în cadrul unui sindrom – sindromul maniacal:

• Dispoziție euforică, Accelerarea proceselor gândirii, Neliniște psihomotorie

Simptome somatoforme

• Dispoziția euforică este caracterizată prin bucuria de a trăi, optimism debordant, sentimente de
omnipotență și încredere nelimitată în forțele proprii. prezintă o mare labilitate emoțională,
subiectul trecând rapid de la bucurie la stări de plâns, furie, agresivitate

• Accelerarea proceselor gândirii se manifestă prin Accelerarea ritmului gândirii (tahipsihie),

Accelerarea reprezentărilor mintale, Fuga de idei, cu asociații superficiale, făcute într-un mod
elementar (rime, jocuri de cuvinte), Hipoprosexie voluntară cu aparentă hiperprosexie spontană

Exaltarea imaginativă se poate manifesta prin: idei de invenție, de grandoare, mistice

Sindromul hipomaniacal este o formă atenuată a sindromului maniacal. Apare în: ciclotimie

Disforia este reprezentată de o stare dispozițională de tip depresiv asociată cu excitabilitate crescută și
disconfort somatic. Subiectul prezintă agresivitate și impulsivitate crescute. La acestea se adaugă uneori
logoreea, anxietatea. Apare în: episoadele mixte din tulburarea bipolară

Curs 6 tulburarile conduitei motorii

DIMINUAREA ACTIVITĂŢII MOTORII

Inhibiţia motorie (hipokinezia, bradikinezia) constă în încetinirea până la dispariţie a activităţii motorii

Apare în depresie, schizofrenie (forma catatonică în special)

• Forme ale inhibiţiei psihomotorii:

- Akinezie

- Baraj motor

- Stuporul – imobilitate cvasicompletă, inerţie motorie, mimică hipomobilă sau amimie alături de
modificarea vigilităţii

Catalepsia = imobilitate completă, inhibiţie psiho-motorie + hipertonie musculară, flexibilitate ceroasă

(mişcarea se fixează în atitudine)

EXACERBAREA ACTIVITĂŢII MOTORII

• Exacerbarea activităţii motorii (Hiperkinezie, tahikinezie)

• Neliniştea psiho-motorie – fără să deranjeze în mod semnificativ pe cei din jur, subiectul se
mişcă aproape permanent
Apare în: debutul episoadelor psihotice, stări anxioase, stări hipomaniacale, faze incipiente ale
intoxicaţiei acute, cel mai frecvent etanolice

Forma extremă a hiperkineziei este agitaţia psiho-motorie = dezorganizare globală a conduitei,

concretizată prin acte motorii necoordonate, desfăşurate aleatoriu şi corelate cu dezorganizarea altor
procese psihice ca de exemplu gândirea

Apare în stări confuzionale, stări maniacale, schizofrenie, epilepsie

DEZORGANIZAREA CONDUITELOR MOTORII

Impulsiunile = acţiuni cu declanşare bruscă, au caracter iraţional, brutal sau periculos, care apar spontan
sau ca o reacţie disproporţionată faţă de un stimul extern, scapă controlului voliţional, apar ca acte
heteroagresive, autoagresive.

Apar în tulburări organice de personalitate, tulburări de personalitate, schizofrenie, epilepsie

Raptusul = Manifestări paroxistice cu exprimare motorie violentă şi debut exploziv. Se poate însoţi de
amnezie lacunară

Apare în schizofrenia catatonică, -epilepsie, dependenţa de substanţe

Fuga Părăsirea bruscă a domiciliului sau a locului de muncă, datorată nevoii irezistibile a subiectului de a
pleca. Fuga este imprevizibilă, iraţională, limitată în timp

Apare în epilepsie, -reacţii posttraumatice de stres tulburări de personalitate boli toxico-infecţioase

schizofrenie

Catatonia = dezintegrare a conduitei psihomotorii prin lipsă de iniţiativă motorie, tradusă prin
catalepsie, inadecvare completă a mişcărilor, reducerea lor la un nivel semiautomat şi stereotip

Sindromul catatonic grupează o serie de fenomene psihomotorii: - catalepsia, flexibilitate ceroasă,

stereotipii, la c0are se adaugă negativismul şi sugestibilitatea

apare în: stări toxico-septice, encefalite acute şi subacute, intoxicaţii, tumori cerebrale, schizofrenie
(catatonică sau cu trăsături catatonice) depresie majoră severă

TULBURĂRI MOTORII CARE POT APĂREA CA EFECT SECUNDAR AL TRATAMENTULUI CU ANTIPSIHOTICE

În cadrul tratamentului cu antispihotice (în special clasice) pot apărea efecte extrapiramidale:

• Distonia acută, Akatisia, Diskineziile, Sindromul parkinsonian

1.Distonia acută constă în mişcări lente, prelungite, contorsionate ale musculaturii axiale, feţei, limbii,
etc. Cele mai frecvente distonii sunt: Torticolis Protruzia limbii Crize oculogire cu plafonarea privirii
Distonii cu aspect convulsiv ale braţelor Trismus

2.Akatisia este o senzaţie subiectivă de nelinişte ce asociază o componentă psihică şi una motorie.
Pacientul simte în permanenţă nevoia de a se mişca. Se balansează de pe un picior pe altul şi simte
nevoia imperioasă de a merge pentru a-şi ameliora senzaţia de nelinişte.
3.Diskineziile sunt mişcări involuntare, anormale, întâlnite în regiunea periorală, dar care pot apărea şi
la nivelul musculaturii axiale şi la extremităţi

Diskinezia tardivă apare în special la nivelul musculaturii buco-maxilo-faciale şi prezintă următoarele

caracteristici: caracter intenţional, dispare în somn, este ireversibilă sau parţial reversibilă

4.Sindromul parkinsonian este o manifestare extrapiramidală care poate apărea după zile sau
săptămâni de tratament. Simptomele cuprinse în cadrul acestui sindrom sunt:

• Bradikinezia, bradilalia, bradipsihia, hipertonia (încordarea musculaturii axiale), tremorul

de repaus

• la care se asociază simptome neurovegetative: hipersudoraţie, sialoree

TULBURĂRILE DE CONŞTIINŢĂ

TULBURĂRILE CLARITĂŢII ŞI CAPACITĂŢII DE INTEGRARE A CÂMPULUI DE CONŞTIINŢĂ

Obtuzia constă în bradipsihie cu hipoprosexie spontană, scăderea supleţei proceselor de gândire,

lentoare în înţelegerea întrebărilor

Hebetudinea – desprindere de realitate, pe care nu o mai poate cuprinde ca ansamblu, perplexitate şi

indiferenţă

Torpoarea = bradikinezie, hipobulie, scăderea participării afective, uşoară dezorientare cu stări de

somnolenţă

Obnubilarea reprezintă o afectare mai importantă a vigilităţii, cu hipoprosexie severă şi dificultăţi

mnezice mixte, creşterea pragurilor senzoriale şi dificultăţi în înţelegere şi sinteză

Stuporul este o tulburare severă a vigilităţii, însoţită de inhibiţie psiho-motorie (mutism, akinezie,
negativism alimentar). Subiectul nu reacţionează decât la excitaţii foarte puternice, nu răspunde la
întrebări şi nu pare să înţeleagă contextul în care se află

Soporul este o stare de somnolenţă patologică în care contactul cu ambianţa se face foarte dificil

Suspendarea completă a conştiinţei apare în criza epileptică, lipotimie, sincopă, comă. Se

caracterizează printr-o suspendare a funcţiilor relaţionale cu păstrarea funcţiilor vegetative, care însă,
spre deosebire de somn, sunt alterate în diferite grade

TULBURĂRILE CALITATIVE ALE CONŞTIINŢEI

Criterii (Jaspers):

• Dezinteres faţă de lumea exterioară (subiectul înţelege cu dificultate ce se întamplă în jurul lui,
atenţia este afectată, acţionează fără să ţină seama de situaţia reală);

• Dezorientarea (legată de simptomul de mai sus);

• Incoerenţa (şi prin urmare ininteligibilitatea conduitei);

• Dificultăţi de gândire
• Amnezie consecutivă stării (tulburări ale capacităţii de fixare)

FORME CLINICE ALE CONFUZIEI MINTALE

Confuzia mintală simplă - ale cărei trăsături ar fi: pasivitatea, perplexitatea, dezorientarea, lentoarea

Stările confuzo-onirice (delirium, onirism) caracterizate prin agitaţie asociată de obicei cu fenomene
productive psihotice.

ONIRISMUL = “Stare de vis patologic“, un vis trăit şi în acţiune, care invadează realitatea subiectului şi
faţă de care îşi modifică modul de comportament. Subiectul are halucinaţii vizuale, realizând viziuni
haotice şi discontinue. Uneori are halucinaţii auditive, cenestezice şi tactile. Halucinaţiile sunt cel mai
adesea neplăcute, terifiante, conţinutul lor este constituit frecvent din scene de groază, zoopsice.
Caracteristică este convingerea subiectului faţă de aceste modificări perceptuale, de care încearcă să
scape prin agitaţie (chiar fugă), trăindu-le ca o agresiune extremă. Exemplu: sevrajul alcoolic complicat
cu delirium (delirium tremens)

ONEIROIDIA = un amestec de real-vis, la care subiectul nu participă, ci asistă. Înlănţuirea halucinaţiilor,

ca şi interpretarea realităţii, au o anumită coerenţă şi în genere mai multă sistematizare decât onirismul.
Nu este urmată de amnezie completă

CAUZELE CONFUZIEI MINTALE

• Afecţiuni intracraniene: TCC, AVC, epilepsie, encefalopatii carenţiale, afecţiuni meningeale

(hemoragii meningeale, meningite febrile), afecţiuni cerebrale (encefalite, tumori cerebrale)

• Afecţiuni generale: stări febrile (septicemii), alcoolismul (intoxicaţia alcoolică acută, delirium
tremens), toxicomanii (barbiturice, amfetamine, heroină), intoxicaţii medicamentoase
(antiparkinsoniene, litiu, barbiturice, tranchilizante

• Intoxicaţii alimentare (ciuperci)

• Encefalopatii metabolice (diabet, insuficiență hepatică)

• În evoluția bolilor psihice (psihoze post-partum, schizofrenie, manie, depresie, demență)eeetc

TULBURĂRI ALE STRUCTURII CÂMPULUI DE CONŞTIINŢĂ

Îngustarea câmpului conștiinței– se caracterizează prin focalizarea conștiinței asupra unei idei, amintiri,
acțiuni etc., de care subiectul nu se poate desprinde. Conştiinţa este incapabilă să cuprindă întreaga
experiență prezentă, în afară de cea psihotraumatizantă -> deformarea relației cu realitatea

Starea crepusculară - constă într-o modificare cu debut și sfârșit brusc a clarității câmpului conștiinței în
diferite grade, asociată cu îngustarea lui, cu menținerea unei activități automate cu acte motorii
coordonate, dar neobișnuite și fără legătură cu ocupațiile anterioare, față de care subiectul va prezenta
amnezie totală sau parțială în funcție de profunzimea modificării vigilității

• Starea crepusculară isterică – aspect particular în care subiectul trăiește o experiență semiconștientă
de depersonalizare şi stranietate centrată în general pe o idee fixă: un eveniment psihotraumatizant
 pe care subiectul nu și-l aminteşte obișnuit în stare de veghe, pe care memoria îl reprimă;
Variabilitatea tabloului clinic de la oră la oră

• O formă aparte este întalnită în sindromul Ganser și pseudodemența isterică – reacţii psihotice
isterice, în care, pe fondul modificării conștiinței de tip crepuscular, pacientul prezintă o
nerecunoaștere sistematică a realității prin răspunsuri alături, acte “alături”= răspunsuri mai mult
absurde decât greșite, demonstrând înțelegerea întrebărilor

TULBURĂRILE CONȘTIINȚEI CORPORALITĂȚII

Conștiința corporalității - somatognozia

Tulburări de schemă corporală de natură psihică Apar în sindroamele:

– asteno-hipocondriac (astenie, debutul schizofreniei, neurastenie)

- obsesivo-hipocondriac (reacţii obsesivo-fobice, personalitate de tip obsesiv-compulsiv)

- paranoiac-hipocondriace (personalități paranoide, tulburare delirantă).

Cenestopatiile reprezintă modificarea cenesteziei, cu apariția unor senzații corporale neplăcute, în

absența unor modificări organice. Apar în: tulburări somatoforme, tulburări de anxietate, schizofrenie,
depresii, demențe

Sindromul hipocondriac este alcătuit din idei de intensitate variabilă (până la delirantă) privitoare la
starea de sănătate a subiectului, considerată mult mai precară decât în realitate sau vital amenințată.
Aceste idei evoluează pe fondul unei anxietăți și a apariției cenestopatiilor.

Sindromul Cotard este reprezentat de triada de idei delirante:

• de negaţie corporală (negarea organelor interne și a funcțiilor acestora)

• de enormitate

• de imortalitate

• Apare în: depresiile severe, de tip melancoliform. De multe ori reprezintă o

patologie de trecere spre demență

Desomatizarea (alterarea sentimentului de corporalitate) este reprezentată de îndoiala anxiogenă de a

avea corpul transformat, straniu, ireal, cu limite imprecise sau devitalizat.

Dismorfofobia reprezintă o formă „localizată” a depersonalizării somatice constând în sentimentul

patologic de neplăcere și inferioritate cu care subiectul își trăiește aspectul morfoconstituțional,
exagerându-i sau modificându-i datele reale. Apare sub forma unor fenomene izolate la adolescență, de
cele mai multe ori cu evoluție benignă, fiind expresia noii identități somatice pe care subiectul o capată.

Heautoscopia constă în „perceperea” imaginii propriului corp ca o imagine în oglindă, în spațiul

perceptual. Imaginea dedublată poate fi totală, cuprinzând întregul corp, sau parțială, redusă la un
segment sau reprezentată uneori de imaginea unui organ (creier, cord, diverse viscere profunde).
Caracteristic acestei tulburări, pe lângă convingerea halucinatorie, este sentimentul de apartenență,
credința că imaginea îi este proprie. Apariția este favorizată de diverse circumstanțe, dintre care cele
mai importante sunt : modificarea clarității câmpului conștiinței, stări de epuizare, când au caracter de
halucinoză hipnagogică, tulburarea obsesiv-compulsivă, epilepsie temporală, schizofrenie.

Derealizarea (Tulburările conștiinței realității obiectuale) Sentiment de stranietate a lumii exterioare, în

absența unor tulburări perceptive. Nu apare aproape niciodată în mod izolat . „Subiectul pierde funcția
realului” , adica senzația de familiaritate pe care obiectele lumii reale ne-o dau în mod normal.

 În forma sa minoră se referă la stranietatea lucrurilor care par false, artificiale, modificate.

 În forma sa extremă se manifestă ca o îndepărtare, o izolare sau o fugă din lumea realului, o
detașare, o plutire „fără înălțime”

Depersonalizarea (Tulburări ale conștiinței propriei persoane) este o tulburare a conștiinței propriului
Eu, a sentimentului identității somatopsihice personale cu destrămarea curgerii existențiale și a
percepției lumii ca loc de desfășurare a propriei existențe. Apare insoțită sau nu de derealizare în:

- surmenaj , stări hipnagogice și hipnapompice, tulburări de anxietate – atacul de panică, depresie,

tulburări delirante, tulburări obsesive, personalitatea de tip obsesiv-compulsiv, debutul schizofreniei

Curs 7 tulburari de personalitate

Personalitatea = totalitatea caracteristicilor emoționale și comportamentale, stabile și predictibile,
evidente în viața de zi cu zi

Tulburarea de personalitate = caracteristicile depășesc variațiile “normale”, sunt rigide, maladaptative și

duc la suferință sau perturbări ale vieții sociale, familiale, profesionale

Criterii generale de diagnostic

Un pattern durabil de trăire emoțională și comportament care deviază semnificativ de la normele socio-
culturale ale individului, manifestat în următoarele arii:

• cogniție (cum percepe și interpretează pe sine, pe alții, evenimentele)

• afectivitate (intensitate, labilitate, adecvare)

• relații interpersonale

• controlul impulsurilor

• Patternul este inflexibil și dominant, regăsit într-o multitudine de situații personale și sociale

Provoacă suferință și disfuncții sociale, profesionale, familiale. Patternul este stabil, de lunga durată –
trăsăturile pot fi identificate din adolescență. Nu este o boală psihică, așa încât conceptele de tratament
și vindecare sunt irelevante

• Grupul A:

• paranoidă, schizoidă, schizotipală (ciudați, excentrici)

1.Tulburarea de personalitate de tip paranoid

Neîncredere, suspiciozitate față de alții, ale căror acțiuni neutre sau chiar prietenești sunt interpretate
ca ostile, disprețuitoare, răuvoitoare. Senzitivitate excesivă la umilire și respingeri

Banuiește, fără motive suficiente, că ceilalți îl exploatează, îi fac rău, îl înșală. bănuieli nejustificate față
de prieteni, asociați. nu are încredere în ceilalți din teama că vor folosi informațiile împotriva sa.
interpretează negativ remarci banașe, evenimente neutre. ranchiunos, nu uită. se simte atacat și
recționeaza violent/agresiv. suspiciozitate permanentă față de partener/soț. tendință la interpretare,
mecansime de apărare prin proiecție

Alte trăsături:

• tensionați,ostili, încăpățânați, defensivi . uneori - trăsături adaptative la un mediu ostil. diagnostic

mai frecvent la bărbați

2. Tulburarea de personalitate de tip schizoid

Detașare față de relațiile sociale și interpersonale cu răceală emoțională și preferință pentru fantezie și
introspecție

Distant (nu-și dorește, nu se bucură de relații apropiate, nu are prieteni sau confidenți, păstrează relații
doar cu cei imediat apropiați din familie)

• preferă activități solitare, indiferent față de laudă sau critică, detașare, aplatizare afectivă, nu
există dorință/interes pentru experiențe sexuale

Alte trăsături:

• păstrează capacitatea de testare a realității, deși par foarte absorbiți de sine. se pot adapta bine la
condiții de izolare socială. pot apărea decompensări psihotice scurte.

• Factor de prognostic nefavorabil dacă dezvoltă schizofrenie (risc mai mare)

3. Tulburarea de personalitate de tip schizotipal

Deficite sociale și interpersonale, disconfort și reducerea capacității de a stabili relații apropiate +

distorsiuni cognitive și de percepție + comportament excentric, ilustrate prin următoarele:

• idei dominante sau prevalente de referință • percepții neobișnuite - iluzii somatice

(NU idei delirante)
• gândire și vorbire bizară - vagă,
• credințe bizare, gândire magică care circumstanțială, metaforică
influențează comportamentul și este în
• suspiciozitate, ideație paranoidă
afara normelor subculturale (telepatie, al
șaselea simț etc.) • inadecvare afectivă
• comportament/aparență excentrică, bizară • anxietate socială marcată asociată cu frici
paranoide
• lipsa prietenilor, confidenților

• mai frecvent la bărbați. posibile decompensări psihotice. frecvent la rudele celor cu schizofrenie

Grupul B:
• antisocială, borderline, histrionică, narcisică (dramatism, exprimare exagerată a emoțiilor)

1. Tulburarea de personalitate de tip antisocial – are min 18 ani

Pattern de desconsiderare și violare a drepturilor celorlalți, cu debut de la 15 ani:

• nu se conformează normelor sociale – infracționalitate frecventă. înșelăciuni - minciuni, nume false,

manipularea celorlalți pentru profit personal sau plăcere. impulsivitate, incapacitatea de a planifica.
iritabilitate, agresivitate - lupte, bătăi , implicații medico-legale- violuri, abuz sexual al copiilor

• desconsiderare față de siguranța proprie și a celorlalți - condus, consum de alcool și substanțe

• iresponsabilitate permanentă: incapacitatea de a păstra un serviciu, de a respecta obligațiile

financiare, eșec în menținerea unei relații sexuale monogame pentru o perioadă prelungită de timp

• a existat un diagnostic de Tulburare de comportament cu debut înainte de 15 ani (agresivitate,

distrugerea bunurilor, înșelăciune, furt, nerespectarea regulilor)

Alte elemente:

• lipsă de remușcări , lipsă de empatie, cinism, poate fi uneori simpatic; frecvent - închisoare,
moarte violentă; trăsăturile se mai pot “aplatiza” după 40 ani .

2. Tulburarea de personalitate de tip borderline = impulsivitate care poate pune persoana în pericol -
abuz de substanțe, condus, sex neprotejat. în mod repetat: idei, comportament, amenințări cu suicidul și
autoagresivitate (automutilare). instabilitate afectivă marcată. sentimente de gol interior. furie intensă,
dificultatea de a controla furia. ideație paranoidă tranzitorie, derealizare, depersonalizare. tendință la
autodistrugere, viață haotică. Decompensari psihotice. moarte prin suicid 8-10%. ICD-10: Tulburare de
personalitate emoțional-instabilă

3. Tulburarea de personalitate de tip histrionic = Exprimarea excesivă și dramatică a emoțiilor

Manifestarea emoțională se produce foarte ușor și este mult mai intensă decât o cer circumstanțele
( emoțiile izbucnesc foarte ușor și dispar la fel de repede). Comportament interpersonal de
solicitare/revendicare

Atragerea atenției:

• inconfortabil în situații în care nu este centrul atenției. interacțiunile caracterizate prin

comportament excesiv de seductiv, erotizat, provocator. labilitate emoțională, superficialitatea
trăirilor emoționale. utilizează aspectul fizic pentru a atrage atenția
• limbajul – demonstrativ; dramatism, teatralism, exprimare exagerată a emoțiilor ; sugestibilitate;
consideră relațiile ca fiind mai intime decât în realitate

Alte elemente: mai frecvent întâlnită la femei; manipulative, rol de victimă sau prințesă, intoleranță la
frustrare

4.Tulburarea de personalitate de tip narcisic

Grandoare, prețiozitate (în imaginație sau comportament) și nevoia de a fi admirat, lipsă de empatie:

• se simte foarte important (exagerează realizările, talentele, se așteaptă să fie recunoscut ca

superior); fantezii de succes nelimitat, putere, frumusețe; se consideră special, unic și poate fi
înțeles doar de persoane importante’; cere admirație excesivă; consideră că i se cuvine, se așteptă la
favoruri speciale’ exploatează pe ceilalți; nu are empatie; invidie marcată, crede că și restul îl
invidiază ; aroganță

Alte elemente: autostimă și imaginea de sine foarte fragilă; foarte vulnerabili față de critică, înfrângere;
mai frecvent la bărbați

• Grupul C:

• evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă (anxioși)

1. Tulburarea de personalitate de tip obsesiv-compulsiv

Preocupat de ordine, perfecționism, tendință la control mintal și interpersonal în detrimentul

flexibilității, deschiderii, eficienței:

• preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare, astfel încât obiectivul principal se pierde.
perfecționism cu riscul de a nu îndeplini sarcinile. devotament excesiv față de muncă în detrimentul
distracției, prieteniilor. conștiinciozitate excesivă, scrupule, inflexibilitate cu privire la moralitate,
etică, valori. nu poate arunca lucruri vechi, fără valoare, chiar și cele fără valoare sentimentală.
reticent în a delega anumite sarcini.zgârcit cu el și alții .rigiditate, încăpățânare

Alte elemente: Indecizie, pedanterie, convenționalism, respect pentru autoritate, dificultate în

exprimarea emoțiilor, totul trebuie planificat, verificare excesivă mai frecvent la bărbați

- ritualuri și ordine excesivă în copilărie -”căldură restrictivă” – copii ascultători, eleganți,

politicoși, dependenți

2.Tulburarea de personalitate de tip evitant

Inhibiție socială, sentimente de inadecvare, hipersenzitivitate la evaluarea negativă. evită activitățile

care implică contacte interpersonale semnificative, întrucât îi este teamă de critică, dezaprobare,
rejecție. nu se implică în relații decât dacă este sigur că va fi acceptat. puține relații apropiate pentru a
nu fi ridiculizat. preocupat de posibila critică și rejecție în situații sociale. inhibat în relațiile noi. se
consideră inadecvat, neatrăgător, inferior. reticent față de orice situație care l-ar putea pune într-o
lumină proastă

Alte elemente: teamă, tensiune, insecuritate

• ICD-10: Tulburare de personalitate de tip anxios

 • Comorbiditate - depresie, tulburări anxioase - în special Fobia socială

3.Tulburarea de personalitate de tip dependent

Nevoie excesivă de a fi îngrijit, care duce la un comportament submisiv și adeziv, nevoie însoțită de
teama de separare:

• dificultate de-a lua decizii uzuale fără multe încurajări; nevoia de a-i lasa pe alții să-și asume
responsabilitatea pentru viața sa; dificultate în exprimarea dezacordului de teama de a pierde
suportul ; dificultatea de-a iniția sau efectua ceva pe cont propriu (lipsa de încredere în sine)

• face multe sacrificii pentru a obține suportul; sentimente de disconfort și neajutorare când este
singur; când o relație se sfârșește caută urgent o alta; preocupări nerealiste că nu se poate descurca
singur

De reținut: nevoia de celalalt este exagerată față de situația reală: persoane vârstnice, cu dizabilități

princ de tratament;

• Tratamentul farmacologic se adresează tulburărilor comorbide: tulburări de anxietate, tulburări de

dispoziție, tulburări psihotice

• Tratamentul psihoterapeutic, în funcție de patologie, propune persoanei modalități de adaptare mai

bune Exemplu: terapie Cg –comp la persoanele cu tulb de personalitate de tip obsesiv-compulsiv

Curs 8 tulburarile dispozitiei

1.EPISODUL DEPRESIV – criterii de diagnostic (durata - minim 2 săptămâni)
• dispoziție depresivă • sentimente de inutilitate, culpabilitate

• scăderea interesului și a plăcerii • autostimă scăzută

• scăderea/creșterea apetitului alimentar • scăderea capacității de concentrare,

și scădere/creștere în greutate (peste ambivalență
5% într-o lună)
• ideație suicidară, tentative de suicid
• insomnie sau hipersomnie
• Simptomele provoacă suferință sau
• retard psihomotor sau agitație psiho- incapacitare familială, socială,
motorie profesională

• fatigabilitate, pierderea energiei

ED cu trăsături: catatonice, melancolice, atipice

EPISOD DEPRESIV CU ELEMENTE DE • depresia mai accentuată dimineața

MELANCOLIE
• insomnii matinale (trezirea cu 2 ore
• pierderea plăcerii în toate ariile mai devreme)

• lipsa reactivității (nu mai • lentoare psihomotorie marcată /

reacționează la stimuli plăcuți) agitație culpabilitate marcată
 • scăderea marcată a libidoului • hipersomnie

• scăderea marcată a apetitului și a • senzație de greutate în membre

greutății
• senzitivitate în relațiile
EPISODUL DEPRESIV ATIPIC interpersonale

• reactivitate emoțională • Femei, debut timpuriu, personalitate

histrionică
• creșterea apetitului +/- creștere în
greutate

TULBURAREA DEPRESIVĂ RECURENTĂ (MAJORĂ) Mai frecvent la femei

Etiologie

• Factori biologici - Anomalii ale aminelor biogene: norepinefrină, serotonină, dopamină; se poate
asocia cu hipotiroidismul; Anomalii ale somnului

• Fact genetici : Studii familiale: rudele de gradul I risc de 2-3 ori mai mare de tulburare depresivă
majoră

• FACTORI PSIHOSOCIALI – pierdere parinte, partener

TULBURARE DEPRESIVĂ CU PATTERN SEZONIER

• Legatura temporală cu un anotimp (toamna, iarna) în cel puțin 2 ani succesiv. Remisiunile - în
aceeași perioadă (vara). Episod depresiv (ED) - frecvent cu trăsături atipice. 60-90% femei

CLINICA DEPRESIEI

• 60% prezintă idei de suicid, 4-5% pana la 10-15% suicid reușit; 90% prezintă simptome de anxietate

adolescenți, tineri: iritabilitate, tulburări de comportament, abuz de substanțe. vârstnici: prevalența 25-
50%, subdiagnosticată, subtratată, acuze somatoforme care pot masca depresia, pseudodemență

• Aspect: facies depresiv, lentoare psihomotorie

• Percepție: acuze somatoforme, simptome psihotice: halucinații în formele severe

• Atenție și memorie: afectate (70-80%)

• Conștiința bolii: prezentă

• Gândire: lentoare, accentuarea fenomenelor obsesive, capacitate decizională redusă, ideație cu un

conținut negativ: inutilitate, incapacitate, culpabilitate, idei suicidare (de evaluat!!)

• În formele severe: idei delirante congruente/incongruente cu dispoziția

• Dispoziție: depresie, anxietate, disforie, iritabilitate

• Ritm nictemeral: tulburări de somn. Apetit alimentar: modificat

Evaluarea ideației suicidare și a riscului suicidar:

• dacă pacientul are idei de suicid, dacă are un plan; antecedente de tentative de suicid (personale, în
familie); idei marcate de inutilitate; abuz de substanțe; izolare socială; grad marcat de anxietate,
panică, neliniste; Insomnie

* majoritatea pacienților care s-au sinucis au fost consultați de un medic (nu neapărat psihiatru), au
căutat ajutor într-un interval de aprox. o lună înaintea tentativei

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

1.Tulburări cu substrat organic: boală Parkinson, demență, tulburări endocrine

2.Tulburări induse de substanțe: clonidină, propranolol, rezerpină, barbiturice, benzodiazepine,

corticosteroizi, antineoplazice

-> 10-15% din cazurile de depresie sunt secundare unor boli organice/substanțe

3.Episodul depresiv sever cu elemente psihotice - diagnostic diferențial cu tulburări psihotice, în primul
rând cu tulburarea schizoafectivă tip depresiv

4.Alte tulburări ale dispoziției: distimie (simptome depresive ușoare timp de minim 2 ani)

5.Doliu necomplicat

EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Evoluție de lungă durată, cu recăderi, uneori evoluție cronică (2 ani fără remisiuni)

Episoadele depresive (ED) devin mai severe, mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. ED netratat: se
poate remite în 6-13 luni, tratat se remite în câteva săptămâni, maxim 3 luni. Tratamentul de întreținere
(profilactic) scade frecvența recăderilor

Factori de prognostic favorabil: episoade ușoare, spitalizare scurtă, suport social și familial, complianță
la tratament

2.EPISODUL MANIACAL – criterii de diagnostic (durata - minim 1 săptămână)

• dispoziție euforică, expansivă sau • neliniște sau agitație psiho-motorie
iritabilă
• implicare excesivă în activități cu
• creșterea autostimei, idei de grandoare potențial nociv - superficializarea
judecății: cheltuieli, investiții
• scăderea nevoii de somn
• dezinhibiție pulsională (sexuală),
• logoree
comportament inadecvat
• fugă de idei
• Apare afectarea funcționării sociale,
• distractibilitate profesionale, familiale

3.EPISODUL HIPOMANIACAL – criterii de diagnostic (durată - minim 4 zile)

• dispoziție euforică, expansivă, iritabilă • scăderea nevoii de somn

• autostimă crescută, grandoare • presiune de a vorbi

 • distractibilitatea atenției • modificare în funcționarea persoanei

• neliniște • tulburările sunt observabile de către

ceilalți
• implicare excesivă în activități care
presupun riscuri - superficializarea • Nu duce la disfuncții importante, nu
judecății necesită spitalizare, nu are elemente
psihotice

EPISODUL MIXT – criterii de diagnostic

• Durată minim 1 săptămână

• Întrunește criteriile unui episod maniacal și depresiv

• Dispoziția foarte schimbătoare

4.TULBURAREA BIPOLARĂ I și II
prevalenta1%; F=B; debut 30 ani

• Tulburare bipolară I (TB I), cel puțin 2 episoade dintre care unul trebuie să fie episod unic maniacal,
hipomanaical sau mixt

• Tulburarea bipolară II: unul sau mai multe episoade depresive și cel puțin un episod hipomaniacal

CLINICA TULBURĂRII BIPOLARE

Dispoziția euforică, expansivă sau iritabilă. labilitate emoțională marcată. “depresia pândește mania” –
plâns facil. risc crescut de consum/abuz/dependență de alcool și alte substanțe. la adolescenți: tulburări
de comportament, deseori diagnosticul diferențial cu schizofrenia este dificil. risc mare de suicid în
episoadele depresive din cadrul tulburării bipolare.

• Aspect : pentru maniacali - inadecvat la situație și vârstă, hiperactivitate, uneori o bună dispoziție
contagioasă. Percepție: tulburări psihotice - formele severe

Atenție și memorie: afectate în depresie și manie. Conștiința bolii: absentă sau relativă în manie.
Gândire: tulburări formale și de conținut, idei delirante în formele severe. Dispoziție - manie: euforie,
iritabilitate, irascibilitate, anxietate marcată, labilitate emoțională, furie, slabă toleranță la frustrare.
Activitate: neliniște, agitație, implicare excesivă, nu duc nimic la bun sfârșit. Risc de heteroagresivitate,
dar și de acte autoagresive

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

• Tulburări fond organic, Tulburări induse de substanțe

• Schizofrenia, Tulburarea schizoafectivă tip bipolar, Alte tulburări psihotice

• Ciclotimia (episoade succesive de hipomanie care alternează cu depresie ușoara - minim 2 ani)

Evoluție marcată de recăderi, cu frecvență mai crescutodată cu înaintarea în vârstă

Frecvent debut cu un episod depresiv: 60-70% din cazuri. Episoade depresive, maniacale, mixte

Netratat, un episod maniacal poate dura pana la 8-12 luni. Tratat poate dura în medie 3 luni. Prognostic
mai slab TB față de TDM

Tratamentul timoregulator ameliorează evoluția și prognosticul și la 50-60% controlează semnificativ

simptomatologia

• 15% dintre pacienți au evoluție bună • 30% remisiune parțială

• 45% bună, cu episoade multiple • 10% evoluție cronică

TRATAMENTUL TULBURĂRILOR DE DISPOZIȚIE

PRINCIPII DE TRATAMENT

Siguranța pacientului, evaluare diagnostică, plan terapeutic imediat și profilactic (întreținere) -

prevenirea recăderilor, spitalizarea: evaluare, risc suicidar, homicidar, incapacitatea de a se întreține,
farmacoterapie: un medicament eficient în alte episoade sau în funcție de efectele secundare

• optim: farmacoterapie + psihoterapie (psihoterapia, susținerea - pot ameliora complianța)

TRATAMENTUL DEPRESIEI
1.Antidepresive 60-80% răspund la un AD daca doza e suficientă, administrată timp de 6-8 săptămâni

2.Anxiolitice, sedative - durată delimitată !!

• Depresiile cu cicluri rapide sau rezistente: se asociază timoregulatoare

• Depresiile severe cu simptome psihotice: se asociază antipsihotice (olanzapină etc.)

3. ECT: electroconvulsoterapie – indicații precise

1.ANTIDEPRESIVE

Triciclice: amitriptilină

Tetraciclice: depresii ușoare :mianserină maprotilină

Inhibitoare de monoaminoxidază (IMAO) - depresii atipice:moclobemid (reversibil)

Inhibitoare selective de recaptare a serotoninei (SSRI):fluoxetină, sertralină

Serotonină + norepinefrină:venlafaxină duloxetină mirtazapină: 30 mg/zi

Alte tipuri tianeptină

PRINCIPII ALE TRATAMENTULUI CU ANTIDEPRESIVE (AD)

Doza se crește progresiv până la doza eficientă (mai ales pentru: triciclice, venlafaxină) -> doza
eficientă se menține minimum 4 săptămâni, înainte de a decide, eventual, că AD nu este eficient (toate
AD au o perioadă de latență de aproximativ 14 zile)
Odată ce se obține o remisiune semnificativă, tratamentul se continuă 6-9 luni, pentru a preveni
recăderea !!!

dacă evoluția e favorabilă, după 6-9 luni tratamentul se poate reduce treptat, dar se ia în considerație
tratamentul de întreținere. dacă au existat 2 sau mai multe episoade tratamentul poate fi permanent

Tratamentul de întreținere = profilactic: scade frecvența, amplitudinea, durata episoadelor

• Precauții, CI: gravide, perioadă de alăptare, tulburări renale, hepatice grave

Alcoolul poate exacerba depresia și poate interfera cu tratamentul. Psihoterapiile ameliorează

adaptarea, complianța

INDICAȚIILE ANTIDEPRESIVELOR

DEPRESIE: • Tulburări de dispoziție pe fond

organic
• Tulburarea depresivă recurentă
ANXIETATE
• Episodul depresiv major (EDM) din
tulburarea bipolara I sau II – atenție la • Tulburările anxioase: tulburarea de
virajul afectiv !! panică, tulburarea anxioasă generalizată,
tulburarea obsesiv-compulsivă

EFECTE SECUNDARE ALE ANTIDEPRESIVELOR (AD)

Triciclice: Risc letal în supradoză !! De evaluat • sedare, tremor

riscul suicidar
• viraj afectiv în cazul diatezei bipolare
Cardio-vascular: hipotensiune ortostatică,
• scăderea pragului convulsivant
întârzieri în conducere, aritmii la doze mari
• NU: gravide, femei care alăptează, la
• precauție la cei cu boli cardiovasculare
cei la care se aplică
Anticolinergice: uscăciunea gurii, dificultăți de electroconvulsoterapie (ECT)
acomodare, constipație, retenție urinară
• Precauții: insuficiență renală, hepatică
• CI în glaucom, hipertrofie prostată

SSRI (inhibitoare selective de recaptare a serotoninei):

fluoxetină: anxietate, agitație, insomnie escitalopram: greață, atenție la tulburările de

conducere la cei cu afecțiuni cardiace
sertralină: diaree, tremor, uscăciunea gurii
Sindrom serotoninergic (creșterea excesivă a
fluvoxamină: greață, constipație, sedare-
serotoninei): mioclonii, agitație, crampe,
amețeală
hiperpirexie, hipertensiune
paroxetină: disfuncții sexuale, sedare, astenie,
amețeli
3.Terapia electroconvulsivantă (ECT)Indicații:
Tulburarea depresivă majoră (TDM) –u risc suicidar/homicidar crescut

Tulburare bipolară I (TB I) – episod depresiv sever cu simptome psihotice

Schizofrenia catatonică, tulburarea schizoafectivă depresivă

Contraindicații: tumori, IMA recent, HTA severă

RA: dismnezii tranzitorii, aritmii cardiace, stare apneică prelungită, deces: 1/1000 - 1/10.000

3/săptămână; aproximativ 6-12 ECT în total. NU este un tratament de întreținere. Se suprimă

tratamentul cu antipsihotice, antidepresive, timoregulatoare, benzodiazepine. Premedicație: atropină,
tiopental, succinilcolină, +/-curarizant. Monitorizare EEG, EMG, C-V. O fază tonică și una clonică.

Eficace (77-90% în EDM), inofensiv, efect imediat

PSIHOTERAPIE
• Terapii scurte: Terapia cogn-comp, Terapia interpersonală, Terapii de susținere, consiliere

• Terapii de orientare psihanalitică

• Terapie familială

TRATAMENTUL TULBURĂRII BIPOLARE I

1.Timoregulatoare: săruri de litiu (carbonat de litiu), valproat, carbamazepină, lamotrigină

2.Tratamentul de întreținere: obligatoriu dacă a existat mai mult de un episod

1.SĂRURILE DE LITIU

Litemia: 0,8-1,2 mEq/l. Peste 1,2 - 1,4: efecte secundare și chiar toxice. dozele se cresc treptat. efectul
terapeutic - după 7-10 zile de tratament

la inițierea tratamentului - evaluare medicală: renal (risc de sindrom nefrotic), tiroidian (risc de
hipotiroidie), test sarcină (risc teratogen)

Efecte secundare:

• gastro-intestinale • efect hipotiroidian

• eruptii cutanate • scade capacitatea concentrare urină

• edeme • Intoxicația cu Li = neurotoxicitate –

Urgență!
• tulburări cognitive minore (hipoprosexie)
• sechele neurologice, deces
• tremor, ataxie, dizartrie
• lavaj gastric/hemodializă

ALTE TIMOREGULATOARE
 • Acidul valproic (monitorizare hepatică), Carbamazepină, Lamotrigină

TRATAMENT ADJUVANT

Antipsihotice - în mania severă (agitație, simptome psihotice) se poate începe/asocia tratament

antipsihotic: aripiprazol, olanzapină, quetiapină, risperidonă și clasice: haloperidol, clopixol

Anxiolitice - clonazepam, lorazepam

Antidepresive - în episodul depresiv sever însoțite de timoregulatoare

TRANCHILIZANTE, SEDATIVE, HIPNOTICE

Cele mai frecvent utilizate: benzodiazepinele

Efecte: scăderea anxietății, sedative, hipnotice, miorelaxante, anticonvulsivante

Tratamentul = durată scurtă, delimitată. Potențează efectele alcoolului

INDICAȚII TRANCHILIZANTE, SEDATIVE, HIPNOTICE

Tulburările de anxietate – inițial • Sevrajul alcoolic simplu sau complicat

Insomnie - este un simptom de cele mai multe • Agitație psihomotorie marcată

ori (schizofrenie, episod maniacal etc)

Sindrom de neuroleptizare (parkinsonian) • Miorelaxante, anticonvulsivante

EFECTE SECUNDARE TRANCHILIZANTE

• Sedare, ataxie, amețeli Reacții paradoxale - microleziuni cerebrale

• Ușoare deficite cognitive - vârstnici • Toleranță, dependență, sevraj

Curs 9 tulburari de anxiettate

• Anxietatea = raspunsul la o amenințare necunoscută

• Frica = răspunsul la o amenințare cunoscută, bine definită

• Angoasa = anxietate (psihologic/cognitiv) + echivalențe somatice (HTA, AV crescut, transpirații,

tremor etc.)

• Anxietatea - semnal de alarmă, rol adaptativ

Atacul de panica ( sdr) = o perioadă delimitată de frică intensă și disconfort, care atinge un maxim în
aprox. 10 minute și se însoțește de 4 sau mai multe din următoarele:

• Palpitații, transpirații, tremor • durere/disconfort toracic

• dispnee, senzație de sufocare • greață/disconfort abdominal

• nod în gat • Senzații de amețeală, leșin

• derealizare, depersonalizare • frica de moarte

• frica de-a pierde controlul sau de-a • parestezii, amorțeli, furnicături

înnebuni
• frisoane sau senzație de caldură

Poate apărea: din senin sau legat de anumite situații

Tulburarea de panică fără/cu agorafobie

• Atacuri de panică recurente. Cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat, timp de o lună de:

• preocuparea persistentă/frica de apariția altor atacuri de panică (anxietate între

atacurile de panică)

• frica legată de implicațiile atacurilor

• modificarea semnificativă a comportamentului, legată de atacuri (ex. renunță la un

serviciu. La studii)

• Se poate insoți sau nu de agorafobie

DD: Dorguri, medicamente, hipertioroidism

Fobia socială

Frica marcată și persistentă de situații sociale în care subiectul vine în contact cu persoane necunoscute
sau este supus unei posibile observații (critici). Subiectul se teme că va acționa într-un mod sau jenant,
temă de critică, de evaluare negativă. Expunerea la respectiva situație socială- vorbit în public, la tv, la
telefon, întîlnirea cu persoane noi provoacă anxietate – care poate avea intensitatea unui atac de
panică. Subiectul recunoaște că frica este excesivă și nerezonabilă. Situațiile respective sunt evitate.
Evitarea/anticiparea anxioasă/suferința interferează semnificativ cu viața subiectului

Tulburarea obsesiv-compulsivă

Obsesii:

• gânduri, impulsuri, imagini recurente și persistente, care sunt trăite ca intruzive și inadecvate și
determină anxietate marcată sau suferință

• gândurile, impulsurile, imaginile nu se referă la probleme reale și obișnuite ale persoanei, conținutul
lor este în contradicție cu educația, valorile si preocupările acesteia

• subiectul recunoaște că acestea sunt produsul propriei minți, este jenat, are critica conținutului
inacceptabil al feniomenelor obsesionale. subiectul încercă să ignore/suprime/neutralizeze cu alte
gânduri/acțiuni - compulsii

Compulsii

• comportamente repetitive (spălarea mâinilor, ordine, verificare) sau acte mintale repetitive
(rugăciuni, numărătoare. gesturi) la care subiectul se simte obligat să recurgă ca răspuns la obsesii
sau conform unor reguli care trebuiesc aplicate strict (ritualuri)
• comportamentele sau actele mintale au ca scop prevenirea sau reducerea suferinței/a apatiției unei
situații de temut. Aceste comportamente sunt inadecvate, excesive

Subiectul recunoaște că obsesiile/compulsiile sunt excesive sau nerezonabile

• Obsesiile/ compulsiile provoacă suferință, consumă timp (peste 1 oră/zi) sau interferează
semnificativ cu viața subiectului

Tulburarea de stres post-traumatic

 Eveniment traumatic x1 -> Evenimentul traumatic este retrăit:

 imagini, gânduri recurente, intruzive legate de eveniment; vise recurente; “flashback”-uri -

sentiment de retrăire; suferința psihologică intensă legată de tot ceea ce aduce aminte de
eveniment; reactivitate vegetativă

• Evitarea persistentă a stimulilor asociați cu trauma și scăderea responsivității generale:

• evitarea gândurilor, locurilor; nu-și poate aminti anumite evenimente legate de traumă;
sentimente de detașare; scăderea interesului, a reactivității afective, nu poate privi în
viitor

• Excitabilitate persistentă

• tulburări de somn, iritabilitate, tulburări de concentrare, vigilență crescută, se sperie

usor

• Durata tulburării - peste o lună; poate apărea după o anumită perioadă de la traumă

• Tulburarea se asociază cu suferință semnificativă sau interferează cu viața subiectului

Tulburarea acută de stres

Durata de 2-4 săptămâni, apare la max. 4 săptămâni de la eveniment

• Diagnosticul -> expunerea la eveniment; apariția unor simptome în timpul/imediat după traumă,
comprehensibile cu evenimentul trăit; retrăirea; evitarea; hipervigilență, excitabilitate, suferință
semnificativă a subiectului

Tulburarea de tip anxietate generalizată

• Îngrijorare și anxietate excesivă, în majoritatea zilelor, timp de minim 6 luni, referitoare la

evenimente și activități uzuale: școală, serviciu. Subiectul își controlează îngrijorarea cu dificultate

• Anxietatea este asociată cu: neliniște, tensiune psihică, fatigabilitate, tulburări de concentrare,
iritabilitate, tulburări de somn, hipertonie musculară. Simptomele duc la suferință semnificativă

Trat tulb anx :

• Farmacoterapie: Antidepresive, adjuvant anxiolitice – inițial

• Psihoterapie: Cognitivă, comportamentală, psihodinamică

Tulburari somatoforme
1.Tulburarea de somatizare

Frecvent la femei, cu trăsături sau personalitate histrionică

Multiple acuze somatoforme, cu debut înainte de 30 ani, evoluție pe o perioadă de câțiva ani, subiectul
solicită tratament, simptomatologia interferează cu viața subiectului

Sunt necesare următoarele simptome:

• 4 simptome algice: cel puțin 4 localizări - cap, abdomen, coloană, articulații, extremități, torace, rect,
în timpul ciclului menstrual, în timpul actului sexual, la urinare

• 2 simptome GI (altele decât durere): gr,vv, meteorism, diaree, intoleranță la diferite alimente

• 1 simptom din sfera sexuală (altul decât durere): scăderea libidoului, tulb de dinamică sexuală, ciclu
neregulat,

• 1 simptom pseudoneurologic/de conversie (altul decât durere): ataxie, paralizie, nod în gât, vedere
dublă, pierderea vederii, auzului
IMPORTANT: Examinarea medicală nu relevă o suferință organică sau dacă aceasta există,
simptomele și deficiențele rezultate sunt mult exagerate

2. Tulburarea de conversie

Unul sau mai multe simptome au deficite care afectează funcția motorie sau senzitivă și sugerează o
afecțiune neurologică/organică

Factorii psihologici sunt determinanți –anxietatea majoră generată de conflicte intraspihice/factori

psihotraumatizanți este convertită (mecanism inconștient de apărare) în simptome somatice

• simptomele NU sunt provocate intenționat sau simulate

• Simptomele nu sunt explicate de o suferință organică/consum de substanțe !!!

• Simptomele determină suferință și afectează viața subiectului

Cu simptome/deficite: motorii, senzoriale, convulsii “criză isterică” , mixte

a.Simptome conversive motorii:

• lipsa de coordonare, ataxie, paralizii: mono-, hemi- tetraplegie , slăbiciunea musculară, tremor,
afonie , dificultăți de înghițire (lichide + solide), nod în gât “globus hystericus”

b.Simptome conversive senzoriale:

• pierderea sensibilității, anestezie “în manușă”, “în ciorap” - nu respectă căile anatomice,
parestezii, vedere dublă, cecitate psihică, surditate psihică, Convulsii, Conștiința nu este
modificată

• Alte simptome: “la belle indifference”, Asociată cu tulburări de personalitate de tip histrionic
 • Simptomele - mai asemănătoare cu ceea ce subiectul își imaginează despre boală/suferință; sunt
foarte schimbătoare

• Conversie = saltul de la psihic la somatic

Beneficiu primar = exprimarea unui conflict psihologic inconștient printr-un simptom somatic, reducând
anxietatea și menținând conflictul în afara conștiinței. Beneficiu secundar = atenție, grijă din partea
celorlalți

3.Durerea persistentă (cronică)

Durerea localizată într- una sau mai multe zone anatomice; constituie motivul solicitării tratamentului și
este suficient de severă pentru a impune atenția clinică. Durerea duce la suferință și incapacitare.
Factorii psihologici sunt implicați în declanșarea, exacerbarea, severitatea durerii. Se poate însoți de:
depresie, abuz de substanțe

1. Tulburarea corporală dismorfică

Subiectul este preocupat de un defect imaginar al aspectului său fizic. Dacă există o anomalie minoră,
preocuparea este excesivă. Simptomatologia duce la suferință și incapacitare. De obicei în adolescență,
evoluție fluctuentă. Dacă preocuparea capătă intensitate delirantă se va schimba diagnosticul în:
Tulburare delirantă tip somatic.

Preocuparea - una sau mai multe zone, frecvent la nivelul feței. Ex: ochi, nas, buze, sâni, organe
genitale. Petrec ore în fața oglinzii pentru a “repara” defectele, evită situații publice, cer asigurări din
partea celorlalți. Probleme asociate: depresie, idei de suicid sau tentative de suicid. Solicită intervenții
chirurgicale

Principii de tratament

Tratamentul farmacologic al posibilelor afecțiuni comorbide: tulburări de anxietate, depresie –

antidepresive

Tratament psihoterapeutic: Terapie cognitiv- comportamentală Terapie suportivă

Curs 10 schizofrenia si tulb psihotice acute

• sciziune între gândire, afectivitate, comportament

• simptome fundamentale (cei patru A): asociațiile, afectul, autismul, ambivalența

• simptome accesorii: halucinații, idei delirante

Criterii de rangul întâi: Criterii de rangul al doilea:

• Își aude gândurile • alte tulburări de percepție și idei

delirante
• Voci comentative
• perplexitate, tulburări ale
• Idei de influență, furtul gândirii,
afectivității (tocire) etc
transmiterea gândurilor etc

varsta medie de debut -tineri 25 30

Schizofrenia la pacienții de sex masculin

Mai slabă adaptare premorbidă . Debut mai precoce. Mai multe simptome negative și tulburări
cognitive. Evoluție mai severă (un procent mai mic de remisiuni, mai multe spitălizari, durată mai lungă
a spitalizării), Prognostic mai sumbru (rata de supraviețuire în comunitate mai mică). Probabil un
rezultat terapeutic mai slab, mai multe anomalii cerebrale

Alcoale, fumat, droage

50% dintre SK minim o tentativă de suicid de-a lungul vieții. 10-15% deces prin suicid pe o perioada de
20 ani

Factori de risc: simptome depresive, tânăr, un nivel bun al funcționării premorbide

Nu există un substrat anatomopatologic specific și omogen pt pacienții cu schizofrenie, modificările nu

sunt specifice, nu par progresive, sunt relativ subtile

Imagistica : Lărgirea ventriculilor cerebrali , Reducerea volumului cortical

Mai studiate: mișcările de urmărire oculară, anomaliile potențialelor evocate auditive, care sunt
trăsături caracteristice ale pacienților cu schizofrenie și a unei proporții din rudele lor, constituind
markeri de predispoziție față de boală

criterii generale dg CIM IV

Durată de 1 luna (pentru episodul prezent) DSM IV:

Simptome: Idei delirante

ecoul gândirii, inserția, furtul sau transmiterea Halucinații

gândurilor
idei delirante de control, de influență
Halucinații verbale, comentative
Dezorganizarea gândirii (incoerență)
Dezorganizarea activității (agitație,
catatonie)

Alte idei delirante și fenomene halucinatorii
Incoerența ideoverbală, neologisme, baraj
verbal
Comportament bizar, catatonie
Simptome negative: apatie, sărăcire limbajului,
tocire afectivă
Simptome negative: tocire afectivă, apatie
(avoliție), alogie (sărăcirea limbajului)
Incapacitarea funcțională: socială,
profesională, familială
Simptomatologia persista 6 luni, incluzând
semnele prodromale și reziduale

SK CATATONICĂ

Imobilitate: catalepsie - flexibilitate ceroasă, stupor. Agitație psihomotorie. Negativism (verbal, motor,
alimentar) . Stereotipii, bizarerii, manierisme. Ecolalie, ecopraxie. Formă actualmente rară . Evoluție
bună, dar atenție la risc de malnutriție, chiar risc vital

SK PARANOIDĂ Idei delirante + halucinații auditive

Tensionați, suspicioși, ostili, +/- agresivi Dezorganizarea comportamentului

Debut mai tardiv decât Sk dezorganizată sau Tocire afectivă și/sau incongruență afectivă
catatonică (spre 30 ani)
Comportament dezinhibat, dezorganizat,
Prognostic favorabil paramimie, paratimie, zâmbet nătâng

Răspuns mai bun la tratament Debut timpuriu: sub 25 ani

SK DEZORGANIZATĂ (HEBEFRENIA) Prognostic slab, evoluție deteriorativă

Dezorganizarea vorbirii (incoerență

ideoverbală)

CLINICA SCHIZOFRENIEI

Nu există simptome patognomonice

Aspect: bizar, manierisme, neliniște, ostilitate până la atitudini catatonice; Frecvent: igienă deficitară;
Contactul: dificil, distant, impersonal

Percepție: halucinații, pseudohalucinații, iluzii

Atenție și memorie: diminuate (tulburări cognitive de intensitate variabilă, markeri de trăsătură)

Conștiința bolii: absentă sau relativă

Gândire: tulburări formale (incoerență, slăbirea asociațiilor, baraj, tangențialitate, neologisme,

circumstanțialitate) și de conținut (idei delirante); afectarea logicii, a capacități de abstractizare, a
sesizării absurdului

Dispoziție: tocire, inadecvare, inversiune afectivă, ostilitate

Ritm nictemeral: insomnii

Activitate: apatie, avoliție: dificultatea de a iniția activități și de ale duce la bun sfărșit, neliniște, agitație

Risc de violență: idei delirante de persecuție etc; Risc de suicid: mare! 50% tentative de suicid, 10-15%
reușesc

SIMPTOME POZITIVE (Sk tip I) Fără anomalii structurale (CT), răspuns bun la
tratament
Halucinații

Idei delirante
SIMPTOME NEGATIVE (Sk tip II)
Comportament bizar: stereotipii, agitație,
igienă, aspect Tocire afectivă: hipomimie, gestică redusă, afect
inadecvat, scăderea rezonanței afective
Tulb formale de gândire:
Alogie: sărăcia limbajului, a conținutului, baraj,
Slăbirea asociațiilor, tangențialitate, incoerență,
lentoare
lipsă de logică, circumstanțialitate
Avoliție-apatie: igiena, dezinsertie socio- Atenție; Cu anomalii structurale, răspuns slab la
profesionala tratament

Anhedonie-asocialitate: fara ocupatii, izolare,

lipsa interesului sexual

Exacerbări și remisiuni parțiale. După I-ul episod poate reveni la normal pentru o lunga perioadă.
După fiecare recădere se produce o degradare în funcționarea pacientului

TRATAMENT

Definirea simptomelor de tratat. Ce antispihotic (neuroleptic) a fost eficient în trecut sau în funcție de
efectele secundare. Un singur antipsihotic (AP). Se tratează 4 - 6 săpt cu doze adecvate înainte de a
decide că AP trebuie schimbat. Se începe cu doze suficiente, conform simptomatologiei și apoi se
ajustează în funcție de evoluția acesteia. Ameliorarea unor simptome are loc în ore-zile, dar o remisiune
durează 6-8 săptămâni

Antipsihotice (sau neuroleptice)

Clasice (neuroleptice, NL): Haloperidol clorpromazină ; NL depot (retard): flufenazină, haloperidol

Moderne: sulpirid, amisulprid

Clozapină (tb) – tratament de a 2a linie – cazuri dificile

Antipsihotice atipice: olanzapină, risperidonă, Clozapina - Mai eficiente în simptomele negative și pentru
ameliorarea funcțiilor cognitive

EFECTE SECUNDARE AP CLASICE (NL)

Cardiace: hTA ortostatică, aritmii ventriculare

Anticolinergice periferice: uscăciunea mucoaselor, tulburări de acomodare, constipație, retenție urinară

• CI: glaucom cu unghi închis, hipertrofie de prostată

Anticolinergice centrale: delirium - doze mari de NL sedative, mai ales la vârstnici

Endocrine (hiperprolactinemie): galactoree, amenoree, impotență, tulburări de ejaculare

Neurologice: parkinsonism, distonie, akatisie, diskinezie tardivă, sindrom neuroleptic malign (risc vital) .
Diskinezia tardivă: mișcări repetitive, involuntare, ireversibile la nivelul feței, risc crescut cu doza și
durata tratamentului . Sindromul neuroleptic malign: hipertermie, rigiditate musculară, creșterea CPK

• Scăderea pragului convulsivant - cele sedative

RA ANTIPSIHOTICE ATIPICE

• Clozapină: agranulocitoză (!! se întrerupe tratamentul) – monitorizare hemoleucogramă; convulsii

• Risperidonă: poate da efecte extrapiramidale, hTA ortostatică

• Olanzapină: creștere în greutate, hiperglicemie

MEDICAȚIE ADJUVANTĂ
Benzodiazepine - neliniște, anxietate insomnie și pentru efecte secundare de tip extrapiramidal

Antiparkinsoniene - în cazul efectelor secundaretrihexifenidil

TRATAMENTUL DE ÎNTREȚINERE

Primele 3-6 luni = stabilizare

După I-ul episod: 1-2 ani; după 2 episoade: 5 ani; după al 3-lea: toată viața

La întreruperea tratamentului riscul de recădere este de 60% în 6 luni

TERAPII PSIHOSOCIALE

Terapie comportamentală (abilități sociale), cognitivă; Terapii de grup; Terapie familială: educație,
susținere, emoția exprimată; Reinserția socială: spitale de zi, centre de zi, apartamente protejate

TULBURĂRI PSIHOTICE ACUTE

Criterii generale:

-debut brusc: idei delirante, halucinații, incoerență ideo-verbală

-intervalul dintre primul simptom și tabloul complet = max 2 săptămâni

-stări tranzitorii de perplexitate, tulburări ale atenției

Prezența sau absența unui factor psihotraumatizant

Tulburarea psihotică scurtă (DSM-IV-R)

• Un singur set de criterii diagnostice: idei delirante, halucinații, dezorganizarea vorbirii

(incoerență), comportament dezorganizat sau catatonic

• Durată: 1 zi-1 lună, cu remisiune completă; +/- factor psihotraumatizant; Cu debut postpartum

Clinica

Idei delirante cu apariție brutală (< 48ore); idei delirante polimorfe și dezorganizare + halucinații, iluzii

Dezorganizare psihică:

Labilitate emoțională (anxietate, furie) și afectivă (euforie, depresie). Modificări bruște de

comportament psihomotor (agitație, prostrație). Dpersonalizare, derealizare. Evoluție favorabilă. Fără
antecedente psihiatrice în afara altor episoade psihotice acute

Factori de prognostic favorabil: AHC: rude cu tulburări afective> tulburări din

spectrul schizofreniei
debut: brusc; durată: scurtă
Factori de prognostic defavorabil:
factori psihotraumatizanți precipitanți
Debut: insidious; abs factor precipitant
Trăsături clinice: simptome afective, confuzie
Clinic: polimorfismul delirant și al tulburărilor
Prebmorbid: funcționare bună, absența
timice sunt puțin evidente; pred simpt de sk,
trăsăturilor schizoide
mai puțină anxietate, persistența delirului
Durata episodului +/- trat > 4 săptămâni Premorbid: trăsături schizoide; slabă
funcționare; AHC: tulburări din spectrul
schizofreniei

Tratament

Antipsihotice clasice (NL)– mai putin recomandate datorită efectelor secundare

Antipsihotice atipice: mai bună toleranță, imp pentru tineri (amelioreaza complianța) olanzapină

Trat adjuvant

Tranchilizante: asociate cu antipsihoticele care au efecte secundare extrapiramidale (diazepam,

clonazepam) SAU pentru ameliorarea anxietății, agitației

Timoregulatoare: valproat, carbamazepină dacă se observă o simptomatologie afectivă maniacală

Psihoterapie (PT)

• Asocierea unei PT tratamentului antipsihotic dă rezultate mai bune. Nu în timpul episodului

acut. N.B.: multe episoade sunt precipitate de evenimente psihotraumatizante

TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ
(istoric) grup heterogen, simptome similare cu ale schizofreniei, dar cu evoluție bună. Trăsături:
adaptare premorbidă bună, debut brusc, frecvent prezența unui factor precipitant, prognostic favorabil

Actual : Simptome de schizofrenie, DAR durată 1 lună-6 luni + remisiune totală

TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ
Aparține schizofreniei (dar au simptome afective proeminente)

Aparține tulburărilor de dispoziție (simptome proeminente de schizofrenie)

Este simultan o expresie a schizofreniei și a tulburarilor de dispoziție . Este un alt tip de psihoză. Mai
probabil este un grup heterogen care include variantele anterioare

De reținut: ca grup pacienții cu tulburare schizoafectivă au un prognostic mai bun decât cei cu
schizofrenie și mai rezervat decât cei cu tulburări de dispoziție, iar evoluția este mai degrabă fără
deterioare . Răspund la timoregulatoare

DG

dg depinde de aproximarea balanței între importanța simptomelor de schizofrenie (SK) și cele afective

• O perioadă neîntreruptă de boală în care, la un moment dat se evidențiază un episod depresiv sau
maniacal sau mixt coexistent cu simptome care întrunesc criteriile A pentru schizofrenie; (episodul
depresiv trebuie să includă dispozitia depresiva)

• In aceeași perioadă de boală au existat delir sau halucinații min 2 săpt în absența simptomelor
afective proeminente
• Simptome care întrunesc criteriile pt Tulburare de dispoziție sunt prezente pentru o perioadă
substanțială din durata totală a bolii

Subtipuri:

1. Criterii tulburare schizo-afectivă episod maniacal

Simptome de schizofrenie și manie proeminente

Tulburările de dispozitie:

• Expansivitate, autostimă crescută, idei de grandoare

• sau: agitație, iritabilitate, comportament agresiv, idei de persecuție

• În ambele cazuri: hiperactivitate, hipoprosexie, dezinhibiție pulsională

Sunt necesare simptome “tipice” schizofreniei pt diagnostic:

• Transmiterea gândurilor, Idei de influență; automatism mintal, Idei delirante bizare

1. Criterii tulburare schizoafectivă episod depresiv

Dispoziția depresivă + alte simptome depresive:

• Retard psiho-motor, Insomnie, Scăderea apetitului, scădere în G, Scăderea interesului,

Hipoprosexie, Idei de culpabilitate, inutilitate, Idei de suicid

Simptome de schizofrenie:

• Transmiterea gândurilor, Idei de influență, de control, Idei de persecuție, de urmărire,

Halucinații comentative amenințătoare

Episoadele sunt mai putin floride, durata este mai mare, prognosticul mai rezervat, uneori cu defect

Tratamentul medicamentos: antidepresive/timoregulatoare + antipsihotice (adaptate la

simptomatologie)

Tulburarea schizoafectivă bipolară: săruri de litiu, carbamazepină, valproat singure sau chiar în
combinație

Tulburarea schizoafectivă depresivă: antidepresive, electroconvulsoterapie (ECT)

Curs 11 tulburare deliranta

rară ; nu caută ajutor medical ; vârsta medie: 40 ani (18-90); factorii biologici sugerează implicarea
sistemului limbic, ganglionilor bazali

Persoane hipersenzitive cu mec de apărare specifice: formațiunea reacțională, proiecția, denegarea

Neîncrederea - posibil legată de un mediu familial constant ostil

Mecanisme de apărare:
 • Formațiunea reacțională: împotriva agresiunii, a nevoii de dependență, de afecțiune

• negarea: evitarea conștientizării realității dureroase

• Proiecția: se apară de propriile impulsuri agresive, inacceptabile

Hipersenzitivitatea, sentimentele de inferioritate + mecanisme de aparare ---> delir de grandoare

: se apără de tendințele homosexuale inconștiente prin denegare și proiecție “îl iubesc” ---> “nu îl
iubesc, îl urăsc” --->”nu eu îl urăsc, el mă urăște” ---> “sunt persecutat de el”

• Delirul erotoman: pacienții bărbați “îl iubesc” ---> “o iubesc” ---> “ea mă iubește pe mine”

• Delirul de grandoare: “nu îl iubesc pe el” ---> “mă iubesc pe mine”

• Delirul de gelozie: “nu îl iubesc pe el” ---> “ea, soția, îl iubește”

Diagnostic cim

O idee/ un set de idei delirante altele decât cele considerate specifice schizofreniei (altele decât cele
total imposibile); ex: persecuție, grandoare, hipocondriace, de gelozie sau erotice

Delirul - min. 3 luni

Nu există halucinații persistente (pot apărea tranzitoriu)

Dg dif: schizofrenia, tulb dispoziție (depresia), organice sau induse de substanțe

Dg dsm

• Delir non-bizar (posibil: idei de urmărire, otrăvire, infectare, a fi iubit, înșelat, idei hipocondriace)
- min 1 luna

• Criteriile A pt schizofrenie (halucinații, delir, dezorganizarea gândirii și a activității, simptome

negative) nu au fost niciodată îndeplinite; pot apărea halucinații tactile, olfactive legate de delir

• în afară de impactul delirului, funcționarea nu este afectată

Clinica

Pot părea normali cu excepția sistemului delirant

Percepția: nu au halucinații/iluzii persistente.– halucinații tactile, olfactive concordante cu delirul

• Gândirea:

• tulb ale conținutului gândirii: delir sistematizat, conținut posibil (înșelat, infectat, iubit)

• discurs frecvent logic; uneori circumstanțialitate

• Atenție, memorie, orientare : în limite normale

• Dispoziție: concordantă cu delirul (grandoare + euforie; persecuție + suspiciune); uneori

simptome depresive

• Judecata, conștiența bolii: NU au conștiința bolii; de obicei aduși la spital de poliție, familie
Tipul erotoman = Convingerea delirantă că este iubit de o persoană cunoscută, celebră; Frecvent: izolați,
singuri, viață sexuală săracă; Eforturi de a contacta persoana (telefon, scrisori, daruri, vizite, urmărire).
Interpreteaza orice gest (respingere) ca o dovadă de iubire Risc de acte heteroagresive !!!

Megalomania -> Exemple:

• are un talent deosebit dar nerecunoscut; Invenție pe care încearcă să o popularizeze; Relație cu o
persoană sus-pusă; Conținut religios ---> secte

Delirul de gelozie = paranoia conjugală, sd. Othello - când se referă la soț/soție; frecvent: bărbați;
debutul poate fi brusc; tulb se poate remite dacă se despart; !!!risc de heteroagresivitate, abuzuri,
limitarea autonomiei ; asociat cu alcoolomania; adună “dovezi” pt susținerea delirului: fac investigații

Delirul de persecuție = Cel mai frecvent tip; Una/mai multe teme (înrudite): conspirație, înșelăciune,
urmărire, spionaj, otrăvire, hărțuire, împiedicat în urmărirea anumitor țeluri; Probleme mărunte pot fi
exacerbate (“dovezi”) ---> centrul unei teme delirante; Risc de agresivitate verbală sau fizică

Paranoiacul nu mai are capacitatea de a se îndoi. Construiește prin interpretări un scenariu delirant cu
tematică persecutory. După o faza de elaborare (luni, ani) în care acumulează material pt interpretări
viitoare ---> revelația, certitudine absolută; de aici delirul se dezvoltă in rețea. Cu vârsta poate apărea o
resemnare “paranoicul nu se vindecă, el dezarmează”

Delirul de tip somatic = Psihoză monosimptomtică hipocondriacă ; Exemple: Infecție, infestarea cu

insecte pe/în piele; dismorfofobie; mirosuri emanate de corp (piele, gură, vagin); anumite părți ale
corpului nu mai funcționează Risc de suicid

• frecvent: debut brusc (aparent, al delirului)

• sub media de inteligență, personalitate premorbidă hipersenzitivă, dominantă

• risc depresiv și suicidar: reacții depresive relativ frecvente, facilitate de o relativă conștientizare

NB: simptomatologia depresivă la un delirant cronic: Urgență

• tratamentul: antipsihotice; de obicei refuză tratamentul, îl integrează în sistemul delirant

Psihoterapie ->Esențial: stabilirea unei relații terapeutice, de încredere cu pacientul; stabilirea și

respectarea cadrului

TULBURAREA DELIRANTĂ INDUSĂ/ TULBURAREA PSIHOTICĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ = tulburare delirantă rarî,

împărtășită de 2/mai multe persoane cu legături emoționale strânse

• peste 95% din cazuri: 2 membrii ai unei familii (2 surori, soț/soție, mamă/copil); frecvent mediu
socio-economic defavorizat; femei > bărbați; persoanele trăiesc într-o relație f strânsă, aceleași
experiențe de viață, nevoi, adesea relație emoțională puternică (uneori ambivalența marcată)

• persoana dominantă:

• schizofrenie, alta tulb. psihotică din spectrul schizofreniei;

• mai în vârstă, mai inteligentă, mai bine educată

• personalitate mai puternică

 • persoana indusă

• 25%: afectare fizică - surditate, boli cerebro-vasculare, ceea ce crește gradul de

dependență; personalitate mai slabă; predispusă la o tulburare psihică; tulburare de
personalitate (dependență; sugestibilitate); depresie, suspiciozitate; izolare socială

Clinică

• simptomul cheie: acceptarea necondiționată a delirului altei persoane

• delirul - în limite posibile (non-bizar)

• Conținut: persecuție, hipocondriac

• coexistă tulb personalitate

• Risc: ideație suicidară, pacturi homicidare

• frecvent persoana indusă necesită tratament antipsihotic, la fel ca persoana dominantă

Tratament

• separarea persoanei induse de cea dominantă; persoana indusă are nevoie de susținere; se
poate recurge la o perioadă de observație de 1-2 săpt.; dacă nu se remite ---> antipsihotic;
Psihoterapie, suport social - în vederea prevenirii recurenței

• factori endogeni și/sau exogeni pot produce o stare de criză la orice individ. În funcție de
intensitatea factorilor de stres și pragul de toleranță individuală, criza este conținută prin
hoemostazie sau antrenează un episod psihotic

• Vulnerabilitatea - descrisă într-o relație trăsătura/stare cu episodul, de unde interesul de a

diferenția markerii de stare (specifici episodului) și markerii de trăsătură (specifici
vulnerabilității)

• Trei categorii principale de markeri:

1) markeri de vulnerabilitate (de trăsătură) – identificați înaintea primului episod; independenți de

evoluția clinică; origine familială sau nu

• Acestora li se opun markerii protectori (a căror prezență la rudele sănătoase ale pacienților
joacă un rol protector față de apariția unui episod psihotic)

• Declanșarea unui episod psihotic decurge din interacțiunea dintre gradul de vulnerabilitate
individuală, stresori și variabile moderatoare sau protectoare

2) markeri de stare - în cursul episodului

3) markeri reziduali - în cursul episodului, persistă în perioada de remisiune si pot fi rezultatul bolii sau
al unor factori extrinseci, de exemplu iatrogeni

Tulburări cognitive (Atenția).

 • cei mai promițători markeri candidați

• Pacienții cu SK (și cei cu risc crescut)- performanțe scăzute la teste neurocognitive, care
evaluează componente ale proceselor prosexice

• Doar câteva dintre acestea întrunesc suficiente criterii ale indicatorilor de vulnerabilitate:

• Testul de performanță continuă (Continuous Performance Test, care apare modificat

indiferent de stadiul bolii

• studiile de imagistică funcțională realizate în timpul aplicării testelor cognitive susțin existența
unei legături între vulnerabilitatea la SK și perturbări în regiunile prefrontale

Perturbări eletrofiziologice

• tulburările mișcărilor de urmărire oculară,

• modificări ale potențialelor evocate cerebrale endogene

• anomalii ale răspunsului electrodermal

• Vulnerabilitatea include trăsături care se exprimă prin modificări perceptibile, uneori măsurabile
și care există înaintea debutului simptomelor psihozei. Doar o parte din subiecții la risc prezintă
trăsături de vulnerabilitate. Vulnerabilitatea este considerată ca o condiție necesară dar nu
suficientă pentru dezvoltarea psihozei, care va apare la o minoritate de persoane vulnerabile

Curs 12 Demente si Delirium

• 50-60% demența tip Alzheimer - debut: după 60 ani

• factori de risc: sex feminin, AHC, TCC in antecedente, sindrom Down

• Demența vasculară: 15-30% din cei cu demență; Factori de risc: HTA, sex masculin

TULBURĂRI CARE PRODUC DEMENȚĂ

Boala Alzheimer, Demența Vasculară (multi-infarct), Boala Pick (atrofie fronto-temporală),Boala

Huntington asociată cu demența, Boala Creutzfeldt-Jacobs, Boala Parkinson, Demența din HIV

Dementa fronto temporala -> dezinhibitii ( cu asta se ocupa prefrontalul ) , apatie , lipsa de ingrijire,

DIAGNOSTIC – ALZHEIMER • apraxie (activități motorii)

Deficite cognitive multiple: • agnosie (nu mai recunoaște)

• tulburări ale memoriei (nu pot invata chestii • dificultăți în executarea sarcinilor
noi. Nu si reamintesc chestii ant invatate) (planificare, organizare)

• afazie (limbaj)
Disfuncție sociala/ocupațională, declin față de • apraxie (activități motorii)
nivelul anterior
• agnosie (nu mai recunoaște)
DIAGNOSTIC - D. VASCULARĂ
• Dificultăți în executarea sarcinilor
• Deficite cognitive multiple (planificare, organizare)

• tulburări ale memoriei (fixare, evocare) • Disfuncție sociala/ocupaționala, declin

• afazie (limbaj)

• Semne neurologice de focar ( la

vasculara)

Elemente de laborator care indică o boala cerebrovasc: infarcte multiple în cortex și substanța alba

NEUROPATOLOGIA BOLII ALZHEIMER DETERMINĂRI NEUROPATOLOGICE

• Scădere severă a numărului de sinapse şi neuroni

• Degenerescenţă neurofibrilară: îngroşarea fibrilelor fine intraneuronale şi transformarea lor în

fascicule groase răsucite în forme helicoidale (proteina tau hiperfosoforilată)

• Plăci senile “nevritice” cu depozite centrale de amiloid patologic

• Angiopatie amiloidă (CAA cerebral amlyloid angiopathy)

• Reacţii inflamatorii localizate

• Atrofie corticală

CLINICĂ

Inițial: fatigabilitate, dificultate în susținerea eforturilor cognitive, dificultate în adaptare la nou

Progresiv sunt afectate: orientarea, memoria, percepția, funcțiile intelectual e, judecata

Memoria: recentă - nr de telefon, nume, evenimentele zilei apoi progresiv date mai vechi, date
personale importante (vârsta, date de naștere, adresa); pierd: chei, acte; uită să închidă apa, gazul

Limbaj (afazia): vag, stereotip, circumstanțial, anomie, mutism, ecolalie, palilalie

Activitatea (apraxie): duce la dificultăți în sarcinile cele mai simple: îmbrăcat, gătit, desenat (teste)

Agnozia: nu mai recunoaște obiecte, persoane - chiar membrii ai familiei sau propria reflecție în oglindă

Gândire: dificultate în abstractizare, în planificare, în adaptarea la sarcini noi

Orientarea: temporală, spațială - se rătăcesc în afara casei, apoi chiar și în casă

Modificări ale personalității: accentuarea trăsăturilor, iritabilitate, ostilitate, uneori heteroagresivitate,

comportament dezinhibat

Risc de suicid - stadiul timpuriu

Halucinații (vizuale) și idei delirante (persecuție) - în 30% din cazuri

Depresie - mai ales la debut ; Anxietate - frecvent

Semene neurologice în special în D. vasculară

Delirium - se poate suprapune (datorat: bolilor somatice, unor medicamente)

NB: vulnerabili la stresul fizic sau psihosocial

Pseudodemență Demență

• Debut mai precis • Debut greu de precizat

• Solicită ajutor repede • Ajunge târziu la medic

• Progresie rapidă • Progresie lentă

• APP psihiatrice • -

• Se plâng de tulb cognitive • Se plânge putin, disimulează

• Tulb de dipoziție evidente • -

• Apatie, “nu știu” • Depun eforturi pt îndeplinirea sarcinilor

• Răspunde la tratament antidepresiv

Deteriorare progresivă în 5-10 ani, până la deces. Durata medie de supraviețuire în B.Alzh - 8 ani. 50%
dintre cei cu Alzheimer - debut între 65-70 ani. Debut insidios în d. Alzheimer și mai brusc în d. Vasculară

PRINCIPII TERAPEUTICE – ALZHEIMER

Identificare + tratare boli coexistente. Control periodic săptămânal/ lunar. Evaluare risc suicidar, acte
autoagresive. Evaluare posibilitate condus. Educarea familiei .

Tratament psihosocial: art-terapie, dans-terapie; “reminiscence therapy”; terapie cognitivă

Tratament medicamentos: donepezil, rivastigmină, galantamină - în stadiile ușoare și medii; memantină

– în stadiile medii și severe; Vit. E

Agitație, delir: risperidonă – doze foarte mici; Depresie: antidepresive

Slide 31 33

DELIRIUM ( e o anoxie cerebrala )

Tulburare a conștiintei și a funcțiilor cognitive, care se dezvoltă într-o perioadă scurtă de timp. Este un
sindrom !!! Majoritatea cauzelor - în afara SNC. Subdiagnosticat, subtratat

• Cea mai mare rată: postcardiotomie

• Factor de risc major: vârsta înaintată

Cauze : Intracranian
 • Epilepsie, TCC, Infecții: meningită, encefalită, Boli vasculare

Extracranian

Substanțe: anticolinergice, sedative, alcool, antihipertensive, antiparkinsoniene, antipsihotice

Disfuncții endocrine: hipofiză, suprarenale, tiroidă

Boli hepatice (encefalopatie), renale, pulmonare, cardiace

Tulburări hidroelectrolitice, Infecții sistemice, Postoperator

DIAGNOSTIC

Tulburarea conștiinței și scăderea capacității de concentrare( asta e cea mai pregnanta, nu se poate
concentra ) , de menținere a atenției, de comutare a atenției

Tulburări cognitive: Memoria recentă, mai puțin cea îndepărtată; Dezorientare temporospațială și la
persoană

Tulburarea somnului, a ritmului nictemeral: Insomnie, inversarea ritmului, accentuarea vesperală a

simptomelor, coșmaruri

Debut brusc, evoluție fluctuentă

Dovezi clinice (istoric, examinare somatică, neurologică) care leagă simptomele de o suferință organică

Dispoziția: depresie, anxietate, iritabilitate, euforie; Apatie, perplexitate, agitație; Iluzii, halucinații, idei
delirante fragmentare

Diagnostic diferențial cu demența; se poate suprapune pe demență

Durata se suprapune pe cea a cauzei. Frecvent sub o săptămână. După înlăturarea cauzei - remisiune în
2-7 zile. Amnezie parțială a episodului

Tratamentul: al cauzei, supraveghere, evitarea accidentelor

Curs 13 tulb legate de utilizarea sb psihoactive

DEPENDENȚA = Un pattern maladaptativ de utilizare a substanței, care duce la o incapacitate sau
suferință semnificativă clinic (1-12 luni) manifestată prin:

• Toleranță

• nevoia de a crește cantitatea de substanță pt a obține efectul dorit

• scăderea efectului obținut la aceeași doză

Sevraj -> aceeași substanță (sau una asemănătoare) este luata pt ameliorarea simptomelor. substanța
este luata in cantități mai mari și timp mai îndelungat decât și-a propus (nu poate controla
consumul). exista dorința/efortul fără succes de a întrerupe sau controla consumul.petrece
foarte mult timp in activități necesare obținerii substanței, consumului, recuperării. Renunțarea
la activități recreaționale, sociale, ocupaționale – din cauza consumului (este preocupat excesiv
de consum). Dorință intensă (compulsivă) de a consuma substanța
Dependență fiziologică = prezența toleranței sau sevrajului

Dependență psihologică = apetență (craving) pentru substanța cu scopul de a evita un disconfort

ABUZUL = Pattern maladaptativ de utilizare a substanței care duce la suferință semnificativă:

• Utilizarea repetată a substanței care duce la imposibilitatea îndeplinirii sarcinilor: scoală, serviciu,
acasă; Utilizarea repetată a substanței în situații riscante: condus; Probleme legale secundare
consumului; Continuă consumul deși are probleme: sociale, interpersonale; Consumul este corelat
cu probleme fizice, psihice: afectarea judecății, tulburări de comportament, afectarea relațiilor etc

TULBURARILE LEGATE DE ALCOOL

COMORBIDITATE -> tulb legate de consumul altor sb, de anxietate, de personalitate ( anntisociala), de
dispozitie ( 30-40% din persoanele cu dependență la alcool au depresie majoră) ; suicid 10 15%

INTOXICAȚIA ALCOOLICĂ – acut

• Tulburari comportamentale și psihologice: agresivitate, labilitate emoțională, tulburarea judecății -

legate de ingestie Alte tulburări: dezinhibiție, iritabilitate

Semne legate de ingestie:

• Disartrie, lipsă de coordonare, ataxie, nistagmus, tulburări de atenție, memorie, stupor, coma, Risc
de accidente

SEVRAJUL ALCOOLIC = Oprirea/ reducerea unui consum excesiv și îndelungat. Simptome care apar la
ore/zile:

• hiperactivitate autonomă: transpirații, puls accelerat, HTA, tremor extremități - 6-8 h, insomnie,
agitație psihomotorie, anxietate

• Greață, vomă, stare de rău, cefalee

• iluzii, halucinații tranzitorii, vizuale, tactile, auditive - 8-12 h, convulsii (grand mal) 12-24 h

• se poate însoți de delirium (vezi criterii) 72 h – Sevraj complicat cu delirium (delirium tremens)

TRATAMENTUL SEVRAJULUI

Benzodiazepine pentru tratamentul simptomelor: convulsii, delirium, anxietate, HTA, AV crescut,

tremor - asociate cu sevrajul la alcool; oral sau parenteral (iv de preferat); lorazepam, diazepam

TRATAMENTUL DELIRIUM TREMENS – SEVRAJ COMPLICAT CU DELIRIUM (urgență)

• Benzodiazepine la 2-4 h, apoi mai rar

• Hidratare eventual perfuzie, Vitamine B: B1, B6

• Supraveghere strictă, Dieta hipercalorică, vitamine; Netratat - risc letal

ALTE TULBURĂRI INDUSE DE ALCOOL

 • Demența indusa/asociată cu alcoolul; Tulburare amnestică: sindromul Wernicke-Korsakoff;

• Alte tulburări psihice induse de alcool: psihotice, anxioase, de dispoziție, sexuale

• Intoxicația idiosincratică – cantități mici, posibil microleziuni cerebrale

SINDROMUL WERNICKE-KORSAKOFF= Deficiență de tiamină (vit B1)

Encefalopatia Wernicke (acută, neurologică): ataxie, confuzie, anomalii motilitate oculară; se remite
(spontan) în zile/săpt. sau evoluează către

sindromul Korsakoff (cronic): sindrom amnestic cronic - amnezie anterogradă, confabulație

• Tratament: tiamină doze mari, 3-12 luni

Tratament

Psihoterapie: individuală, grup

Farmacoterapie: acamprosat, nalmefene; trat tulb coexistente (de exemplu: depresia, anxietatea)

• Terapii comportamentale: relaxare, învățarea abilităților de afirmare, de autocontrol

• Alcoolicii anonimi, Centre de reabilitare

STIMULANTE = amfetamine

• Pot induce o tulburare psihotică asemănătoare cu schizofrenia paranoidă .

Utilizarea recentă; Tulburări comportamentale, psihologice:

• euforie/tocire afectivă, încordare – hipervigilență, senzitivitate, anxietate, furie, tulburarea judecății

• Tahicardie/bradicardie; Dilatare pupilară; hTA/HTA; Transpirații, frisoane; Greață, vomă;

• Scădere în greutate; Agitație/lentoare psihomotorie; Slăbiciune musc, depresie respiratorie, aritmii

• Confuzie, convulsii, comă

SEVRAJ

• Dispoziție disforică. Depresia poate fi severă, cu risc suicid!; Fatigabilitate; Coșmaruri;

Insomnie/hipersomnie; Creșterea apetitului; Retard psihomotor/agitație

CANABIS

• S-a identificat un receptor specific - concentrare mare în ganglionii bazali, hipocamp, cerebel

Foarte răspândit între pacienții psihiatrici –cei cu schizofrenie -> Agravează evoluția unei schizofrenii;
Consumul în adolescență, la persoanele vulnerabile, poate precipita apariția schizofreniei

Intoxicatia Consum recent:

Tulburări comportamentale și psihologice: tulburări de coordonare, euforie, anxietate, sentimentul de

încetinire a timpului (deformează percepția timpului), tulburarea judecății, izolare
 • Conjunctivită, uscăciunea gurii, tahicardie, creșterea apetitului

Utilizare îndelungată: atrofie cerebrală, scade pragul convulsivant, afectează fătul, afectează
reactivitatea imună

COCAINA

Blochează recaptarea DA, creste concentrația de DA (D1, D2), mai puțin a norepinefrinei, serotoninei

Comorbiditate: depresie, anxietate, tulburări de personalitate (antisocial)

Intoxicatia

Tulburări de comportament și psihologice: euforie/tocire afectivă, hipervigilență, senzitivitate, tensiune,

furie, tulburări de judecată

taahic/bradic; Dilatație pupilară; HTA/hTA; Transpirații, frisoane; Greață, vomă; Scădere în G;

agitație/retard psihomotor; Slăbiciune musc, depresie respiratorie, aritmii; Confuzie, convulsii, comă

SEVRAJ

• Oprirea sau diminuarea consumului; Disforie, depresie, anhedonie, iritabilitate; Fatigabilitate;

Coșmaruri; Tulburări de somn; Retard/agitație psihomotorie; Creșterea apetitului

TRATAMENT

• Intervenții psihologice ; Intervenții farmacologice: agoniști dopaminergici (DA) pentru reducerea

apetenței - bromocriptină, amantadină

HALUCINOGENE =LSD

• Sistemul serotoninergic; Nu se descrie sindrom de sevraj

Intoxicatia

• Tulburări de comportament și psihologice: anxietate/depresie, idei de referință, ideație

paranoidă, afectarea judecății,

• Tulburări de percepție, subiectul fiind într-o stare de hipervigilență: intensificarea percepțiilor,

depersonalizare, derealizare, iluzii, halucinații

• Dilatare pupilară; Tahicardie; Transpirații; tulb de vedere; Tremor; Lipsă de coordonare motorie;

OPIOIDE = Opium, heroină; Morfină, hidromorfonă, codeină; Metadonă – utilizată în tratamentul

dependenței la opioide

• Antagoniști: naloxonă, naltrexonă, nalorfină; Agonist-antagonist: buprenorfină

Toleranța se dezvoltă rapid

Co-morbiditate: depresie, alcoolomanie, tulburare de personalitate antisocială, anxietate

Intoxicatia
• Tulburări de comportament și psihice: euforie urmată de apatie, disforie, agitație sau lentoare
psihomotorie, alterarea judecății

• Mioză (midriază în supradoză); sedare, comă; Disartrie;

• Tulburări de atenție și memorie

Supradoza urgenta

• Deces prin stop respirator

• Comă, dispnee, hipotermie, hTA, bradicardie

• Comă + mioză + depresie respiratorie = supradoză de opioizi

• Naloxonă, supravegherea funcțiilor vitale

SEVRAJ

• Oprirea sau reducerea consumului sau adm unui antagonist după o perioadă de consum de opioide

• Disforie; Greață, vomă; Dureri musculare; Lacrimare, rinoree; Midriază, piloerecție, transpirații;
Diaree; Febră; Insomnie

MODALITĂȚI DE ADM OPIOIDE -> Oral/ Injectabil: iv, sc cu risc de infecții: hepatită, HIV

ABORDĂRI TERAPEUTICE

Educație și schimb de seringi

Metadonă: 20-80 mg/zi apoi sevraj treptat, eventual clonidină; Alte terapii de substituție: buprenorfină

Terapia de durată cu antagoniști - discutabil

Strategii terapeutice pentru gravidele dependente

Psihoterapie: individuală, comportamentală, cognitivă, familială; Grupuri de suport; Comunități

terapeutice – abstinența este obligatorie

SEDATIVE, HIPNOTICE, ANXIOLITICE

• Benzodiazepine: risc mai mare – flunitrazepam; Barbiturice; Administrarea: orală, rar injectabilă;
Frecvent dependența este dezvoltată iatrogen; Prescrise de orice medic; Este importantă educația
pacientului privind durata limitată, posibilele riscuri

INTOXICAȚIA

• Consum recent; Tulburări comportamentale și psihice: comportament sexual inadecvat,

agresivitate, labilitate emoțională, afectarea judecății

• Disartrie; Lipsa coordonării; Nistagmus; Tulburări de atenție și memorie; Stupor, comă

SUPRADOZĂ

• Benzodiazepine mai puțin grav decât la barbiturice; Flumazenil = antagonist al benzodiazepinelor ;

Barbiturice - risc letal mare, doză letală nu este mult mai mare pt un subiect dependent
SEVRAJ

• Oprirea/reducerea consumului; Hiperactivitate autonomă: transpirații, puls accelerat, HTA;

Tremor extremități ; Insomnie ; Greață, vomă ; Iluzii, halucinații tranzitorii, vizuale, tactile,
auditive ; Agitație psihomotorie; Anxietate; Convulsii (grand mal)

Tratament

• Benzodiazepine: reducere treptată, supraveghere, carbamazepină

• Barbiturice: se administrează fenobarbital – acțiune de lungă durată, care apoi se scade

controlat